9 Mar
2017

Harry Ross: Maxime și cugetări

Scepticii din vechea Eladă suspectau și un pahar cu limonadă.

X

Strâmbătatea îți  fură judecata.

X

Suntem dotați de la natură cu puțină iubire și multă ură.

X

Viața-i rânduită cu  neștiință de carte. Și cel lipsit de merit are din ea parte.

X

Morala te sucește, te învârtește, crezând că asta

ne priește.

X

Publicul vine la teatu ca să vadă, dar să și să plângă la o dramă.

X

Orice s-ar spune, viața simplă din trecut ne-a priit și ne-a plăcut.

X

Nu aștepta  milă de la o cămilă.

X

Arta țintuită-n normă pare uniformă.

X

De la Hamlet încoace, în orice țară e un soi de  Danemarcă, unde ceva pute, parcă.

X

În orice rol e un gol rece peste care nu se trece..

X

De unde apare o furtună, mătură totul și dipare ca o nălucă.

X

Ne suportăm reciproc în baza unui troc.

X

Prin câte bariere am trecut până ce neanmul s-a refăcut.

X

Urcăm în deal, coborâm îm  vale, desaga-i plină de jale.

X

Pe câte o cărare dai, pe neașteptate, de un lup de mare.

X

Ne iubim, ne ciondănim, apoi iarăși ne iubim. Această alternanță ne ține în balanță.

X

Uneori suntem supuși curbelor de sacrificiu, chiar de  n-avem nici  un singur viciu.

X

Nimic mai sănătos decât mersul pe jos.

X

Dacă timpul ar merge în revers, am ști cum s-a născut acest univers.

 

_________________

 

Harry Ross

Israel

21 februarie 2017

8 Mar
2017

LA PROMESSE DU BONHEUR – Colocviile de Marți

LA PROMESSE DU  BONHEUR 

 

 

Colocviile de Marți

Marți 28 martie  2017, 5 pm, Calderon 39.

 Anul VIII, nr. 3 (89). 

 

            Tema:   FERICIRE  STENDHAL

Memento martie:  200 n Arany Janos –  175 m Stendhal – 100 n Dinu Lipatti – 100 n Dimitrie Stelaru

 

În program:

 

Solo pian Viniciu Moroianu: muzică inspirată, compusă de Dinu Lipatti

 

Întâlnire cu Adina Cezar

 

Recital:  Ștefan  Opreanu

 

Intervenții:

 

Silvia Cinca: La Europa Liberă

George Anca: Fericire Beyle

Mircea Coloșenco: De la Dimitrie Stelaru la Nichita Stănescu

Valentina Bilcea: Haret-Paris-București

Nicolae Drăgulănescu: Abu Dhabi noaptea și înapoi

Iulia Rășcanu: Mumbay-Elephanta-Doctorat

 

Teatru de Poezie: Puși Dinulescu, Florin Costinescu, Gheorghe Dănilă, Gabriela Tănase, Vali Pena, Doina Ghițescu

 

Lansare de carte

 

Silvia Zabarcencu: nicăieri  în  orașul acesta, roman, Ed. Mantaua lui Gogol, 2016

 

 

Coordonator: Dr. George Anca

 

LE BEYLISME  DU  STENDHAL

 De tempérament timide et romanesque, souffrant de l’hypocrisie de la société de son temps, il invente pour lui-même une «méthode pratique du bonheur», le beylisme.

Ses romans de formation Le Rouge et le Noir (1830), La Chartreuse de Parme (1839) et Lucien Leuwen (inachevé) ont fait de lui, aux côtés de Balzac, Hugo, Flaubert ou Zola, un des grands représentants du roman français au XIXe siècle.

Stendhal se définit lui-même par le terme beylisme, le 17 mars 1811, écrivant dans son journal à propos d’un ami qui deviendra maire de Grenoble.

  • Presque tous les malheurs de la vie viennent des fausses idées que nous avons sur ce qui nous arrive. Connaître à fond les hommes, juger sainement des événements, est donc un grand pas vers le bonheur.

    •   La beauté n’est que la promesse du bonheur.
  • La politique au milieu des intérêts d’imagination, c’est un coup de pistolet au milieu d’un concert.  
  • Les Russes copient les moeurs françaises, mais toujours à cinquante ans de distance.
  • Le goût de la liberté, la mode et le culte du bonheur du plus grand nombre, dont le XIXe siècle s’est entiché, n’étaient à ses yeux qu’une hérésie qui passera comme les autres.
  • Les plaisirs et les soins de l’ambition la plus heureuse, même du pouvoir sans bornes, ne sont rien auprès du bonheur intime que donnent les relations de tendresse et d’amour. Je suis homme avant d’être prince, et, quand j’ai le bonheur d’aimer, ma maîtresse s’adresse à l’homme et non au prince.

DIMITRIE GRAMA

 

Dialoguri

 

…mi-ai spus;

ramai cu mine astazi

si maine daca poti, ramai

 

mi-ai spus;

ramai aici

pina cand lumea

va uita de noi….

 

mi-ai spus;

ramai aici cu mine

doar pina cand,

rand pe rand,

toate amintirile

vor muri

 

mi-ai spus;

ramai aici pina cand

din intuneric

se face lumina

si din lumina

petece de suflet

petece de patima

petece de suferinta

si

petece de fericire

se vor naste.

…si noi vom fi

acolo poate inca

impreuna

acolo unde

intunericu-i lumina

si lumina, amintiri

si eu

si tu

si tu

si eu

si nimic altceva.

DG, Martie 2017

 

 

 Draga Viorel,

Mass-media mondiala este incompetenta, slab pregatita social-istoric si politic, deoarece educatia actuala a jurnalistilor este slaba, desecrabila!

Ideea utopica socialism=democratie, intuneca mintile acestor nevoiasi intectuali.

Sunt virusi care au inundat lumea moderna cu boala superficialitatii, boala incompetentei, boala minciunii si cea a coruptiei. Boala Imoralitatii bantuie asa-zisa “presa libera”.

O gramnada de idioti expun, zi-de-zi, maselor indoctrinate si tembelizate deja, opinii personale bazate pe informatii frauduloase si minciuni gogonate. Toate aceste rahaturi sunt platite de cei care vor sa ne readuca la socialism si comunism (Obama& Clinton)

Trump si Putin nu vor comunism, primul fiind prototipul imperialistului si al doilea pentru ca stie ca socialismul si comunismul sunt esecuri utopice!

Obanma, cel mai demagog politician din ultimii 100 de ani ai lumii libere, a creat doar conflicte si tragedii in cei opt ani de putere ingaduita nerational si necritic de toata omenirea si vad ca si acum cand a cazut de la putere si cand ar trebui sa dea socoteala pentru tragediile create in Siria si Orientul Mijlociu  si in alte parti ale lumii, Oamenii Masina, idiotii umanitatii, continua sa-l ridice in slavi!

Dar la ce te poti astepta? Eseele mele “Omul Masina”, conclud, si pe buna dreptate ca doar o mica parte din omenire are o Constiinta proprie. Poate 15-20%? In rest, orbi si sclavi ai indolentei, sclavi ai nepasarii, lenei si, mai ales, sclavi ai prostie!

Al tau,

Dimitrie

NICOLETA  PAPP

Valeriu Sepi expune Mitologii personale la Sala Constantin Brâncuși de la Palatul Parlamentului

Valeriu Sepi, percuționist și design-er la Phoenix, revine în țară relativ recent după douăzeci și doi de ani de locuit în Singapore pentru a expune în România.

Absolvent al facultății de arte din Timișoara, unde a studiat în principal cu Leon Vreme, se alătură formației Phoenix. Valeriu Sepi realizează design-ul celor mai importante discuri și își creează propriul instrument de percuție, unic în muzica rock: caprele.

Expoziția Mitologii personale de la Sala Constantin Brâncuși, Palatul Parlamentului, vine în continuarea celei cu același titlu de la Muzeul de Artă din Timișoara. Cu toate acestea, o parte dintre lucrările de acum vor fi diferite, unele nemaifiind expuse, altele fiind concepute special pentru spațiul vast al sălii. Bacanala, având dimensiuni de 3/ 8 metri, realizată în acest an, va fi expusă acum și un se știe când se va mai găsi o sală suficient de vastă pentru a o găzdui.

Lucrările au fost realizate în ultimii opt ani pe trei continente: în Brazilia Resurecţia, în Singapore Geneza, iar în România Bacanala, reprezentând „o reintegrare a vieții satului în timpul culesului și o paralelă între bacanala balcanică și ciclul anotimpurilor la care am asistat din postura de copil de după război la Valcani” (Valeriu Sepi).

Demersul lui Valeriu Sepi trasează o relație între mitologie, hermeneutică, estetică și experiență personală astfel că lucrările sale se prezintă ca o colaborare fericită între o cunoaştere de factură ştiinţifică şi cea artistică, pentru că într-un singur plan găsim şi ceea ce numim cunoaştere în sensul adevărat al cuvântului şi ceea ce înseamnă acţiune determinată de desen ca dinamică, tensiune, mișcare și vibrație.

Ceea ce l-a preocupat întotdeauna pe Sepi a fost desenul prin ceea ce înseamnă acesta cu adevărat pentru că la fel ca omul, nici desenul nu poate atinge perfecțiunea, dar se poate apropia de ea tocmai prin punerea în valoare a imperfecțiunilor. Atunci când desenează el se luptă cu desenul, cu linia aceea care vine din sine și merge înspre sine.

În cei cincizeci de ani de activitate Valeriu Sepi se remarcă în primul rând ca un artist vizual, dar este în acelaşi timp design-er, muralist, inginer, muzician, actor, coregraf și profesor de desen în România, Germania, Singapore, Brazilia, Australia, Indonezia, Malaezia, Thailanda, Nepal, locuri unde a expus și unde lucrările sale se găsesc în muzee, galerii și colecții particulare. În România rămâne o legendă prin prezența sa în componența trupei Pheonix ca designer al coperților celor mai importante discuri și „căprar” (percuționist la capre).

Expoziția Mitologii personale de la Sala Constantin Brâncuși, Palatul Parlamentului, va fi vernisată joi 9 martie, ora 18. În deschidere, despre lucrări va vorbi artistul, iar alături de acesta se vor afla Ilie Stepan și Horea Crișovan vor susține un recital de chitară.

Expoziția rămâne deschisă până în 30 martie.

Nicoleta Papp

EUGEN  EVU

 

Codex Aurea Alexandria

Sau Oratio subcuantica

Penultim romantica


 

Poezi-m-aș și n-am cui

Preludi-m-aș Marelui

Daimon Anonimului

Prin Diaspore Hai Hui


 

Noesind Dumenzeimii

Noimei HermenOmenimii

Să ne primenim prin Spațiul

Timp Ubicuu den Horațiu

și să ne-ncîntăm prin Arte

Religare cum Socrate

Eresmon Endimion

La Armindeni transilvan

Sanctuaric Saurian

Patria să nu mai doară
Radiestezică fecioară

Din Rexpublica lui Dor

Consîngeano cu Amor

 

Bis

Anco Surioaro…

Poezi-m-aș și n-am cui


Preludi-m-aș Marelui


Daimon- Anonimului


Prin Diaspore Hai Hui


 

Surioară Anca Bianca

Gelozind cum Radu Stanca…

Nu ca doi Ciorani

…La Anul și mai mulți Ani !


Eugen Evu

SILVIA  ZABARCENCU – GEORGE ANCA

 

Bună seara, domnule George Anca,

 

Îndrăznesc să vă întreb:

 

Până la urmă, scepticii ori cei convinși de interdicția veterotestamentară de a crede în zodii, dacă dau atenție ( cu precauție, din amuzament, dar impresionați de portretele alcătuite- în cazul meu, Săgetătorul) deci, dacă dau atenție caracterizărilor, predicțiilor astrologice sunt ridicoli, desueți,…păcătoși ? Dumneavoastră, care ați pătruns tainele obârșiilor Luminii îngăduite nouă, ce credeți?

 

Mulțumesc,

 

Silvia Z.

G.A.: Zodiile-dodiile, că n-or fi ele iele, îmi dau motivație de-acum cam în amintire, dacă nu le-oi fi amneziat. Ca berbec, de copil, am călărit berbecul meu Țâncu. M-am luat cu o Capră, coarne afine. Un Săgetător pater fu Tudor Opriș. Grația D-stră unduie Ondină-Dulcinee-Urvashi. Anii din India m-au împins chiromant – se dădeau în vânt femeile, aproape tremurau. O, tempi…

S. Z.: În prezentul continuu tremurul nu contenește; tremură plopii, tremură neștiutoare și curiozitatea care a dat fuga pe google să afle cine a fost Urvași. Oh, și a aflat …!  și și-a tot privit ultimul chip în oglinda undei până când afina Capră a tulburat neclintirea și oglinda se învîrteji-ntr-un anafor protector…

Să vă fie ziua bucurie !

Cuvinte GRELE…

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:
Scapă cît mai iute de masonerie!

Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori
Toţi sînt Mari Maeştri (în a trage sfori).

Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele
Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.

Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrişi în catastif.

Sînt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Şi cu manelistul Jean de la Craiova.

Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel
Care face-n spume bere caramel.

Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!
Toţi sînt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!

Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.

E o stare bună, de suficienţă
Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă.

Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.

Dumnezeu le este ,,Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct?

Cui jură credinţă, lăcrimînd pios?
Forţelor oculte, nu şi lui Hristos.

Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.

Funcţii şi onoruri aprig sînt vînate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.

Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din ţară.

N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, şi bîrfă, lupte tot mai dese.

Primitivi sînt unii, n-au nici o valoare
Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare

Interlopi cu ştate vechi în puşcărie
Şi-au găsit refugiul în masonerie

Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sînt fraţi
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi.

 

Iar de la o vreme, după cum se ştie
Şi muieri fac parte din masonerie.

Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare!
Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare.

Sînt femei cu barbă şi cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?

Au schimbat şi şorţul de bucătărie
C-un şorţ geometric, de masonerie.

Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar nişte şabloane.

Lume subterană e masoneria
Şubredă ca fumul şi butaforia.

N-au zidit o casă toţi aceşti ,,zidari”
Ei, de trei milenii, sînt doar panglicari

Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bîlci uitat.

Noi s-avem în viaţă doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.

Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneţi capăt la păcat…

Corneliu Vadim Tudor
Pamflet scris sîmbătă, 13 septembrie 2014, de Sf. Corneliu Sutaşul

 

 EXCLUSIVITATE ROMÂNIA LIBERĂ.


Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a turnat la Securitate sub numele de cod ”Manole” |


DOCUMENTE. FOTO+VIDEO


de Catalin Prisacariu, Petru Zoltan , 07 martie 2017 – stire actualizata la ora 09:34, 07 martie 2017


Manole“. „Sursa Manole“. Sub acest nume de cod s-a ascuns, înainte de 1989, actualul guvernator al Băncii Naționale a României. Se afla în evidențele UM 0195, adică sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informații Externe. 


Turnătoriile sursei „Manole“ vizau, în special, diplomați străini de la București, cu care Mugur Isărescu avea contacte constante. Iar dintre diplomați, cel mai des întâlniți erau cei americani și britanici. Nici colegii lui Isărescu de la Institutul de Economie Mondială nu scăpau de „notele“ pe care actualul guvernator BNR le trimitea Unității Militare 0195.

Referitor la materialul publicat astăzi, în cotidianul „România Liberă”, despre dl. Mugur ISĂRESCU, guvernatorul Băncii Naţionale a României, facem următoarele precizări: Documentele publicate au fost studiate la sala de lectură a C.N.S.A.S. de către cercetători acreditaţi în condiţiile legii. În privinţa verificării domnului Mugur ISĂRESCU, la data de 21.05.2002 Colegiul C.N.S.A.S. a emis Decizia nr. 40 de neapartenenţă/ necolaborare cu Securitatea ca poliţie politică. Documentele invocate de cotidianul „România Liberăau fost transferate către arhiva C.N.S.A.S. după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008. Ca urmare a schimbării cadrului legal de funcţionare a C.N.S.A.S., prin O.U.G. nr. 24/2008, reverificarea domnului Mugur ISĂRESCU nu mai este posibilă în condiţiile legii”, conform comunicatului CNSAS, remis redacției. 



În arhivele Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) există o secțiune dedicată Institutului de Economie Mondială (IEM). Costin Murgescu, Mugur Isărescu, Eugen Dijmărescu și mulți alți „grei“ ai Finanțelor de după ‚89 au lucrat ani în șir la IEM. Una dintre „sursele“ Securității care semnează multe dintre notele din arhivele CNSAS referitoare la Institutul de Economie Mondială este „Manole“. Alăturând documente din diverse dosare ale fondului IEM, identitatea lui „Manole“ poate fi aflată fără dubiu.

Citește și opinia directorului editorial al RL Sabin Orcan: Securistule! Faza pe documente 
Dezvăluirea de astăzi a ziarului nostru – despre trecutul de turnător al dlui Mugurel Isărescu de la BNR – face parte dintr-o necesară operațiune de curățenie morală a societății în care trăim. La 27 de ani după căderea regimului comunist, declarat în mod oficial un regim criminal, România este încă infestată de foști colaboratori sau agenți ai poliției politice. Decons­pirarea lor, începută în urmă cu un deceniu de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, este departe de a se fi terminat. Motivul este simplu. Oamenii care ne conduc nu vor în ruptul capului să se afle tot adevărul.

Într-o „notă“ din septembrie 1986, sursa „Manole“ vorbește despre un eveniment care i s-a întâmplat chiar lui. Cu această ocazie, „Manole“ își menționează adresa de domiciliu: strada Miron Constantinescu, nr. 33, blocul Z11. Într-un alt document al Securității, datat 1979, aceeași adresă îi este atribuită unui angajat al IEM identificat cu numele real: „Isărescu Constantin Mugurel (…), domiciliat în București, Str. Miron Constantinescu nr. 33, bl. Z11“ (facsimile 1 & 2).

 

Fișă contrainformativă la UM 0195


Nu sunt însă singurele documente care-l leagă pe Mugur Isărescu de sursa „Manole“. Într-un alt document, din mai 1988, „Tov. Dacian“ de la Securitate menționează că „Raportul se exploatează la mapa c.i. (contrainformativă – n.r.) a lui «Manole»“. Despre ce raport e vorba? Pe aceeași primă pagină a documentului citat se explică: „Raport privind desfășurarea combinației de interpunere în cazul cercetătorului științific I.M. Ctin“. Adică Isărescu Mugurel Constantin (facsimil 3).

Iar într-o „FIȘĂ CONTRA-INFORMATIVĂ“ din 1988 a UM 0195 București e pomenit „ISĂRESCU CONSTANTIN-MUGUREL“, membru PCR din 1982 și domiciliat la altă adresă decât cea din strada Miron Constantinescu (de unde s-a mutat cu chirie în 1987, după ce i s-a născut fiul) (facsimil 4).

Dijmărescu, turnat „de bine“ de Isărescu


„Manole“ a fost o sursă de nădejde pentru Securitate. Printre cei turnați dintre colegii de la Institutul de Economie Mondială se numără și Eugen Dijmărescu (de care guvernatorul BNR s-a despărțit profesional acum câteva săptămâni, când Dijmărescu a pierdut funcția de director al Fondului de Garantare a Depozitelor Bancare, controlat de către Banca Națională) (facsimil 5). Ce e drept, Isărescu l-a turnat „de bine“ pe Dijmăresc. Acesta avea „demnitate, patriotism“, „înalte calități moral-politice“, era „membru al BOB – PCR“ și „lector pe linie de partid“.

Tot „aprecieri pozitive“ a furnizat sursa „Manole“ și în cazul „măsurilor de verificare întreprinse în cazul «SOARE»“, conform documentului „SINTEZA“ al UM 0195 din martie 1988 (facsimil 6).

 

Manole“, asmuțit pe „acoperiții“ CIA


„Manole“ era o sursă foarte bună nu doar pentru UM 0195, Contraspionajul Centralei de Informații Externe, ci și pentru UM 0625, Direcția a III-a a Securității, cea care se ocupa de diplomații străini de la București. Într-un plan comun de măsuri al celor două unități militare ale Securității, „Manole“ are rolul de a verifica intențiile lui „Marius“, un diplomat britanic de la București, „suspect ca fiind cadru al serviciului de informații britanic“ (facsimil 7).

Într-un alt document al UM 0195 („NOTĂ de SARCINI pentru dirijarea sursei «MANOLE»“), din 1986, acesta este instruită să spioneze diplomați americani suspectați că ar fi acoperiți ai CIA, dar și un britanic (facsimil 8).

L-a dat în gât și pe Puiu Pașcu, propagandist la „Ștefan Gheorghiu“


Instrucția oferită de Securitate a dat roade: sursa „Manole“ a prestat corespunzător. Din zecile de turnătorii ale lui Isărescu, „România liberă“ prezintă cu documente, doar o parte, toate referitoare la diplomați străini la București sau intermediari ai acestora (facsimile 9 & 10).

Iar într-una din aceste „note“ apare și un actual europarlamentar: „Ioan Mircea Pașcu, cercetător la Institutul de Științe Politice și problema națională de lîngă Academia Ștefan Gheorghiu“. Acesta, ca și „Manole“ și câțiva jurnaliști, participa la un eveniment al ambasadei britanice de la București, descris cu lux de amănunte de turnătorul Isărescu (facsimil 11).

Afacerile lui Isărescu, dezvoltate cu fonduri UE


Guvernatorul Mugur Isărescu deține firma Măr SRL, care gestionează un domeniu viticol întins pe 40 de hectare la Drăgășani, dar și o pensiune construită din fonduri europene. În anul 2011, firma lui Isărescu a solicitat suma de 200.000 euro prin Programul Operațional Regional pentru amenajarea unei pensiuni la Drăgășani, în județul Vâlcea. Banii i-a primit în 2013. Tot cu fonduri europene, firma Măr SRL și-a retehnologizat crama din Drăgășani. Pentru asta, a primit aproximativ 80.000 euro. Vinurile lui Isărescu sunt vândute sub marca „Casa Isărescu“ și au prețuri cuprinse între 24 și 99 lei pe sticlă. În schimb, tarifele la pensiune variază între 200 și 350 lei pe noapte. Conform datelor fiscale, societatea Măr SRL a avut un profit de aproximativ 1,8 milioane lei în perioada 2011-2016.

Institutul de Economie Mondială, oficină a Securității


Pentru o mai bună acoperire a ofiţerilor care urmau să primească misiuni în domeniul securităţii externe, în 1969 a luat fiinţă Institutul de Economie Mondială. Acesta fusese creat iniţial după modelul unei instituţii similare, coordonată de CIA, cu sediul la New York. Institutul românesc, al cărui prim conducător a fost numit savantul Costin Murgescu, iar ca adjunct generalul Gheorghe Marcu, dispunea de un personal format din specialişti şi tineri cercetători de perspectivă, care au primit grade militare, figurând ca ofiţeri DIE detaşaţi. Memorialiştii susţin că „Institutul a stabilit legături cu instituţii similare, inclusiv cu cel din New York, făcând schimb de informaţii şi, foarte important, a obţinut burse, trimiţând la specializare, dar şi la culegerea de informaţii, circa 60-80 de tineri economişti români“ (conform Neagu Cosma, Ion Stănescu, „De la iscoadă la agentul modern în spionajul şi contraspionajul românesc“, Bucureşti, 2001).

 

 Replica lui Isărescu: „Insinuări ale unora care și-au făcut un subiect din persoana mea”


Conform comunicatorilor BNR, „domnul guvernator Mugur Isărescu a clarificat de mult acuzaţiile respective. Ultima dată, în interviul din «Jurnalul Naţional», din luna februarie a.c. Pasajele de mai jos, le puteţi considera răspuns la întrebările dvs.: «Institutul (de Economie Mondială) avea într-adevăr o poziție specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa prețuri, evoluții de cursuri valutare, știri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituțiile abilitate, la Ministerul Comerțului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceaușescu. Având în vedere importanța și destinația acestora, era precizat cu inițiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, și continuă să prezinte interes și astăzi, întrebările legate de activitatea IEM. (…) Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de așa ceva! Este adevărat că statutul neconvențional al IEM impunea salariaților o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomați, și am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, așa cum era atunci, al instituțiilor statului. Și cu referințe pe care angajații le scriau între ei ca garanții reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalității academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă așa-zisă referință nu poate fi decât un prefabricat, așa cum au fost multe pe această temă din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat și răsverificat. Așa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preț de către aceeași oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea.»“

Isărescu l-a acoperit pe Voiculescu


Odată cu prima numire în funcția de guvernator al BNR, Mugur Isărescu a fost numit și în funcția de președinte al Comisiei Guvernamentale pentru identificarea și recuperarea fondurilor deturnate din patrimoniul statului de către Nicolae Ceaușescu și colaboratorii săi. În această calitate, Isărescu l-a audiat pe Dan Voiculescu în legătură cu firma Crescent. Potrivit unui raport prezentat de flux24.ro, procurorii DIICOT și ofițerii SIE care lucrau în această speță suspectau că Dan Voiculescu și-ar fi însușit în decembrie 1989 și 1990 o sumă cuprinsă între 150 și 300 de milioane dolari. De asemenea, anchetatorii afirmau că Voiculescu nu ar putea justifica suma de 230 de milioane dolari folosită de acesta pentru capitalul social a trei firme înfiinţate în anul 1990.

Onestitatea lui Isărescu a fost pusă la îndoială de procurorii DIICOT și ofițerii SIE care lucrau la această speță. Motivul? În timpul audierilor, guvernatorul s-a prefăcut că nu îl cunoaște pe Dan Voiculescu, cu toate că cei doi se știau de mai muți ani și erau apropiați. Cheia relaţiei dintre ei pare a fi Mihai Croitoru, cumnatul lui Mugur Isărescu, pe care Voiculescu şi l-a apropiat făcându-i diverse cadouri, conform procurorilor DIICOT şi ofiţerilor SIE.

 

Între Clubul de la Roma și Grupul Bilderberg


În paralel cu funcția de guvernator al României, Mugur Isărescu a pătruns în mai multe organizații internaționale. În anul 1993 a fost ales membru al Clubului de la Roma și președinte al Asociației Române a Clubului de la Roma. Membrii acestei asociații sunt în mare parte politicieni și diplomați români. În 1998, Isărescu avea să fie ales în funcția de vicepreședinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală. În anul 2002 avea să devină președintele acestui club select.

Mai mult, Isărescu face parte și din controversatul grup Bilderberg, care reunește cei mai influenți oameni din lume. Liderul grupului Bilderberg, vicontele Etienne Davignon, a fost invitat la București de Mugur Isărescu în anul 2013. Un alt aspect interesant îl reprezintă faptul că Isărescu nu a mai fost inclus pe lista oficială a participanților la reuniunile Grupului Bilderberg, din anii 2015 și 2016.

Acuzat de lipsă de etică academică


Academician și guvernator al BNR, Mugur Isărescu a publicat în 2009 o carte cu 518 pagini, din care 180 de pagini au fost copiate din alte lucrări ale sale. Practica, însă, figurează, imediat după plagiat, pe lista abaterilor prevăzute de legea privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică. Lipsa de etică academică a guvernatorului a fost dezvăluită în exclusivitate de „România liberă“, în ianuarie 2017.

Lucrarea lui Mugur Isărescu se numeşte „Contribuţii teoretice şi practice în domeniul politicilor monetare şi bancare“ şi a apărut în anul 2009, la Editura Academiei Române.

Citește și: Dezvăluire RL. Guvernatorul Băncii Naționale a României, acuzat de lipsă de etică academică: Mugur Isărescu a publicat o carte cu 518 de pagini, din care 180 de pagini sunt copiate din alte trei lucrări ale sale

Într-un volum din 2009, academicianul guvernator al Băncii Naţionale a României a preluat aproape integral, fără a menţiona explicit acest lucru, 180 de pagini din trei volume pe care le publicase în anii anteriori. Practica este considerată lipsită de etică, preluarea cuvânt cu cuvânt a unor lucrări personale anterioare, în lipsa trimiterii directe la sursele originale, figurează imediat după plagiat pe lista abaterilor prevăzute de legea privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică… citește mai departe aici … 


Isărescu, șef la BNR sub toate partidele


Guvernatorul Mugur Isărescu și-a început cariera în august 1971, la scurt timp după ce a absolvit cursurile Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Studii Economice din București. Pentru început a fost angajat ca cercetător științific la Institutul de Economie Mondială. De atunci până în februarie 1990 a obținut toate gradele științifice acordate cercetătorilor. A renunțat la cercetare în martie 1990, când a fost uns în funcția de secretar cu probleme economice și monetare al Ambasadei României la Washington.

Până în septembrie 1990. Atunci, Guvernul României condus de Petre Roman l-a rechemat în țară și l-a numit în funcția de președinte al Consiliului de administrație și guvernator al Băncii Naționale a României. Un an mai târziu, Parlamentul controlat de Frontul Salvării Naționale (FSN) l-a mandatat pe Isărescu să conducă BNR până în anul 1998.

În decembrie acel an, Mugur Isărescu a primit un nou mandat în fruntea BNR din partea Parlamentului. În acea perioadă, Guvernul era condus de Radu Vasile, iar majoritatea parlamentară era deținută de Convenția Democrată Română (CDR), cu un procent de 61%. Însă, după numai un an, Mugur Isărescu a fost numit în funcția de premier de președintele României Emil Constantinescu. Ulterior, la alegerile prezidențiale din 2000 a candidat pentru funcția de președinte al României ca independent, dar susținut de CDR. Nu a câștigat alegerile, dar s-a reîntors în postul de guvernator al BNR.

Ulterior, Mugur Isărescu a fost reconfirmat în funcție în noiembrie 2004 (sub majoritate PSD), apoi în 2009 (majoritate PDL) și 2014 (majoritate PSD).

 

Guvernatorul, neverificat din oficiu de CNSAS


Deconspirarea poliției politice comuniste și a agenților fostei Securități reprezintă în continuare  un subiect tabu pentru societatea românească. Deși au trecut 27 de ani de la căderea regimului comunist. De exemplu, guvernatorul BNR nu este verificat din oficiu de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), deși deține una dintre cele mai importante funcții în stat. De-a lungul timpului, legiuitorii au avut grijă să protejeze mai multe categorii de funcționari ai statului prin faptul că nu au specificat că trebuie verificați din oficiu de CNSAS. Printre aceștia se află guvernatorul, judecătorii, membri ai Academiei Române, șefii cultelor religioase, revoluționari, etc.

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a fost înființat ca urmare a promulgării Legii nr. 187 din 1999, care reglementa accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste. Conform acestei legi, persoanele care candidau la funcția de președinte al României erau obligate să dea o declarație autentică, pe propria răspundere, din care să rezulte că au fost sau nu agenți sau colaboratori ai poliței politice comuniste.

La fel se întâmpla și în cazul persoanelor care au fost alese sau numite în demnități și funcții publice. În această categorie intrau: președintele, parlamentarii, membri ai guvernului, secretarii de stat, secretarii generali și adjuncți, prefecții și subprefecții, directorul și adjuncții SRI, SIE, SPP, STS, DGIPI, dar și șefii acestor servicii la nivel județean. Însă, guvernatorul Băncii Naționale a României nu intra în categoria persoanelor care erau verificate din oficiu.

Nici Regulamentul de Organizare și Funcționare al CNSAS, aprobat prin Hotărârea nr.2 din decembrie 2008, nu prevede verificarea din oficiu a guvernatorului.

 

“Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică,  promovată de mass-media oficială, care sustine ca este posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată”. 


7 Mar
2017

Dr. Viorel Roman: Defăimare lui Vladimir Putin

Evreii cunosc metodele si efectele defaimarii de aceea B’nai B’rith a infiintat in 1913 Liga inpotriva defaimarii, a carei activitate e analizata de John Mearsheimer și Stephen Walt in cartea Lobby-ul israelian și politica externă a S.U.A., tradusa si in limba romana.

Crestinii n-au din pacate o Liga similara, cu toate ca in Orientul Apropiat, decapitati, crucificati au ajuns la 3%, de la 20%. Mai mult decat atata, discreditarea, defaimarea, demonizarea conducatorilor crestini Donald Trump si Vladimir Putin, de care depinde pacea lumii, Sfanta Alianta, e la ordinea zilei. Orice aduce a intentie prietenoasa, de bun simt, de omenie, care ar trebui sa fie de la sine intales nu numai intre crestini, dar mai ales intre ei, fata de ruso-pravoslavnici este taxata in vest ca politic incorecta si supusa criticii, oprobiului maselor largi populare tinute sub un control mass mediatic a tot cuprinzator si necrutator.

Faptul ca Federatia Rusa e o putere crestina, ca Vladimir Putin merge la biserica si are un duhovnic, ca a fost primit ca urmas al imparatilor crestini bizantini la Athos, ca patriarhul sau Kiril s-a intalnit cu papa Francisc si au semnat o Declaratie Comuna de 30 de puncte, ca a dezvelit la Moscova o statuie a cneazului Vladimir, cel ce a crestinizat slavii orientali etc. sunt prezentate in mass media occidentala intodeuna cu neincredere si rezerva.

In aceasta atmosfera iata cum sunt defaimati, discreditati, demonizati Trump, dar mai ales Putin : sunt marionete ale unor grupuri de interese obscure; sunt autoritari, sexisti, xenofobi, homofobi, dispretuiesc opozitia, statul de drept; nu sunt politic corect, de aceea discreditarea lor, a mass mediei care ii sustin, e necesara si obligatorie; numai cambaterea, defaimarea lor fara nici o restrictie morala sau pauza mai poate salveaza adevarata democratie; sunt inconjurati de oameni cu reputatie indoielnica si oricum cu totii n-au nici calificare nici legitimitate; isi folosesc influenta in interes personal, al familiei; miliardarul Trump e, datorita unui dosar secret compromitator, sub influenta nefasta a lui Putin, seful celebrelor servicii secrete din vremea razboilui rece, care manipuleaza din totdeauna alegerile din Rusia, dar, mai nou, cu ajutorul internetului si pe cele din USA, Franta si Germania; o antanta, intalegere intre Trump si Putin e intolerabila, trebuie subminata cu toate mijloacele.

Dusmanii Sfintei Aliante dintre crestinii occidentali si ortodocsi, sunt ateii, idolatrii neomarxisti, dar mai ales plutocratia globalizarii fara Dumnezeu. In aceasta situatie primejdia unui nou razboi mondial nu este exclusa, remarca papa Francisc.

Links:

http://www.mioritausa.news/opinii/vlad-corneliu-un-secol-hiper-religios/ https://www.academia.edu/28173741/Viorel_Roman_Europa_Crestina.pdf

https://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Demonizarea-lui-Donald-Trump-Viorel-Roman.htm

http://bentodica.blogspot.com/2017/01/trump-si-putin.html

https://www.academia.edu/27240741/Occidentalizarea_lumii

http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/Napoleon-Hitler-Merkel-VR-Agero-2016.htm

http://vorba.16mb.com/globalizarea-lui-putin-si-trump/

www.viorel-roman.ro

https://www.academia.edu/

viorel-roman-bremen.over-blog.de

Bremen la 7 martie 2017

7 Mar
2017

Gheorghe Constantin NISTOROIU: Românul e o Rocă din veșnicii Carpați (poem)

 

ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI

(Stihuri dedicate prietenului drag George Roca)

 

 

Iarna brodată în beteală de chiciură,

Iarna în veşmântul hlamidei de nea,

Peste pământ, peste viaţă se scutură,

Peste bucuria din care sufletul bea.

 

Pământ şi Cer sunt în veşminte albe,

Regală se aşterne heralda promoroacă,

Irişi de Heruvimi întreabă stihuri dalbe:

Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă?

Trecute vieţi torc brazii din caierul de nori,

Emaosul aşteaptă drumeţi şi pelerini…

Nădejdea pare-o zare cu şirul de cocori.

 

Drumul Strămoşilor în Dorul lor ne poartă,

Răsar Luceferi în veghea lor de sus,

Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă:

Grădina Preacuratei. Grădina lui Iisus.

 

Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând,

Edenul se aşterne ca umbra sub Stejar,

O dâră pare viaţa în luminişuri stând,

Răsfrântă pe chilimuri, ca Luna pe al ei jar,

Grăbită pare soarta Destinului plecând,

Esenţa să-şi culeagă din mugurii de har.

 

Românul e o Rocă din veşnicii Carpaţi,

Omenia-îşi cerne peste pământ şi mări,

Cer şi Pământ cuprinde-Credinţa întru fraţi,

Aşternându-şi  Iubirea în cele patru zări.

————————————

Cu aleasă preţuire şi prietenie,

 

Gheorghe  Constantin  NISTOROIU

Brusturi, Neamţ, 15 februarie 2017

6 Mar
2017

Vavila Popovici: Femeile și florile

Uneori mi se pare că nu ești femeie, ci lumina care cade pe  flori.”

Virginia Woolf

     Noaptea trecută am adormit târziu. De cu seară vântul bătea cu putere, copacii se încovoiau spre pământ, norii alergau luând forme fantastice şi întunecau totul din jur. Cerul era străbătut de zig-zagul fulgerelor, după care s-a dezlănțuit o ploaie torențială. În zgomotul continuu al ploii, am adormit. Dimineața, de cum m-am trezit, m-am gândit la flori; eram curioasă să le văd cum zâmbesc în lumina soarelui.

     După furtuna de azi-noapte cerul întreg este albastru, soarele a devenit roșietic, răspândește o lumină puternică. Gândul îmi fuge la mărturia unui călugăr tibetan: oamenii de la începutul vremurilor se înmulțeau cu ajutorul unei lumini ce emana din corpul bărbatului și pătrundea în matricea femeii, fecundând-o. Puterea luminii! îmi zic. Lumina materială și lumina spirituală… Dar să las gândurile și să mă bucur de ceea ce văd!

     În fața casei, pe lângă tufele de lurex verzi, strălucesc grămezile rotunde de flori albe, intercalate cu cele de culoare galbenă… Alb, mult alb, culoare care ne face expansivi, puri, luminoși… Câteva flori cu petalele colorate în violet și conturate cu galben. Violetul, culoare mistică, de natura duală, compus din albastru și roșu, din înțelepciune și pasiune, emoționează, trezește simțurile… Dacă mă gândesc bine, contrastul este prezent în oricare spațiu ne învârtim. De ce, în special nouă femeilor, ne plac tablourile, încăperile colorate cu pereți colorați, obiecte divers colorate? Ne plac îmbinările culorilor armonioase, combinarea, dispunerea, armonizarea lor în tonuri și nuanțe diferite care să impresioneze simțurile, să nască emoții puternice…

     Nu în zadar se susține sintagma „Marile genii s-au născut la țară”. Se spune că spațiul cromatic variat asigură o dezvoltare mentală superioară, iar viteza de memorare crește simțitor în astfel de spații…

     Mai jos, în jurul cutiei cu scrisori strălucesc florile mici, gingașe, colorate în alb, roz și roșu. În spatele casei îți fură privirea florile de piatră, divers colorate: alb, roșu, galben, portocaliu, mov. O! mi-am zis, dacă viața ar fi un covor de flori cu petale catifelate peste care să poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate în semn de rugăciune…

     Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală.

     Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează precum râsul îngerilor fericiți printre ramurile arborilor cu mici frunzișoare verzi (ah! verdele, principiul creator!) și muguri fragezi, gata să se desfacă… Pământul se bucură, respiră…

     Totuși e rece, mă retrag în casă, mă așez la computer. Aș vrea să scriu ceva, ceva despre neliniștea acestui anotimp, despre flori și despre femeile care, după spusele lui Marquez, întrețin neliniștea lumii.

     Despre flori cred că numai femeile pot vorbi mult și frumos… Când mirosim o floare simțurile ni se trezesc, se amplifică, voluptatea ființei noastre se demască… Fiecare femeie preferă o anumită floare, un anumit parfum… Cred că s-ar putea ghici temperamentul, rafinamentul femeii după florile și parfumurile care îi plac… Femeile, da, femeile fac lumea mai frumoasă, mai plină de farmec și frenezie! Cineva a explicat în felul lui alegoria biblică cu coasta lui Adam: Dumnezeu ar fi scos un genom, o garnitură cromozomială completă, împreună cu celula germinativă corespunzătoare și astfel a făcut-o pe Eva… Pe semne că Eva era necesară acestei lumi pământene! Adam trebuia să-și manifeste iubirea cu care fusese înzestrat!

     Grecii l-au avut pe Eros printre primele divinități; nu orice Eros era frumos și vrednic de laudă pentru ei, ci numai acela care îi învăța să iubească frumos. Afrodita n-ar fi putut exista fără Eros! Și erau două Afrodite, ca două surori, una protectoare a iubirii instinctuale și alta a iubirii spirituale. Cine iubește, spuneau ei, grecii, chiar dacă ar călca un jurământ, este iertat de zei. Asta trebuie s-o știe deopotrivă, și femeile, și bărbații, îmi zic. Meditau mult asupra dragostei trupești și a celei sufletești, considerând că bărbatul trebuie să aibă o dragoste statornică; odată ofilită floarea trupului ce a iubit, dragostea „zboară și dispare”, dar cel care iubește însușirile sufletești ale femeii, rămâne în iubire întreaga viață, „ca unul care se contopește cu ceea ce este permanent…

     Pentru prima Afrodită exista cuvântul Amor, pentru care Eminescu a încercat să dea o definiție : „Ce este amorul? E un lung / Prilej pentru durere / Căci mii de lacrimi nu-i ajung / Și tot mai multe cere. / De-un semn în treacăt de la ea, / El sufletul ți-l leagă, / Încât să n-o mai poți uita, / Viața ta întreagă… Dispar și ceruri, și pământ / Și pieptul tău se bate, / Și totu-atârnă de-un cuvânt / Șoptit pe jumătate…”

     Da, femeia trebuie iubită, cu toate capriciile ei! Să ne amintim de Teodora, amanta lui Împăratului Iustinian, devenită soție și apoi regină. Cu toate defectele ei, Iustinian a iubit-o, i-a suportat cu răbdare filozofică capriciile…

     În general, bărbatul trebuie să apere cu forța lui, ceea ce femeia creează cu mâinile, pântecul și fantezia sa. Femeia naște, femeia dăruiește lumii cel mai frumos și prețios dar – copilul, femeia devine mamă! Femeia este cea care păstrează vie flacăra credinței în Dumnezeu; ea este cea care se roagă din inimă Domnului, în aceste vremuri tulburi… Nu credeți? Intrați în biserici și veți vedea!

     „Toate popoarele civilizate au respectat femeia”, scria Jean-Jacques Rousseau. Și când ne gândim că astăzi mai sunt femei care nu pot fi văzute pe străzi, care trăiesc oarecum în altă lume, o lume a lor, se ocupă numai de copii, de flori, de animale și păsări, își ascund frumusețea, iar bărbații nu pot și nu au voie să le admire…

     Privesc grația plină de voluptate pe care o au florile și gândesc că este aidoma grației femeilor. Când așteaptă vizita insectelor, florile își colorează petalele cu nuanțe diferite, și trimit în jur parfumuri îmbietoare. Femeile nu fac la fel? Își înfrumusețează trupul cu diferite creme, cosmetice, se îmbracă cu rochii colorate, de multe ori având imprimeuri cu flori, aruncă priviri cuceritoare, ochii le strălucesc ca niște lămpi aprinse din lumina sufletului… Acel moment în care un bărbat și o femeie schimbă în tăcere o privire pe care nu o vor putea uita niciodată… Nu se schițează nici un gest,  nu se pronunță nici un cuvânt și totuși nici un dicționar n-ar putea traduce intensitatea iubirii pe care și-o dăruiesc telepatic!

     Artiștii, scriitorii, de secole încearcă să redea, fiecare în felul său, frumusețea, minunăția și ciudățenia aspectului diferit al florilor precum și al femeilor, prospețimea, coloritul divers al florilor și al trupurilor femeilor, formele diferite ale frunzelor și petalelor, ale sânilor și șoldurilor femeilor… Misterul pe care-l dezvăluie fiecare floare, fiecare femeie, îi atrage și îi determină pe bărbați să le dorească apropierea, prietenia, dragostea… Numai prin dragoste sinceră și curată putem dobândi virtutea mult râvnită! Nu spunem noi românii: este frumoasă ca o floare? Sau: floarea  asta este gingașă ca iubita mea?

     În mitologia greacă se mai povestește despre Hesperide, trei nimfe, surori, care stăpâneau o grădină cu mere de aur… Ce poate fi mai fermecător decât o ambianță de femei frumoase, fructe proaspete și flori?

     Se știe că florile simt mai mult decât animalele și decât noi, oamenii. Cu aceste gânduri mă apropii de o floare, o sărut în semn de prietenie, de dragoste! Va simți și va fi fericită!

__________________

(Din vol. I de Articole și eseuri, editat în 2012)

Vavila Popovici – Carolina de Nord

 

 

6 Mar
2017

Spre est sau vest? Interviu cu Viorel Roman (2)

Reporter: Occidentul cu al sau acquis comunitar nu accepta decat ce ii convine – sa ne referim la dublul standard in ce priveste deciziile Curtii Constitutionale din Romania in 2012 si respectiv 2017. Aici e vorba si de neocolonialism, iar abordarea de clasa spune clar – conflictul e intre compradori si nationali(sti)! Chestia cu acquis-ul si mana intinsa a Occidentului e atat de departe de realitate ! Sa le luam pe rand. In 2012 Parlamentul a decis suspendarea presedintelui Basescu (deci Domnului, “despotul de origine divina” suspendat de ortodoxo-comunisti, nu-i asa?). Putsch parlamentar! Culmea absurdului, fiindca Parlamentul nu e institutie de forta. Cancelara Angela Merkel preia ideea imediat de la Karl Peter Schwarz si altii din presa “democrata” occidentala, ca Viorel Roman, si de aici scandalul. 7.5 milioane voteaza demiterea dar, printr-un artificiu de procedura – “erata” – referendumul este invalidat de 6 persoane. Faptul ca 7.5 milioane de voturi au fost aruncate la gunoi de 6 persoane (votul in CCR atunci a fost 6 la 3) nu a contat. Occidentul bazat pe acquis-ul comunitar ne-a spus ca trebuie sa respectam legile si CCR e sacrosancta.

Viorel Roman: Romanii vor acquis-ul, legislatia occidentala, altfel n-ar fi majoritatea pentru Europa / UE si n-ar fi plecat cinci milioane spre vest. Pe de alta parte le este inca straina atat litera legii, 100.000 de pagini, cat mai ales spiritul / duhul ei. De vina sunt Marea Schisma, Sultan turc si tarul rus, Cortina de Fier, Razboiul rece etc. Echilibrul puterilor in stat, care sa impiedice puterea verticala, a la Putin, a la Erdogan, a fost lezata de Ponta, care a incercat 2012 sa-l schimbe pe Domn, “despotul de origine divina“, cu ajutorul majoritatii din Divanul boierilor, parlament. Lupta pentru putere dintre Domn si boieri moldo-valahai e multiseculara. O victoria a Presedintelui sau a boierilor, azi cu imunitate occidentala e insa straina culturii politice din vest unde prin democratie nu se intelege putere unica, verticala, cum a formulat varanul, reprezentatul boierilor din mass media, Voiculescu din puscarie: ’’Nu vom avea total puterea pana nu vom avea Justitia!’’ http://viorel-roman-bremen.over-blog.de/2017/01/romania-e-stat-mafiot.html?utm_source=flux&utm_medium=flux-rss&utm_campaign=undefined

Reporter: Vine anul 2016: Guvernul social democrat emite o ordonanta perfect constitutionala si conforma cu legislatia si procedurile dar Klaus Werner Iohannis nu e de acord, nici corporatiile occidentale (evident catolice) si pe cai ascunse, cu mercenarii lor din serviciile secrete scot lumea in strada si o tin saptamani de zile sperand sa dea jos guvernul din strada, sa schimbe presedintii celor doua camere. Curtea Constitutionala, sesizata de presedintele Senatului, decide (7 la 2) ca guvernul a procedat corect si ca procurorii nu pot ancheta derularea procesului legislativ si oportunitatea unor acte legislative. Acquis-ul comunitar spune cumva ca separarea puterilor in stat e ceva ortodoxo-comunist si ca de fapt cei care aplica legea trebuie sa o si elaboreze? Iar Iohannis indeamna (indirect, tot prin serviciile secrete subordonate lui) la contestarea Curtii Constitutionale! E si el ortodoxo-comunist, sau CCR e buna cat da hotarari care ne convin.

V.R. : Presedintii celor doua camere a baronilor moldo-valahi, cu majoritatea garantata de ortodoxie, schimba prin Ordonanta coruptiei urgente legislatia in favoarea lor, a celor inbogatiti fara justa cauza. Domnul si 600.000 de protestanti din marile orase sunt impotriva celor care profita de imunitatea acquis-ului ca sa perpetuieze privilegii paternaliste, coruptia neofanariota. In Europa derularea procesului legislativ este transparent, controlat atat de opinia publica, dar mai ales de justitie, altfel se ajunge la situatia din 2012, cand boierii din legislativ si executiv isi dat mana si schimba Presedintele, Domnul. Daca secole de a randul Domnul si boierii din Bucuresti depindeau de turci, rusi, acum Europa, acquis-ul incearca sa inlocuiasca cutumele turco-pravoslavnice. Putem desigul filozofa indelung pe tema neocolonialismului, compradori si nationai(sti), neofanariotismului, realitatea politico-sociala de la Portile Orientului se deosebeste fundamental de acquis-ul comunitar, altfel nu s-ar bajeni milioane spre vest. Nu este exclus insa ca UE, “Europa mai multor standarde“ sau “Europa mai multor viteze“ sa permita revenirea pasnica la devalmasia moldo-valaha si puterea verticala greco-pravoslavnica de la Moscova si Constantinopol, a “despotul de origine divina“, Domnului, Presedintelui.

http://www.viorel-roman.ro/

5 Mar
2017

Valeriu Dulgheru: Dodon este marele eșec al intelectualilor

Aţi văzut vreodată un „intelectual” în timpul unei crize politice, sau unei prefaceri internaționale? Nu numai că e uluit si neinformat, asta încă n-ar fi o rușine prea mare. Dar e dea dreptul înspăimântat, e copleșit de frică, e paralizat de panică. Umblă aiurit, pune întrebări oricui, ascultă pe oricine îi vorbește, are o încredere oarbă în orice dobitoc politic – şi tremură pentru viaţa şi libertatea lui ca cel din urmă dintre sclavi… Si caută pretutindeni sprijin, adăpost, încurajare. Renunță la orice demnitate personală, uită cu desăvârșire misiunea lui istorică; frica face din el o lichea şi un sclav (firește, vorbesc numai de intelectualul pur, de cel fără aderenţe cu partidele sau grupările politice)… Nu am nimic de zis contra intelectualilor care trec de o parte sau alta a baricadei îndemnați de o anumită conștiința socială sau națională. Dar îmi repugnă lașitatea intelectualilor apoliticiO naţiune nu înfrunta eternitatea nici prin politicienii ei, nici prin armata ei, nici prin țăranii sau proletarii ei – ci numai prin ce se gândește, se descoperă şi se creează între hotarele ei. Forțele care musca din eternitate, forțele care susţin istoria unei tari si-i alimentează misiunea ei – n’au nimic cu politicul, nici cu economicul, nici cu socialul. Ele sunt purtate si exaltate numai de către “intelectualii” unei tari, de avangarda care singura, pe frontierele timpului, lupta contra neantului…” scria acum peste 80 de ani în urmă marele filozof român Mircea Eliade în articolul său „De ce sunt intelectualii laşi?…”.

Câtă dreptate a avut marele filozof şi cât de actuale sunt şi astăzi observaţiile Domniei sale. Din păcate această stare de lucruri s-a văzut foarte bine în recentele alegeri prezidenţiale. Toată lumea vedea, simţea pericolul dodonist, însă în loc să se unească într-un front comun împotriva pericolului iminent s-au lăsat duşi de apă. Parcă nimeni nu voia ca Dodon să devină preşedinte dar el a devenit (din cauza pasivităţii multora dintre noi, intelectualii). Un mic efort, un foarte mic efort să fi fost depus din partea intelectualilor în alegerile prezidenţiale trecute mizeria de Dodon nu mai ieşea ca păduchele în frunte să ne facă de râs acum în faţa întregii lumi, să ne facă atâtea probleme. Este cazul când intelectualii au măsurat de zece ori şi nu au tăiat niciodată. Marea vină în ceea ce s-a întâmplat o poartă intelectualul. Ajuns pe spinarea lui moş Ion la înălțimea la care se află, având capacitatea de a înțelege mai bine multe situaţii complexe, intelectualul are datoria morală să-l ajute pe moş Ion  în aceste probleme complexe.

Doar împreună, intelectualul şi omul simplu, pot rezolva problemele cu care se confruntă acest colţ de ţară atât de prost guvernat. Cât de bune sunt sfaturile preotului-poet Alexe Mateevici dar uitate de intelectualii de astăzi. „…Să nu ne alipim la partide străine, care nu luptă pentru neamul nostru, şi să nu luptăm pentru interesele de clasă, ci pentru cele de obşte, naţionale… Să nu uităm norodul, ţărănimea care a suferit atâtea până acum! Să-1 luminăm (dar noi ce facem? Doar îl criticăm!), să mergem mână în mână cu el, căci fără noi el nu poate face nimic, după cum noi nu putem face nimic fără el…”. Să mergem în norod, să-l luminăm”, ne îndeamnă preotul-poet Mateevici. De ce nu am făcut acest lucru în alegerile prezidenţiale trecute? De ce  l-am lăsat pe bunul dar credulul nostru ţăran „să se alipească de partide străine”, l-am lăsat pradă minciunilor care au curs gârlă de la puzderia de televiziuni dodonist-plahotniuciste pe capul bietului om simplu debusolat de-a binelea. Să se fi dus fiecare intelectual în satul său de baştină (majoritatea intelectualilor de astăzi sunt veniţ de la ţară!) şi să le fi deschis ochii consătenilor săi cel puţin asupra unor minciuni evidente (de ex. cea cu cei 30000 de sirieni care vor fi aduşi de M. Sandu, sau despre satanismul Maiei Sandu şi creştinismul lui Dodon), sunt sigur că rezultatul ar fi fost altul şi nu l-am fi avut pe acest s(c)lav putinist pe capul nostru.

Oricât nu l-am critica pe alegătorul simplu totuşi în alegerile trecute el a fost cel mai responsabil. Fără o campanie electorală normală (susţinută declarativ de către mai mulţi până la urmă d-na Maia Sandu a rămas cam singură faţă în faţă cu maşinăria ghoebelsovistă de minciuni dodonist-plahotniucistă), fără structuri de partid bine structurate în teritoriu (partidul PAS era tocmai în proces de formare), bombardat de o avalanşă de dezinformaţii şi minciuni, electoratul totuşi a votat-o pe Maia Sandu cu un vot câştigător, furat, de altfel, de Dodon şi Plahotniuc prin găinăriile electorale pe care le-au comis,  justiţia noastră fiind oarbă şi mută.

Acum îi auzi pe foarte mulţi intelectuali care dezaprobă găinăriile kremlinezului Dodon dar trenul a trecut. Deunăzi ascultam confesiunile unui coleg că în satul lui de baştină 70% din locuitori sunt de vârsta a treia, care l-au votat majoritar pe I. Dodon. I-am pus întrebarea: dar ce a făcut el personal pentru a schimba cumva lucrurile? A fost măcar o dată în sat să se întâlnească cu consătenii săi să le mai explice nişte lucruri cunoscute la Chişinău şi absolut necunoscute la ţară?

Din cauza pasivităţii noastre în fruntea frunţii avem ce avem. Un mancurt fără neam  I. Dodon căruia îi pare rău că ruşii au ocupat atât de puţin la 1812. „E rău că Rusia nu a ocupat întreaga Moldovă. Am fi avut astăzi o Moldovă Mare” declara kremlinezul Dodon în inima imperiului. Sunt sigur că şi el va ajunge la gunoiştea istoriei cum s-a întâmplat M. Lupu care a declarat cam acelaşi lucru. „…Mă bucur de faptul că la 1812 Rusia a ocupat o parte din teritoriul Moldovei şi astăzi avem statul Republica Moldova”. Unde este acum acest Lupu cu accent dâmboviţean? La groapa de gunoi. Acolo va ajunge şi coada de topor Dodon, dar când? Cât rău va mai reuşi să producă acest baistruc, lăsat să-şi facă de cap.

          El şi cu adunătura sa de alde Ceban, Batrîncea, Ţurcan ş.a. îşi va face de cap atât timp cât le vom permite. Dar cine să le tempereze elanul dacă dreapta după duşul rece din toamnă se comportă de parcă nu s-a întâmplat nimic. Nicio încercare de unificare a forţelor atât de răzleţite. Doar A. Şalaru, cel care a fost chiar la începuturile Mişcării de Eliberare Naţională cu minunatul său cenaclu „Alexe Mateevici”, încearcă să construiască ceva pe ruinele dreptei. Este sincer în ceea ce face dar fără susţinere nu va face multă treabă. Şi PLR la început declara idei frumoase şi unde e acum? Dar şi proaspătul partiduţ „Dreapta” al dnei A. Guţu a demonstrat ce poate face în recentele alegeri prezidenţiale. Şi pomposul (ca denumire!) PNL al dnei V. Pavlicencu a demonstrat în ultimii zece ani de când doamna îl conduce, ce poate face. În a. 2014 vine cu o declaraţie frumoasă „PNL rămâne cu obiectivul unionist — singurul ce ne poate schimba viaţa în bine” şi ia tocmai 0.43%; în 2010 – 0.64%, iar în 2009 s-a retras din cursă. După atâtea „succese” un lider al unui veritabil partid îşi dădea demult demisia. Avem însă, noi basarabenii, un specific naţional la acest capitol.

Priveam deunăzi o emisiune a dnei Barbăroşie de la Moldova 1, avându-i ca invitati pe dna V. Pavlicenco, ziaristul N. Negru şi dna M. Sandu, liderul PAS. M-am împlut de năduf privind comportamentul dnei V. Pavlicenco.  Se discutau probleme stringente despre situaţia din acest colţ de ţară cu Dodon în frunte, iar dna Pavlicenco se juca cu smartfonul, căutând materiale compromiţătoare pe M. Sandu. Avem marea belea pe capul nostru Dodon, care în modul cum    s-a comportat dna Pavlicenco în emisiunea respectivă, are toate şansele să câştige alegerile parlamentare, pe care le forţează acum de zor (îşi dă seama kremlinezul că acum e momentul, peste un se mai pot schimba lucrurile) iar vorba populară „baba se piaptănă”. Chiar să nu-ţi dai seama cât de ridicol devii. Dna M. Sandu a demonstrat că poate fi un lider, poate câştiga, câştigând practic alegerile prezidenţiale din toamnă. Ce a demonstrat dna Pavlicenco în cei 10 ani de preşedinţşie a PNL – a luat sub 1% în toate alegerile. Să nu-şi dea seama ca toarnă apă la moara lui Dodon. De partiduţul lui M. Ghimpu nici nu mai vorbim. Atât de promiţător odinioară şi ajuns atât de jalnic.

Situaţia este, într-adevăr, extrem de alarmantă. Cu o astfel de dreaptă dezbinată nu avem nicio şansă să stăvilim avalanşa dodonist-plahotniucistă. Iar Dodon va reuşi să facă nestingherit de nimeni tot ce-i tună prin cap. Ultima lui ispravă – schimbarea ambasadorului de la Moscova Braghiş cu sluga lui Neguţă, a fost făcută atât de rapid fără prea multă gălăgie. S-a făcut aceasta fără susţinerea lui Plahotniuc? Mă îndoiesc. Dar câte altele le va fece tot cu susţinerea lui Plahotniuc.

Deosebit de periculoasă este activitatea lui Dodon legată de Transnistria. Ideea putinistă de federalizare sub o formă sau alta planează în aer. La comanda lui Putin şi clica de la Tiraspol a mai muiat-o cu independenţa lor. Aceasta trebuie să ne deranjeze. Acum, cu concursul kremlinezului Dodon, Rusia vrea să pună pe umerii contribuabililor din dreapta Nistrului această enormă datorie (miliardul furat, pe care tot cetăţenii trebuie să-l întoarcă, ne va părea o floare la ureche pe lângă cele 6,5 mlrd dolari ale transnistrenilor puse pe umerii noştri), dar şi gravele probleme economice actuale ale Transnistriei să le pună tot pe spatele nostru. Pe noi, cei din dreapta Nistrului, ne mai ţin în continuare de boi alde Ivan Ivanovici, plecaţi la Tiraspol, aşa cum ne-au considerat 50 de ani.  Deunăzi m-au stupefiat destăinuirile unei jurnaliste rusoaice de la una din televiziunile lui Dodon că „…cei din Transnistria vin să se lecuiască la Chişinău, vin după cumpărături la Chişinău, îşi fac studiile la Chişinău”. Şi aceasta iarăşi pe umerii contribuabililor din dreapta Nistrului, cei din partea stângă necontribuind cu nimic la buget.  

Şi atunci ce-i de făcut?

Din cauza aceleiaşi laşităţi a intelectualilor riscăm să pierdem alegerile parlamentare din 2018 (s-ar putea să fie anticipate). Există o singură cale: unificarea tuturor forţelor naţionale şi crearea de urgenţă a unui partid, bloc de partide, care să se pregătească de campania electorală, pe care Dodon şi Plahotniuc deja au început-o. Intelectualii să demonstreze că marele filozof M. Eliade nu a avut dreptate, să fie mai hotărâţi şi să-i impună pe lideraşii partiduţelor de dreapta să se aşeze la masa de tratative, să se creeze ceva unificator, să fie aleasă o conducere credibilă care să facă ceva nu numai să declare frumos.

Aş veni cu un îndemn în stilul comuniştilor de ieri (astăzi sunt doar comunişti (socialişti) capitalişti): Liberali din toate partiduţele moarte, muribunde şi nou născute, Uniţi -vă!!!

 

________________________

Valeriu Dulgheru

Chișinău

 

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii