26 Sep
2017

Viorel Roman: Iulian Vlad —Confesiuni pentru istorie

Sunt transcriptul a peste 40 de ore de intrebari ale gen. Aurel Rogojan completate cu anexe si documente. Volumele, care au fost incredintate Editurii Proema din Baia Mare, vor elucida, la aproape trei decenii de la terminarea pasnica a Razboiului Rece si lichidarea Lagarului moscovit, situatia din Romania din perspectiva fostului sef al Securitatii Statului.

„Vinovatul de serviciu, Generalul Iulian Vlad“, Dosarele Cotideanului, Bucuresti, anul 2017, Nr. 2, 162 p. e o quasi prefata, prezentare a liniilor directoare ale „Confesiunilor pentru istorie“ de mult asteptate: Structura Securitatii; De ce generalul Iulian Vlad? de gen. A. Rogojan; A impiedicat o varsare de sange si planul de destramare a tarii. de acad. D. Giurescu; Un barbat pentru istorie. de D. Sararu; Sfarsitul Epocii de Aur vazuta de gen. Iulian Vlad; Un sublect hipersensibil, Uniunea Sovietica si rusii; Secretul intalnirii Ceausescu – Gorbaciov; Securitatea contra KGB, Conspiratii impotriva lui Ceausescu; Securitatea si Serviciile Secrete;  Scanteia Poporului instiga la razboi civil; Silviu Brucan contra Iulian Vlad;  Cine este Ion Iliescu; Alti emanati ai Revolutiei, Magureanu, Nicolaescu, Suceava, Mazilu etc.

In asteptarea Confesiunilor, reiau o modesta contributie in: https://www.academia.edu/34504213/Semnele_vremii_complet.pdf

Semnele vremii. Articole, interviuri, opinii ; Aufsätze, Interviews, Meinungen. Eppstein : Dr. Falk, 278 p. / p. 36-41.

Si cazul generalului Iulian Vlad e valabil dictonul latin : face nedreptate şi cel care n-o condamnă / Injuriam ipse facias, ubi non vindices

Generalul Iulian Vlad, erou sau trădător?

Generalul Vlad (86) e un trădător, atât al lui Nicolae Ceaușescu, pentru că a dezarmat Securitatea în 17 decembrie 1989, cât și al lui Ion Iliescu, care planificase 60.000 de victime pentru legitimarea noii puteri.

În Kein Entkommen aus dem Netz der Verschörungen. Rumänische Securitate-Kader werden Publizisten, din Frankfurter Allgemeine Zeitung, 02.03.2017, Joseth Croitoru se folosește de „Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor”, a gen. Aurel Rogojan, pentru a reveni asupra acestei trădări și mai ales că-i politic incorectă cartea și apariția înpublicalui Vlad și Rogojan la Timișoara. Vezi mai jos și în Anexa:

http://www.amosnews.ro/viore-roman- despre-factorul-intern-romania-spirala-conspiratiilor-2016-08-28 

http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/09/03/conspiratii/

Geneneralul Vlad e un erou pentru că a refuzat să tragă în popor cu riscul de a fi condamant de Ceaușescu sau de Iliescu. A intrat la închisoare pe baza protocolului falsificat al ultimei ședințe, din 17 dec., a lui Ceaușescu și anturajul său restrans, din care însă inculpatul nu făcea parte. Asta este necunoscut de marele cotidian german, în schimb argumentele generalul Vlad și Rogojan sunt trecute cu vederea. Pe de altă parte, opera politico-poetică a lui Mircea Dinescu, cel care a început Revoluția TV cu indicația lui Ion Caramitru, „Mircea fă-te că lucrezi!”, se bucura de credibilitate. Ignoranța sau dezinformare?

Întâmplarea a făcut să revin la Timișoara pe 16 decembrie 1989 și să-l revăd a doua zi pe stradă pe un fost coleg din presă, care își predase pistolul la Securitate la ordinul gen. Vlad. De atunci, m-am întrebat, cum poate fi evaluată de un observator extern, dubla trădare eroică, care a salvat o țară, pentru că dacă Securitatea nu se dezarma, Pactul de la Varșovia, în primul rând Armata Roșie și cea maghiară interveneau să facă pace în intereseul lor, nu al românilor. Asta nu-i interesează nici pe Croitoru de la Frankfurter și firește nici pe revoluționarii de profesie, corupți cu pensii și avantaje materiale, ca pe vechii ilegalisti parazitari comunisti, dar ne reamintește de ministrul, maestrul propagandei national-socialiste dr. Joseph Goebbels: o minciună repetată de o mie de ori rămâne o miciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr.

http://vorba.16mb.com/generalul-iulian-vlad-erou-sau-tradator-2/

http://www.amosnews.ro/viorel-roman-generalul-iulian-vlad-erou-sau- tradator-2-2017-03-03

http://www.marianagurza.ro/blog/2017/03/03/dr-viorel-roman-generalul- iulian-vlad-erou-sau-tradator-2/ 

Links:
http://ioncoja.ro/viorel-roman-are-ceva-de-spus/

http://atitudine3.rssing.com/chan-5975244/all_p10.html#item182

http://confluente.ro/Viorel_roman_generalul_iulian_vlad_viorel_ roman_1357458781.html

http://www.viorel-roman.ro/articol_big.php?id=327&pg=21

http://www.ziaristionline.ro/2011/12/22/prof-dr-viorel-roman-generalul- iulian-vlad-erou-sau-tradator/ 

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2015/10/generalul-iulian-vlad-erou- sau-tradator-disputa.html

http://www.ziarulnatiunea.ro/2011/12/21/generalul-iulian-vlad-erou-sau- tradator-2/
La pagina 46 din http://www.herculanehercules.ro/data/uploads/ziarul_ hercules_nr_08.pdf
La pagina 47 din https://www.academia.edu/27240926/Romania_2012
La pagina 25 din http://www.acxie.ro/pdf/aaa.pdf
Ziarul „Mioriţa”, U.S.A., din 17 decembrie 2011

Stimate d-le Corvin Lupu,

Ceauşescu a privatizat statul, a vândut evrei, germani pe valută şi asupra disperaţilor, care înotau în Dunăre spre Serbia, a ordonat să se tragă cu muniţie de război. După Sf. Augustin (354-430), asta e suficient pentru ca şi un şef de stat să nu se deosebească de un bandit obişnuit. Libertatea de mişcare şi cea de expresie sunt la judeo-creştini drepturi de natură divină, cei care le încalcă sunt infractorii.

Ceauşescu a privatizat statul, a vândut evrei, germani pe valută şi asupra disperaţilor, care înotau în Dunăre spre Serbia, a ordonat să se tragă cu muniţie de război. După Sf. Augustin (354-430), asta e suficient pentru ca şi un şef de stat să nu se deosebească de un bandit obişnuit. Libertatea de mişcare şi cea de expresie sunt la judeo-creştini drepturi de natură divină, cei care le încalcă sunt infractorii.

Mă mir că amiralul Canaris, colonelul von Stauffenberg, care au încercat să-l înlăture pe Adolf Hitler sunt eroi, iar generalul-colonel Iulian Vlad e degradat soldat şi condamnat la 25 de ani, pentru că a împiedicat un război civil, cu consecinţe incalculabile pentru existenţa statului. Care ar fi fost soarta României ortodoxe, care n-are nici Concordat, în condiţiile ingerinţei străine militare directe şi ale unui război fratricid în vremea când vecinii URSS, Iugoslavia, Cehoslovacia s-au dezmembrat?

Mi-e greu să înţeleg pledoaria Dv pentru supunere necondiţionată faţă de Dictator, în condiţiile în care el s-a descalificat ca șef de stat, când marile puteri au decis sfârșitul pașnic al Războiului Rece, al ideologiei marxist-leniniste anticreștine și al închisorii popoarelor, așa-zisul Lagăr ortodoxo-comunist. Și eu m-am întrebat cu câţiva ani în urmă, în 2011:

„Generalul Iulian Vlad: Erou sau trădător?”

Articolul s-a publicat de peste zece ori în SUA, Germania, România, Australia și mă bucur că d-nul general Aurel I. Rogojan l-a considerat de folos acestei dezbateri.

Generalul Iulian Vlad, erou sau trădător?
Evenimentele din decembrie 1989 de la Timişoara şi Bucureşti fac parte din înţelegerea dintre ruşi şi americani în legătură cu terminarea paşnică a Războiului Rece dintre creştinii occidentali şi ortodocşi, la renunţarea Moscovei la Cortina de Fier, la Lagărul est- european, la credo marxist leninist, care urmărea mântuirea celor ce muncesc prin depăşirea luptei de clasă şi raiul pe pământ!

Cei care au planificat, organizat şi s-au implicat în Revoluţie plecau de la premisa că Armata şi Securitatea nu se agreau şi având arme vor trage în legitimă apărare, provocaţi de revoluţionarii în civil, dar bine pregătiţi și înarmaţi, apoi în confuzia quasi normală, inerentă, dar mai ales indusă cu premeditare de agenţi anonimi se vor înregistra cam 1.500 morţi pe judet, în total pe ţară 60.000. Genocid!

Nicolae şi Elena Ceauşescu nu înţelegeau sau nu acceptau aceste realităţi, aşa că au fost lichidaţi după un proces sumar, de tip stalinist. Ministrul Apărării Vasile Milea s-a sinucis la începutul operaţiunii, iar ministrul, şeful Departamentului Securităţii Statului, general- colonelul Iulian Vlad, a ordonat imediat depunerea armelor şi muniţiei la rastel.

Poziţiile erau clare, Frontul Salvării Naţionale, a celor buni, care n-au întinat idealurile comuniste, iar de partea cealalaltă securiştii- terorişti, cei care trag din toate poziţiile, şi sunt până astăzi de negăsit. Lupta dintre progresiştii internaţionalişti Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan şi cei naționalişti moldo-valahi s-a încheiat cu victoria clară a moscoviţilor.

Războiul civil dintre Armată şi Securitate însă n-a avut loc. Ordinul gen. Vlad a încurcat avântul revoluţionar, dar s-a inventat subit sintagma securist = terorist la Televiziune şi populaţia a fost mobilizată să participe la vânătoare şi vigilenţă împotriva celor care în mod paradoxal s-au dezarmat de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni.

Logica evenimentelor este implacabilă şi verificată în trecut. După dezastrul din Rusia, un grup de generali s-a hotărât să-i lichideze pe Adolf Hitler şi pe Heinrich Himmler, care erau aşteptaţi să facă o vizită pe front. Hitler vine însă singur, aşa că se amână acţiunea, pentru că generalii se temeau că Himmler declanşează un război civil între SS şi Armată. Astăzi ştim că Himmler voia să ia locul lui Hitler după ce acesta s-a sinucis, tot aşa cum ştim că gen. Vlad n-a intenţionat nici o clipă să-l înlocuiască pe Ceauşescu.

1989 era mai mult în joc decât schimbarea Domnului la Bucureşti, era euforia celor care doreau refacerea unităţii ortodocşilor cu occidentalii. Depăşirea Marii Schisme din 1054. Ea însă n-a avut loc şi totul a rămas ca în trecut, aşa că tot elanul se dovedeşte a fi fost ceva penibil, de care se jenează acum cam toată lumea, atât în est cât şi în vest.

În ce măsură conştientiza gen. Vlad pe 17 decembrie 1989 că totul este numai o farsă, în afara luptei pentru putere a curentului moscovit din rândul moldo-valahilor şi al celor 1.000 de morţi, este greu de ştiut. Sigur este faptul că el nu s-a comportat cum dorea kominternistul Brucan şi a fost degadat şi condamnat la 25 de ani de închisoare.

Gen. Vlad n-a acceptat lanţurile grele ale duhovniciei şi soborniciei moscovite, nici obedienţa faţă de a treia Romă, ceea ce l-a costat în final 4 ani de puşcărie. Pentru că l-a trădat pe Brucan. Pe de altă parte, a împiedicat un război civil. Pentru asta e un erou al neamului.

Generalul Iulian Vlad, erou sau trădător? (2)

Gen. Vlad (86) e un tradator, atat a lui Nicolae Ceausescu, pentru ca a dezarmat Securitatea in dec. 1989, cat si al lui Ion Iliescu, care planificase 60.000 de victime pentru legitimarea noii puterii.

In Kein Entkommen aus dem Netz der Verschörungen. Rumänische Securitate-Kader werden Publizisten, din Frankfurter Allgemeine Zeitung, 02.03.2017, Joseth Croitoru se foloseste de “Factorul intern. România în spirala conspiraţiilor”, a gen. Aurel Rogojan, pentru a reveni asupra acestei tradarii si mai ales ca-i politic incorecta cartea si aparitia in public a lui Vlad si Rogojan la Timisoara. Vezi mai jos si in Anexa:

http://www.amosnews.ro/viore-roman-despre-factorul-intern-romania-spirala-conspiratiilor-2016-08-28

http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/09/03/conspiratii/

Gen. Vlad e un erou pentru ca a refuzt sa trag in popor cu riscut de a fi condamant de Ceausescu sau de Iliescu. A intrat la inchisoare pe baza protocolului falsificat al ultimei sedintei, din 17 dec., a lui Ceausescu si anturajul sau restrans, din care insa inculpatul nu facea parte. Asta este necunoscut de marele cotidian german, in schimb argumentele gen. Vlad si Rogojan sunt trecute cu vederea. Pe de alta parte opera politico-poetica lui Mircea Dinescu, cel care a inceput Revolutia TV cu indicatia lui Ion Caramitru, „Mircea fa-te ca lucrezi!“, se bucura de credibilitate. Ignoranta sau desinformare?

Intamplarea a facut sa revin la Timisoara pe 16 dec. 1989 si sa-l revad a doua zi pe strada pe un fost coleg din presa, care isi predase pistolul la Securitate la ordinul gen. Vlad. De atunci m-am intrebat, cum poate fi evaluata de un observator extern, dubla tradare eroica, care a salvat o tara, pentru ca daca Securitatea nu se dezarma, Pactul de la Varsovia, in primul rand Armata Rosie si cea maghiara interveneau sa faca pace in intereseul lor, nu al romanilor. Asta nu-i intereseaza nici pe Croitoru de la Frankfurter si fireste nici pe revolutionarii de profesie, corupti cu pensii si avantaje materiale, dar ne reaminteste de dr. Joseph Goebbels: o minciună repetată de o mie de ori rămâne o miciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr.

Links:

http://ioncoja.ro/viorel-roman-are-ceva-de-spus/

http://atitudine3.rssing.com/chan-5975244/all_p10.html#item182

http://confluente.ro Viorel_roman_generalul_iulian_vlad_viorel_roman_135…

http://www.viorel-roman.ro/articol_big.php?id=327&pg=21

http://www.ziaristionline.ro/2011/12/22/prof-dr-viorel-roman-generalul-i...

http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2015/10/generalul-iulian-vlad-er...

http://www.ziarulnatiunea.ro/2011/12/21/generalul-iulian-vlad-erou-sau-t...

La pagina 46 din http://www.herculanehercules.ro/data/uploads/ziarul_hercules_nr_08.pdf

La pagina 47 din https://www.academia.edu/27240926/Romania_2012

La pagina 25 din http://www.acxie.ro/pdf/aaa.pdf

Ziarul „Mioriţa”, U.S.A., din 17 decembrie 2011

26 Sep
2017

ICR New York – “Nimic de ascuns: o seară despre curajul de a (se) vindeca”

“Nimic de ascuns: o seară despre curajul de a (se) vindeca”
Spectacol-lectură din pieasa MIA, de Cătălina Florescu

În distribuție: autoarea şi Rania Rashoodi

În limba engleză

Vineri, 6 octombrie 2017, ora 19:00

Romanian Cultural Institute in New York
200 East 38th Street, New York, NY 1006

ICR New York organizează evenimentul “Nimic de ascuns: o seară despre curajul de a (se) vindeca”, un spectacol-lectură cu fragmente din piesa MIA, de Cătălina Florescu. Din distribuție fac parte autoarea piesei și Rania Rashoodi. Evenimentul va avea loc la sediu, în data 6 octombrie 2017, începând de la ora 19.00.

ICR New York se alătură astfel instituțiilor din întreaga lume care, în luna octombrie, organizează multiple manifestări culturale, educaționale, științifice, în cadrul campaniei internaționale de luptă împotriva cancerului la sân, piesa Cătălinei Florescu având ca subiect curajul unei femei de a înfrunta această maladie necruțătoare.

Despre piesă, autoarea notează: “Mia este un personaj inspirat din munca de cercetare la doctorat, care a rezultat în prima mea carte. Corpul care trece prin boală, transformarea lui şi tot ce implică a fi pacient sunt surse constante de cercetare. Durerea nu mă inspiră, mă provoacă să aflu mai multe, să citesc, să scriu. Am creat un personaj care acceptă mastectomia şi care va avea curajul să nu facă operaţie de reconstrucţie post-mastectomie. Mia e un personaj puternic şi vrea să inspire alte femei să nu le fie ruşine să rămână fără un sân sau ambii. Când am scris piesa de teatru, nu ştiam despre Going Flat sau No to reconstruction, două mişcări care iau amploare în Statele Unite şi care încurajează femeile să ştie că există viaţă după mastectomie, că există frumuseţe după această operaţie şi că estetica frumosului trebuie rescrisă pentru a pune în calcul durerea, dar mai ales demnitatea celor care trec prin ea. Piesa de teatru este parte din curriculum când predau cursul The Individual & Society şi va fi din nou prezentă pentru cursul pe care l-am creat şi îl voi preda din toamnă, 21st Century Drama. De asemenea, piesa face parte din volumul Teatru, care va fi publicat anul viitor la Editura Tracus Arte. Piesa nu este doar despre cancer. Mia îşi doreşte să devină mamă şi acesta este alt aspect cu care se luptă, nu doar fizic, ci şi intelectual, pentru că se întâlneşte cu o altă presiune socială, aceea de a da viaţă. Aşadar, cititorii descoperă o femeie confruntată cu mai multe obstacole, care o ambiţionează să se autodepăşească. Care e însă preţul pe care trebuie să îl plătească?”

La această întrebare vom afla răspunsul în seara prezentării. Spectacolul-lectură va fi acompaniat de un slideshow cu imagini semnificative pentru tematica piesei, provenind din trei actegorii:

1. “Scrabble Cancer Project”, proiect care a fost prezentat la Museum of Modern Art (MoMA), din New York (2012), și la Boston University (2011);

2. lucrări ale studenților Cătălinei Florescu, care, inspirați de piesa ei, au participat la un proiect de creație artistică;

3. imagini care ilustrează articolul “Going Flat After Breast Cancer”, semnat de Roni Caryn Rabin, în “The New York Times” (31 octombrie 2016).

La final, va avea loc o sesiune de întrebări și răspunsuri.

Cătălina Florina Florescu (n. Măcin, jud. Tulcea) a absolvit Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Bucureşti. A venit în Statele Unite pentru studii, iar apoi s-a stabilit aici. Are un doctorat în Literatură Comparată, acordat de Purdue University, din West Lafayette, Indiana. Predă literatură, artă cinematografică, literatura exilului şi teatru la Pace University, din Manhattan, New York. A prezentat lucrări la Harvard University, Université Paris-Sorbonne, New York University, Universitatea din Bucureşti ş.a. Este autoarea a patru cărţi, care sunt deja în colecţiile permanente ale mai multor biblioteci universitare din America de Nord şi Europa, precum și în Library of Congress din Washington, DC: Transacting Sites of the Liminal Bodily Spaces; Disjointed Perspectives on MotherhoodInventing Me / Exerciții de retrăit şi Plays. A cincea carte, Transnational Narratives of Englishes in Exile, tratând tema exilului, va fi publicată la sfârşitul anului 2017. În curând, îi va fi publicată şi prima carte de poezii, The Night I Burned My Origami Skin / Noaptea când mi-am ars pielea de hârtie. În prezent, lucrează la proiecte teatrale şi la o colecţie de proză foarte scurtă, Not Yet.

Mai multe detalii: https://www.linkedin.com/in/drflorescu

Rania Rashoodi a absolvit Pace University din New York, în primăvara anului 2017, având două specializări, literatură şi regie. A fost regizoarea şi co-autoarea spectacolului Gaining Momentum, care a avut premiera la Under St. Marks Theater, NYC. A regizat Tristan şi Isolda, spectacol de licenţă jucat la Pace University. A participat, de asemenea, la spectacolul Love is Love, care a avut loc în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Palmaresul ei include spectacolele: Translations, pentru Schaeberle Studio Theatre, şi Cities I’ve Only Heard Of, prezentat la The Tank. În momentul de faţă, face parte din “Back to Work Collective”, un teatru independent, care are menirea de a pune în scenă piese cu caracter politic actual, şi, din vara 2017, din trupa “Bread and Puppet Theater Company”. Visul ei este să regizeze cât mai multe piese de teatru, cu cât mai variate tematici. Rania Rashoodi a fost studenta prof. Florescu la cursul “Introduction to Cultural Studies”, din primavara anului 2017.

Mai multe detalii: https://rania-rashoodi.squarespace.com/

26 Sep
2017

Buletinul informativ al Alianţei Familiilor din România – 26 Sept. 2017

Îşi regretă homosexualitatea – material video: Un documentar a fost tocmai emis în Marea Britanie privind persoanele care îşi regretă homosexualitatea. Oferim un trailer: LINK

Cultura Vieţii – facebook: Cultura Vieţii a lansat un facebook. Vă rugăm vizitaţi: LINK

Căsătoria în declin în China: În China numărul căsătoriilor scade iar cel al divorţurilor creşte: LINK

Finlanda – căsătorii homosexuale: De când căsătoriile homosexuale au fost legalizate în Finlanda s-au “căsătorit” acolo 1.600 de cupluri homosexuale: LINK

Israel – adopţii homosexuale: Adopţiile copiilor de către homosexuali vor putea deveni o realitate în Israel în viitorul apropriat: LINK

Turcia şi persecuţia creştinilor: Articol privind persecuţia creştinilor în Turcia: LINK

Germanii se împotrivesc căsătoriilor homosexuale: Peste 220.000 de germani au semnat o petiţie împotriva legalizării căsătoriilor homosexuale: LINK

Mark Regnerus – nouă apariţie editorială: Sociologul Mark Regnerus a publicat o carte privind ieftinirea sexului în America. Comentariu: LINK

Regretă schimbarea sexului: Mărturia unui tânăr britanic care regreta schimbarea sexului: LINK

Declinul religie în Australia: Credinţa e în declin în Australia: LINK

Căsătorii homosexuale în Australia: Comentariu privind plebiscitul căsătoriilor homosexuale în Australia: LINK

Creştinii din Coreea de Nord: Articol despre creştinii din Coreea de Nord: LINK

Numărul de biserici din America: În America sunt 400.000 de biserici: LINK

Australia – căsătorii homosexuale: O tânără creştină din Australia e concediată pentru că se opune căsătoriilor homosexuale: LINK

Carte – mărturiile unui donator de spermă: Oferim o cărticică care conţine mărturia unui bărbat care şi-a vândut materialul genetic la sute de femei şi a devenit tată la sute de copii: LINK

Ierusalim – oraşul sfânt: O scurtă istorie a Ierusalimul din perspectiva lui ca oraş sfânt: LINK

Suicidul asistat – comentariul lui Margaret Sommerville: Margaret Sommerville e una din cele mai influente voci în domeniul bioeticii. A publicat un articol privind pericolele legalizării suicidului asistat: LINK

Australia – căsătorii homosexuale: Homosexualii Australiei decurg la mijloace vulgare să intimideze persoanele care se împotrivesc căsătoriilor homosexuale: LINK

Căsătoriile homosexuale au schimbat Marea Britanie – spre rău: S-au împlinit cinci ani de când Marea Britanie a legalizat căsătoriile homosexuale. Lucrurile s-au înrăutăţit de atunci în Marea Britanie. Aflaţi cum: LINK

Şcolile evreieşti din Marea Britanie: Guvernul britanic anunţa că ar putea închide şcolile evreieşti dacă nu predau lecţii privind homosexualitatea: LINK

Trump antiglobalistul: În cuvântarea ţinută recent la ONU Preşedintele Trump accentuează suveranitatea naţională în detrimentul structurilor suprastatale: LINK

Poate fi islamul modernizat?: Asta e tema comentariului alăturat: LINK

SUA – homosexualii ne vor copiii: Un nou capitol se deschide în asaltul homosexualităţii asupra societăţii civile. Homosexualii cer un drept la copiii părinţilor biologici: LINK

Taţii şi fiicele lor: Conform unui studiu făcut de Universitatea Harvard, taţii au un rol decisiv în formarea unui comportament sexual moral al fiicelor lor. Oferim un comentariu privind studiul: LINK iar aici studiul în sine: LINK

California pedepseşte oamenii normali: California a adoptat legislaţie care pedepseşte cu amenzi persoanele care refuză să se adreseze persoanelor terţe după sexul ales de ele: LINK

Regretele unei persoane transgender: Oferim încă o mărturie a unui băiat de 12 ani care s-a făcut fată şi s-a răzgândit. Va rămâne anormal toată viaţa: LINK

Raport – jihadismul online: Oferim un raport american privind jidahismul online: LINK

Transgenderismul în şcolile britanice: Autorităţile britanice discuta posibilitatea evaluării şcolilor elementare din Marea Britanie din perspectiva toleranţei faţă de persoanelor transgender: LINK

Declinul moralităţii în America: Doar o cincime din americani cred că sodomia ar trebui interzisă prin lege. Comentariu: LINK

Declinul moralităţii în America – sondaj de opinie: Organizaţia americană Gallup a publicat un vast studiu privind sexualitatea în America. Moravurile sexuale sunt în declin: LINK

Canada – paşapoarte neutre: Canada introduce paşapoarte cu opţiunea de a identifica un sex neutru: LINK

Contraceptive gratuite în Canada: Provincia canadiană Nova Scoţia va oferi femeilor contraceptive gratuit: LINK

Generaţia imatură a Americii: Tinerii americani întârzie tot mai mult să se maturizeze. Oferim recenzia unei cărţi pe acest subiect: LINK

Normalizarea pedofiliei: Lumea occidentală face paşi tot mai hotărâţi spre normalizarea pedofiliei. Articol: LINK

Declaraţia de la Timişoara – vă rugăm semnaţi!: În ultima săptămână din August a fiecărui an relansăm Declaraţia de la Timişoara, o Declaraţie a conştiinţei creştine. Lansată acum 7 ani, Declaraţia afirmă în spaţiul public valorile creştine comune tuturor cetăţenilor României, fără deosebire de apartenenţa lor religioasă ori identitatea etnică. Vă invităm să vă alăturaţi celor peste 12.400 de persoane care deja au semnat-o. Declaraţia o puteţi semna aici: LINK

Sursa – https://armoniamagazineusa.com/2017/09/26/buletinul-informativ-al-aliantei-familiilor-din-romania-26-sept-2017/#more-44784

26 Sep
2017

Diana Ciugureanu-Zlatan: Alb-negrul transcendenței – paletă inepuizabilă, a plasticianului Iurie Brașoveanu

            O bibliotecă. Un templu.

O duminică. O rugăciune înălțată în comun.

Un piblic. O elită basarabeană în altarul sufletului ei.

O cultură. Un spirit al Chișinăului reintegrat în albia românismului.

Un grafician. Un creator de icoane. Un pictor de locașuri sfinte ale dreptei credințe.

O descoperire. Un alb-negru ca infinit de fațete cromatice ale Harului cunoașterii prin iubire.

            O lansare. Un cert triumf al vetrei satului născător de veșnicie, afirmat și în Italia istoricelor „erupții” culturale.

            Un suspin. O doină cu mărgăritare sărate izvorând din dorul genetic al misionarului nostru Ambasador cultural, Iurie Brașoveanu.

            O îmbrățișare. Un fior de recuperare a fiului revenit în vacanță, deși rămas aici, pentru o viață,  dacă e să descifrăm substraturile fenomenalei sale opere.

            Un foc. Un miez cu jăratic de gerar, 22, 2017, când împărtășania este mai a mierii  eternității, mai a seninului geamătului, mai a adevărului uitării, mai a ascezei preaplinului.

            Un legământ. O reconfigurare a cuvântului NOI, preț de ore abundând în îmbrățișări prin necuprinsul prezent accesat. De ce ar conteni, o asemenea zi, dată de Domnul și în numele Lui?

            O conștiință. Un vârf de lance în manifestarea genialitatății poporului român, prin realizări și trofee, proiectate cuantic, din peșterile carpatice, care își alegeau sihaștrii daci îndumnezeiți efervescent.

            Un Eden. O smerită Basarabie, ea smerind, în fapt, prin fii săi aleși, cercurile dure, infatuate, care i-ar fi conferit, irevocabil, acestei „inexistente” pe hartă, mioritice palme de pământ,  „rangul” unui stat din „lumea a treia”.

            O descătușare. O electrizantă comuniune spirituală, care a surpat ziduri dntre eroul serii și spectatorii antrenați în concursul cu premii, prin zecile de întrebări izbucnind din feerica interpătrundere grație sincerității duioase, reciproc dăruite.

            O metaforă. O definiție a bucuriei artistului, așteptat decenii, de  lumea strânsă  grămăjoară în jurul a ceea ce numim, în „Tatăl Nostru”, pâinea cea pentru ființă sau cea de-a pururi, sau cea de toate zilele. E una. Adevărată. Nevăzută parcă, dar savurată în trei ore…

            O provocare. O testare a veleității de a transcende profunzimile oceanice ale creatorului îngemănat cu mistuitoarea sete de sevă a spiritului acestui neam, divin, glorios, binecuvântat, manifestat complex pe mapamond, prin spirite călite și totodată atât de curate, sensibile.

            Un răspuns. Ce am reuși să citim, prin povestea spectaculos montată de cineva, cândva, pentru undeva, acasă, cu nemurelele? Reunirea prin forța Harului valorificat de emigrantul de la Copăceni, Sângerei, declarat drept cel mai mare grafician de pe la noi,  de Academicianul Nicolae Dabija…

            O concluzie. Ce am reuși să marcăm, după cunoașterea sau redescoperirea protagonistului sedus de chiar reflecția propriilor aripi, în oglinda inimilor prietenilor mai vechi sau mai noi, avizi de spontanietatea protagonistului provocat a-și proiecta povestea, în   manieră copleșitoare, interactiv, pe ecranul „șezătorii”.

            O pace. Cum și-a împletit viața, prin episoadele ei fascinante, cu tainele  procesului de creație? Intensitatea conexiunii autentifica, volens-nolens, existența, prin alternarea tăcerii publicului, cu erupții de aplauze, întrebări la os, cadouri muzicale, versuri inspirate de feericele clipe ale memorabilei inaugurări de la Biblioteca Națională, Chișinău.

            Un sacrificiu. „Dacă mi s-ar cere să renunț la ceea ce am mai scump, pentru a fi iar, alături de mama, aș renunța la talentul de plastician, cu o condiție: să-mi continui munca în acest gen de artă, cu aceeași dăruire și patimă”, a fost una dintre copleșitoarele mărturisiri din timpul „interogatoriului” cu premii – cărți și picturi ale protagonistului, pentru cei mai curioși admiratori.

            O revelație. Cum interacționează sinergetic, dezinvoltura cu inaccesibilul. S-a făcut și prima tentativă de explicare a unei misterioase idei revelate  comoderatorului seratei, Acad. Nicolae Dabija, în editorialul „MAGIA ARTEI”, al numărului 3 din 19 ianuarie 2016, al săptămânalului „Literatura și Arta”,  întreaga ediție fiind ilustrată cu grafice ale artistului plastic Iurie Brașoveanu. Chiar magnifică, această exegeză poetică sau poezie exegetică, cert este că hipnotizează printr-o incomprehensibilitate „de neiertat”, etalând culmi ancestrale sau eufemistic vorbind – suprasolicitante, de percepere a valorii operelor prezentate la faimoasa expoziție personală: „I le poți vedea cu adevărat doar dacă le porți în tine, doar dacă le aveai în inima ta cu mult înainte de a te întâlni cu ele întro-o sală de expoziție, unde încerci nu sentimentul că le vezi, ci acela că le revezi, nu bucuria că le cunoști, ci – că le recunoști”. Cum, adică, vii să descoperi la o expoziție, exact ceea ce ai savurat deja? Adică unde este, aici, enunțat negru pe alb, un adevăr al tuturor? Poftim de mai crede cuvintelor presei… Credem, firește: era o glumă. În chiar debutul discursului său, Nicolae Dabija a ținut să ne îndemne la cunoaștere, începând de la delimitarea binelui de rău. Exersarea trezirii conștiinței ne va conduce și menține în lumină. Între timp, veni, totuși, dezlegarea enigmei citatului. Fie că apăruse, pe la mijoc de întrunire, un abia deslușit firicel de gând, oricum, situația a fost luată sub control. Tocmai fu aruncată spre devorare, taina autorului că prin vis, îi apar inițial, lucrările. Prin urmare, și publicul i le cunoaște din vis, dacă tot are acest deja vu, invocat atât de convingător, în articolul citat… Ei, hai că am scos-o la capăt, cu una. Fie și prin imrovizare, dar cu argumente „forte”… Or, gândim creator, dacă dorim să devenim demni a privi și învăța din creația inegalabilului grafician basarabean, Iurie Brașoveanu, expoziția căruia, recent închisă, a bulversat Chișinăul. Până și în ziua când autorul veni să-și retragă lucrările, sala era plină de specialiști, de studenți, încântați de posibilitatea de a se convinge pe viu, de fenomenul Brașoveanu…

            Un „duel”. Scipiri lirice în armonie intertextuală. O poezie născută instantaneu, după recitalul de versuri, oferit de de angelice voci ale elevilor Gimnaziului Nr 7 din Chișinău, cu drag de cartea „Mai sus de umbra durerii” semnată de onorabilul reprezentant al Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova, Iurie Brașoveanu. Mirarea publicului a fost „deconspirată” de frenezia aplauzelor la declamarea poeziei clocotinde sub pana colegei de echipă, Dorina Codreanu, care nota, ulterior, pe rețelele de socializare: „…am participat la un eveniment de suflet: ,,Poduri de Dor cu plasticianul&poetul Iurie Brasoveanu”. Desigur, am fost delectați cu o inedită expoziție personală de grafică, în Sala de Conferințe „Alexe Rău” a Biblioteci Naționale a R. Moldova. Profund impresionată, plăcut surprinsă de simplitatea, sinceritatea și căldura emanată de acest bărbat extraordinar. Ca de fiecare dată, în timpul evenimentului, am compus căteva versuri pentru protagonist, pe care le las aici…:

Poetul – frate cu penița,

Împrăștiind pe albe foi,

Puterea, dragostea, credința,

Un vis mai vechi şi visuri noi,

 

Smerit, dormind pe raze de lumină

Hrănindu-şi sufletul mai mult ca gura,

Acum, în fața lui, se-nchină,

Cu pietate, versul şi pictura…

 

Metafore sub rame adormite

Dar ce trezesc în noi aleanul,

Puține gânduri poate şi cuvinte

Descriu pe multstimatul Brașoveanu.

 

Este deajuns să îi privim tabloul

Inveșnicit în zâmbet şi taceri,

Cu mult respect, Vă zic încă o dată,

Din partea tuturor: „Felicitari!”

            O exemplificare. O ilustrare a îndemnului hristic: „Să-i dăm Cezarului ceea ce e a Cezarului”. Participanții, regăsindu-se, probabil, în uluitoarea îmbinare dintre linii, puncte, curbe, cercuri, scheme, figuri, simboluri, interpătrunderi,  în doar alb și negru, nemaivorbind de autenticitatea protagonistului supus unei „ofensive” de curiozitate, deveneau atât de activi, încât se transformau în adevărați moderatori ai întîlnirii. Până și supereroul Chiril Plăcintă, de numai 7 ani, care nu s-ar, limita, el, la a cuceri prin talentul de recitator, ei, de unde, atâta modestie? A luat și a pus o întrebare de o evidentă forță mobilizatoare, încât a și rificat trofelul concursului. Simplu pentru acest micuț, a fost să-l determine pe protagonist a-și părăsi locul de la catedră, „teleportându-se”, ca ars, în fața lucrărilor expuse, implicându-se critic, în reconstituirea, prin retoricul bicolor plastic-afectiv, a universului său vast, a universului nostru comun, a universului „viselor” cu Dumnezeu…

            O incursiune. Călătoria prin „stațiile spațiale”, cum ar fi cea a dragostei, a astralului, a sacralității, întrunește, în grafica maestrului Iurie Brașoveanu, toate elementele concomitent, în virtutea vitezei „rebelului” gând explorator și procesator al valențelor complex conjugate, „croșetând” cu fir de aur al luminii, tezaurul creat noapte de noapte, preponderent la lumina candelei, precum avea să mărturisească, smerit, plăsmuitorul. Insprată … orchestrare sau regie a procesului de creație, din partea divinității, fie și dintr-un banal impuls al graficianului, mergând în lumea largă, cu devotament spiritului cumsecădeniei prin identificarea cu satul, adică vezidoamne, nu carecumva, să-l perceapă, „blocurile” de vis-a-vis, drept un somnambul, în cazul în care, l-ar vedea stând nopțile cu lumina aprinsă… Necunoscute, sunt căile Tale, Doamne… Căile spre Tine, ale unui creștin în regăsirea de Sine…

            Un mesager. O oază a frumosului, care fundamentează, pic cu pic, pacea sufleului său, renăscut poate sistematic, din propriul scrum, prin planări în horă cu atâtea muze. Precum ne dăm bine seama, Iurie Brașoveanu este suprasolicitat în calitatea sa de ilustrator. Are în palmares, partea grafică a 16 cărți publicate de poeți din Moldova, România, Italia, Armenia,  Cuba. Piesele sale iconografice au devenit patrimoniu inestimabil al atâtor mănăstiri și biserici basarabene, italiene… Cele 13 icoane nu doar pictate, dar și create de el, apelând la un vizionar proces meditativ, au fost reproduse in 9 carti italiene de specialitate. Reprezentând divinitatea în pictura murală, i-a fost menționat Harul inclusiv prin decorarea cu Medalia jubileară „Eparhia Chișinăului – 200 de ani”, în semn de recunoștință pentru activitatea sârguincioasă spre binele și întru mărirea Bisericii Ortodoxe din Moldova.

            Un Om. O entitate cosmică, de o celestă percepere a misiunii telurice. Tot ce atinge cu pensula conectată la simfonia divinitatății din interior, emană prin propria investigație a culmilor binelui, frumosului, …adevărului. Deopotrivă: în demersul poetic, grafic, mural, restaurator, iconografic… Impecabilul calității, este trăirea sa recunoscută de creștinătate, dăruirea-i reieșind din profunzimea sa, întru o incomensurabilă bucurie a împlinirii. Știe că adevărul fiind unul, are o viață în dar, spre a-l contempla prin semne de Sus.  Are fericirea. Cea de a i se revela viața ca examen al liniei drepte, trasate între bine și rău, în arhitectura propriului destin, ancorat cu demnitate, în lumea celor văzute și nevăzute.

——————————–

Diana Ciugureanu-Zlatan

Președintă-fondatoare a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova

Chișinău

 

 

25 Sep
2017

Alexandru Nemoianu: Irineu Duvlea

Acest personaj este mai mult decât dubios. Dovedit public ca deviant sexual și altele chinuiește de aproape două deceniii Episcopia Ortodoxă Română de la Vatra (mai de parte “Vatra”.)
Alegerea lui a fost făcută în bună credință de către un Arhipiscop bun, generos și mai ales credul. Arhipscopul Nathaniel, cu o foarte limitată experiență privind partea rea a sufletului românesc, s-a lăsat înduplecat de milogeala ,,fratelui Ionică”, de minciunile lui, de falsitatea lui fără de Dumnezeu.
Ajuns Episcop Auxiliar acest personaj obez, hâd, la trup și suflet, a căutat un singur lucru, să se promoveze pe sine.
El s-a înconjurat de slujitori servili și fără șira spinării. “Diacon” cu voce de capră, dar care a știut să manevreze sistemul spre a își trambala părinții în USA.
Deși direct avertizat despre caracterul lui Irineu, Arhiepiscopul Nathaniel l-a acceptat, a crezut în putința lui de redemptie. Avertismentul venea din partea IPS Antonie Plămădeală dar și a unei femei sfinte, Maica Benedicta Braga. Dar greșeala, repet în buna credință, a fost făcută.
Irineu s-a înconjurat de curteni, unii din ei aduși cu bani plătiți sub mână. Mai mult el a întemeiat o așa zisa “mănăstire: fără călugări, prin manipulațiunile unui anume șofer, Leica.Tot acolo a apărut un personaj din Caragiale, “Prințesa Romanoff”. Nici mai mult și nici mai puțin ea se prezenta drept coborâtoare din familia “Țarului tuturor Rusiilor”.  De necrezut !
Dar circul a început atunci când Irineu s-a alcătuit în naționalist român. Acest personaj care a patronat vizitele puse la cale de Securitate la Sâmbăta, se declara apărător al românismului. Acest personaj incapabil să ortografieze s-a alcătuit în tradiționalist.Viclenia a ridicat-o la rang de virtute. De fapt dorința lui era să se fofileze în Sinodul Patriarhei Române care se ferea de el ca de râia căprească…
Mai grav, o comisie de dialog alcătuită din preoți cu credențiale teologice și morale absolut penibile, i-a stat în jur. Mă întreb dacă acei indivizi simt ceva rușine.
Personal cred că Preoții Laurențiu Lazăr și Remus Grama simt și rușine și mustrare de conștință.
Dar cu siguranță nu Romey Rosco, care în afară unei morgi de retardat nu oferă nimic, poate doar credențialele morale ale unei centuriste…Postaș de meserie, dintr-o familie foarte dubioasă, având de soție un adevarat ,,freak” cu care partidele și sacrificiile făcute Veneri sunt pedeapsă grea, tată a unui neispravit, cred că nu are urmă de reflex moral. Despre acest neghiob (RR) voi mai avea ocazia să scriu.
Dar Slavă Domnului că povestea Irineu s-a gătat și sub aceași milă nădăjduiesc că și cea a lui Romey Rsoco, ciomăgaș și troglodit.

————————————–
Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

25 septembrie 2017

25 Sep
2017

Alexandru Nemoianu: Impostori și hoți

De mai multă vreme urmăresc și văd o campanie dusă, chipurile, pentru reașezarea stării de drept în România. O discuție fără rost și mai ales fără fond.
Care “justiție” și care “stare de drept”?
Cunosc personal un caz.
Personaj sub mediocru, ceva directoraș local, dupa 1989 s-a alcătuit în “patron” și șef excutiv al unei întreprinder furate, luate fără drept, în confuzia post 1989.
Între timp și-a mărit cifra de afaceri, și-a cumpărat locuințe și bunuri în zone exclusive, și-a ridicat bunkere de vacanță în cel mai desăvârșit prost gust. Urmașele și le-a înzestrat și la fel pe urmașele acestora. Mai mult, a început să facă donații spre așezăminte de cult. (De ce nu: și cu p…în p…și cu sufletul în rai). Fecior de zilier se consideră un om drept. Nu își face probleme de conștiintă; doarme adânc. Personal mă întreb de ce acest golanaș ar avea mai mari drepturi de proprietate decât să zicem urmașii Contelui Banffy? Cel puțin acel “baronel” provine dintr-o familie de o mie de ani. Caraghiosul face și politică, evident din interes și cu oameni de o teapă. Fără jenă practică și traficul de influență.
Urmașii sunt și tonți și obraznici. Promovați prin școli prin plocoane acuma se consideră și luptători pentru libertate. Sunt sorosiști #rezista (mai ales la șederea pe spate fără imaginație). Își dau cu părerea, chițăie și ghiorie. Urât decor! Acești derbedeiași și nemuri proaste vor preschimba România? Asemenea deșeuri umane vor face dreptate? Asemenea lepădături sunt “urmașii Romei’?
Dar acești indivizi fac una dintre cele mai mari greșeli. Își imaginează că starea prezentă este veșnică și va dura veșnic, în alte vorbe, se închină la idoli. Idolii nu ajuta, batjocoresc. Dar semnul lor este scris pe zid. Dreptatea lui Dumnezeu se va arăta. Și se va arăta curând.

————————————–
Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

25 septembrie 2017

25 Sep
2017

Alexandru Nemoianu: Câteva sentimente

În cursul lunii septembrie am fost în România. Am stat la Breaza, Brașov, satul Ciuguzel (Alba), Timișoara și, evident la Borloveni. Nu m-am întâlnit cu mulți oameni. Câțiva prieteni buni, câțiva vecini și sumedenie de fantome (muroni). Aceștia din urma au fost cei mai interesanți.
Sigur revederea țării m-a bucurat. Sigur revederea Almăjului m-a emoționat până la lacrimi. Cu toata siguranța am mulțumit lui Dumnezeu pentru “casa Boldea”, încă mândră, încă în bună stare, încă aparținând unei vremi care a fost și între zidurile ei refuză să moară.
În același timp mi-am dat seama că sunt un om bătrân, care trebuie să se retragă, nu trebuie să asasineze cu sfaturi dar care are datoria morală să spună ce crede, tot ce crede și fără teama de consecințe. Cei care vor voi să se supere o pot face. Am să trăiesc și cu asta.

Situația din România îmi pare a fi intrat pe o curba descendentă ireversibilă și de asta suntem toți vinovați.
Din cât înțeleg comunismul a avut un rost: să aducă sau să reducă întreaga națiune la stare de șoc. În starea unui om bătut fără cruțare zile în șir și incapabil să mai raționeze. Mai rău în fruntea bucatelor s-au așezat neamurile cele mai proaste, scursa Neamului. Cei care și-au adjudecat prin furt și înșelăciune bunuri la care nu aveau drept. Oameni incapabili să ortografieze corect dar ale căror nevrednice progenituri se erijeaza în #rezistenti, partizani ai pidoșniciei, și dătători de sfaturi. “Copilele” lor, specializate în șederea pe spate fără imaginație, își îngăduie obrăznicii ba chiar și opinii. Pretendente la blenoragie.
În sate trei generații de țărani au fost nimiciți: cultural social, ierarhic, moral. Rezultatul este limpede: o depopulare dezolantă, pământ rămas de izbeliște, sate de munte în care mai sunt câte doisprezece vaci și două perechi de cai. Fără utilaj, fără sprijin, făra milă. În frunte sunt urmașii cozilor de topor, cei care au colaborat direct cu comuniștii, au stat cozi de topor, au făcut rău și s-au bucurat de rău, și fură ce mai este de furat…Intelectualii caută să adune vorbe frumoase, comemorează oameni care au fost dar care nu mai au relevanță; ei nu mai pot fi modele în actualele condiții. Pe șleau spus, Vasie Vălușescu nu poate fi model pentru Violeta Tola sau alții asemenea acestei codoașe.
Cu nespusă durere am citit o carte patronată de “Acadmicianul” Ion Paun Otiman (mai departe IPO). Aceasta carte nu trebuia să fie scrisă. Nu folosește nimănui, cel mult este o cripto apologie a comunismului. Am văzut acolo, pentru a doua oară, exprimări laudative la adresa Gospodăriilor Agricole Colective scribălate prin Icoana Bădescu. Este femeia aia întreagă la cap? Erau acolo și produse ale unei fantezii mai puțin maligne dar la fel de inutile. Imagini de “biserici” din Almăj din începutul veacului XVIII. Imagini bazate pe nimic. Nici măcar pe asemănarea cu ce va fi fost arhitectura tradițională românească…
Mai departe IPA vorbește de Almăjul de mâine. Sunt acolo sumedenie de grafice și modele, aplicabile în țări normale, fără rost practic pentru Almăj. Dar nici o vorba despre furturi sistematice puse la cale de fostul primar din Bozovici, Miclea, sau prin nemernicul și de Dumnezeu bătutul Pavel Verindean al Prigorului și atâția alții…Cu toată stima îl întreb pe IPO, “cui bono”. Cui folosește asemene inutilitate? Aceste sunt rânduri scrise cu durere și furie clocotitoare. Dar făgăduiesc că voi reveni. Scriu aceste rânduri cu sentimentul cert al unei înfrângeri personale. Le scriu cu enorma durere. Le scriu însă în nădejdea că Dumnezeul binelui se va îndura și de spațiul românesc și de Almăj.

——————————-

Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

25 septembrie 2017

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii