Cuvânt și iubire

                                      MOTTO:

,,Poezia este un fel de muzică,

trebuie să o auzi ca să o apreciezi”.

 ( Voltaire)

De ce Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni? Pentru că așa s-a născut această antologie. În prima fază, versurile și-au luat zborul în eter, pe unde radio, apoi s-au conturat în volume, autorii bucurându-se de succes și mediatizare în diverse reviste. Acest proiect, dorit de mult timp, s-a conturat abia acum, într-o primă ediție.

,, De n-am fi avut suflet, ni l-ar fi creat muzica ” ( Emil Cioran ).  Poezia este, ea însăşi, o muzică a sufletului. Pornind la acest drum, am fost conștientă că nu va fi ușor. Oamenii, în general, au caractere și principii de viață diferite, dorințe, vise, idealuri proprii. Din acest motiv, am afirmat că nu este o lucrare ușoară, căci e dificil să-i mulțumești pe toți autorii antologiei,   însă cei prezenți în acest volum sunt animați de aceeaşi dragoste pentru CUVÂNT.

Ce țel poate atinge o carte? Cărțile sunt pietre de temelie spre o altă dimensiune, cea a frumosului din fiecare. În momentul când iubești şi respecți cartea, te reîntorci la lectură, cauți locul unde găsești visul, emoția, nostalgia și ideea de sine a nostalgiei, ca act de comunicare. Între paginile acestei cărți nu veți găsi povești cu zâne și Feți – Frumoși, ci versuri inspirate din viață, trăiri și sentimente unice. Printre rânduri, veți descoperi oameni care se strecoară printre cuvinte și aleg din ele frumosul, în starea lui literară, stări sufleteşti, speranță.

Nu de puține ori, m-am regăsit în versurile promovate de-a lungul timpului, iar gândul că există oameni asemeni mie, m-a determinat să continui munca de realizator al emisiunii care poartă titlul acestui prim volum.

Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni, este un loc unde oamenii pot vedea frumosul care există în cei de lângă ei. Acest volum nu este întâmplător. Cu siguranță, te va atrage și te va capta într-o lume a muzelor.

Antologia de poezii, intitulată sugestiv  Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni, te va purta pe un tărâm de poveste, tărâm al cărui erou principal este fiecare dintre noi. Vei găsi povestea satului natal, iubirea pierdută, căreia i-ai dedicat gândul, vei găsi, în doar trei rânduri de haiku, o lume întreagă sugestionată parcă dincolo de cuvinte.

Mulțumiri autorilor care au dat curs acestui prim volum: Lavinia Bud, Elena Căruntu, Camelia Cristea, Dacina Dan, Vasilica Grigoraș, Mioara Hususan, Costache Năstase, Ioan Popoiu, Constanța – Doina Spilca, Nina Tărchilă și Volodea Gavril.

O poezie vie, plină de intensitate, deși cu stiluri diferite, se reuneşte pe tărâmul mirific al versului. De data aceasta, poezia este cea care ne unește. Dragostea și respectul fiecăruia, al unuia pentru celălalt. Sunt oameni care se întâlnesc în timp, aparent întâmplător. Însă nimic nu e aparent, nimic nu e întâmplător. Undeva, cândva, în Univers, două bobiţe de praf de stele s-au unit, bobiţe care pot fi eu, tu sau oricare dintre noi. Au alergat prin tot cerul și au promis să nu se piardă. Nu s-au pierdut şi s-au legat în cuvinte. Cuvinte care revin către noi și pe care tu, acum, le citești. Să-ți doresc timp să poți intra în lumea lor?

Uneori, oamenii se  întâlnesc! Uneori, oamenii rămân! Aparent întâmplător, aparent la timp. În realitate, prin această antologie, frumosul învinge și cunoaște lumina.

Lumina tiparului și a lecturii. Lumina timpului, sub care această poezie, ca aspirație spre zbor a sufletului, va dăinui sau nu. Timpul, același prieten și dușman tăcut   al fiecăruia. Timp care fuge Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni!

 

 

 

Mioara Hususan

Slimnic, 2017

VERDE

(Mihaelei)

 

cine-mbracă versul cu floare de castan

cine-aşteaptă să cutreiere

ploile şi crengile

sau

umbra copilăriei

care s-a ascuns

undeva

sub cuvinte

din regăsire

se naşte un înger

speranţa se-ntoarce

cu ultimul dar

mă oprisem

lângă iubirea mea verde

şi

te visam

 

 

CUVÂNT

 

indicibilă e sămânţa

cuvântul

un copac

în care-atârnă strâmb

două inimi albastre

în timp ce una bate

cealaltă-nmugureşte

sărbătorind tăcerea dintre noi

cu frunze

 

 

AŞ VREA

 

aş vrea

să nu ne fi-ntâlnit niciodată

să nu ne fi iubit niciodată

să nu ne fi despărţit niciodată

mă nasc din nou

printre sofismele tale

iar silogismele altor iubiri

îmi cântă poveşti

despre un lanţ

care-ar fi fost al lui prometeu nesupusul

de ce

mie

nu mi se regenerează versul

ciugulit de vultur

 

 

LANŢURILE

 

nu-mi pot sfărâma lanţurile

mi-am pierdut cheia

încerc să mişc frunzele

mă desparte de ceilalţi

un peisaj

arunc cu verde

în privirile toamnei

întorc ziua noaptea cu silabe

şi-mi curge sânge din cuvânt

luaţi şi citiţi

acesta-i zborul meu

răstignit – când e grâu –

ploaie – când e tânăr –

anamorfoză – când albul se topeşte –

————————————

Dacina DAN

Timişoara

21 iulie 2017    

 

ICR New York susține participarea Ansamblului folcloric „Someșul-Napoca” (din Cluj-Napoca) la două festivaluri internaționale de folclor, din SUA.

Festivalurile vor avea loc după cum urmează:

– World Folkfest, Springville (Utah), 31 iulie – 5 august 2017 – website: http://www.worldfolkfest.dreamhosters.com/groups/romania-somesul-napoca/

– Bountiful Davis Summerfest International Art & Folk Festival, Bountiful (Utah), 9-12 august 2017 – website: https://www.bdac.org/summerfest

Ansamblul folcloric „Someșul-Napoca” activează în cadrul Asociaţiei folclorice „Someșul-Napoca” și este membru CIOFF (The International Council of Organizations of Folklore Festivals) și IOV (International Organization of Folk Art), fiind una dintre formaţiile artistice reprezentative ale României, cu un bogat palmares naţional şi internaţional.

Cu ocazia înscrierii în Patrimoniul Universal – UNESCO a Jocului fecioresc din România (proiect realizat de directorul artistic al ansamblului, dr. Zamfir Dejeu), ansamblul a inclus în repertoriu toate cele nouă tipuri de jocuri feciorești din România, cautând cu orice ocazie promovarea lor.

Ansamblul folcloric „Someșul-Napoca” din cadrul Asociaţiei folclorice „Someșul-Napoca” a fost fondat, în anul 1973, de directorul artistic al ansamblului,  dr. Zamfir Dejeu.

Scopul activităţii ansamblului este  de a cultiva şi conserva creaţia tradiţională din România și, mai ales, din Transilvania, remarcându-se prin specificitate și universalitate în domeniu.

Dansatorii au în repertoriu circa 50 de dansuri tradiţionale provenind din cele mai importante zone folclorice ale ţării: Valea Someşului, Câmpia Transilvaniei, Huedin, Bihor, Codru, Târnave, Banat, Maramureş, Ghimeș-Făget,  precum şi dansuri româneşti din loc. Aletea (Ungaria). Interpretarea fidelă, ca la „hora satului”, a faimoaselor dansuri româneşti şi a pieselor cântate ce provin direct din cercetări folclorice întreprinse de conducătorul ansamblului dr. Zamfir Dejeu (cercetător ştiinţific la Institutul „Arhiva de folclor a Academiei Române”, Filiala Cluj-Napoca), adeveresc întru totul caracteristicile creaţiei tradiţionale româneşti. Cele mai complexe dansuri pe care le execută componenții echipei folclorice sunt cele din Câmpia Transilvaniei (loc. Tritenii de Jos, jud. Cluj – Purtata, Fecioreasca cu fată, Târnăveana, Cioarsa, Învârtita în două laturi şi Hărţag, şi loc. Fărău, jud. Alba – Haidăul, De purtat de pe Mureş, Datul fetei pe sub mână, De ponturi cu fată, Mureşană, şi Hațegană). Se joacă după melodii interpretate la vioară, contră şi contrabas, dansatorii dialogând prin strigături, pe diferite teme. Momentele de virtuozitate constau în dansurile fecioreşti. Feciorii  bat cizma întrecându-se între ei, pentru ca, la sfârşit, fiecare să-şi ia fata, pe care o învârtește, încântând  privirile spectatorilor, la aceasta frumuseţe coregrafică  contribuind şi cromatica impresionantă a costumelor populare de sărbatoare, pe care le poartă dansatorii.

Ansamblul a înregistrat două casete video, două CD-uri, iar orchestra, un disc editat la festivalul internaţional de la Montoire, Franţa, un disc Electrecord, trei CD-uri şi trei casete audio. Se folosesc instrumente tipice româneşti: fluierul pastoral, taragotul, vioara cu trompetă, ţambalul, daireaua. CD-urile cuprind materiale folclorice existente în repertoriul soliştilor instrumentişi, a orchestrei şi a ansamblului de dansuri. Valorificarea lor s-a făcut ţinând cont de interpretările iniţiale  ale purtătorilor de folclor. Nu lipsesc nici unele piese de mare popularitate şi virtuozitate, cum este de exemplu Ciocârlia, care este interpretată într-un mod absolut original.

De la înfiinţare până în prezent, ansamblul clujean a obţinut numeroase premii naţionale și internaţionale.

Modul original  de valorificare a creaţiei folclorice din România va permite artiştilor români să ofere publicului american, artiştilor din celelate ţări reprezentate la cele două festivaluri şi turiştilor din toată lumea care vor fi printre spectatori o imagine complexă şi bogată asupra tradiţiilor şi obiceiurilor din ţara noastră.

——————————–

Comunicat de presă ICRNY

Particip alături de cei prezenți aici la inaugurarea Centrului Cultural Spiritual Văratic, pentru mine un  vis devenit realitate. Mă bucur foarte mult să fiţi alături de mine acum şi mărturisesc faptul că sunt convins că şi soţia mea ar fi fost fericită să fie acum alături de mine şi de noi toţi.

Poate vă întrebaţi care este justificarea acestui gest de Mecena, de a înfiinţa un Centru Cultural lângă o mănăstire. La început a fost sincera mea dorinţă de a face ceva deosebit în memoria soţiei mele, plecate de lângă mine prematur, lăsând în mine un gol imposibil de umplut, un gest care să vorbească despre ea şi după ce noi nu vom mai fi. Preaplinul unui suflet trebuie să se reverse undeva pentru a nu dispărea definitiv în marea tăcere. Datorez prietenei mele Emilia Ţuţuianu ideea de a crea un Centru Cultural la Văratic, elaborarea  și coordonarea construcției acestui templu al iubirii de oameni. Acum îmi dau seama că acceptând sugestia  Domniei-Sale am făcut o alegere minunată, ca în cazul tuturor ideilor pe care Emilia a avut bunătatea să mi le dea.

Acum, când acest gând al meu are o formă reală, pe care o consider extrem de reuşită, inima mea îşi găseşte împăcarea. E ceva din finalul lui Faust şi mă simt oarecum împăcat. Sunt convins că Sheila ar zâmbi cum, pentru mine, numai ea ştia să zâmbească. Mulțumesc tuturor celor care s-au dedicat acestui început şi au dat formă gândului meu de aer. Ştiu că a fost greu, că nu este uşor să integrezi pe străini într-un proiect propriu. Acum ştiu că sora mea de suflet Emilia Ţuţuianu  a reușit  să găsească soluţii viabile şi împreună am învins timpul. Mulţumesc maicii stareţe a Mănăstirii Văratic, Iosefina Giosanu, şi soborului de maici care au acceptat această intruziune a culturalului şi civismului laic în lumea eterată a rugăciunii. Nu în ultimul rând mulţumesc constructorilor Lucian și Ștefan Spânu, cei care efectiv au zidit, piatră pe piatră, împreună cu echipa domniilor lor, acest edificiu.

Sunt mulţumit şi pentru faptul că prin obiectivele şi activităţile propuse, echipa de management a Centrului a înţeles exact, şi fără prea multe explicaţii, ceea ce s-a dorit să se întâmple cu această clădire așa cum a fost proiectul sorei mele de suflet Emilia Țuțuianu și din consultările ulterioare. Este minunat când întâlneşti oameni care se pot înţelege şi te pot înţelege aproape doar din priviri. Şi e un lucru destul de rar, pe care l-am descoperit în această familie mai largă. Nu ştiu dacă fără donaţia mea aş fi putut găsi acest sentiment de împăcare şi de comuniune omenească pe care le-am găsit prin micul meu gest, dar sunt convins că bucuria şi starea de comuniune pe care le vor descoperi cei care vor trece pragul acestei clădiri va fi pentru noi, pentru mine şi pentru draga mea Sheilla, prilej de a zâmbi de dincolo de stele. Le doresc tuturor celor care vor călca pragul Centrului Cultural să devină mai buni, mai drepți, iubitori de frumos și de valori culturale, mai înțelepţi, mai toleranţi şi, poate, puţin mai fericiţi. Pentru că sentimentul fericirii este atât de versatil, are atâtea forme şi nuanţe! Acum, aici, între voi, toţi, mă simt şi eu puţin mai fericit decât acum câteva zile. Vă mulţumesc tuturor!

Ctitor Dianu Sfrijan

Anglia

25 iulie 2017, Mănăstirea Văratic

MOTTO:

Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate.

Mircea Eliade

 

 

Viorel Birtu-Pîrăianu, autor al mai multor volume, ne oferă cu generozitate un nou volum de versuri, intitulat „Printre gânduri desculțe”, Editura Singur, 2017.

Cine este Viorel Birtu-Pîrăianu? ,,Un om ce de o viaţă încearcă să trateze trupul şi sufletul/ sau poate sunt o pană ce visează pe o coală albă,/ nu sunt nici far şi nici lanternă/ sunt doar o scânteie/ viaţa mea e o pagină deschisă pentru cei ce vor veni…”. Scrie pentru a putea respira, locuiește pretutindeni și nu se regăsește nicăieri.

În volumul Printre gânduri desculțe, Viorel Birtu-Pîrăianu nu ne oferă poeme, ci ne comunică stări, subliniază scriitorul Ștefan Doru Dăncuș. Fiecare text este scris cu multă profunzime, autorul folosind cea mai nobilă substanță a ființei sale. Conceptul de ființă a fost abordat de filozofi încă din antichitate, aprofundat și de poeți și privit din diverse unghiuri, ca un proces al activității și mișcării minții. Pentru Georg Simmel, ființa implică schimbare, devenire.  Definită și ca substanță de scolasticii realiști, se ajunge la o ultimă realitate. Poetul Viorel Birtu-Pîrăianu își lasă în text gândirea procesată, preocupat de problematica profundă existențială. Mergând pe urmele lui Blaga, caută cuprins de taine, ,,starea dumnezeiască”, prin trăiri profunde și sacre. ,,În fond poetul implică o trăire profundă, dramatică și sacrală (N. Steinhardt) în călătorii <<pe țărmurile>> labirinturilor (…)”.

Gândurile sunt ale noastre, dincolo de noi. Metafora îi îmbracă gândul, dar îl lasă desculț într-un univers plin de taine.

Ca medic se confruntă cu durerea lumii, trăiește fiecare clipă alături de cei care sunt în suferință. Nu are o poezie veselă. Scrisă în stil modern, are o muzicalitate aparte. Se simte zbaterea pentru fiecare secundă, pentru fiecare respirație.

Obosit de cenușiu, de tărâmuri pe care ajunge prin imaginația fecundă, dă impresia că este îngenunchiat de nori, dar mereu renaște spiritual atingând stelele.

Ascuns printre gânduri desculțe, lovit de tăcerea cuvintelor, poetul Viorel Birtu-Pîrăianu rătăcește în timp, căutând răspunsuri. Transformat într-un cui, se lasă lovit regăsindu-se pentru o clipă în țărâna timpului….

…m-am așezat în țărâna timpului / închinându-mă /atunci am știut…/eram păcătosul
rătăcit pe pământ. (Cuiul)

Își caută calea ca un creștin cutremurat și străin de o lume străină… fugit la periferia lumii unde a găsit pe o masă …o cruce/ m-am ridicat din cenușă/ găsisem calea/ drumul către mine/ pășind către cer. (Calea)

Ca un strigăt, eul poetului își strigă singurătatea, obosit de mersul anotimpurilor. Aflat mereu între tărâmuri, năucit de lumina cerului, simte durerea vorbelor aruncate pe pereți/ în splendoarea unei lumi/ rătăcite pe alt tărâm. (Tărâmul)

Privirea se confundă cu marea pe coperta timpului. A semnat cu sânge pe masa unde a pus un pahar și o pană mânjită de gânduri.

Ruga îi dă putere poetului Viorel Birtu-Pîrăianu să meargă mai departe. Un poet smerit ce a înțeles comportamentul omului religios (homo religiosus) și universal mental, care se raportează mereu la Ființă. Pentru Mirecea Eliade sacrul are o valoare universală. Omul religios este, pentru Eliade și pentru mulți creatori, omul sacru.

Un pustnic îmi vorbise odată de harul și de menirea profetică a medicului, care se împletește atât de bine cu menirea poetului… Medicul, poetul Viorel Birtu-Pîrăianu, în curbura obosită a coloanei timpului, se roagă și mulțumește pentru ce i-a fost dat. Există și la autor sublima sacralizare a condiției poetului modern. Deși obosit, este convins că ,,rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate.” (Rugă)

…

am obosit
să mă sprijin de tine, Doamne
încerc să merg drept
trupul e greu
coloana e frântă
genunchii mă dor
de umilința zilnică
cu fruntea în țărână
mă las ție…

 

Drumul iubirii este un zbor nesfârșit. Nu putea lipsi tematica celui mai frumos sentiment, împletind muguri de iubire pe care îi va împrăștia pe cer să lumineze calea îndrăgostiților. (Drumul iubirii)

Autorul, parafrazând un clasic, este ca ,,o pasăre de o desăvârşire nepământeană, care evadează din tărâmul său celest şi soseşte în această lume” desfătându-ne.

Pe cerul vieții, poetul Viorel Birtu-Pîrăianu și-a desenat sufletul. Alături de prieteni, de cei dragi. Volumul Printre gânduri desculțe este un volum de referință. Un volum captivant care te poartă între două tărâmuri.

O carte tristă, într-o lume măcinată de boală și neputințe. Ar vrea să o vindece, dar se simte obosit și își dorește pacea…

Cine este poetul Viorel Birtu-Pîrăianu? Este unul dintre cei care urcă drumul Golgotei în căutarea sinelui, a iertării, a clipei veșnice. Prin vers se mântuiește.

,,Un poet este o lume închisă într-un om… Prin observaţie, el este un filosof şi poate un legiuitor; prin imaginaţie, magician şi creator; prin intuiţie, poet şi poate revelator. Revelator de fapte; el e profet, revelator de idei, el e apostol.” (Gotthold Ephraim Lessing)

Mariana Gurza

Timișoara

26 iulie 2017

 

 

 “Rubla Eminescu” –   Singura întrebare care contează –  «La science ne doit avoir aucune limite»  – raspuns la provocarile de astazi –  pionierii diemocratie

“Rubla Eminescu”

– De ce au imprimat sovieticii chipul lui Eminescu pe 2 milioane de monede, la câteva zile după „Revoluția” din 1989?

ISTORIE INEDITĂ:  În acest moment, Eminescu este tradus în 150 de limbi din 250 de țări. Această statistică a fost realizată de reputatul eminescolog documentarist Dumitru Copilu-Copillin. Amploarea extensiei în spațiul universal a receptării operei poetice a lui Eminescu este fără precedent. Și nici nu e de mirare dacă ne gândim că William Shakespeare care a însemnat mult pentru dramaturgia britanică a secolului al XVI-lea, timp de 100 de ani după moartea sa a rămas într-un inexplicabil con de umbră și abia după aceea a ]nceput să intre în universalitate.

Asistăm la un fenomen similar în privința lui Eminescu, iar declanșarea acestuia pare să fi venit din Rusia, pe vremea când încă se numea URSS.Astfel, în 1989 (an declarat de UNESCO „Anul Internaţional Eminescu”), la 100 de ani de la moartea fizică a poetului nostru național, Uniunea Sovietică a emis o monedă omagială cu portretul lui Eminescu, având valoarea nominală de o rublă.

Moneda este rară şi foarte puţin cunoscută în România.Rubla Eminescu a fost pusă în circulaţie în URSS pe 26 decembrie 1989 (în prima zi după execuţia lui Ceauşescu). A fost bătută la monetăria din Leningrad ‒ azi Sankt-Petersburg ‒, iar tirajul a fost de două milioane de monede, din care 200 000 de o calitate specială. Chipul lui Eminescu avea ca model imagologic fotografia acestuia din 1869, făcută de Jan Tomas la Praga. Este, desigur, o trimitere simbolică spre dimensiunea valorii „de piaţă” a lui Eminescu, dar e regretabil că acest demers a fost făcut în URSS, nu în România. E adevărat că cea mai valoroasă bancnotă a României (bancnota de 500 de lei) are pe ea chipul lui Eminescu – ceea ce are o evidentă încărcătură simbolică, în expresie financiară ‒, însă forța de semnificație a „rublei Eminescu” este mult mai mare, căci reprezintă o recunoaște revenită din partea unei țări și a unei culturi ostile. Se pare că rușii au o perspectivă mai clară asupra valorii universale a „omului deplin al culturii române” (cum îl definea Constantin Noica), pe care noi, aici, în „codrii Vlăsiei”, continuăm să-l minimalizăm, confirmându-i astfel „profeția” din „Scrisoarea I” („Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?/Ei vor aplauda desigur biografia subţire/Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare,/C-ai fost om cum sunt şi dânşii… Măgulit e fiecare/Că n-ai fost mai mult ca dânsul…”).

Nu știm ce interese politice sau geopolitice s-au ascuns în spatele acestui gest, dar rușii/sovieticii l-au făcut și faptul rămâne consemnat istoricește ca atare, indiferent ce interpretări conspiraționiste sau minimalizatoare s-ar „croșeta” de jur-împrejur. Pe când rușii, în campaniile lor nemiloase de „defrișare” identitară a populației românești din stânga Nistrului, s-au izbit de un reper spiritual fundamental, care s-a dovedit de neclintit și de netrecut: numele lui Mihai Eminescu. Ceea ce, fără a exclude ura și dușmănia istorică împotriva poporului român, le-a impus respectul și recunoașterea. Miron Manega

La 21 iulie 2017 se împlinesc 25 de ani de la semnarea Acordului moldo-rus privind principiile de reglementare pașnică a conflictului armat din zona Transnistreană a Republicii Moldova [7]. Realizarea acestui act politic încheiat între două state suverane Federația Rusă și Republica Moldova a dus la stoparea vărsărilor de sânge în războiul pentru apărarea independenței și integrității teritoriale a statului nostru, in incercarea de a soluționa diferendul transnistrean pe cale pașnică.

În primăvara-vara anului 1992 efectivul Ministerului Afacerilor Interne, noului Minister al Apărării, Ministeruliui Securității Naționale, dar și voluntarii civili  au fost implicati intr-un adevărat război pentru a apăra orânduirea constituțională a statului nostru de actiunile teroriste și banditești ale regimului separatist din Tiraspol, insaurat și susținut armat de comandamentul Armatei a 14-a sovietice, iar de la 1 aprilie 1992 a Federației Ruse.

Conflictul armat din  raioanele de Est ale Republicii Moldova a fost declanșat de către forțele proimperiale sovietice încă în anul 1991 și este considerat de către statul nostru, dar și de către mai multe foruri internaționale ca un război de apărare a independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova de agresiunea militară a Armatei a 14-a a Federației Ruse și a formațiunilor paramilitare a regimului separatist din Tiraspol. În acest război și-au pierdut viața sute de concetățeni, mii au fost răniți, iar zeci de mii nevoiți să se refugieze din zona de conflict. De către formațiunile paramilitare separatiste au fost distruse podurile de peste râul Nistru, sute de case, obiecte industriale și de menire socială. În faza finală a războiului când Armata a 14-a rusă a trecut în ofensivă asupra organelor noastre constituționale, conducerea statului a fost nevoită să ducă tratative cu conducerea Federației Ruse pentru a stopa violențele militare.  Drept rezultat, la 21 iulie 1992 președintele Federației Ruse Boris Elțin și președintele Republicii Moldova Mircea Snegur au semnat Acordul moldo-rus privind principiile de reglementare pașnică a conflictului armat din regiunea Transnistreană a Republicii Moldova. Liderul separatist Igor Smirnov doar a avizat documentul.

După un sfert de veac de la semnarea Acordului, în baza analizei situației privind realizarea înțelegerilor moldo-ruse ajungem la concluzia că părțile procesului de pacificare urmăreau scopuri diferite: conducerea Republicii Moldova – de a stopa vărsările de sânge și a încerca să soluționeze diferendul transnistrean pe cale pașnică, iar Federația Rusă de a se reabilita în fața comunității internaționale pentru agresiunea Armarei a 14-a și ca prin rolul său de „pacificator” să asigure consolidarea pretinsei republici moldovenești nistrene pentru a-și păstra prezența militară în regiune și a-și  rezolva interesele sale geopolitice.

La prima etapă a realizării prevederilor Acordului au fost dezangajate forțele implicate în conflictul armat, au fost create Comisia Unificată de Control și Comandamentul militar al forțelor de menținere a păcii, formate din autorități și contingent militar ale Federației Ruse, Republicii Moldova și administrației din Tiraspol, asigurată neutralitatea în procesul de menținere a păcii a formațiunilor militare ale Federației Ruse temporar dislocate pe teritoriul Republicii Moldova ș.a. De-a lungul râului Nistru pe ambele părți, a fost stabilită zona de securitate cu o lățime de  de la 2 la 10 kilometri. S-a purces la lichidarea urmărilor războiului – dezamorsarea explozibilelor instalate în câmpii și obiecte, la crearea condițiilor de revenire a refugiațiilor la locul de trai, asigurarea circulației libere a cetățenilor  și unităților de transport, căutarea persoanelor dispărute fără urmă.

Timp de 3 luni (iulie-septembrie 1992), Comisia Unificată de Control și comandamentul militar al forțelor de menținere a păcii au asigurat integral realizarea obiectivelor prevăzute în Acord, fapt despre care la 16.09.1992 printr-o declarație comună a părților în CUC a fost informată conducerea Federației Ruse, a Republicii Moldova și liderii tiraspoleni, cărora li s-a cerut să ducă tratative pentru reglementarea definitivă a diferendului pe cale pașnică. Însă, cu părere de rău, din cauza crizei politice din Rusia în anii 1992-1993 (confruntările conducerii Sovietului Suprem al URSS cu Președintele Federației Ruse, care au generat într-un conflict armat și la care au participat formațiunele paramilitare din Tiraspol), dar și ineficienței diplomației moldovenești, așa și nu s-a purces la tratative pentru a trece la etapă finală de soluționare a diferendului transnistrean.

De la sfârşitul anului 1992 membrii CUC din Rusia și comandamentul lor militar cad sub influența politicii de la Kremlin și devin parteneri ai  administratiei separatiste. În zona de securitate de pe malul stâng al râului Nistru și în orașul Bender (declarat cu regim sporit de securitate), aflate sub supravegherea pacificatorilor ruși, ei au permis dislocarea formațiunilor paramilitare transnistrene (unități armate, centre de pregătire militară, trupe de grăniceri, efectiv de miliție cu destinație specială  ș.a.), iar în locul posturilor de pacificatori (ruși și transnistreni) sau alături de ele se admite amplasarea trupelor de grăniceri și ale serviciilor vamale transnistrene care îngrădesc circulația liberă a cetățenilor și a unităților de transport. Despre aceste și multe alte încălcări ale regimului de securitate delegația Republicii Moldova în CUC în permanență a informat conducerea părților, însă acțiuni concrete pentru demilitarizarea zonei de securitate și neadmiterea provocărilor – nu s-au întreprins. Astfel, pe parcursul a 25 de ani, prin tolerarea încălcărilor Acordului moldo-rus din 21.07.1992, Federația Rusă s-a compromis și a pierdut credibilitatea ca parte a misiunii de menținere a păcii în zona Transnistreană, transformând mandatul său de pacificator în unul de  protector al regimului separatist.

Localnicilor din satele Cocieri, Coșnița, Doroțcaia ș.a., situate pe malul stâng al Nistrului, li se încalcă dreptul la proprietatea privată asupra terenurilor de pământ aflate în zona de control a formațiunilor separatiste, li se îngrădește dreptul de a avea acces la ele pentru a efectua lucrări agricole și a strânge recolta. La hotarul administrativ al teritoriului disputat, libera circulatie a cetățenilor și a unităților de transport nu e posibilă. Refuzul unui tânăr din s. Pîrîtă, raionul Dubăsari de a se opri la postul căștilor albastre de pe podul de peste Nistru de lângă or.Vadul-lui-Vodă l-a costat viața, fiind împușcat mortal de către un  militar rus. Cetățenilor din regiune le sunt încălcate flagrant drepturile și libertățile fundamentale la viață, integritate fizică și psihică, la o justiție legală. Deși limbile rusa, moldoveneasca și ucraineana au un statut formal de limbă oficială, în Transnistria doar rusa este de facto oficială, iar școlile cu predare în limba română constituie de mult timp o problemă sensibilă, copiii și părinții lor fiind victime ale regimului separatist din Tiraspol. Situația acestor școli a devenit extrem de dificilă când în septembrie 2014, opt școli cu predare în limba oficială a statului au fost la limita desființării. Dosarul privind încălcările dreptului la educație în Transnistria a ajuns  la CEDO, care a examinat cauza „Catan și alții contra Moldovei și Rusiei”, în care reclamanții (elevii a trei școli cu predare în limba moldovenească și părinții lor) s-au plâns de închiderea școlilor lor și de persecuții din partea  regimului separatist. La 19 octombrie 2012 Curtea a decis că „în virtutea susținerii militare, economice și politice continue oferite „RMN” (Republicii Moldovenești Nistrene), fără care ea nu ar fi putut supraviețui, Rusia poartă răspunderea în baza Convenției pentru încălcarea dreptului la educație al reclamanților” [5] și acesteia i s-a cerut să plătească reclamanților despăgubiri. Însă până în prezent autoritățile ruse nu au reacționat la decizia înaltei instanțe judecătorești de la Strasburg.

În cadrul unui seminar, organizat în aprilie 2014 de către Fundația Internațională pentru Drepturile Omului  avand generic „Evaluarea nivelului de protecție a drepturilor omului în teritoriile disputate din Europa de Est: Transnistria, Karabahul de Munte, Abhazia, Osetia de Sud și Crimeea” [9], au fost evaluate principalele încălcări ale drepturilor omului ce au loc în teritoriile disputate și posibilitatea (sau imposibilitatea) asigurării protecției drepturilor omului în aceste teritorii. Cercetările în acest domeniu au demonstrat că încălcarea drepturilor omului în teritoriile disputate este cauzată de câțiva factori interdependenți: caracterul regimurilor de facto, situații de conflict mai mult sau mai puțin deschise și disputele privind statutul acestor teritorii. Acesti factori afectează în special dreptul la cetățenie, dreptul la libera circulație, dreptul la viață și securitate, dreptul la un standard adecvat de viață, sănătate și educație. De asemenea, mediul restrictiv din aceste teritorii este caracterizat și de încălcarea dreptului la libertatea de exprimare și asociere.

La tratativele de reglementare a conflictului armat, partea rusă totdeauna  promovează o politică tendențioasă îndreptată spre consolidarea regimului separatist, păstrarea instabilității în regiune și neadmiterea retragerii formațiunilor sale armate ilegal dislocate pe teritoriul Republicii Moldova. Despre dezinteresul Rusiei de a soluționa conflictul și a-și retragere forțele  armate, cât și a armamentului de pe teritoriul Republicii Moldova mărturisesc și dispozițiile alin.4 din art. 2 al Acordului dintre Republica Moldova și Federația Rusă privind statutul, ordinea și termenii de retragere a formațiunilor militare ale Federației Ruse temporar dislocate pe teritoriul Republicii Moldova din 21.10.1994[8], în care este prevăzută retragerea de pe teritoriul tarii a formațiunilor militare ruse în termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a Acordului. Însă potrivit următorului alineat al aceluiași articol, impus în Acord de către partea rusă, retragerea forțelor armate este condiționată de reglementarea politică a conflictului transnistrean și  elaborarea statutului special al regiunii Transnistrene. Astfel, în situația în care partea rusă nu este interesată să-și retragă forțele armate de pe teritoriul Republicii Moldova, ea niciodată nu va contribui la reglementarea conflictului. După semnarea Acordului menționat de către prim-ministrul Rusiei Victor Cernomîrdin și premierul moldovean Andrei Sangheli, partea rusă, sub diferite pretexte, a refuzat să-și onoreze obligațiunile asumate în acest act juridic. La summit-ul OSCE de la Istambul din 1999 Rusia, în fața comunității internaționale, și-a luat angajamentul să-și retragă forțele armate din Republica Moldova, dar nici până în prezent nu și-a onorat obligația. La 23 octombrie 2010 ambasadorul Federației Ruse în Republica Moldova Valerii Kuzmin a declarat că  Moscova nu-şi poate retrage armata din Transnistria, aşa cum prevede acordul semnat la summit-ul OSCE de la Istambul, deoarece timpurile s-au schimbat. În 1999 erau cu totul alte realităţi, iar retragerea trupelor ruseşti a devenit imposibilă. Cuzmin a sugerat că aceasta nu este o ocupaţie a teritoriului sau un şantaj militar, ci o garanţie că acest conflict nu va izbucni din nou. Din cele expuse de diplomatul rus divine clar că Rusia nu este interesată în aplanarea conflictului transnistrean, fiindcă scopul ei este de a-și menține forțele sale armate pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent cum se va interpreta această situație: șantaj militar sau ocupație.

În 2003 Federaţia Rusă propune conducerii Republicii Moldova să semneze „Memorandumul Kozak”,  avându-l autor pe Dmitri Kozak,  persoană apropiata președintelui rus Vladimir Putin, plan care prevedea, chipurile, o soluționare definitivă a conflictului dintre Republica Moldova și regimul separatist din Transnistria prin constituirea unui stat moldovenesc federal asimetric și staționarea pe teritoriul Republicii Moldova a trupelor rusești pentru încă 20 de ani (până în 2023). În memorandum se propunea  un  parlament bicameral format dintr-o cameră inferioară, aleasă prin reprezentare proporțională. Toate legile trebuiau însă aprobate de senat, a cărui repartizare era disproporționată în raport cu  impartirea populației pe teritorii: 13 senatori aleși de camera inferioară federală (de către toți subiecții federației), 9 de către autoritățile Transnistriei și 4 de către autoritățile Găgăuziei (Conform recensământului din 2004, în Transnistria locuiau 14% din populația republicii, iar în Găgăuzia mai puțin de 4%). Memorandumul Kozak presupunea ca regiunea transnistreană să aibă statut egal în federație cu restul țării.

Manifestările în masă ale cetățenilor de la Chisinau pentru a nu admite lichidarea suveranității și independenței Republicii Moldova, cât și necesitatea de a coordona proiectul cu organizațiile europene l-au convins pe șeful statului de atunci Vladimir Voronin să refuze semnarea memorandumului. Mai târziu, în 2005, dânsul a făcut o declarație cu privire la respingerea „Memorandumului din 2003” ca fiind în contradicție cu Constituția care definește Republica Moldova ca un stat neutru care nu putea permite accesul trupelor străine pe teritoriul său, și că țara nu poate adera la alianțe militare. Pentru refuzul de a semna Memorandumul, Rusia a impus embargou la importul produselor din Republica Moldova și relațiile economice bilaterale unilateral au fost întrerupte, fapt prin care agenții economici  autohtoni au suportat pierderi  evaluate la sute de miliarde de lei.

Federația Rusă pentru a-și justifica prezența forțelor sale armate pe teritoriul Republicii Moldova, continuă să dezinformeze opinia publică că, chipurile, acestea îndeplinesc funcții de menținere a păcii în regiune cu toate că ele se află pe teritoriul nostru ilegal, iar art. 4 din Acordul moldo-rus din 21.07.1992 [7] stabilește concret că formațiunile Armatei a 14-a a Federației Ruse, dislocate în Republica Moldova, vor respecta strict neutralitatea față de procesul de menținere a păcii în regiune. În prezent, unii înalți demnitari ai statului nostru, fiind prost informați, sau din rea voință, fac declarații politice iresponsabile, confundînd grav statutul forțelor de menținere a păcii, stabilit prin acordul moldo-rus din 21.07.1992, cu statutul de drept a formațiunilor militare ale Federației Ruse, temporar dislocate pe teritoriul Republicii Moldova, stabilit prin Acordul între Republica Moldova și Federația Rusă din 21.10.1994. Astfel, ei toarnă apă la moara propogandistică rusă, în detrimentul suveranității noastre naționale.

La etapa actuală Guvernul rus continuă să acorde ajutor economic, financiar și militar regimului separatist din Tiraspol, întreprinde acțiuni pentru a descuraja eforturile statului nostru în reglementarea conflictului pe principiile unanim recunoscute ale dreptului internațional: atribuirea localităților din stânga Nistrului unor forme și condiții speciale de autonomie după statute speciale cu recunoașterea și respectarea suveranității, independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Pentru a complica procesul de integrare a Transnistriei în Republica Moldova încă din anul 1992 a fost pus în funcțiune un mecanism de șantaj economic prin care Transnistria nu achită furnizorilor ruși pentru consumul de gaze și energie electrică, cumulând până în prezent o datorie de peste 5 miliarde de dolari SUA, iar plățile consumătorilor locali pentru gaze și energie electrică se distribuie pentru întreținerea administrației de la Tiraspol. Reesă că regimul separatist din Transnistria este susținut ni numai de către Rusia, dar și de către Republica Moldova, iar suma datoriilor transnistrene  ar putea fi cerută de Gazpromul rus de la cetățenii noștri.

În final subînțelegem că prezența forțelor armate ale Federației Ruse pe teritoriul Republicii Moldova este un factor destabilizator în regiune care oricând poate declanșa un nou război cu consecințe mult mai grave decât în 1992, iar forțele de menținere a păcii ruse sunt acel fitil care poate aprinde oricând focarul de război după modelul Osetiei de Sud sau al Abhaziei.

În condițiile extremale de discriminare a statului și poporului nostru de către Rusia, politica de integrare europeană a devenit obiectivul fundamental al politicii interne şi externe a Republicii Moldova, consfinţit în programul de activitate al Guvernului şi în Strategia Naţională de Securitate. În viziunea autorităților naționale, integrarea europeană reprezintă cea mai eficientă modalitate de a realiza modernizarea politică, economică şi socială a ţării. Urmând această cale, Republica Moldova intenţionează să devină eligibilă pentru aderarea la UE. Între timp, datorită Parteneriatului Estic, ţara noastră este pe calea asocierii politice şi integrării economice cu UE. Asocierea politică va aduce cu sine un grad şi un ritm mult mai înalt de consultări şi coordonare politică, pe subiecte de politică internă, regională şi internaţională. De asemenea, va iniţia o cooperare mult mai intensă şi avansată în domeniul politicii comune de securitate şi apărare. Integrarea economică va însemna înglobarea graduală a Republicii Moldova în piaţa comună a UE, iar crearea Zonei de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător este primul pas semnificativ în această direcţie.

Reieșind din cele expuse, dar și din nenumăratele declarații ale reprezentanților Comisiei Unificate de Control din partea Republicii Moldova, veteranilor războiului pentru apărarea independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova conseder oportun următoarele:

1.  Pentru că prevederile Acordului moldo-rus din 21.07.1992 au fost realizate în termen de 2 luni de la semnare (16.09.1992), iar reprezentanții în CUC și comandamentul militar rus au discreditat rolul de garant al Federației Ruse în procesul de menținere a păcii, permițind introducerea în zona de securitate a formațiunilor paramilitare separatiste, asigurând consolidarea regimului separatist în detrimentul statului suveran Republica Moldova este necesar de a iniția tratative cu organismele internaționale privind închierea unui nou acord privind reglementarea pașnică a diferendului transnistrean și înlocuirea actualului format de menținere a păcii cu unul civil nepărtinitor.

2. Întreprinderea măsurilor diplomatice în asigurarea realizării rezoluției summit-ului șefilor de state ale OSCE de la Istambul din decembrie 1999 privind retragerea necondiționată de pe teritoriul Republicii Moldova a formațiunilor armate ale Federației Ruse nelegal dislocate pe teritoriul Republicii Moldova și care în anul 1992 au participat nemijlocit în acțiunile armate îndreptate împotriva orânduirii constituționale din Republica Moldova.

3. Autoritățile statului nostru de comun acord cu țările vecine Ucraina și România să interzică pătruderea mercenarilor ruși în teritoriul țării noastre pentru ai îpiedica ca aceștea să aibă posibilitatea să-și satisfacă serviciul miltar în detrimentul Republicii Moldova și securității regionale.

4. Republica Moldova ca parte în SA „Moldova Gaz” să inițieze tratative privind recunoașterea de către Transnistria a datoriilor sale de peste 5 miliarde de dolari SUA față de furnizorii de gaze și curent electric din Federația Rusă pentru a evita punerea poverii de plăți pe contul consumătorilor din Republica Moldova și a stopa finanțarea de către noi însăși regimul separatist din Tiraspol.

5. A documenta și informa organismele internaționale despre rolul Federației Ruse în consolidarea regimului separatist din Tiraspol, încălcările flagrante a drepturilor constituționale ale cetățenilor noștri din Transnistria și neexecutarea hotărârilor Curții Europene pentru drepturile omului pe toate cazurile pronunțate de Curte împotriva Rusiei.

 

Bibliografie:

1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994. În: Monitorul Oficial nr.78 din 29.03.2016.

2. Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, adoptată la Roma, la 4 noiembrie 1950. În vigoare pentru Republica Moldova de la 1 februarie 1998.
3. Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, adoptată de Adunarea generală a ONU prin rezoluţia nr.217 A) III) din 10 decembrie 1948.
4. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea generală a ONU prin rezoluţia nr.217 A) III) din 10 decembrie 1948.
5. Catan și alții contra Moldovei și Rusiei, Decizia din 19 octombrie 2012 a Înaltei Camere a CEDO / http://agent.gov.md/wp-content/uploads/2015/04/CATAN-SI-ALTII-RO.pdf (vizitat la data de 09.12.2016)
6. Cauza Ilaşcu şi alţii contra Moldovei şi Rusiei, Hotărîrea din 8 iulie 2004 a Înaltei Camere a CEDO/ http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/ILASCU%20SI%20ALTII%20(ro).pdf
7. Acordul privind principiile de reglementare pașnică a conflictului armat din regiunea Transnistreană a Republicii Moldova din 21.07.1992
8. Acordul între Republica Moldova și Federația Rusă privind statutul de drept, ordinea și termenii de retragere a  formațiunilor militare ale Federației Ruse, temporar dislocate pe teritoriul Republicii Moldova din 21.10.1994

1. 9.      Raport cu privire la seminarul regional din aprilie 2014, organizat de FIDH, privind evaluarea nivelului de protecție a drepturilor omului în teritoriile disputate

10. Бергман Михаил, Вождь в чужой стае, Москва, «Бионформресурс», 2004