7 Oct
2019

Florin-Cezar CĂLIN: Poeme

Secunda ta de rouă…

 

Mi-ai fost dată fără Soare, fiindcă inundai privirea,

… universul meu de gânduri … visele-mi, chiar amintirea.

– De-asta este bine, poate, pentr-un secol sau chiar două!,

… să-ți prefaci divinitatea în … secunda ta de rouă.

 

Când te-ndepărtezi prin dânsa, cu piciorul descălțat,

… simt cum lași sfădită-n urmă, învechitul tău păcat.

– Săvârșit de o ispită, de un măr, cu gust de Soare!,

… și-un Adam fără de minte, fără haine sau odoare.

 

Dimineața ta din umbră, are zâmbet adorat,

… înțeles de toți aceeia … care ți l-au adulat.

(povestind prin Galaxie, că iubirea este-o taină),

– O întrecere cu sine … și a dorurilor haină!.

 

”- E-o magie că aceasta … cumpără orice secundă!”,

… iar apoi chiar se preface, în privirea ta redundă.,

(plagiind pentru o clipă … zona mea de influiență),

… sfidând astfel pronosticuri pentru orice concurență.

 

– Nu visa că mă dobori, cu vreo șarjă de cuvinte!,

… pregătite academic … poate pentru cele sfinte.

– Ori cu clipa-ți fericită … că sărută a mea geană!,

… fiind foarte dezinvoltă, în secunda sa de taină.

 

Ești o dimineață oarbă … dar cu zâmbet colorat,

… care-mi spune că ar vrea, sfidător, un alt regat.

(nu știu ce-o face cu el … fiindcă mie nu mi-a spus),

”- Cred că-l va negocia, când o fi, cu cel de sus!.

 

Mi-ai fost dată fără Soare, fiindcă inundai privirea,

… universul meu de gânduri … visele-mi, chiar amintirea.

– De-asta este bine, poate, pentr-un secol sau chiar două!,

… să-ți prefaci divinitatea în … secunda ta de rouă.

 

 

Măștile ascunse ale sentimentelor noastre…

 

– Viața curge-n abstinență … și în linii teatrale!,

… purtând mantia tăcerii, în culori multicolore.

(împletită dintr-un fir … cu tendințe imorale),

… prinse-n zborul unor păsări cu tradiții carnivore.

 

Ne-am ținut cândva de mână, chiar sub ploaia de păcate,

… albăstrind cu sentimente … cerul nostru de lumină.

– Fiind trandafiri multipli, în iubiri multiplicate!,

… sau fiind chiar unicați … în iubirea clandestină.

 

”- Știu că-i greu ca să descriem, sentimente inumane!”,

… graba de-a-mpărți în doi … ritualuri învechite.

(săvârșite în iubiri … ce au fost toxicomane),

… și surprinse chiar în ochii, cu privirile-mpietrite.

 

… chiar inelul de logodnă … leagă aforism final,

– Calibrându-ne destine, înspre umbre încă vii!.

(ne-am trezit chiar din iluzii, ce invocă-nspre astral),

… vina către celălalt … spusă-n dimineți pustii.

 

– Faptul că … doar cu o floare nu se face primăvară!,

… îl reflectă neputința … împărțirii gândului.

”- O conexiune care … s-a pierdut seară de seară!,

… căci iubirea ne-a trădat, făcând loc dezgustului.

 

Cu tărie am crezut … în puterea ta și-n tine,

… sau chiar în capacitatea-ți, de a mânui cuvânt.

– Acum totul este-un vid … și-o tristețe mare-n mine!,

… încât însăși vorba ta, mă împinge în mormânt.

 

Cade-ncet cortina noastră, peste-a vieții întristare,

… mumurând că-i nefiresc … ca să uiți de amândoi.

(și privind spre tot ce-a fost … dragoste, mistificare),

”- Îmi scot masca fericirii și zâmbesc larg către noi!”.

—————————————

Florin-Cezar CĂLIN

7 Oct
2019

Eleonora SCHIPOR: „Experimentul Pitești – reeducarea prin tortură”

Ca și în anul trecut și anul acesta am participat la tradiționalul Simpozion de la Pitești (România) petrecut sub genericul „Experimentul Pitești – reeducarea prin tortură”. Anul acesta acest prestigios Simpozion Internațional a ajuns la cea de a XIX ediție.

         Prezenți și invitați la Simpozion au fost zeci de români din întreaga țară, dar și români din afara granițelor, ca de exemplu Germania, Canada,  SUA, Moldova etc. Delegația din Ucraina a fost reprezentată de dl Ilie Poopescu și subsemnata, ambii din partea Socetății regionale „Golgota”.

         După deschiderea oficială la care a fost prezent și fostul președinte al României Emil Constantinescu și care a avut loc în Sala Filarmonicii Pitești au urmat lucrările secțiunii comune  în sala de festivități a Muzeului județean Argeș. Prima vizită am făcut-o la Memorialul Închisoarea Pitești – Grupul monumental.

         În după amiaza aceleași zile au urmat lucrările Simozionului, unde reprezentanți ai diferitor uniuni, organizații, societăți, asociații sau pur și simplu persoane particulare, au prezentat diferite comunicări cu tematica respectivă: jertfe ale regimului comunist, reprezentani de vază ai cutărui sau altui grup de luptători pentru dreptate, credință, adevăr, în timpurile de grea cumpănă pentru neamul nostru.

         Seara, la Sala Filarmonicii din Pitești a fost demonstrat filmul „Un cutremur de 9 grade”, primul episod din cele 6 ale serialului documentar „Reeducarea de la Pitești. Drama unei generații”.

         A doua zi a Simpozionului a continuat cu  lucrările pe secțiuni deja. Tematica primei secțiuni a fost „Experimentul Pitești, metode și aspecte de represiune”, iar la secțiunea a 2-a tema a fost „Alte forme și aspecte de represiune din perioada dictaturilor comuniste”.

         Anume la Secțiunea respectivă am prezentat comunicarea „Ilie Motrescu – 50 de ani de nemurire”, unde am vorbit, în timpul acordat, despre poetul-martir Ilie Motrescu din Crasna Putnei, de la moartea tragică a căruia s-au împlinit anul acesta 50 de ani.

          În a doua parte a aceleeași zile a avut loc Masa Rotundă „Pitești după Pitești, efecte ale regimuriloir dictatoriale comuniste” și bineînțeles lansările de carte. Anume aici,  bucovineanul nostru, savantul octogenar Ilie Popescu a vorbit pe scurt despre tragedia familiei sale, care a suferit chinurile deportăriloir staliniste, apoi a prezentat cele două cărți ale sale, apărute în acest an jubiliar. Domnia sa a primit felicitările din partea organizatorilor acestui important Simpozion, dar și a tuturor celor prezenți.

         Aducem în comun sincerele noastre mulțumiri domnului profesor universitar, dr. inginer Ilie Popa, principalul organizator al Acestui Simpozion Internațional ajuns, cum spuneam la început, la cea de a XIX ediție, cât și celor care l-au ajutat la buna organizare și desfășurare.

         M-am bucurat mult că l-am văzut sau mai bine zis l-am revăzut după o întrerupere de 37 de ani pe fostul meu coleg de la Universitatea de Stat din Cernăuți, fost student al catedrei de filologie rusă, Anatol Rurac, originar din satul Stălinești, raionul Noua Suliță. Actualmente este stabilit la Chișinău, este un artist plastic cunoscut, pictor, scriitor, membru al multor asociații și laureat al diferitor premii de valoare. Chiar în aceste zile a scos de sub tipar un roman-trilogie despre soarta celor deportați din  Basarabia, dar și din nordul Bucovinei. Sperăm că în curând vom avea această carte pe rafturile bibliotecilor noastre, ba îi vom face și o lansare, la Cernăuți. Autorului îi dorim succese și noi creații în domeniul artei și literaturii.

         Ultima zi a Simpozionului s-a încheiat cu o vizită de documentare tematică  la mănăstirea Căldărușani din județul Ilfov, mănăstire unde sunt expuse diferite icoane și tablouri ale unor renumiți pictori români.

         Sincere mulțumiri organizatorilor acestul Simpozion și sperăm că pe viitor vom putea participa cu noi comunicări și prezentări de carte.

                     Eleonora Schipor,

profesoară, vicepreședinta Societății regionale „Golgota”

7 Oct
2019

Dorel SCHOR: Sami Zilka – de la bijuterie la pictură

Ce ştim despre pictorul israelian Sami Zilka?

   S-a născut în 1936 în Irak şi în 1951 a emigrat în Israel.  A început prin a fi bijutier, profesie în care a progresat foarte repede, impunându-se pe plan internaţional printre cei mai originali şi apreciaţi artişti ai branşei.

Până într-atât că a fost solicitat să producă bijuterii exclusive pentru actriţele Maria Schell, Anna Magnani, Elisabeth

Taylor sau actorii Peter Ustinov, Jean Marais, cântăreţul Adamo şi alţii.

   Dar Sami Zilkha a  fost în mod deosebit interesat şi pasionat de iudaică şi încet, încet îşi transferă măiestria de bijutier în pictură. Unde tehnica lui este unică… Creatorul dezvoltă un stil şi o perspectivă originale, este fondatorul unor noutăţi în mix media, pictează pentru  muzee şi galerii exclusive.

   El se înspiră din cărţile sfinte şi din tradiţiile milenare ale artei iudaice, pe care le prelucrează imaginar şi suprarealist.

Printre subiectele sale figurează Moşe şi Tablele legii cu cele zece porunci, Arca lui Noe, calendarul ebraic, Shabatul, Moşe despărţind apele Mării Roşii…  Zilkha practică un still life suprarealist cu lucrări inspirate din Kabalah, mezuze, bar mitzva, talit, rugăciuni… Istoria şi religia sunt spectaculare, devin arhetipul unei realităţi misterioase, capătă formefascinante, exuberante. El menţine o tradiţie artistică, concentrându-se asupra oricărui amănunt prezent în lucrare.

——————————————

Dr. Dorel SCHOR

Tel Aviv, Israel

5 Oct
2019

Ierodiacon IUSTIN T.: Să fim cu Dumnezeu… o frunză

Aşa a căzut lumina caldă a toamnei pe frunzele arţarilor, frasinilor şi paltinilor de la Putna. Aşa s-au împreunat în frumuseţe galbenul, verdele şi albastrul.

  Când iubim ceva, când ni se pare frumos pe lume – să ne rugăm! Din plăcerea de a sta în graţia lui Dumnezeu şi în graţia lucrurilor Lui.
  Aşadar, să facem poezie din frunzele aurite ale toamnei. Şi să ne rugăm!

   P. Iustin

Să fim cu Dumnezeu… o frunză

Când Nichita spunea
„mai lasă-mă o frunză…”
îşi cerea voie, îşi cerea timp…
pentru poezie.

Adică o frunză
e timpul cât îţi ia
să cunoşti lumea.

Ai timp de-o frunză
să-i iubeşti pe toţi
până la capăt.

Ai timp de-o frunză
să crezi şi să fii nebun.
Cât să nu cadă nimeni
cât să nu moară nimeni.

C-aşa şi-a dat Dumnezeu
timpul
în anotimpuri

ca să-L rugăm
să-L iubim
şi să fim cu El
o frunză.

    Ierodiacon Iustin T., 4 octombrie 2019

3 Oct
2019

Vasile Dan MARCHIȘ: Singura amintire nearsă a soarelui

 

SINGURA AMINTIRE NEARSĂ A SOARELUI

 

1

Iar se prefigurează o secetă cumplită

și Proorocul Ilie nu-i de găsit
S-a întrebat de el și pe la
Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie
însă nimic…
”Cum așa?”se adresă regele către meteorologi
”Singura amintire nearsă a soarelui –
acest mare prooroc de care au ascultat
în adevăratul sens al cuvintelor toate fenomenele cerești
nu figurează în rândul meteorologilor ?
Dacă Ilie s-ar crede unul dintre voi ar fi vai de lume!”

2

Proorocul Ilie străbătând câmpia pustiită de secetă,
dar de această dată ca turist
și scriindu-și memoriile
se văzu oprit ,dar nu din cauza arșiței
ci de intensitatea muzei
”Incredibil, tresări regele.
Ilie străbate câmpia fără statut oficial !
Văd doar perspectiva să-l convingem
să-și schimbe atitudinea!
Destinul îl presează să-și scrie neprețuitele-i memorii!
Proorocul v-a accepta să întoarcă vremurile în favoarea noastră
dacă îi vom aranja să facă schimb de experiență cu

Sakespeare,Eminescu,Heine,Esenin…!”

——————————–

Vasile Dan MARCHIȘ

(Din volumul de versuri ”Meditațiile bucuriei”, Editura Amanda Edit Verlag, București, 2018)

28 Sep
2019

Ierodiacon IUSTIN T.: Un drum la Împăratul Florilor

Să ne gândim dacă-l cunoaştem pe Dumnezeu, Tatăl nostru, pornind de la meditaţia la nişte frumoase flori. La florile de la Grădina Botanică din Cluj, de exemplu…

Iată, avem un Tată pe care nu-l cunoaştem sau ne temem să-L cunoaştem, sau ne temem de judecata Lui şi de puterea Lui… Dar, paradoxal, El este acelaşi care face aceste flori frumoase şi minunate, care îngrijeşte grădini, şi care are o inimă de Părinte, gingaşă ca toate aceste flori.

Ce fel de Părinte avem, cel mai puternic şi cel mai delicat? Şi ce teamă ca să încăpem pe mâna Lui, pe mâna adevăratei Iubiri?

Spor la gândit şi la mirat…!

 

P. Iustin

 

Un drum la Împăratul Florilor

 

Dacă florile sunt porunci
atunci
ce împărat teribil!

Cum să cazi-n mâna împăratului
Care se zvoneşte că va pierde lumea,
Cel Care-a poruncit crăiţelor…
să fie?

Să dai socoteală lui Alfa şi Omega,
Celui dintâi şi Celui de pe urmă,
Care-n timpul liber
meştereşte brumărele albe şi violete
şi bulgări de soare…

Ce fel de frică?
ce fel de frumuseţe-i aceasta?

cum să fugim
de cea mai duioasă
mai părintească judecată
a Împăratului florilor?

Ierodiacon Iustin T., 27 septembrie 2019

28 Sep
2019

Daniel MARIN: Neodihna cea de toate zilele – cu vedere la toate zările

Cronică literară

Nicolae Vălăreanu Sârbu, Insomnii de Lumină (Editura eCreator, colecția Poesis, Baia Mare, 2018) 

Oriunde şi oricând se află poetul, ştiu că e bine: şi poetul, şi locul şi timpul. Şi trebuie să se afle întru consfinţirea trecerii poetului prin acel loc şi timp care astfel pot deveni minunate.

Asta simt eu ca pe ceva axiomatic de mai dinaintea expresiei ’de când lumea’.

A scrie despre Nicolae Vălăreanu Sârbu este precum a omologa petrecerea împreună cu nepetrecerea timpului, locului şi amănuntelor interaxiale. „Insomnii de lumină” ar fi aşteptat de mult, nu ştiu de ce abia acum se-ntâmplă, la câte insomnii şi la câtă lumină. Poezia e cea pe care o ştim fără a trebui căutată, doar ce a mai înflorit universul poetic la timp de înflorire.

„era o miză şi singuri/ doi invalizi/ ne validam reciproc ideile// la masă sub viţa de vie/ visez cum plouă/ şi desenez umbrelă// timpul alunecă pe(ste) pietre/ vocea ta sparge tăcerea/ asfinţitul este un pretext/ să ne iubim mai devreme// ca o femeie cu şapte copii/ obosită/ grădina cu flori// oricum/ e importantă lupta între oameni/ şi propriile lor deprinderi// noi doar scriem/doi invalizi ne taie mâinile/ ale tale sunt fierbinţi şi alungă tăcerea// chemări apar în inima strânsă/ la” (flori rupte dintr-un vechi poem). atâtea invalidări de destin/ preconceput

Da, prietene, cam aşa e cu poeţii sub clar fără lună. Da’ poa’ fie orişice clar. Hai să zicem aşa: Tu sărişi din copac de făcuşi focu’ şi io mă-nţepenii pă un gard. Ce-i, că-i chiar fain!

Bine, să trecem la ale noastre de pe hârtie… Tu ştii chiar ştii ce-ai făcut? În afară de a-ţi expune nevoia de dublare a singularităţii care tot singurătate s-ar chema c-ar fi. În afară de c-ai scris un poem de şi pe cinste.

Ai redefinit câteva pe care le bănuiam puse deoparte catalogate inventariate îndosariate, şi iote ba. Deci după cumj urmează: miza e de a fi şi singuri dar tot de a fi; suntem prea zdraveni de nu ne putem crede noi pe noi; minţile noastre scânteiesc doar după cum le stă în fire şi le cam stă tot timpul; de aici şi ideile care nu-s idei ci forme non-contemplative de (re)construcţie
universalicească; cu umbrela da, de nu bată vânt; cu timpu’ tocmai ce nu există aşa că lasă-mă cu pe(ste) pietre; vocea ta confundă tăcerea cu ceva întotdeauna întârziat; rezistenţa-i acilea: „asfinţitul este un pretext/ să ne iubim mai devreme”; nu ştiu câţi copii trebuie, io tot timpul fac copii după ce-am adunat în gând, de-acolo cred că ţi se trage şi cu femeia ta cea dinspre poezie; grădina e luminată măi, deşi aşa-i ea obosită, când se ia curentul atunci vorbim cu primarul; lupta între oameni e singura formă de a fi şi anume oameni; noi doar scriem – da’ ce altceva să facem;

….mai departe şi ca de altfel pe alocuri tu ştii ce-ai vrut să spui…

Read More »

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 10001

Ultimele Comentarii