Cuvânt și iubire

Institutul Cultural Român din New York, J.U.S.T. Toys Productions și 59E59 Theaters prezintă:

“TOYS: A Dark Fairy Tale”

 8-26 noiembrie 2017

O piesă de SAVIANA STĂNESCU

Regia GÁBOR TOMPA

În distribuție:

TUNDE SKOVRAN – Shari / Madonna

JULIA UBRANKOVICS – Fatma / Clara

59E59 THEATERS

THEATER B

59 East 59th Street

New York, NY 10022

Tel. 212.753.5959

Fax 212.753.2126

http://www.59e59.org/

Sinopsis:

“TOYS” (“Jucării”), de Saviana Stănescu, este o piesă despre confruntarea dintre două femei care au un secret comun în trecut. Shari a crescut într-un orfelinat, într-o lume măcinată de război și sărăcie. Clara a fost crescută la New York și a beneficiat de avantajele vieții într-o  țară bogată, unde părinții adoptivi s-au străduit să-i ofere un trai decent și o bună educație. Ce se întâmplă atunci când Shari ajunge în America și e gata să o atace pe Clara? Mai este reconcilierea posibilă? Prin explorarea identității și intersectarea unor destine separate brutal de război, “TOYS” ridică, în ultimă instanță, o întrebare majoră: ce e înseamnă apartenența?

Pentru programul reprezentațiilor și mai multe informații: https://www.ticketcentral.com/

Durata spectacolului “Toys: A Dark Fairy Tale” este de 50 de minute, fără pauză.

SAVIANA STĂNESCU este o scriitoare româno-americană, care a avut multiple producții ale pieselor sale la New York, obținând premii ca New York Innovative Theatre Award for Outstanding Play (Waxing West, la Teatrul La MaMa) sau includerea în Indie Theatre Hall of Fame. Piesele sale au fost prezentate pe scena americană și internațională, cele mai recente producții americane incluzând: What Happens Next, la Cherry Artspace, Aliens With Extraordinary Skills (Women’s Project, Ego Actus, NYC; B Street Theatre, Sacramento, California; Know Theatre, Cincinnati; Teatro La Capilla, Mexico City; publicată de Samuel French), Ants, la New Jersey Rep, Waxing West (La MaMa Theater, 2007 NY Innovative Theatre Award), For A Barbarian Woman (Fordham/EST), Polanski Polanski (HERE, PS122, Chain Theatre), White Embers (Dramalabbet, Stockholm; OOB NYC Samuel French festival winner), The E-Dating Project, la Strasberg Institute for Theatre & Film. Radio-drama Bucharest Underground a primit, în 2007, Premiul Marulic pentru cea mai bună radio-dramă europeană.

În România, înainte de a se stabili în SUA, în 2001, Saviana Stănescu a publicat câteva volume de poezie (Amor pe sârmă ghimpată, Sfaturi pentru gospodine și muze, Proscrisa) și Black Milk, o antologie bilingvă de piese de teatru. Apocalipsa gonflabilă a câștigat premiul UNITER pentru Cea mai Bună Piesă a Anului 1999 și a fost publicată de Unitext.

Saviana Stănescu este fondatorul “Immigrants Artists and Scholars in New York” (IASNY) și curatoriază “playgroundzero” și “New York with an Accent”. Predă scriere dramatică și teatru contemporan la Ithaca College, după ce a predat 8 ani la New York University, unde a obținut un MA în Performance Studies și un MFA în Dramatic Writing.

Pentru mai multe detalii: www.saviana.com.

GÁBOR TOMPA a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” din Bucureşti, Facultatea de Teatru, în anul 1981. Printre profesorii săi se numără Liviu Ciulei, Mihai Dimiu, Cătălina Buzoianu şi Gina Ionescu.  În 1990, a fost numit director general al acestei instituţii, post pe care îl ocupă şi în prezent. A regizat peste 100 de spectacole, în întreaga lume, după texte ale unor mari autori ai dramaturgiei universale.

A fost şef de catedră al Departamentului de Regie din cadrul Academiei de Teatru “Szentgyörgyi István”, din Târgu Mureş, şi este fondatorul Secţiei de Artă Teatrală a Universităţii “Babeş-Bolyai”, din Cluj-Napoca. De asemenea, este cel care a înfiinţat, în 2007, Festivalul Internaţional de Teatru Interferenţe, al cărui director artistic este. A fost invitat să predea la numeroase universităţi precum: Académie Théâtrale de l’Union, din Limoges, Schauspielschule, din Freiburg, Brunel University, din Londra, şi Institut del Teatre, din Barcelona. Din 2007, predă regia în cadrul Departamentului de Teatru şi Dans al California University, din San Diego (SUA), unde a fost șeful catedrei de regie, în anii 2007-2015. De-a lungul carierei sale, Gábor Tompa a fost răsplătit cu numeroase premii, printre care: Premiul UNITER pentru cel mai bun regizor al anului (1993, 1997, 2008), Premiul de Excelență al UNITER (2001), Premiul pentru cel mai bun spectacol al anului în România (1990, 2008), Premiul pentru cel mai bun spectacol străin în Marea Britanie (1993), Theaterpreis, Stuttgart (1995) ş.a.

 Gábor Tompa este recunoscut în întreaga lume pentru viziunea sa îndrăzneaţă asupra textelor clasice şi pentru provocările pe care le propune actorilor, în ceea ce priveşte expresivitatea fizică. Totodată, este considerat un expert al teatrului absurdului, pentru memorabilele sale montări cu piesele lui Ionesco şi Beckett.  A colaborat cu teatre din Franţa, Germania, Spania, SUA, Marea Britanie, Austria, Ungaria, Irlanda, Canada, Serbia, Cehia, Slovenia, Columbia şi Coreea de Sud. Filmul său de debut, Apărarea chineză, a primit Premiul “Best First Feature” la categoria lung metraj, la Festivalul Internaţional de Film de la Salerno, Italia, în 1999, şi, în acelaşi an, a intrat în Selecţia oficială a Festivalului de la Berlin. De asemenea, este autorul mai multor volume de poezie şi eseuri despre teatru.

TUNDE SKOVRAN a absolvit Universitatea “Babeș-Bolyai”, Facultatea de Teatru și Televiziune, după care a devenit membră a Teatrului Maghiar de Stat, din Cluj-Napoca. În cei 10 ani petrecuți acolo, a fost distribuită în peste 30 de producții. A fost nominalizată pentru premiul UNITER pentru “Cea mai bună actriță într-un rol secundar” și a câștigat premiul “Cea mai bună actriță” la Festivalul Internațional de Teatru de la Casablanca. Interpretarea ei din filmul Puzzle i-a adus două premii de “Cea mai bună actriță în rol principal”, la Festivalul de Film Independent de la New York și la Festivalul de Film Internațional Buffalo Niagara. În prezent, Tunde Skovran își continuă cariera  de actriță, producătoare și regizoare, în Los Angeles. A fondat compania de producție “J.U.S.T. Toys Productions”, cu care produce anual spectacole de teatru cu succes internațional. Este şi co-fondatoare şi proprietară a companiei de post-producție “Voxx Studios” din Los Angeles. În prezent, regizează un hibrid documentar de lung metraj, produs de Vernon Films, a cărui premieră este preconizată în 2019.

JULIA UBRANKOVICS este o actriță de film, televiziune și teatru. Recent a lucrat cu Jennifer Lawrence pentru Red Sparrow, și-a făcut debutul la CBS, în serialul  Hawaii Five-O, jucând rolul unei tinere agente speciale și a apărut în serialul The Last Kingdom, la postul BBC / NETFLIX, precum și în serialul de spionaj X Company, de la CBS. Cariera sa acoperă peste 10 ani de activitate, în care a jucat în filme de lung și scurt metraj, în piese de teatru, teatru radiofonic și reclame.

A fost premiată la cel de-al 40-lea Festival de Film Maghiar la categoria “Cea mai bună actriță”, pentru interpretarea din filmul de lung metraj Virtually a Virgin.  Rolul său din recentul succes la Hollywood al piesei de teatru Fefu & Her Friends i-a adus recenzii elogioase.

În 2018, va avea un rol principal în noul serial TV european The Teacher. Este, de asemenea,  proprietară și co-fondatoare a “J.U.S.T. Toys Productions”, o companie de producție din Los Angeles, care a creat spectacolele Toys: A Dark Fairy Tale și Fefu & Her Friends. Julia Ubrankovics a locuit în Budapesta și, apoi, în Hawaii, a studiat la New York, a jucat la Berlin, și este stabilită, în prezent, în Los Angeles.

Este o apărătoare a egalității între sexe și își dedică arta pentru a-i susține pe cei defavorizați.

Seria de spectacole cu piesa “TOYS” va fi acompaniată de un eveniment special de prezentare a cărții „Gábor Tompa – din opera unui regizor: de la Trei surori la Livada de vișini” / „ Gábor Tompa – A Stage Director’s Oeuvre: from Three Sisters to The Cherry Orchard” (Editura Institutului Cultural Român, București, 2016), care va avea loc la sediul Institutului Cultural Român din New York, în data de vineri, 10 noiembrie 2017, orele 17.00‐18.00, cu participarea regizorului Gábor Tompa, a dramaturgului Saviana Stănescu, a actrițelor Tunde Skovran și Julia Ubrankovics și a reprezentanților Teatrului 59E59.

În noaptea de 30 octombrie, 2015, într-un soi de club din “centrul vechi” al Bucureştiului a izbucnit un puternic incendiu. Acest eveniment este reamintit cu îndârjire şi prezentat ca un eveniment care a schimbat realitatea românească iar cei ucişi în incendiu sunt prezentaţi ca “îngeri”, şi “martiri’. Nimic mai fals.

Acest incendiu a secerat vieţile a peste treizeci de tineri şi a rănit grav alte câteva zeci. A fost cu adevărat o tragedie. Dar acestea fiind spuse câteva lucruri trebuiesc spuse, câteva fapte care nu pot fi argumentate.

Sala unde avea loc acea manifestare era, aşa cum am spus, în “centrul vechi” al Bucureştiului. În acea parte a oraşului infrastructurile de baza sunt la nivelul ultimului sfert al veacului al XIX-lea, vremea lui Caragiale.

Acele locaşuri au fost preluate de personaje din nouă clasa a “nou îmbogăţiţilor” care le-au văruit, încărcat cu instalaţii pe care acele vechi clădiri nu le pot purta şi au creat o situaţie care era în aşteptarea unui accident. Accidentul a fost incendiul de care de care pomeneam.

În acelaşi timp trebuie spus că vineri seară, în 30 octombrie, 2015, un mare număr de tineri au ales, au făcut opţiunea liberă, de a participa într-o festivitate cel puţin îndoielnică.

Este vorba de “Holloween” ( un obicei American , din capul locului dubios) şi care nu are nici un fel de legătură, NICI UNA, cu tradiţia şi civilizaţia românească. Mai mult. ”Sărbătoarea” cu pricina celebrează duhurile rele, necurate, este în fapt o celebrare satanică.

Deci, repet, un grup de tineri au ales de bună voie să participle, într-o Vineri seară, la o festivitate dubioasă. Era dreptul lor să facă această alegere şi nimeni dintre pământeni nu i-a putut opri. Dar iarăşi este dreptul unora dintre pământeni de a nu aproba alegerea făcută de acei tineri. Existenţa pământească înseamnă şi circulaţia unor păreri diferite. Cei care au exprimat îndoieli privind respectiva “sărbătoare” au fost calificaţi că “obscurantiști”, ”reacţionari”, ”înapoiaţi”. Iar acei tinerei, care erau parte din clasa neo-ciocoimi, se autodeclarau “luminaţi”.

Ce este însă trist şi dovedeşte o logică bolnavă este reacţia mijloacelor de informare în masă, cele care în fapt, condiţionează şi manipulează modul de gândire a multora dintre Români.

Acel incendiu şi urmările lui, a fost prezentatat ca un moment de “definiţie” a gândirii colective româneşti. O afirmație hazardată și la limita scandalului. Gândirea colectivă românească este definită  de evenimente cu mult, infinit mai serioase.
Tinerii, mulţi dintre ei drapaţi în “Dracula” şi eiusedem farinae, au început a fi prezentaţi ca “îngeri”,  ba chiar ca “eroi”, oricum ca personaje superlative.

Încă mai absurd, mai bolnav, au fost aflaţi şi “vinovaţi”.
Fără îndoială că există vinovaţi. Ei sunt proprietarii acelui club ale cărui instalaţii s-au dovedit a fi fost improvizaţii periculoase şi autorităţile administrative care au dat autorizaţiile de funcţionare unor asemenea, repet, improvizaţii periculoase. Cei care au făcut asta au dovedit că sunt trup şi suflet parte din “neo-ciocoime” şi mentalităţile ei, câştigul cu orice preț.
Dar dincolo de asta căutarea de “vinovaţi” a devenit absurdă şi dovedind o logică bolnavă.

“Vinovată” ar fi fost, nici mai mult şi nici mă puţin, Biserica Ortodoxă Română şi cei care îi stau parte.
Ea ar fi fost “vinovată” pentru a nu fi jeluit cu convingere şi patos pe victimele incendiului. Ea, Biserica Ortodoxă, ar fi fost “vinovată” chiar şi pentru faptul că ar fi exprimat anume rezerve sau, lipsa de entuziasm faţă cu “celebrarea” acelui foarte dubios “Holloween”.

Pentru ce, sau conform cu ce logică, dreptul sau opţiunea unora de a celebra Holloween ar deveni obligaţie pentru cei care ignoră acea dată? Deci Biserica Ortodoxă era vinovată pentru a nu fi fost în accord cu “sărbătoarea” şi tot vinovată că “sărbătoarea” s-a încheiat cu un incendiu care a secerat vieţi omeneşti. Un cerc vicios absolut. (La care se adaugă şi faptul că în cadrul unei sărbători demonice s-au oferit şi jertfe. Asta ar fi trebuit să fie spre luare aminte).

Iar dacă mijloacele de informare au ales să dea acelei tragedii o dimensiune metafizică, atunci să mergem până la capăt.
Uneori opţiunile au consecinţe. Dar întotdeauna tragediile au o anume explicaţie, nu se petrec chiar la întâmplare.
Iată un caz prezentat în Luca 13;1-5:

” Şi erau de faţă în acel timp unii care-L vesteau despre galileenii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. /Şi El răspunzând le-a zis: credeţi oare că aceşti galileeni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileenii, fiindcă au suferit acestea?/ Nu!, zic vouă; dar dacă nu va veţi pocăi toţi veţi pieri la fel./ Sau acei optsprezece inşi peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi oare că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?/ Nu!, zic vouă; dar dacă nu va veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.”

Să luăm aminte!

———————————

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center

30 octombrie 2017

Moștenirea lingvistică a înaintașilor noștri reprezintă un bun care din păcate astăzi nu este valorificat aproape deloc. Utilizarea arhaismelor și a regionalismelor în zilele noastre a rămas încă vie în lumea satului doar în rândul persoanelor vârstnice. Și asta nu pentru mult timp pentru că tânăra generație nu mai e interesată de a învăța și acest gen de cuvinte, avalanșa de neologisme provenite din limba engleză pur și simplu invadându-ne.

       În timp ce adunam obiecte pentru muzeul satului din Borza pe care l-am înființat în 2014 am realizat că majoritatea celor ce ni le donează  sau a celor care ne vizitează nu cunosc denumirea acestora sau la ce foloseau. Așa stând lucrurile am hotărât să adun și să notez aceste cuvinte în ideea că în timp vor folosi măcar pentru aducere aminte a modului în care am vorbit cândva noi ce trăim pe aceste meleaguri. Acesta a fost începutul dar repede mi-am dat seama că nu e suficient, că e nevoie ca să consemnez cât mai multe cuvinte și expresii uitate sau pe cale de a fi uitate. ,,Verba volant, scripta manent”(Vorba zboară, scrisul rămâne) spune un vechi dicton latin.

       Am adunat aceste cuvinte pe parcursul a mai bine de trei ani, misiunea fiindu-mi ușurată de faptul că eu însumi am folosit și mai folosesc o mare parte din ele. Pentru ca explicațiile date să fie înțelese mai bine pentru multe cuvinte am considerat că folosirea unor imagini  sugestive va duce mai ușor la înțelegerea sensului acestora.

     Lucrarea cuprinde peste 1600 de cuvinte și expresii dar nu am pretenția de a o considera completă. Ele au fost și multe mai sunt folosite în zonele cunoscute de mine: satul Țicău (actualmente  în Maramureș dar în trecut era în Sălaj) acolo unde m-am născut, am copilărit și mi-am început cariera, Jibou, unde locuiesc și Creaca unde lucrez de 25 de ani.

       Există în mod sigur multe cuvinte pe care nu le-am scris din cauză că nu le cunosc, nu le-am auzit sau pentru că pe unele le-am scăpat din vedere pur și simplu. Culegerea acestui gen de cuvinte va continua și cine știe, poate peste ani le voi aduce și pe ele în atenția cititorilor.

———————

Traian Ience   

Nota autorului la volumul „Dicționar ilustrat de arhaisme și regionalisme din zona Creaca – Jibou – Țicău”, colecția „Ethnos”, Editura „Caiete Silvane”, 2017

A apărut o nouă carte la Editura „Caiete Silvane” a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, în colecția „Ethnos”: Traian Ience, „Dicționar ilustrat de arhaisme și regionalisme din zona Creaca – Jibou – Țicău”.

Cuvântul înainte al autorului: „Moștenirea lingvistică a înaintașilor noștri reprezintă un bun, care din păcate astăzi nu este valorificat aproape deloc. Utilizarea arhaismelor și a regionalismelor în zilele noastre a rămas încă vie în lumea satului doar în rândul persoanelor vârstnice. Și asta nu pentru mult timp, pentru că tânăra generație nu mai e interesată de a învăța și acest gen de cuvinte, avalanșa de neologisme provenite din limba engleză pur și simplu invadându‑ne.

În timp ce adunam obiecte pentru muzeul satului din Borza, pe care l‑am înființat în 2014, am realizat că majoritatea celor ce ni le donează sau a celor care ne vizitează nu cunosc denumirea acestora sau la ce foloseau. Așa stând lucrurile, am hotărât să adun și să notez aceste cuvinte în ideea că în timp vor folosi măcar pentru aducere aminte a modului în care am vorbit cândva noi ce trăim pe aceste meleaguri. Acesta a fost începutul, dar repede mi‑am dat seama că nu e suficient, că e nevoie ca să consemnez cât mai multe cuvinte și expresii uitate sau pe cale de a fi uitate. „Verba volant, scripta manent” (Vorba zboară, scrisul rămâne), spune un vechi dicton latin.

Am adunat aceste cuvinte pe parcursul a mai bine de trei ani, misiunea fiindu‑mi ușurată de faptul că eu însumi am folosit și mai folosesc o mare parte din ele. Pentru ca explicațiile date să fie înțelese mai bine, pentru multe cuvinte am considerat că folosirea unor imagini sugestive va duce mai ușor la înțelegerea sensului acestora.

Lucrarea cuprinde peste 1600 de cuvinte și expresii, dar nu am pretenția de a o considera completă. Ele au fost și multe mai sunt folosite în zonele cunoscute de mine: satul Țicău (actualmente în Maramureș, dar în trecut era în Sălaj), acolo unde m‑am născut, am copilărit și mi‑am început cariera, Jibou, unde locuiesc și Creaca, unde lucrez de 25 de ani.

Există în mod sigur multe cuvinte pe care nu le‑am scris din cauză că nu le cunosc, nu le‑am auzit sau pentru că pe unele le‑am scăpat din vedere pur și simplu. Culegerea acestui gen de cuvinte va continua și cine știe, poate peste ani le voi aduce și pe ele în atenția cititorilor” – Traian Ience

—————–

Autor: SPS

Sursa – http://www.salajulpursisimplu.ro/aparitie-editoriala-traian-ience-dictionar-ilustrat-de-arhaisme-si-regionalisme-din-zona-creaca-jibou-ticau/

Institutul Cultural Român din New York, în parteneriat cu Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca și cu Gallery RIVAA, are plăcerea de a vă invita la expoziția de grup:

“CON-FRONT EAST” / Painting from Cluj-Napoca

Expun artiștii:

Ioan Sbârciu
Kudor Duka István
Olimpia Bera
Anca Bodea
Andrei Ciurdărescu
Ioana Olăhuț
Cristian Lăpușan

Curator: Olimpia Bera

4-26 noiembrie 2017

Vernisaj: Sâmbătă, 4 noiembrie 2017, orele 18.00-21.00

Gallery RIVAA
527 Main St., Roosevelt Island – New York, NY 10044
Orarul galeriei: miercuri și vineri 18.00-21.00, sâmbătă și duminică 11.00-17.00
Telefon: (212) 308–6630
www.rivaa.com

ICR New York organizează un nou proiect major în domeniul artelor vizuale, expoziția “CON-FRONT EAST/ Painting from Cluj-Napoca”, în colaborare cu Universitatea de Artă și Design (UAD) din Cluj-Napoca (http://www.uad.ro/) și cu Gallery RIVAA, din Roosevelt Island, New York  (http://rivaa.com/). Expoziția va fi deschisă la Gallery RIVAA, timp de trei săptămâni, în perioada 4-26 noiembrie 2017, iar vernisajul va avea loc data de sâmbătă, 4 noiembrie 2017, orele 18.00-21.00.

Cluj-Napoca, municipiu recunoscut ca fiind unul dintre cele mai importante centre culturale ale Transilvaniei, a devenit, începând cu anii 2000, un nucleu dinamic și cu adevărat vizibil, atât în România, cât și pe plan internațional, în ceea ce privește formarea unor puternice generații de artiști din domeniul artelor vizuale.

Universitatea de Artă și Design (UAD), din Cluj-Napoca, este instituția de prestigiu care a contribuit în mod activ la crearea unui context favorabil pentru susținerea demersurilor creative ale studenților și cadrelor sale didactice, atât printr-un program academic care îmbină rigurozitatea tehnică și libertatea creativă, cât și printr-o deschidere extraordinară spre internaționalizare (politică managerială strategică la nivel instituțional, inițiată, la începutul anilor 2000, de rectorul de atunci al instituției clujene, pictorul Ioan Sbârciu). În acest sens, proiectele de calitate generate într-un ritm susținut în cadrul specializării Pictură și resursele pe care această instituție le oferă au conturat un important reper în formarea a generații succesive de artiști, care s-au remarcat puternic pe plan internațional, fiind recunoscuți și asociați sintagmei Școala de pictură de la Cluj. Notorietatea care s-a creat în jurul acestui nucleu este un fenomen de importantă actualitate, fiind o repercusiune a angajamentului și a energiei debordante venite din partea artistului și profesorului Ioan Sbârciu, formator al mai multor generații de artiști, dintre care Adrian Ghenie, Victor Man, Marius Bercea, Mircea Suciu, Șerban Savu, Bencze Laszlo sunt, poate, numele cele mai cunoscute și apreciate la nivel internațional.

În acest cadru, expoziția “CON-FRONT EAST / Painting from Cluj-Napoca” vine să problematizeze o aparentă ambivalență: disjuncția dintre Est și Vest, pe de o parte, și aportul Estului la Vest, pe de altă parte, în condițiile funcționării sistemice a celor două perimetre artistice din spațiul internațional. Expoziția își propune, prin asocierea inedită a volumului de producție artistică promovată în mediul academic cu realitatea contemporană complexă din punct de vedere cultural și socio-politic, să evidențieze în spațiul new-yorkez o conexiune strânsă, care s-a format de-a lungul câtorva generații succesive, între o personalitate artistică marcantă și cei pe care i-a îndrumat pe un traseu al cunoașterii, al aprecierilor și al experiențelor comune, în urma împărtășirii unor concepte care, în timp, au reușit să aducă împreună atitudini artistice din cele mai diverse. Ideea de „front comun” încearcă să coaguleze în numele unui status al picturii contemporane românești artiști din generații / grupări diferite, animați de aceleași obiective, având capacitatea de a atrage atenția internațională, de a genera discursuri, de a provoca reacții și de a crea, în mod autonom, o mișcare extrem de amplă în mediile artistice contemporane.

Astfel, expoziția prezintă lucrările maestrului-profesor Ioan Sbârciu, alături de lucrările celor mai tineri colegi-artiști ai “noului val” al “Școlii de pictură de la Cluj”: Kudor Duka István, Anca Bodea, Olimpia Bera, Andrei Ciurdărescu, Ioana Olăhuț și Cristian Lăpușan.

Proiectul reflectă, în mod simbolic, ideea că Transilvania a reprezentat de-a lungul istoriei un spațiu de frontieră, dar și de confluență, între civilizația occidentală și cea orientală, o ultimă „redută”, în care coexistă diverse comunități etnice, confesionale și ideologice, lucru ce conferă întregului habitat un caracter regional unic din punctul de vedere al bagajului cultural. Lucrările artiștilor din expoziție sunt puternic individualizate, iar din această perspectivă se poate vorbi de un contrast între idei, tehnici, maniere de lucru, dar și despre continuități stilistice și compatibilități estetice, ce se pot realiza la nivelul juxtapunerilor fragmentare. Nu în ultimul rând, atât decalajele între generațiile celor reprezentați, cât și diversitatea ideilor și a discursurilor artistice constituie elemente-surpriză în unitatea expozițională.

Ioan Sbârciu / n. 1948 / Trăiește și activează în Cluj-Napoca, România / Studii: 2005 Doctor în arte vizuale la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca (UAD) / 1973 Absolvent al secţiei Pictură a Institutului de Arte Plastice “Ioan Andreescu” (actuala UAD Cluj-Napoca)/ Selecție expoziții personale: în România 2015 „Răpirea Europei”, Galeria Jecza, Timişoara / 2014 „Semn (di) Segni” – Ioan Sbârciu în dialog cu Maeştrii Artei Moderne (A. Boetti, A. Rainer, H. Nitsch, E. Scanavino, AR Penck, B. Munari, E. Vedova şi César), Galeria IAGA, Cluj-Napoca / 2013 „Pădurea de cenuşă”, Muzeul de Artă Cluj / 2009 „Syo/Atelier”, Muzeul de Artă Cluj (cu Tarohei Nakagawa) / 2007 – “Peisaj, Om şi Lucru. Arta care stabileşte reguli” (cu Markus Lüpertz), Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Naţional Brukenthal, Sibiu / 2007 – „Pădurea de cenuşă”, Galeria Anaid, Bucureşti / 2006 – „Sbârciu/Pictură/2006”, Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti – Mogoşoaia /2006 – „Misterul prieteniei” (cu Markus Lüpertz), Muzeul de Artă Cluj / Internațional 2016 – “Reflections of the Transylvanian Forest”, MB-XL Contemporary & Modern Gallery, Bruxelles (Belgia) / 2015 – “Transylvanian Lights”, Centrul de Artă Hugo Voeten, Herentals, Belgia / 2015 – “Rapirea Europei”, Accademia di Romania, Roma, Italia / 2010 – “Strada Fericirii No. 1”, Galeria Tarohei Nakagawa, Tokyo (Japonia) / 2006  – “Toscana / Transilvania”, ICR Venetia, Italia / 2004 – Muzeul de Artă Contemporană Murlo, Italia / Expoziții colective internaționale: 2017 Richard Taittinger Gallery New York, SUA / 2016 Galeria za Szklem, Academia de Arta Wroclaw, Polonia / 2014 Fortino Sant’Antonio Bari Vecchia, Bari, Italia / 2011 Fondazione Maimeri Milano, Italia / 2009 Lethaby Gallery, Londra, Marea Britanie / 2008 MODEM Debrecen, Ungaria / 2007 MKM Duisburg, Germania / 2007 Institutul Român de Cultura şi Cercetare Umanistică, Veneţia, Italia / 2005 Bienala Internaţională de Artă Contemporană Praga, Cehia / 2004 Muzeul de Artă Contemporană din Murlo, Italia / 2003 Muzeul Etrusc din Murlo, Italia / 2003 Academia Română din Roma, Italia / 2003 Kunsthalle Köln, Germania / 2001 Muzeul de Artă Contemporană “Dino Scalabrino” din Montecatini, Italia / În prezent, este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului Pictură al UAD Cluj-Napoca, președintele Senatului acestei instituții, membru al UAP România și al I.A.A. – A.I.A.P.

Kudor Duka István / n. 1974 / Trăiește și activează în Cluj-Napoca, România /  Studii: 2011, doctor în Arte Vizuale al UAD Cluj-Napoca, coord. prof. dr. Ioan Sbârciu / 2004, absolvent masterat în cadrul UAD Cluj-Napoca / 1998, licenţiat în pictură al aceleiaşi instituţii / Selecţie expoziţii personale: 2014 „153 + 1”, Galeria Sala Radio, Cluj-Napoca / 2013 „Selectiv”, Galeria Bulgakov, Cluj-Napoca / 2008 „The Son”, Galeria Bazis, Miercurea Ciuc / 2010 „Changes”, Pecs, Ungaria / 2005 „Silence”, Galeria Parti, Pecs, Ungaria / Selecţie expoziţii colective: 2015 „Dobrogea de la Sulina la Balcik”, Muzeul de Artă, Constanţa / 2014 „Latin Love”, Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca / 2013 „The Cutting Edge 2”, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca / 2012 „Pe Vârful Câmpului”, Galeria Quadro, Cluj-Napoca / 2016 „Colour Stream – Large Scale Paintings”, M1 Gallery, Zsolnay Cultural Quater, Pecs, Ungaria / 2015 „Pictură/Pittura”, Temporary Academy 13, Perugia, Italia / 2014 „Latin Love”, Fortino S Antonio, Citta Vecchia Bari, Italia / 2012 „Feast”, Parti Galeria, Pecs, Ungaria / 2009 „Moss”, Lethaby Gallery, Londra, Marea Britanie / 2008 „Under natural circumstances”, MODEM, Debrecen, Ungaria / În prezent, este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului Pictură al UAD Cluj-Napoca.

Georgeta-Olimpia Bera / n. 1983 / Trăiește și activează în Cluj-Napoca, România / Studii: 2013 doctor în Arte Plastice și Decorative, coord. prof. dr. Ioan Sbârciu, Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca / 2008 absolventă Master în cadrul aceleiaşi instituţii / 2005 absolventă licență – specializarea Grafică, în cadrul UAD Cluj-Napoca / Expoziţii personale: 2012 „Transit”, Galeria Visual Kontakt, Ulm, Germania  / 2011 „Eroi e Rovine”, Galeria Locali ex-Upim, Macerata, Italia / Expoziții colective: 2016 „T.A.N.G.O. – turning art now gliding over”, Galeria za Szkłem, Academia de Artă, Wrocław, Polonia / 2013, 2016 „The Cutting Edge”, Muzeul de Artă din Cluj-Napoca / 2011 Bienala de pictură Morlotti-Imbersago, ediția a XIII-a, Imbersago, Italia / Activitate curatorială: 2013 – prezent: în cadrul galeriilor: Visual Kontakt Oradea, Cluj, Ulm și IAGA Contemporary Art / Documentare lucrări pe platforma www.olimpiabera.com / În prezent, este lector universitar doctor în cadrul Departamentului Pictură al UAD Cluj-Napoca.

Anca Bodea / n. 1982 / Trăiește și lucrează în Cluj-Napoca Romania / Studii: 2012 Doctor în arte vizuale la UAD Cluj-Napoca, coord. prof. dr. Ioan Sbârciu /  2007 Absolventă Master la aceeași universitate /2005 Absolventă Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca cu Magna Cum Laude – Departamentul Pictură /  Expoziții personale: 2017 “Electric Paradisum”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca / 2013 “Persona”, 418 Gallery, București / 2010 “Nocturnes”, 418 Gallery, București / Expoziții colective / 2015 T.A.N.G.O, Muzeul de Artă Cluj-Napoca / 2016 “Almost objects”, Ferenczy Museum Center, Ungaria, curator Lili Boros / 2012 “Cluj Meets Berlin”, Bazis Contemporary art Space, Berlin, curator grupul Bazis / Târguri de artă: 2015 Berlin Liste / 2014 Kolner Liste /2012 Art Market Budapesta / Burse de specialitate: 2011 Internship la Peggy Guggenheim Collection in Venice / 2008-2010 Bursa Vasile Pârvan la Academia di Romania in Roma / 2006 Bursa pentru tineri artiști a Uniunii Artiștilor Plastici din România / În prezent, este lector universitar doctor în cadrul Departamentului Pictură al UAD Cluj-Napoca.

Andrei Ciurdărescu / n. 1984 / Trăiește și activează în Cluj-Napoca / Studii: 2014 doctor în arte vizuale la UAD Cluj-Napoca, coord. prof. dr. Ioan Sbârciu / 2009 Absolvent Master în arte vizuale la UAD Cluj-Napoca / 2007 Licențiat în Pictură la UAD Cluj-Napoca  / Expoziții colective și personale: 2014 ”Luc Tuymans în dialog cu Călin Dan”, Spațiul Intact – Fabrica de Pensule, Cluj, România / 2014 ”Vanguardias y Periferias” la LaNeomudejar – Centro de Artes de Vanguardia, Madrid, Spania / Proiecte personale: 2015 ”Spazi Aperti ediția XIII/ 2015 – Voi Siete Qui/ You Are Here, ”Giardini dello splendore- belezza ferita”, Accademia di Romania in Roma, Roma, Italia / 2015 ”Neomappa Roma”, Accademia di Romania in Roma, Roma, Italia / 2015 ”La Realta di Venere II”, Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica, Veneția, Italia (2015); finalist al premiului San Fedele Arti Visive, Milano, Italia / 2016 ”4 Spaces – Common Ground”, ICR Veneția, Italia / 2016 ”Io nel giardino”, Boccanera Project Room, Boccanera Arte Contemporanea, Trento, Italia / Burse: 2014 Bursa  ”Vasile Pârvan”, Accademia di Romania, Roma / În prezent, este asistent universitar în cadrul Departamentului Pictură al UAD Cluj-Napoca.

Ioana Olăhuț / n. 1979 / Trăiește și activează în Cluj-Napoca, România / Studii: 2012 Doctor în Arte Vizuale la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, coord. prof. dr. Ioan Sbârciu / 2005 Absolventă master Arte Vizuale în cadrul aceleiaşi instituţii / 2003 absolventă licență specializarea Pictură, UAD Cluj-Napoca / Expoziții: Începând din anul 2000, expune în importante instituţii şi galerii din România, Germania, Anglia, Italia, Polonia şi Ungaria. / Expoziții personale: „Fear/Pain/Hunger”, Muzeul Național de Artă Cluj-Napoca, „Porcul capitalist și iepurele onest”, Galeria Visual Kontakt, Oradea, „Images of the Body in Transgression”, Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca, „Sei Tavoli Anatomici”,  Le Grotte Gallery, Macerata (Italia), „Ioana Olăhuț, Painting and Narations”, Crescent Theatre, Birmingham (Marea Britanie) / Activitate scenografică: Teatrul Național Cluj, Teatrul Puck / În prezent este conferenţiar universitar doctor în cadrul Departamentului Pictură al UAD Cluj-Napoca.

Cristian Gabriel Lăpuşan / n. 1976 / Trăiește și activează în Cluj-Napoca, România / Studii: 2017, doctorand în arte plastice, UAD Cluj-Napoca, coord. prof. dr. Ioan Sbârciu / 2014 absolvent Master în arte vizuale, UAD Cluj-Napoca / 2000 licenţiat în pictură, UAD Cluj-Napoca / Expoziţii personale: 2015 „Me and my People”, Galeria Casa Matei, Cluj-Napoca, / 2002 “Expresii”, Galeriile Vert, Piatra Neamţ  / 2014, Centrul Cultural “Valery Larbaud” Vichy, Franţa / 2012, 2010, 2008, Galeria „Covalenco”, Eindhoven, Olanda / 2008, Galeriile EEFineart, Cambridge, Anglia / 2007 „Contradictions”, Galeria Luroa, Las Palmas (Spania) / Expoziţii colective: 2016 „Cutting Edge 3”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca / 2016 ,,Recall” Muzeul de Artă, Cluj-Napoca / 2015 „Sistem Error”, Muzeul de Artă Cluj-Napoca / 2015 „Dobrogea de la Sulina la Balcik”, Muzeul de Artă, Constanţa / 2016 „16 Rawickie mosty sztuki”, Muzeul Ziemi Rawickiej w Rawiczu, Polonia / 2016 „Academiae Youth Art Bienalle”, Bressanone, Italia / 2016 Galeriile Art Phila, Denver SUA / 2002 “ArtExpo”, New York, SUA./ Premii: 2015 – Câştigător al Marelui Premiu al Expo Maraton 2015, Galeria Casa Matei, UAD Cluj-Napoca.

Listă de lucrări:

01. Ioan Sbarciu, Transylvanian Landscape, 80x80cm, mixed media, 2017

02. Kudor Duka Istvan, Angel 2, Acrylic on canvas mounted on cardboard, 40×35 cm, 2015

03. Olimpia Bera, (After) Rain, acrylic on canvas, 100x100cm, 2017

04. Anca Bodea, Noli Me Tangere, oil on canvas, 100 x 100 cm, 2015

05. Andrei Ciurdarescu, Utopian Garden II, mixed technique on canvas, 98×94 cm, 2017

06. Ioana Olahut, A Chicken’s Nightmare II, 90×95 cm, oil on canvas, 2014

07. Cristian Lapusan, The Unknown, oil on canvas 80×80 cm, 2016

drum spre nicăieri –
desculţ copilul străzii
prin ploaia rece

—————-

Vasilica Grigoraș

Vaslui

2017

Frica, şi sub acest titlu generic înţeleg toate manifestările ei: frica, anxietate, spaima, panica, este produsă de perceperea unui pericol, real sau închipuit. Sentimentul produce schimbări majore în organism; palpitaţii, respiraţie rapidă şi gâfâit, transpiraţie, mâini  “umede”, senzaţie successive de frig şi cald, tremor. Frica poate fi produsă de o seama de factori: înălţime, spaţiu închis, apă, foc, insecte, duhuri rele, moarte sau pur şi simplu de “necunoscut”. Această din urmă, frica de necunoscut, de ce s-ar putea întâmpla, dincolo de orice închipuire a noastră, creează “panică”. Panica este între “frici” cea mai copleșitoare. Întreaga fiinţă este copleşită. Bătăile de inima se înteţesc până la a intra în arest cardiac. Raţiunea nu mai funcţionează, se pot comite acte extreme, de la crimă la sinucidere. (Este interesant că numele fenomenului, ”panică”, este asociat cu Pan, zeul păşunilor. Se spune că trezit brusc din somnul lui de după amiază, Pan scotea un ţipăt teribil, care aruncă turmele şi păstorii în amoc).

Personal cea mai completă şi mai exactă descriere a stării de panică şi auxiliarele ei, frica, spaima, anxietate, am găsit-o în “Cartea Înţelepciunea lui Solomon”  în capitolul 17.
Este descrisă acolo starea de panică în care se aflau locuitorii Egiptului atunci când au fost bântuiți de “plăgi”. Plăgi lăsate de Dumnezeu deaorece nu au dat ascultare poruncii, ”lăsaţi Poporul meu să meargă”. Citez:
“Nelegiuiţii, având încredinţarea că pot să asuprească neamul cel sfânt, zăceau închişi sub acoperişurile lor-înlănţuiţi de întuneric şi robi unei nopţi fără ziuă-şi fugari erau de la veşnica Ta purtare de grijă…Adăposturile unde se închideau nu i-au scutit de spaime, căci în jurul lor răsunau zgomote care îi înspăimântau şi arătări posomorâte care îi umpleau de groază…Fiindcă răutatea inimii este plină de temere, ca una care se ştie vinovată şi mustrată ea de sine însuşi; ea îşi vede mărită nenorocirea. Căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreptul judecător. Şi când scade nădejdea în adâncul inimii, te sperii şi mai mult, dacă nu ştii care este pricina de unde îţi vine chinul…peste aceia se întindea o noapte grea, care era chipul întunericului ce avea să-i înghită, şi ei pentru ei înşişi erau mai grea povara decât acel întuneric”.

Este o descriere foarte precisă şi care în acelaşi timp avertizează. Avertizează că în mai toate cazurile starea de panică şi cele asociate ei sunt rezultatul conștinței unui păcat săvârşit sau a unei stări de păcat în care te afli.
În această înţelegere starea de spaima poate fi depăşită prin terminarea stării de păcat. Iar aici să nu credem că este ceva chiar aşa de lesne de realizat. De foarte multe ori ne este teamă să apucăm pe o “altă” cale şi de fapt ne este teamă să ne încredem în ajutorul de Sus. Este aici vorba de o trăsătură a firii omeneşti foarte interesantă. De foarte multe ori preferăm să rămânem în starea “căldicică” în care ne aflăm; ne este frică să ne scuturăm şi să apucăm pe calea îndreptării. Poate cel mai bine este exprimat acest lucru în ‘Parabolă talanţilor”.

În acea Parabolă ni se spune că un împărat (fără îndoială chiar Dumnezeu)  a împărțit slugilor lui “talanți” , i-a îndemnat să îi înmulţească şi apoi a plecat “departe”. La întoarcere Împăratul a făcut socoteala cu cei cărora le împărțise daruri şi i-a răsplătit generos pe toţi care, după puterea fiecăruia, înmulţiseră “talantul”. La urmă soseşte şi cel care primise un “talent”. Acesta îngropase “talantul” şi acuma întorcea Stăpânului sau ceea ce îi fusese dat din capul locului. ”Justificarea”  lui fiind că, ”am ştiut că eşti om aspru”. Pe acesta Stăpânul îl pedepseşte cumplit; îl aruncă în “întunericul din afară” iar “talantul” lui îl da celuia care avea zece “talanți”. De ce, ”căci celui care are i se va da iar de la cel ce nu are şi ceea ce crede că are se va lua”. Era Stăpânul nedrept? Nicidecum. Cel cu un “talent” a fost pedepsit deoarece nu s-a încrezut în ajutorul de Sus, nu a “îndrăznit”, nu a luat Împărăţia Cerurilor prin “violenţă”. Asta însemnând că s-a complăcut în starea “călduţă”, în starea nehotărâtă, nu şi-a asumat riscul Credinţei.

Din cele arătate rezultă că o singură frică este justificată, “frica de Dumnezeu. Spune Sfântul Pavel;”. Nu va împovăraţi cu nici o grijă, ci întru toate, prin închinăciune şi prin ruga cu mulţumiri, cereile voastre să fie arătate lui Dumnezeu” (Filipeni,4;6-7). Deci din nou, o singură frică este justificată cea faţă de Dumnezeu. Iar mai departe, sub pavăza şi ca parte a Bisericii Dreptmăritore să nu avem teamă, ”În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea”(Ioan 16;3)

———————————

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center

30 octombrie 2017