10 Aug
2018

Florentina SAVU: O lacrimă – simbol

O LACRIMĂ – SIMBOL

 

S-a născut o lacrimă în cer
Și pogorâtu-s-a cu-al său mister
În lumea cea de vicii copleșită
Să-i spele toată starea nămolită,

 

S-o spele de păcate și de ură,
Să-i pună-n tot ce e urât măsură,
S-o facă pură cum este doar crinul
Pe care ni l-a dăruit însuși seninul…

 

O lacrimă este un bob de rouă
Pe plaja sufletului rupt în două,
Este mărgăritar din nori ivit
Să ne aducă bucurii de răsărit,

 

O lacrimă este ocean de dor
Pentru oricare călător,
Este simbolul unui suflet trist,
Plin de iubire și prea altruist…

 

O lacrimă e vis în asfințit,
Durere dusă pân’ la infinit,
O briză pe obrajii umeziți
Și start spre niște zori mai liniștiți,

 

O lacrimă e un suspin udat
Și devenit ca marea de sărat,
O mare și-un ocean se oglindesc în ea,
Din streșini, de sub gene, geme stea

 

Cu irizări de verde și albastru,
Cu un suspin de cântecel măiastru
Și cade-alean, rostogolită la picioare,
Luându-și zborul spre-o altă chemare…

 

Ea, lacrima, este duh și iubire,
Este descătușarea din nefericire,
Este lumină și nimb pentru om,
Simbolul de simțire-al unui domn…

 

Un om ce-și scaldă genele în rouă
Mereu e pregătit de-o viață nouă,
Descătușat de toate și curat
Își poate construi chiar și palat,

 

Din inima lui mare, iubitoare,
Va dărui celor ce plâng, îmbărbătare
La umanism să fie ancorați
Să fie-ai lui de-ncredere soldați!

———————————–

Florentina SAVU

10 august, 2018

Imagine internet

10 Aug
2018

,,Să ia aminte Neamul Românesc! Dumnezeu grăiește românilor din pribegie, mângâindu-i”

,,Eu sunt Păstor, Eu sunt cuvânt de dor. Eu sunt Dumnezeu Cuvântul, Eu sunt Cel ce cârmuiesc cerul și pământul de la margini la margini, și am de la Tatăl Savaot să lucrez tot ceea ce El Îmi dă să fac.

M-a trimis Tatăl să lucrez pe vatra neamului român și să-Mi pregătesc din mijlocul acestui neam un popor primitor de Dumnezeu și de lucru din cer peste el pe pământ, că a venit vremea să vin iarăși de la Tatăl după om, și iată-Mă cuvânt de slavă deasupra pământului român, iar norii slavei Domnului Mă poartă și-Mi tăinuiesc slava și fața, ca să pot lucra taina facerii cerului cel nou și a pământului cel nou, căci noi le fac pe toate, precum este scris.

O, pace vouă, celor ce Mă primiți și-Mi scrieți în cartea sa cuvântul! Scrieți carte cu trimitere acum, căci cuprind acum cu dor și cu îmbrățișare fiii neamului român întorși pe vatra lor o clipă, cu gând de pace și de duh de frăție, căci sunt pribegi de țară și de neam din pricina celor ce s-au așezat mari peste țară de o bună bucată de vreme, și care n-au milă de acest neam, că sunt amețiți de duhul puterii peste norodul cel de sub ei.

Vin fiii pribegi, vin în țară, în țara părinților lor și a lor, căci își văd robit neamul și obiceiurile străbune și taina lor frumoasă în mijlocul popoarelor de pe pământ.

O, pace vouă, binecuvântare vouă, copii pribegi de țară! Iată țara sub lacrimi, iat-o sub robia celor ce stau tari deasupra ei, iar voi plângeți străini, și v-au luat foc inimioarele în voi de dorul și de mila patriei în care v-ați născut și ați crescut. Duhul minciunii și al lăcomiei de putere și de avere, acești dușmani de țară stăpânesc inimile celor ce stau lipiți de scaunele de cârmuire de mulți, mulți ani ai răbdării neamului român. Mă aplec înaintea voastră și vă sărut pașii și urmele lor, că iată, puneți piciorul în țară venind rânduri, rânduri ca să treziți veghea fraților români și să vă uniți prin dor și prin nădejde ca să faceți lumină și dreptate peste scaunele de sus ale țării și ca să nu cadă țara sub vrăjmașii ei.

Cobor cu cetele de sfinți și de îngeri, Eu, Domnul, cobor la voi cu oștirile de sus și mângâi lunga voastră despărțire de țară, o, fii români, fii pribegi de țară. O, fiilor, nimic nu este frumos pe pământ fără Dumnezeu în toate. O, cum să facem să fiu și Eu Cel iubit de om și urmat de om după voia Mea pentru fericirea omului? O, nu mai știe omul de Făcătorul cerului și al pământului și al omului. Fiilor, fiilor, sunt și Eu ca și voi, sunt și Eu pribeag de casă și de neam, căci casa Mea ar fi să fie biserica, iar neamul să-Mi fie creștinii cei iubitori de Dumnezeu și de poruncile vieții, numai că slujitorii bisericii Mele s-au amestecat de tot cu cele străine de sfinți și de părinți, iar neamul creștinesc nu mai are iubire de Dumnezeu, și nici povățuitor peste el pentru mersul lui cu Domnul. O, de s-ar așeza în țara română pacea între Mine și neamul român! Țara română e țara Mea cea de azi, la care M-a trimis Tatăl să-Mi fac cetate și să-Mi așez pe vatra ei cartea cuvântului gurii Mele, toiagul de cârmuire peste popoare și peste regi și peste limbi. O, frumoasă este în cer scrisă povestea acestui neam și a pământului ei! Ea este taina lui Dumnezeu cea de la începutul facerii lumii și cea de la sfârșit de timp, iar Tatăl M-a trimis cuvânt în ea și mângâi mereu cu cuvântul glia ei, și pe cei ce cred venirii Mele de azi cuvânt peste pământ, ba și peste cei ce nu cred Îmi cobor cuvântul mângâierii.

O, fiți biruitori pentru bine, fiilor, și mult aș vrea să ajungă la inimile voastre grăirea Mea cu voi, pe care o așez acum pe cale spre voi. Eu sunt aici cuvânt pe vatra neamului român, și am istorie scrisă pe această vatră și este așezată pe cale cu nume de Nou Ierusalim, nume mare, pe care voiesc să-l așez pe creștetul ei și să Mi-o fac mireasă, s-o sfințesc și s-o împodobesc cu podoabe de sus, că măreață este scrisă la Mine soarta ei cea de mâine, iar cei ce au apăsat peste ea prin vremi, se vor zdrobi cu duhul față în față cu multa ei slavă de la Dumnezeu pentru răbdarea ei cea de sub cruce în toată vremea crucii ei.

O, fiilor sosiți acasă, în țara Mea și a voastră, vă întăresc pașii cu binecuvântarea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Vă dau duhul înțelepciunii de sus, vă mângâi, fiilor pribegi, că am suspin după voi, și iată, și voi aveți, și vă doare de țară, fiilor. Eu, Domnul, voi împlini dorul vostru și dorul Meu, iar nădejdea să vă fie tare, ca și credința, că multă necredință încearcă încă mulți asupra statului Meu cuvânt pe vatra neamului român de atâta vreme, dar am ieșit cu vestea aceasta în anul 2005, când am așezat pe masa acestui neam cartea Mea cea de azi, cuvântul Meu de până atunci, și iarăși altă carte apoi, căci Eu culeg în carte glasul cuvântului Meu, că am popor primitor și i-am dat lui urechi de auzit cu ele de la Dumnezeu, așa cum proorocul Moise Îmi culegea cuvântul cel pentru Israel, popor pe care Domnul îl păstorea.

Vă fac întâmpinare cu glas de trâmbiță, glasul cuvântului Meu. Vă cuprind în mângâieri de sus, fiilor. Oștirile de sfinți vă însoțesc și vă ajută biruința, ca să fie de sus biruința și să fie cu Domnul. Pace vouă, o, pace vouă! Iubire și nădejde vouă! Eu sunt Cel ce sunt, și am grijă de biruința cea bună, o, fii români, iar voi fiți strâns uniți, cei de acasă și cei plecați departe, și care vin și ar veni acasă pentru o țară dulce și curată, cu fii harnici, iar Eu să le fiu lor Dumnezeu. Amin.

***

Am grăit neamului român ca să fiu cu el pe cale în zilele acestea fierbinți, când pașii celor pribegi de țară se întorc cu dor pe această vatră, iar Eu, Domnul, le însoțesc pașii și dorința lor cea sfântă, cea pentru dreptate peste țară și de curățirea de peste ea a celor ce sunt dușmani pe destinele ei și ale fiilor ei. Iată-i veniți rânduri, rânduri, plini de nădejde de bine și bucurându-se în dorul de acasă de sosirea la frații lor, și mână în mână, inimă cu inimă uniți, ei prind nădejde, căci Eu, Domnul, le dăruiesc lor duhul însuflețirii și rod de biruință bună pentru țară și pentru întoarcerea lor acasă, și o dată cu aceasta crește dorul sfinților Mei, mai ales a celor români din cer ca să vadă ei țara venirii Mele cuvânt pe pământ plină de ziua slavei Mele, o, fiilor, căci este scris în Scripturi să fiu biruitor.

O, Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce neliniștesc inimile fiilor neamului român și scol la veghe pentru țară duhul lor. Trag clopotele și, gata, se adună cei treziți la veghe și împlinesc ei cuvântul Meu cel rostit.

O, fiilor veghetori în calea Mea când vin să grăiesc pământului, a fost să grăiesc acum pentru ceea ce ochiul Meu vede și privește cu nesaț, cu dor și cu mângâiere peste clipele de întâlnire ale inimilor fiilor români pe vatra lor părintească, cei de acasă cu cei pribegi departe și cu durere în ei în așteptarea înnoirii și a curățirii țării de nedreptate, de asuprire și de apăsare, fiilor. Acum Eu și sfinții Mei, Eu și voi, stăm în sprijinul acestei mărețe întâlniri și a simțămintelor fiilor acestui neam. Sunt zile mari, fiilor, zile de istorie sfântă. Este nevoie de pace și de putere prin pace. Așadar pun cuvânt de temelie sfântă și spun:

Pace vouă, o, pace vouă, fii români! Pace întâlnirii voastre acum, aici, pe vatra părintească!

Și, pace vouă, celor ce stați pe scaunele de sus ale țării! Ascultați acum cuvântul Meu vouă! V-am dat povață sfântă să dați prilej păcii între frații români. O, e păcat să luptați unii împotriva altora, voi, frați ai aceluiași neam și pământ. Dorul de putere și de slavă vă face să vă mușcați între voi. O, e păcat, e urât, și de aceea, pace vouă! Dați loc păcii între frații români, că nu e pace între frați, și văd popoarele și e rușine.

O, să nu se muște frații între ei, ci să se sprijinească cu dăruire sfântă, iar lăcomia și dorul de putere să nu se pomenească între frați, ci numai buna armonie, numai iubire și înțelegere, numai pace și iar pace, o, fiilor.

O, ascultați acest cuvânt sfânt, voi, cei ce v-ați așezat pe scaunele de cârmuire ale țării! O, împliniți cuvântul Meu, că iată-l: Pace vouă, pace vouă, pace vouă! Lăsați pacea să se așeze între frați!

Eu, Domnul, veghez cu oștirile cerești deasupra pământului român și suflu peste fiii acestui neam dulce mângâiere și duhul înțelepciunii sfinte. Eu stau la cârmă și port cu mare taină prin valuri această arcă, țara română, țara Mea de venire a doua oară de la Tatăl acum, la sfârșit de timp, și aștept, aștept schimbarea la față a neamului român, pe vatra celei frumoasă și atâta de frumoasă țară, țara voastră, țara Mea cu voi, o, fiilor români. Amin, amin, amin.”

27 iulie/9 august 2018

Citeşte mai mult…

http://www.noulierusalim.info/the-sermons/6615/

10 Aug
2018

Günter KUNERT: A lupoezinii

       Fotografie Germain Droogenbroodt, Ithaca 27.7.2018

 *

a lupoezinii

Asemeni feței tale, ce-n camera obscură,
Neclară și străină de-abia se deslușește
Stă atârnată luna pe bolta de tăciune.

O văd scăldată-n dalbă lumină sclipitoare
Disc șlefuit cu trudă dintr-un metalic ciob

Ce-n după-amiezi albastre pe cer ni se arată
Pălind epuizată, schimbându-se ades,
De parcă un zburdalnic copil ar fi pictat-o,
Amestecând vopsele diluate neglijent
Și totuși încărcate de frăgezimi duioase.

Günter Kunert, Germania, 1933

Din: “Erinnerung an einen Planeten“ (*Amintiri de pe o planetă), Ed. Hanser

 

(Das Gedicht vom Mond// Wie dein Gesicht im dunklen Zimmer/ So aufgelöst und fremd/ Hängt auch der Mond am schwarzen Himmel// Hell sah ich ihn und weiß/ Und hart geschliffen wie ein Stück Metall.// Am frühen blauen Nachmittag/ Manchmal auch blass und matt/ Als hätte ihn ein Kind gemalt/ Mit schlechten Farben/ Doch voll Zärtlichkeit.)

 

10 Aug
2018

Vasilica Grigoraş cu admiraţie printre „Amintiri, portrete şi nu numai…”, de Brânduşa Dobriţă

Când anul 2018 începea a se desprimăvăra, Brânduşa Dobriţă, o viaţă profesoară de limba şi literatura română la Şcoala Gimnazială “Ştefan cel Mare”, un gimnaziu de elită din municipiul Vaslui a publicat două cărţi la Editura PIM, Iaşi. Prin prisma profesorului instruit şi dedicat, cu experienţa câştigată într-o carieră didactică îndelungată, autoarea oferă spre lectură „Poveştile Marei” (versuri), o carte dedicată nepoatei sale dragi şi „Amintiri, portrete şi nu numai…” (proză scurtă), cu un „Cuvânt înainte” al scriitorului, criticului de teatru şi profesorului Teodor Pracsiu şi un alt material introductiv, intitulat „Caligrafii narative”, semnat de jurnalistul şi scriitorul Daniel Dragomirescu.

Sursele de inspiraţie pentru volumul de proză sunt propria viaţă, familia, prietenii, cunoscuţii în diferite perioade ale vieţii, de când a deschis ochii cu băgare de seamă la tot ceea ce se întâmplă în jurul ei.

Deşi imaginaţia a jucat un rol important în scrierea cărţii, mare parte din evenimentele descrise se bazează pe întâmplări reale. Întâlnim trăiri jucăuşe ori triste, cutume, deprinderi încetăţenite şi dorinţe manifeste în viaţa de la ţară. Eroii amintirilor construiesc cu migală, firesc o mini-societate, familie care parcurge faze şi urcă trepte ale mai multor generaţii. Străbunici, bunici, părinţi, copii, unchi, mătuşi, veri…, fiecare cu priceperea şi osteneala sa seamănă cu grijă, apoi culeg roadele muncii lor. Povestitoarea dovedeşte o bună cunoaştere a vieţii de familie, absoarbe ca o sugativă de bună calitate cerneala din papirusul  povestirilor adulţilor. Filele acestor povestiri despre personaje dragi din familie stârnesc val de emoţii atât în sufletul Brânduşei, cât şi în inima cititorului. Viaţa de zi cu zi este o sursă inepuizabilă de inspiraţie, iar autoarea cu cele mai iscusite procedee sondează morala oamenilor, preocupările, stările de spirit… Toate acestea dovedesc promtitudinea condeiului Brânduşei, o înţelepciune prudentă şi totuşi penetrantă în cele mai mici amănunte din anumite scene de viaţă, deşi aşa cum mărturiseşte „Amintirile vin năvalnic şi mi-e greu între atâtea scântei şi neguri”. (În dor de ducă)

Stilul scriiturii este simplu şi clar, vioi şi uşor de identificat de la prima lectură, deşi ca structură este plină de digresiuni, momente de refecţii, observaţii răzleţe, descrieri de natură… Sunt însăilate abil opiniile adulţilor cu privire la fapte, situaţii, personaje…

Limba literară utilizată constituie un excelent exemplu de felul în care un meşter talentat al scrislui poate folosi cuvintele şi expresiile curente, creând imagini de mare frumuseţe estetică. Povesteşte despre grădină ca despre un tărâm cu adâncimi de necuprins, în care autoarea a cunoscut miracolul vieţii, pentru că „Vorbea bunicul despre  grădină ca despre o lume tainică în care totul se face în linişte şi răbdare, de la sămânţa pusă în patul cald al brazdei, la biruinţa plantei şi până la răsplata din mâna copilului cuminte. (Bunicul Grigore)

Proza din această carte are o coloratură lirică, abundă în figuri de stil, adevărate striaţii fine scoase în relief, ori săpate în adâncurile naraţiunii: „doamnele dalii cu pălării florentine superbe”, „mazărea pocnea în găoacea ei ca o sprinceană de fată mare”, iar autoarea era „un spiriduş curios şi pofticios”…

Minunate descrieri de natură, comparabile cu cele sadoveniene atrag prin imaginaţie şi limbajul elevat: „Venind de la „şuşaua” naţională, mândria locurilor, lăsând în dreapta satului Bălţaţi, dai de un platou unde vânturile aspre se bat în voie, zdrenţuindu-se doar în scaieţii pitici cu flori roz, mari şi provocatoare între spini usturători. Cu vântul în faţă, încerci să-ţi faci loc, urmărind cărarea. N-ai de ce să-ţi sprijini privirea, căci zările sunt departe. Te agăţi de scaieţii care te roagă să-i iei cu tine, „în dor de ducă”. Şi când crezi că ai pierdut orice speranţă în a mai da de vreun picior de om, le zăreşti deodată pe amândouă: biserica şi groapa satului. Este o imagine tulburătoare pentru călătorul obosit, o imagine atât de aproape de Dumnezeu: Raiul şi Iadul, înălţarea şi căderea, mântuirea şi pierzarea.” (În dor de ducă)

Pe firul arniciului din care este împletită cartea, sunt înnodate cu trăinicie drăgălăşeniile copilăriei şi experienţa de neuitat a fetiţei  Brânduşa, care a jucat rolul principal, alături de marele actor Ion Caramitru în filmul „Baladă pentru Măriuca” (1969). Candoarea adolescenţei şi  farmecul studenţiei aduc aminte de prima dragoste, autoarea conturând cu cele mai luminoase tuşe portretul îndrăgostitului, pe ritmul muzicii inimii şi al paşilor de dans eclatant, cu priviri gingaşe pe sub sprinceană şi înţelesuri subtile, bătăi de inimă în galopul cailor de rasă şi zboruri de fluturaşi prin stomac, greu de ţinut sub obroc. Sentimente înălţătoare trăieşte autoarea alături de alesul inimii din studenţie, Cibi, poetul şi profesorul eminent de limba română, şi copilul lor, Claudiu, căruia îi dedică povestirea „Gâzulucul poliţist”.

Cartea are şi o mină tristă; arborele genealogic al autoarei este unul de viţă nobilă, în care  doamnişoarele de pension au fost nevoite să se adapteze vieţii impuse de comunism. Ceea ce s-a păstrat cu sfinţenie a fost urmarea profesiei de dascăl, învăţător a înaintaşilor din familie.

Revenirea, reîntoarcerea la rădăcina existenţei îi aduc autoarei în minte gânduri din povestirile rudelor din vremurile de război, cu ororile, dramele, pierderile de vieţi, fricile, neajunsurile şi dorurile de cei dragi. În timpul războiului, venirea ruşilor a fost una dintre cele mai mari atrocităţi ale populaţiei. Din povestirea Brânduşei aflăm că au intrat în „casă şi au făcut-o grajd”, iar animale şi păsările, toate au fost mâncate cu neruşinare de aceştia. De fapt, acest comportament barbar a fost menţionat de mulţi dintre scriitorii din România în scrierile lor.

Scriitoarea ne spune cu mândrie că înaintaşii din neamul său aveau „suflet de aur”, „erau bolnavi de dragoste de oameni” şi aveau demnitatea sădită în sânge, declarându-se duşmani ai potlogăriilor şi nedreptăţilor. Aceasta era în mare parte, tipologia personajelor din viaţa satului şi, întărind această idee, autoarea precizează că nu se poate să nu slujeşti unor asemenea Oameni şi nu se poate să nu fii mândră de ei.

Meticulozitatea autoarei constă şi în menţionarea numelor de localităţi,  sate cu semnificaţie profundă pentru săteni, dar şi pentru învăţători, cei care „fac apostolatul la sat”.

Folclorul local i-a servit drept izvor de inspiraţie în formarea ca om, ca profesor şi artistă. Găsim în carte ecoul peste timp al copilei,  fiică de învăţători, admiratoare a obiceiurilor, datinilor, a folclorului participând la serbările şcolare şi la diferite concursuri, festivaluri, şi cu sete de învăţătură, plecată de timpuriu, de copilă în dulcele târg al Ieşilor pentru a se adăpa la izvorul învăţăturii, cu minunata cană de lut a alfabetului limbii române.

Sărbătorile din mediul rural erau apanajul bucuriei săteanului, de la mic la mare. Crăciunul şi sărbătorile de iarnă şi toate obiceiurile legate de acestea sunt prezentate cu acurateţea observatorului, dar şi a participantului la desfăşurarea evenimentelor. Şi este lesne de înţeles şi faptul că, Brânduşa, copil fiind are întipărită în inimă mila şi frica la tăierea porcului în ziua de Ignat. Însă, cu cât acest lucru era mai dramatic, cu atât preparatele erau mai gustoase.

Naraţiunea evenimentelor este plină de amănunte, împănată sincer cu formule morale de convieţuire, într-o diversitate de sentimente a vieţuitorilor satului. Întâlnim şi situaţii în care unii nu au ajuns să se maturizeze, cu atât mai mult să se complice cu lucruri importante, însă  relaţiile dintre oameni nu ajungeau la conflicte ireconciliabile.

„Amintiri, portrete şi nu numai…” este o călătorie în timp a autoarei, cu minunata caleaşcă a sufletului, având ca însoţitori pe cei mai apropiaţi şi iubiţi oameni din viaţa sa, drumeţind pe şosele asfaltate şi luminate din harul Domnului ori prin hăţişuri întunecate şi mocirloase din ispita unor minţi diabolice. Cartea poate fi văzută şi ca o scurtă cronică a vieţii şi convieţuirii în secolul XX şi începutul veacului XXI.

Mesajul Brânduşei din această carte este acela de a ne întoarce la simplitate, să renunţăm la ceea ce este înzorzonat, împopoţonat cu lucruri, idei, ifose de import, pentru că am devenit nişte snobi, iar   snobismul manifestându-se astăzi ca un sport de masă.

Aducând în atenţia cititorilor şi motto-ul volumului, de fapt o autodefinire a autoarei: „Eu fac parte din acea categorie de oameni nostalgici, cu vocaţia tragicului, veşnic nemulţumită, mereu cu nevoia de-a fi compătimită de cineva, care nu iubeşte ziua de azi decât mâine, când n-o mai are.”, sper că v-am făcut mai curioşi şi vă invit să citiţi „Amintiri, portrete şi nu numai…”, de Brânduşa Dobriţă.

——————————————

Vasilica GRIGORAȘ

Vaslui

10 august, 2018

 

8 Aug
2018

Constantin DOBRESCU: Un om al Cetății, prof. Stoica A.Teodorescu (1887 – 1973)

Cunoscându-şi patria şi neamul, numai atunci începi a pricepe ca eşti cu adevarat Român. Cine nu învaţa istoria neamului său şi cine nu cunoaşte ţara sa, acela devine nevrednic a-i purta numele.         Istoria este oglinda trecutului, în care o naţie îşi vede pe strămosii săi, vede viaţa lor, vede sufletul lor. Şi astfel din răsfoirea istoriei  trecutului  unei naţii, se va reversa în sufletul fiecăruia , mai mult  iubirea de neam” – Pămantul şi poporul românesc -  Stoica Teodorescu, 1921 Tipografia M.S.Gheorghiu Câmpina

Cel de care ne vom ocupa in textul de fata, a lăsat urme adânci in istoria invatamantului prahovean, cultura ploieșteană si mai ales în cercetarea istorică. Stoica Teodorescu s-a născut la 15 Mai 1887, în satul Șipote, azi Lipanești. Tatăl sau era preot si s-a preocupat de educația sa. Acesta a urmat școala primară în comuna natală apoi renumitul liceu ploieștean “Sfinții Petru și Pavel”, absolvind secția modernă cu Diploma nr. 48 Iunie 1908. Studiile superioare istorie și geografie le-a efectuat la Universitatea din Bucuresti, obtinand licenta prin Diploma nr. 7403 din 26 Iulie 1914. La Univerisitate, Stoica A. Teodorescu a avut profesori de elita ca Nicolae Iorga, Simion Mehedinti, D. Onciu si alti. Imediat, dupa aceea se incadreaza la Arhivele Statului din Capitala, unde a functionat ca arhivist – paleograf, conform Ordinului nr. 102582. Majoritatea istoricilor care s-au ocupat de viata si activitatea profesorului Stoica Teodorescu – afara de prof. Paul D. Popescu – nu au relevet nici un aspect despre viata militara a lui Stroica Teodorescu, participarea lui la Primul Razboi Mondial. Daca profesorul emerit Paul D. Popescu aminteste sumar ca istoricul Stoica Teodorescu era ofiter in rezerva si a luptat pe front si a cazut prizonier, in rest nimic, apeland la eruditia doctorului in istorie Razvan Martin afla ca profesorul Stoica Teodorescu si-a facut datoria fata de neam si tara a cautat in cadrele ofiteresti ale Regimentului 47 infanterie, fiind adjutantul Comandantului de regiment. A fost mobilizat de la Campina la 29 Octombrie 1916, a fost luat prizonier in luptele din defileul Oltului, in zona Valcii. A fost dus in prizonierat in Germania. Este eliberat din prizonierat imediat dupa incetarea Primului Razboi Mondial, dupa care se intoarce la post, la liceul din Giurgiu. Autorul acestor randuri tine sa multumeasca colegului mai tanar, doctor in istorie Razvan Martin, pentru datele comunicate. Profesorul Stoica Teodorescu a fost casatorit cu Maria (1899 – 1984) si-a avut doi baieti Stefan si Lucian (1920-1988)
Stefan Teodorescu (1918 – 1992) a fost cadru universitar la UPG Ploiesti. Profesorul Stoica Teodorescu, locuia foarte aproape de liceul la care preda, pe strada Sitarului. Avea o gradina ingrijita, in care cultiva florile sale preferate, Hortensiile . Era prieten cu av. Grigore Ivanceanu cu care avea afinitati bibliofile. Aceste date mi-au fost comunicate de domnul Mihai Badulescu, care l-a cunoscut din copilarie pe ilustrul profesor. Dupa perioada in care a lucrat in Arhive, devenind expert in cercetarea arhivelor si valorificarea informatiei descoperite care va devein o pasiune mistuitoare un adevarat “ violon d’Ingres”, devenid un foarte bun specialist in paleografie chirilica. Ca “expert paleograf” Stoica Teodorescu a colaborat cu primaria Campina la traducerea diferitelor documente. Astfel printr-o decizie a primarului Gh. T. Iliescu in Iulie 1945, primaria aprecia drept “ avantajoasa oferta profesorului de a traduce cele 2300 de documente cu 150000 lei” Profesorul D. Munteanu –Rimnic il considera pe colegul sau de catedra Stoica Teodorescu un eminent arhivist alaturi de prof. Gh. Petrescu-Sava. Pe acestia doi Dumitru Munteanu – Rimnic ii propune in anul 1937 sa faca parte din Comisia primariei de a expertiza arhiva acesteia, din care urma sa faca parte si prof. C. Moisil, directorul general al Arhivelor Statului. In anul 1948, Stoica Teodorescu solicita primarului Ploiest permisiunea de a cerceta arhiva primariei “in orele de serviciu ale institutiunii”, deoarece intentioneaza “ sa fac o lucrare privitor la trecutul invatamantului ploiestean”. Stoica A. Teodorescu a fost numit profesor suplinitor la liceul ”Titu Maiorescu” din Giurgiu, unde a functionat de la 1 Octombrie 1918 pana la 1 August 1919. In anul scolar urmator este incadrat conform Ordinului nr. 14661, ca profesor provizoriu la Scoala Reala Superioara din Timisoara, dupa care este transferat prin Ordinul nr. 116483/1919 tot ca profesor provizoriu la Gimnaziul “Barbu Stirbey” din Campina, prin ordine succesive i se va prelungi functionarea pana in Iulie 1927. In luna Mai 1919, acesta sustine examenul de capacitate fiind atestat prin Ordinul nr.19589 din 1 Iulie 1919 si devine profesor titular. In anul 1923 Gimnaziul Campina va deveni liceu, profesorul Stoica A. Teodorescu devenind unul din cei care au pus bazele acestei scoli. In legatura cu acesta problema aratam ca Stoica Teodorescu a fost pentru sustinatorii infiintarii gimnaziului in caladirea conacului Stirbei construit in anul 1872, organizand chiar o manifestatie impreuna cu elevii si cu directorul Stefan Popescu in fata Castelu-lui Voila in toamna anului 1919. Aceasta manifestatie avea drept scop convingerea mostenitorului familiei printului Barbu Stirbey, Martha de Blome sa cedeze localul din oras pentru gimnaziu. Principesa a aceptat propunerea, iar in vechiul conac a functionat gimnaziul pana in anul 1928, cand s-a construit noul imobil. In anul 1927, acesta s-a transferat la liceul din Ploiesti, unde a predat geografia pana la pensionare(August 1948). De la inceput tinem sa mentionam ca a fost un dascal constincios cu multe realizari, functia de director al liceului (1933-1938), a avut si preocupari politice. In August 1924 prof. Stoica Teodorescu impreuna cu asistentul universitar N.A . Constantinescu asistent a lui N. Iorga, participa la intrunirea Partidului Nationalist a l Poporului care a avut loc la Telega. Intrunirea a fost condusa de prof. D. Munteanu Rimnic ( Ploiestii, 10 August 1924). Dupa o perioada de cochetare cu ideiile politice ale N. Iorga, prof. Stoica Teodorescu s-a indreptat spre organizatia liberara din Prahova. Astfel ziarul ploiestean „ Libertatea” din 15 Martie 1932 il mentioneaza pe prof. Stoica Teodorescu ca membru in delegatia permanenta a PNL alaturi de av.N.M. Parvulescu, mr.Al. Mateescu, av.C. Ceruleanu , prof. C. Ghimpu, Nicu Economu, gl. L. Caracas, prof. A. Mosoiu, av. Victor Radulescu (Campina), prof. C.Rigu, etc. care a hotarat excluderea din PNL a av. I. Cretoiu, Stefan Lilu, G. Isofescu, Al. Varcolici, adepti ai dezidentei ing. Petru Bejan. Deasemenea ziarul liberal” Viitorul” din 3 Octombrie 1933 il mentioneaza pe prof. Stoica Teodorescu ca fiind membru in Comitetul de propaganda si de organizarea luptei libertatilor pentru „rasturnarea nefastului regim national taranist”. Acest comitet era condus de av. Dem I. Nicolaescu, dr. I. Negruzzi, G. Manolescu, A. Mosoiu, Victor Radulescu (Campina), etc. In perioada directoriatului sau liceul are „ una din cele mai fertile perioade de activitate” din intreaga sa existenta, cand au loc „reparatii capitale ale cladirii, organizarea coloniei scolare de la Techirghiol, cresterea numarului de burse , reaparitia revistei Curierul liceului, editarea a trei anuare, mari excursii scolare, s.a.” In aceasta privinta amintim doar excursia efectuata in vara anului 1920-1921 de profesor impreuna cu colegii sai C. Radulescu si B. Dumitrescu si 40 de elevi de la gimnaziul Campinean in zona Brasov, Bran, Rucar, Curtea de Arges. Aceasta excursie este publicata in Anuarul liceului „D.B. Stirbey” din 1919-1923. Profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat profund si in viata culturala a Judetului Prahova. Astfel cat a activat la Campina a fost membru fondator al Ateneului „B.P. Hasdeu” condus cu har de ing. C. Barbacioiu. In cadrul acestui Ateneu profesorul a sustinut numeroase conferinte cu teme culturale. De asemenea, la Ploiesti, acesta a fost membru al asezamntului Cultural „Nicolae Iorga” . Profesorul Stoica A. Teodorescu a fost membru al Asociatiei Profesorilor Secundari Sectia Ploiesti unde a desfasurat o fructuasa activitate. Astfel in ziua de 25 Martie 1928 acesta a conferentiat despre „ Probleme etnografice ale tarii noastre” sub egida acestei Asociatii. Prof. Stoica Teodorescu participa in ziua de 8 Noiembrie 1936 la dezvelirea bustului lui I.L. Caragiale in gradinita din fata liceului Sfintii Petru si Pavel, opera scluptoritei Letitia Ignat. Aniversarea zilei de 1 Decembrie 1938 apreciata de Stoica Teodorescu drept ziua definitivei biruinti pentru care si el a luptat cu arma in mana, spunea in cvadrul ceremoniei de la liceul pe care il conducea la Ploiesti ca aceasta este „ziua in care s-au razbunat toti ruptii cu roata, toti spintecatii in patru si spanzurati la marginea de drumuri, toti cei pusi la jug dinaintea plugului, toate fecioarele batjocorite prin jus primae noctis si prin drepturile nemesesti nerecunoscute si toate mamele ce au coborat in pamant blestemandu-si ceasul pentru care au fost sortite sa aduca pe lume romani pentru batjocura strainului. E ziua in care ni s-a razbunat uciderea miseleasca a lui Mihai Viteazul, martinizarea infernala a lui HOREA si a motilor sai, scoaterea din minti a lui Avram Iancu. E ziua care a impiedicat sigura desfintare a neamului romanesc in Ardeal inceputa cu scadenta peste cateva decenii dupa marele razboi prin legiile lui Apponyi” Un aspect mai putin cunoscut al activitatii sale este faptul ca figureaza in statistica numirii din 1934 ca propietar a unei exploatatii particulare din Campina, a carei productie lunara obtinuta varia intre 3-7 tone de petrol, iar cea anuala de 50 tone. Aceasta ii asigura profesorului stabilitate financiara peste medie in comparatie cu majoritatea colegilor sai de bresla. Stoica Teodorescu era un colectionar de arta, fiind un admirator al pictorului ploiestean P. Bulgaras. Astfel la expozitia personala a acestuia la Ploiesti din anul 1929 Stoica Teodorescu se numara printre cei care au achizitionat picturi. In calitate de membru al asociatiei culturale „Grupul Nostru” formata „de cativa intelectuali din Ploiesti” a participat in ziua de 12 Ianuarier 1946 la sarbatorirea prof. I. A. Bassarabescu, la sala „SCALA”, luand chiar cuvantul evocand in cuvinte calde personalitatea scriitorului academician. Deasemena Stoica Teodorescu participa in ziua de 20 Ianuarie 1947 la sala SCALA la sarbatorea aniversarii a 70 de ani a lui I.A Bassarabescu. Sarbatorirea a fost organizata de membrii Caminului Cultural ”Voievodul Mihai”. Stoica Teodorescu in numele corpului profesoral si ca a fost elevul lui I.A. Bassarabescu aduce omagiul sau. Din Bucuresti, profesorul venise cu un numar mare de fise istorice referitoare la Prahova. Cercetarile efectuate din primariile din Campina, Telega si Ploiesti precum si in cea a prefecturii si arhivele liceelor ”Sfintii Petru si Pavel „ si „Despina Doamna” a stat la baza catorva lucrari de mari proportii. Asa a fost Monografia Orasului Campina, bine primita de istorici vremii despre care N.Iorga scria”Lucrare foarte bine facuta, incepe prin consideratii asupra conditiilor georgrafice; ele sunt cu totul noua si foarte folositoare …. Un numar de documente incheie lucrarea , scrisa pe indelete , cu iubire si literar”. Un an mai tarziu a elaborat a doua lucrare de mari proportii „ Monografia Comunei Telega publicata tot la Campina cu aceiasi serioasa si erudita documentare. Dupa o cercetare de aproape un deceniu, profesorul a publicat o alta lucrare , Istoricul liceului „Sfintii Petru si Pavel”, care surprinde pe baza documentelor din arhiva, istoria acestui liceu. Din cercetarile sale au mai rezultat doua sinteze ”Istoria mestesugului si comertului in Prahova” si „ Istoricul liceului Despina Doamna” ramase nepublicate si o alta de mici proportii depre inceputul invatamntului prahovean. Intreaga opera stiintifica a profesorului se constituie intr-o convingatoare pledoarie pentru rolul arhivelor in cultura prahoveana. Stoica Teodorescu in calitate de director al liceului „Safintii Petru si Pavel” a facut parte din Comitetul de organizare a sarbatoririi profesorului Aurelian Mosoiu in ziua de 28 Mai 1937 cu prilejul pensionarii acestuia. Cu aceasta ocazie Stoica Teodorescu i-a inmanat sarbatoritului o frumoasa statueta reprezentand „GLORIA” pe care erau gravate cuvintele „ Corpul profesoral al liceului Sfintii Petru si Pavel din Ploiesti, Domnului profesor Aurelian Mosoiu indrumator spre glorie prin munca”. In perioada cat a fost profesor la Campina, profesorul Stoica Teodorescu s-a implicat in infiintarea bibliotecii gimnaziului cu donatiile elevilor si bani donati de Comitetul scolar si care numara la finalul anului scolar 1919- 1920 peste 1088 de volume de literatura si stiinta si doua reviste „Educatia” si „Rasaritul”. Despre viata si activitatea profesorului Stoica Teodorescu au fost publicate in perioada interbelica doua monografii, una semnata de colegul sau Ioan Ludescu si alta datorata lui Ion Dumitrache – Godeni. Pentru activitatea sa stiintifica si mai ales didactica, profesorul a fost distins in anul 1967 cu titlul de PROFESOR EMERIT. Epigoni cu puternice reminiscente bolsevice au facut eforturi de a fi uitat acest emblematic istoric si profesor de exceptie. Din nefericire numele profesorului nu a fost acordat de municipalitatea din Ploiesti, unei strazi ( bine ca au altii, fara merite) la fel si la Campina. Nu are nici macar un modest bust chiar din ipsos. Bine ca unii epigoni s-au invrednicit sa-i ridice un bust unei dascalite bolsevice fara opera (Vasiliu Aspasia). Ar fi momentul acum ca cei in cauza sa-i scoata din neuitare personalitatea . P.S. Ma asteptam ca in anul Centenarului cei care se ocupa de destinele societatii „Cultul Eroilor” din Prahova sa fi publicat lucrari stiintifice, profesioniste, privind cadrele didactice, preotii, medicii, etc. care au servit tara sub drapel si au facut suprema jertfa. BIBLIOGRAFIE
Constantin Dobrescu, Catalin Dobrescu , Liceul „Sfintii Petru si Pavel” lacas al culturii ploiestene, Editura Mythos, 2016. Constantin Dobrescu in colaborare,petrol, politica si cultura la Ploiesti, 2014. Gheorghe Rusu Togan , Spiritualitati campinenePloiesti, Editura Premier, 2009. Ion T. Sovaiala, Campina pagini dintr-o istorie in date, 1640 – 1946, Editura Fundatiei Culturale Libra, 2015. Arhivele Prahovei, nr.1/1996, Ploiesti; Editura Silex. Mihai Apostol , Profesorul si cercetatorul Stoica A. Teodorescu in „Campina literar – artistica si istorica” Suplimentul saptamanalului Oglinda de azi 2006 – 2012. Gheorghe Calcan, Cantemir Mosoiu, Profesorul si Senatorul Aurelian Mosoiu o personalitate a lumii Prahovene, Ploiesti, Editura Printeuro, 2003. Dobrescu T. Constantin, Memoria documentelor, Ploiesti, Editura Elapis, 2011. Constantin Dobrescu, Ion C. Petrescu, Viata cotidiana ploiesteana in documente de presa, 1899 – 1930, Ploiesti, Editura Elapis, 2009. Constantin Dobrescu in colaborare, Viata culturala a Municipiului Ploiesti si a Judetului Prahova 1919 – 1948, Documete, Ploiesti, Editura Silex, 1997. Constantin Dobrescu, Ion St. Baicu, Viata politica prahoveana 1919-1938, Documente,Ploiesti, Editura Scrisul prahovean, Cerasu, 2000. Col(r) Constantin Chiper, Cronica militara a Judetului Prahova, Editura Scrisul prahovean, Cerasu, 2012. Cantemir Mosoiu, General Traian Mosoiu, Ploiesti, Editura Grafoanaytis, 2017.

——————————————-

Prof. Dr.Constantin DOBRESCU

8 august, 2018

8 Aug
2018

Ioan Nicolae MUȘAT: Cinstim Centenarul Marii Uniri cu noi filiale ASCIOR în Bucovina și Basarabia, la Cernăuți, Soroca și Chișinău!

Comunicat ASCIOR:

O nouă activitate întru cinstirea Centenarului Marii Uniri a asociației ASCIOR, cu o triplă deschidere de filiale în Bucovina și Basarabia printr-un maraton ce începe în zorii zilei de 06 sept 2018 când delegația ASCIOR pornește din Buzău către Cernăuți.

Pe 07 sept, ora 11 se deschide filiala ASCIOR-CERNĂUȚI, președinte fondator de filială este istoric drd Vladimir Acatrini, președintele Societății Bibliotecarilor Bucovineni din Cernăuți, iar vicepreședintă de filială este dna prof. scriitor Eleonora Schipor,.

Pe 08 sept ora 15, deschiderea filialei ASCIOR-SOROCA al cărei președintă fondatoare este prof. Ana Bejan, fost prefect al raionului Soroca, pe 09 sept, ora 11, lansare de carte la filiala ASCIOR-ORHEI a cărei președintă fondatoare este prof. drd. scriitor Tatiana Croitor.

Luni, 10 sept, ora 11, la Chișinău, deschiderea filialei ASCIOR-CHIȘINĂU a cărei președintă fondatoare este prof. scriitor, redactor Diana Ciugureanu, președinta fondatoare a USELR, iar primvicepreședinte al filialei ASCIOR-CHIȘINĂU este filolog dr. Ștefan Sofronovici, vicepreședintă psiholog Diána Hristisean!

Componența cea mai probabilă a delegației naționale ASCIOR este:

*Pr. Prof. Dr. Gheorghe Chivu, vicepreședinte ASCIOR-București
*Ec.Dr. Angelica Stanciuloiu, director ASCIOR cu integrarea europeană, București,
*poet Olga Grigorov, președinta filialei ASCIOR-Tulcea,
*Dr. Maria Mihaela Stana, vicepreședinte ASCIOR-București,
*Jurnalist Cojocaru Eugen, vicepreședinte ASCIOR-Clij Napoca,
*Prof. Adriana Grigorescu, Brăila
*Prof. Dr. Marius Constantinescu, Buzău,
*Ing. Nicolae Mușat, președintele fondator ASCIOR

Bunul Dumnezeu să ne ajute în plinirea sarcinilor ASCIOR!

Membrii și simpatizanții ASCIOR sunt rugați să promoveze evenimentul!
ASCIOR pentru bucuriile omului!

Foto cu cele trei biserici de mănăstiri ce vor fi pe roll-up-urile filialelor nou înființate!

———————————

Președinte fondator ASCIOR

Ing. Ioan Nicolae MUȘAT

7 august, 2018

8 Aug
2018

REMEMBER: Chelința, Maramureș,15 noiembrie, 2015

Mulțumiri (postume) Dumitru Fărcaș. Odihnă și pace în Slavă!

 

REMEMBER:
Chelința, Maramureș, 15 noiembrie, 2015.

 

Spuneați: ,,…-Doina lui Lucaciu, interpretată de această tânără, iarăși ne adună”.

 

AȘA SĂ FIE (ȘI) ÎN AN CENTENAR!

 

https://archive.org/details/DoinaLuiLucaciuAndreiaR.Botis

http://frecventacititordeproza.blogspot.com/…/doina-lui-luc…

www.ziarulnatiunea.ro/…/cantec-de-poveste-doina-lui-lucaciu/

—————–

Preot stavr. Radu Botiş

7 august, 2018

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 1
Vizualizari : 42451

Ultimele Comentarii