Cuvânt și iubire

Deşi oraşul Roman nu a dus lipsă de-a lungul anilor de manifestări expoziţionale, de existenţa artiştilor plastici, el nu a beneficiat însă, de un studiu privind evoluţia fenomenului artistic (cu excepţia artei religioase), din perioada modernă şi din zilele noastre.

Câteva informaţii, dar relevante, privind fenomenul plastic, se referă la interesul intelectualilor locali, de la începutul secolului XX, de a crea un climat favorabil preocupărilor pentru artă. Fie că este vorba de o manifestare a unui artist consacrat sau aflat la început de drum, fie de conferinţe susţinute de mari personalităţi ale culturii româneşti, ele sunt mărturii asupra deschiderii artistice a oraşului.

Abia în anul 1957, odată cu înfiinţarea Muzeului de Istorie, concomitent cu cercetările arheologice au fost întreprinse şi primele cercetări privind dezvoltarea mişcării artistice şi, ca o necesitate culturală, înfiinţarea unui muzeu de artă.

Accentul a fost pus pe cunoaşterea creaţiei artiştilor legaţi afectiv de aceste locuri şi împrejurimi, fie prin naştere, fie prin petrecerea unei părţi a existenţei lor în această parte a ţării – ca elevi, profesori, expozanţi, vizitatori la rude şi prieteni, unii dintre ei stabiliţi în alte oraşe ale ţării sau pe alte meridiane.

Rodul cercetărilor s-a materializat în constituirea patrimoniului muzeal, prin acumularea de valori artistice (pictură, grafică, sculptură) aparţinând unor reprezentaţi de seamă ai artei româneşti din perioada interbelică şi din zilele noastre, punând la dispoziţia publicului un fond reprezentativ pentru fenomenul artistic romaşcan, precum şi în organizarea expoziţiei permanente. Activitatea an de an de dezvoltare a patrimoniului a făcut ca instituţia muzeală să fie dinamică, să-şi sporească prestigiul ştiinţific şi interesul pentru public.

Vizitatorii Muzeului vor cunoaşte astfel numele unor artişti care s-au impus atât în conştiinţa publicului, a colecţionarilor şi a criticii de specialitate, prin participările la expoziţiile colective, Saloanele Oficiale anuale, pe simezele sălilor din capitală şi din provincie, prin forţa de expresie şi capacitatea de implicare în viaţa societăţii. Creatori, care sub influenţa curentelor noi din importantele centre europene din perioada interbelică ori a conceptelor şi viziunilor stilistice ale fenomenului plastic contemporan au mers pe linia extinderii şi adâncirii modalităţilor de exprimare în crearea unor opere de mare frumuseţe şi strălucire, proprii artei româneşti (Ion Mateescu, Maria Ciurdea Steurer, Stavru Tarasov, Constantin Bacalu, Constantin Popescu Isachie, Jean Leon Cosmovici, Tache Cristian Soroceanu, Nicu Enea, Iliescu Gheorghe, Ion Stanea, Sandu Darie, Corina Lecca, Rodica Botez Bondi, Adrian Şecoşeanu, Otto Briese, Petre Hârtopeanu, Aurel Vlad, Beca Rind-Lupescu, Petru Buzatov, Octavian Angheluţă, Dan Hatmanu, Maria Niculae, Clement Pompiliu, Iulia Hălăucescu, Eugen Crăciun, Crăciun Costin Georgeta, Emilia Iacob, Gheorghe Apostu, Ion State, Gheorghe Stoica, Valentin Sava, Ailincăi Cornel, Romeliu Ieronim Copilaş, Ştefan Pristavu, Constantin Chiţimuş, Neculai Păduraru, Nelu Grădeanu, Silvia Tiperciuc, Ovidiu Kloşka).

Rezultatele investigaţiilor de patrimoniu au fost valorificate prin publicarea în reviste muzeale sau cu profil literar-artistic a unor studii şi articole, comunicări ştiinţifice, evocări, organizarea de expoziţii temporare tematice, precum şi prin apariţiile editoriale – Muzeul de Artă Roman 50 de ani (2007) şi Identităţi artistice la Roman (2013).

Dacă zeci de ani, pictorul şi graficianul Gheorghe Iliescu, (stabilit la Roman din anul 1945), unul dintre cei mai influenţi artişti şi pedagogi din spaţiul artistic romaşcan a avut un rol deosebit în menţinerea şi dezvoltarea vieţii artistice romaşcane, în formarea a zeci şi zeci de tineri care s-au afirmat apoi ca pictori şi graficieni, în condiţiile când a fost singurul artist plastic cu statut de profesionist, căruia i s-au alăturat profesorii – pictori: Grigore Andriescu, Dumitru Avram, Dumitru Savin, Adela Moga, Irimia Munteanu, Gheorghe Toniţa şi autodidact, Victor Stanciu – ulterior, creşterea numărului artiştilor şi a calităţii creaţiei lor, au fost determinante pentru configurarea şi impulsionarea fenomenului artistic local. Artişti din generaţii diferite, pictori, graficieni, sculptori: Florin Zaharescu, Iosif Haidu, Aionesei Vasile, Romeo Andronic, Virgil Mancaş, Monica Carp, Ionel Cristi Prisacaru, Cărpuşor Ovidiu, Remus-Lucian Ştefan, Mihai Percă, Raluca-Elena Popescu-Olaru, Cătălin Băluţ, Răzvan Bontaş, Claudiu Diac, Alexandru Panatta Codreanu, Oana Ţepordei, Adrian Răzvan Guşul, Heliana Adalgiza Rotariu, Elena Antochi, Viorica Vasilişin, Bârjoveanu Constantin, Doina Colescu, Violeta Lăcătuşu, Mihai Olteanu, Mihail Simion, Viorel Andriescu, Florin Mareş, Viorel Maxim, Irina Lazăr, Iulian Negru, Sabin Francisc Pal, Eugen Răchieru, Cornel Paiu, Naiana Vătavu, Alina Alexandra Vasile, Adina Vasiliu, Gherghel Mihaela, Ştefan Leonte etc. prezenţi constant la zeci de manifestări colective, de grup, anuale, expoziţii personale, în ţară şi străinătate, posesori a unor binemeritate premii, cu opere în muzee, lăcaşuri de cult, locuri publice, colecţii particulare, publicaţii literare, au contribuit efectiv la modelarea spaţiului cultural local, la formarea şi dezvoltarea interesului faţă de valorile artistice. Un grup de artişti entuziaşti care se impun prin bogăţia universului lor artistic, prin spectrul larg al abordărilor stilistice, al demersurilor de orientare estetică inovatoare în redarea densităţii gândirii plastice, în raport cu propria structură sufletească, prin creaţii autentice şi de certă valoare artistică.

Deschiderea a numeroase expoziţii temporare personale, de grup sau colective a condus la impunerea în conştiinţa publică a celor mai reprezentativi artişti contemporani din ţară şi din Roman, ca şi la posibilitatea promovării şi valorificării talentelor de formaţii şi valori diferite locale.

Editarea unor cataloage şi pliante, cronicile de artă, comentariile prilejuite de vernisaje (susţinute de muzeograf Minodora Ursachi, prof. Gheorghe A.M. Ciobanu, criticii de artă Lucian Strochi şi Valentin Ciucă), articolele, studiile şi evocările publicate în presa locală şi judeţeană ori în reviste de specialitate, expunerile publice au avut un rol substanţial la informarea, cunoaşterea şi înţelegerea fenomenului artistic naţional şi local, a caracteristicilor fiecărei identităţi artistice, analizate în contextul istoriei artelor frumoase româneşti.

Cartea însumează o parte a acestor forme menţionate, de valorificare a cercetărilor concentrate asupra fenomenului artistic local şi a susţinerii acestuia, desfăşurate ca muzeograf-şef instituţie, scoţând în evidenţă rolul şi influenţa Muzeului în dezvoltarea şi stimularea lui, a educării sensibilităţii şi gustului estetic, ca şi contribuţia generaţiilor de artişti la dezvoltarea patrimoniului artistic local şi naţional, la dezvoltarea continuă a mişcării artistice contemporane care întregesc o imagine mai largă a unor perioade şi problematici artistice, iar apariţia ei, ţinând seama şi de continua creştere a publicului interesat de fenomenul artei vizuale, prezent în număr mare la manifestările expoziţionale din Roman, am considerat a fi necesară.

Editura Mușatinia

Roman

Am făcut cunoştinţă cu acest concept literar de Antologie în mediul on-line, mai precis pe facebook, acum câţiva ani când o editură din Bucureşti mi-a propus să particip la un astfel de proiect cu texte de proză şi poezie. După ce am primit primele două astfel de cărţi şi am văzut că sunt publicată alături de autori din ţară dar şi din diasporă, unii dintre ei nume consacrate, am înţeles cât de important este să aduni într-o carte 10, 20 autori cu stiluri diferite, în stadii diferite ale creaţiei şi din locaţii diferite. Prin intermediul acelor cărţi am aflat mai multe lucruri despre autorii incluşi în antologie, le-am citit textele, apoi le-am căutat cărţile şi cu cei mai mulţi am devenit cu timpul prieteni în mediul virtual. Pe parcursul a doi ani am tot contribuit cu texte la alcăturirea altor antologii, cu alţi autori din ţară şi diasporă. Am participat şi la câteva lansări ale acestora chiar şi la târgul de carte Bookfest. Dacă până atunci ne cunoşteam doar din mediul on-line, cu ocazia lansărilor ne-am cunoscut personal, am făcut schimb de cărţi şi în prezent ne citim creaţiile. Antologiile sunt cu adevărat „poduri lirice” întru cunoaşterea fenomenului literar contemporan.

În Cuvântul înainte al “Poetical Bridegs – Poduri lirice”, antologie bilingvă, româno-engleză, apărută în anul 2016 la Editura Scripta manent, Napier, Noua Zeelandă (scriptamanentnz@gmai.com) şi tipărită la PIM, Iaşi, editorul Valentina Teclici, ne spune că a descoperit o totală necunoaştere de către poeţii din România a poeziei scrise de cei din Noua Zeelandă şi invers. Traducerea exemplară realizată de poeta Valentina Teclici din limba română în limba engleză şi din limba engleză în limba română a făcut posibilă o interacţiune între o părticică din cele două culturi, atât de diferite dar care şi-au găsit un numitor comun în a se apropia, poezia.

În volum au fost publicaţi 12 poeţi din Noua Zeelandă şi 12 poeţi de origine română. După cum ne spune această distinsă poetă, traducerea dintr-o limbă în cealaltă a fost un proces difcil dar interesant: „Am mult mai multă înţelegere şi respect pentru traducători, după ce am practicat acest exerciţiu în ultimele unsprezece luni. Am simţit uneori că am ajuns la „măduva poeziei” în încercarea de a înţelege şi exprima „adevăratul” sens sau mesaj al poeţilor.”(Cuvânt înainte).

Dacă între filele acestei cărţi nu ar fi fost printre cei 12 poeţi români şi două poete pe care le cunosc, şi anume, poeta vasluiancă Vasilica Grigoraş, talentată creatoare de haiku şi Mariana Gurza, poetă creştină de o factură aparte, ce poartă Lumină în cuvinte, această carte nu ar fi ajuns la două centre culturale din oraşul meu (Bârlad) şi nici la mine. Şi iată cum prin ele, mi-a fost dat să citesc poeme traduse în limba mea, ale unor creatori ai altei culturi!

Cartea este alcătuită din două părţi. În prima parte sunt publicate câte trei poeme bilingve ale celor 24 poeţi. În partea a doua ce poartă numele “Să ne cunoaştem poeţii”, afăm câte ceva despre viaţa şi activitatea literară a acestora. Nume de marcă, personalităţi precum Tudor Opriş, Paul Sân-Petru, Monica Săvulescu Vounduri (Grecia), Valentina Teclici (NZ),  Mariana Gurza, Vasilica Grigoraş, Ana Anton şi Ana Urma (alte două vasluience pe le-am descoperit cu mare bucurie în acestă carte), Victor Clincă, Violeta Ionescu, Maria Weishaupt Sarău (Elveţia), Alexandra Balm (NZ) se regăsesc în paginile cărţii.

Mi-a făcut o reală bucurie să citesc din creaţia lirică a unor poeţi de la antipozi: Dorothy Wharehoka, Marie Dunningham, Carole A. Stewart, Ian McQuillan, Bill Sutton, Mark Raffills, Penelope Foster, Mandi Pentecost, Marty Smith, Sandi King, Nik Henriksen, Mere Taito. Mărturisesc că sunt încântată să descopăr poezii de substanţă, al căror filon liric revarsă sensibilitate, lumină, căldură.

Autori din ambele ţări, cu un bogat palmares de volume publicate, precum şi poeţi cu mai puţine cărţi, dar cu un incontestabil talent literar despre care cu siguranţă se va mai scrie, fac din această excelentă carte un punct de plecare important în descoperirea culturii neo-zeelandeze de către amatorii de poezie din România şi de către poeţii din Noua Zeelandă a poeziei româneşti contemporane.

Nu pot să nu remarc şi faptul că, deşi autori din culturi extrem de diferite simt şi transmit stări şi sentimente asemănătoare. Cu toţii se bucură de frumuseţea naturii în mijlocul căreia trăiesc, se implică în comunitatea din care fac parte, empatizează, suferă şi se îngrijorează de problemele semenilor şi ale planetei în continuă degradare. Aş exemplifica cu poezia lui Tudor Opriş,  „Greul” lumii de azi… : „Ieşind din metafizica mea ramă / Simt „greul” lumii de-azi cum mă înhamă / Şi-n jos mă trage-asemeni unui lest” şi cu poezia Trezeşte-te de Nikora (Nik) Henriksen: „Ce se întâmplă în lumea în care trăim / Unde banii sunt singurul lucru pe care vrem să-l preţuim / Valorile familiei şi prieteniilor au dispărut / Când, în final, toţi trebuie să plătească tribut?”…  „Nu de bani sau mașini sau facilităţi de lux / Nici de aceste fanfaronii josnice care încearcă să facă paradă / „Trezeşte-te lume!” Acesta-i sfârșitul“.

Este unanim recunoscut faptul că iubirea este laitmotivul liricii universale, deci şi a poeţilor incluşi în acest volum colectiv. Ian McQuillan în poezia Momente “Bucură-te cât poţi de iubire / De bunătate şi de dăruire / Fericiţi sunt cei care învaţă / Că iubirea-i motivul pentru viaţă”; În poezia Penelopei Foster, întitulată Dragostea este…, aflăm că „Dragostea este apa rece într-o zi toridă, / focul din şemineu într-o zi geroasă. / O îmbrăţişare de consolare într-o zi tristă, / şi râsul împărtăşit într-o zi fericită. / Dragostea este primul zâmbet al primului tău copil, / Este zâmbetul unui străin într-un oraş străin”. Pentru Ana Anton iubirea este însăşi viaţa: „Viaţă, dans nebun, sălbatic, /curcubeu învolburat, / vâlvătaie şi iubire… / Viaţă, ce ne-ai mai dansat!” (Dans)

Volumul „Poduri lirice” ne provoacă în a căuta mai multe informaţii despre civilizaţia şi spiritualitatea celor două ţări, cu specificul lor, însă credinţa şi sentimentele umane, poezia sunt ceea ce le apropie.  Carole A. Stewart  în poezia Mărae*, ne face cunoştinţă cu  Mărae – Casa tradiţională a maorilor pentru întâlniri: „Nu existau felinare / nici străzi / doar luminile Măraei / luminau în întuneric / prin noaptea geroasă. / Pământul / era laminat cu gheaţă / şi-n interiorul casei / oamenii dormeau. / Împărţind respiraţia. / Împărţind căldura. / Mărae”, iar Mariana Gurza prin poezia Ctitorie, face trimitere la legenda Meşterului Manole, la mitul jertfei pentru creaţie, sacrificiu construirii unui sfânt lăcaş al Domnului la Curtea de Argeş: „Iubitul meu, tu eşti o temelie / a mănăstirii noii ere, / eu mă simt ca Ana lui Manole / jertfindu-ţi / toate dorurile mele. / De mă vei striga în noapte / prin clopot eu îţi voi răspunde / şi fiecare clinchet e o şoaptă, / lumini te vor cuprinde. / Voi sta de veghe la poarta ta; / din înălţimi te voi urmări, / îţi voi apăra cetatea /te voi feri de amăgiri. / Din când în când aş vrea / să-ngenunchezi pe lespezile albe / să-ţi laşi şi tu iubirea / în zidurile sacre”. Biserica, mănăstirea şi măraea sunt rădăcinile profunde ale celor două popoare, pilonul pe care se sprijină viaţa cu toate ale ei, identitatea şi continuitatea.

O pată de culoare în această carte sunt poemele nipone ale Vasilicăi Grigoraş. După ştiinţa mea, câteva dintre ele sunt inspirate din călătoria ei de trei luni în Noua Zeelandă: „valuri spre ţărm – / tot mai mult luna plină / de scoici goale” ; „plasă de năvod – soare adus la lumină-n / urechea mării” ; „moment de răgaz – ascultând în tăcere / povestea mării”. Momente de răgaz şi pentru noi, citind poemele acestui cărţi.

Prin acest volum, aş putea spune că şi de această dată, Valentina Teclici a transformat imposibilul în posibil. Mi-a plăcut în mod deosebit poezia  sa De la imposibil la posibil, şi-i apreciez adevărata valoare literară: „E imposibil să zbor cu tine, ai şoptit. / Doreşti prea mult albastru, / Mult prea intens şi prea departe, / Şi nu pot prinde luna de pe cer / Ca mânzul, de căpăstru. / Inimile noastre locuiesc / În emisfere separate. / Eşti prea învăluită în mister. / Orice-i posibil, am şoptit / Primind ecou din patru zări. / Zburând pe-un mânz albastru, / Am plantat un fir de nufăr în deşert. / Nisipul roşu, pârguit de aşteptări, / A lăcrimat adânc şi-a ferecat / Eternitatea în găoacea unei oaze. / Ca o candelă, nufărul alb, / Prin desferecate raze / Luminează potecile inimii / De la imposibil la posibil. / Sus, pe cer, în albastru căpăstru, / Luna, nebunatic mânz, dansează”.

Cartea se încheie cu o pagină de „Mulţumiri” adresate celor care au contribuit prin munca lor la apariţia acestui volum bilingv. Aduc laude binemeritate poetei, deja consacrate în România şi, cu siguranţă  apreciată şi în ţara adoptivă, Valentina Teclici pentru migala şi dăruirea în  realizarea, prin această carte, a unei legături de excepţie între România şi îndepărtata Noua Zeelandă, adevărate PODURI LIRICE, dar şi de suflet.

Dorina Stoica

După atâtea porcării făcute de iuda la pătrat (vorba maestrului N. Dabija) în mai puţin de o lună! presa de pe malul Bâcului a explodat prin diverse analize ale conferinţelor de presă, declaraţiilor deşuiate, ameninţărilor în adresa unioniştilor (şi nu numai!). Poate acesta a fost scopul lui Dodon: să se scrie şi vorbească cât mai mult despre el, chiar dacă mai mult de rău. E un fel de masochism politic dodonist. E rău, rău de tot cu acest Pavlik Morozov. Au trecut peste trei luni de la alegerea lui Dodon în funcţia de preşedinte al acestui colţ de ţară atât de prost guvernat. Dar că ne întrebăm: cine este vinovatul că kremlinezul Dodon a ajuns în cea mai înaltă funcţie în stat? În primul rând V. Plahotniuc.

Să facem o scurtă analiză a creşterii acestui kremlinez, acestei mare cozi de topor, acestui holop al lui Putin. La o vârstă de doar 30 de ani (în 2005), acumulând deja trei diplome de sudii superioare şi un doctorat plagiat I. Dodon este promovat de naşul său V. Voronin în funcţia de viceministru al Economiei, peste un an (în 2006) este numit ministru al economiei, iar peste alţi doi ani (2008) – prim viceprim ministru. În total s-a aflat 5 ani la guvernare în funcţii destul de înalte tocmai în perioada demarării procesului de furturi din Banca de Economii (conform declaraţiei colegului său de partid comunist O. Reidman delapidările de la BEM au început în proporţii mari din a. 2004). După căderea comuniştilor Dodon în semn de mulţumire pentru ceea ce a făcut Voronin pentru el îl trădează (totuşi probabil „trădarea” a fost planificată de Voronin!) şi împreună cu doamnele Z. Greceanîi şi V. Abramciuc părăsesc fracţiunea comuniştilor, alăturându-se la Partidul Socialiştilor al dnei V. Abramciuc. În scurt timp în stilul puiului de cuc Dodon ocupă locul dnei V. Abramciuc la timona partidului, iar pe fondatorii partidului V. Krîlov şi V. Abramciuc îi aruncă afară (din cuib!).

Pe fundalul căderii PCRM în alegerile parlamentare din 2014 partidul socialiştilor avea şanse să treacă barajul electoral însă cu un scor mai modest. În ajutor îi vine V. Plahotniuc care într-un mod pur moldovenesc îl scoate din cursă pe ultima sută de metri partidul lui R. Usatâi, astfel asigurându-i lui Dodon cel mai mare scor electoral, 25 de mandate (dintre partidele participante), punându-i pe tipsie suplimentar 10-15 mandate de deputat. După acest „succes” Dodon a întrat în rol şi a început să dea din coate pentru preluarea puterii astfel că atunci când Curtea Constituţională a decis declanşarea alegerilor prezidenţiale directe (în luna martie 2016) el era deja pregătit sub toate aspectele: avea o susţinere confortabilă în parlament, folosind tribuna parlamentului în promovarea sa; avea două televiziuni (dar şi puzderia de posturi ruseşti puse la dispoziţia lui), prin intermediul cărora valeţii îi lustruiau imaginea pentru postul de preşedinte; avea surse financiare enorme puse la dispoziţie de stăpânul său Putin. La momentul declanşării legale a alegerilor prezidenţiale (în septembrie 2016) el era deja absolut pregătit, nici nu mai avea nevoi de campanie electorală. Pentru ai asigura victoria şi a nu admite accederea în turul doi a unei candidaturi de pe centru-dreapta Plahotniuc îl împinge în primul tur pe cârpa M. Lupu (de care mai apoi şi-a şters picioarele!), el apărând pe multe standuri publicitare alături de Dodon cu lozincile: „Împreună suntem mai puternici” (Lupu) şi Dodon preşedinte (evident a lui Dodon). Într-adevăr împreună Lupu (Plahotniuc)+Dodon erau mai puternici. După pasul reuşit al dreptei de a ieşi cu un candidat unic M. Sandu Plahotniuc, văzând că trecerea candidatului de pe segmentul de dreapta-centru-dreapta nu mai poate fi evitată, îl retrage într-un mod ruşinos (pentru Lupu) din cursa electorală la puţin timp până la alegeri. Într-un mod fariseic de ochii lumii ia chemat prin televiziunile sale pe adepţii PD-ului s-o susţină pe dna Maia Sandu (evident cu scopul de a o prezenta în faţa electoratului drept complice al guvernării la furtul Miliardului), în realitate însă dând ordine structurilor locale ale PD-ului (sunt o sumedenie de dovezi!) să asigure victoria lui Dodon în teritoriu. Unii dintre votanţi ar fi votat-o pe dna M. Sandu dar crezând declaraţiei lui Plahotniuc din seara zilei retragerii din cursa a lui M. Lupu, a votat poate împotriva candidatului plahotniucist (adică M. Sandu!). Astfel trucul lui Plahotniuc a funcţionat  dublu împotriva Maei Sandu (deunăzi Plahotniuc a venit cu injurii în adresa dnei M. Sandu, numind-o in derâdere „Alba ca zăpada”. De ce ar veni cu critici în adresa candidatului pe care l-ai susţinut în turul doi?). Astfel, cu ajutorul lui Plahotniuc (în timpul campaniei electorale justiţia aservită lui s-a făcut a nu vedea coţcăriile financiare gen Bahamas ale lui Dodon, iar în ziua alegerilor şi după aceeaşi justiţie s-a făcut a nu vedea marile fraude electorale evidente (aducerea celor peste 17000 de votanti din Transnistria, votul cu un scor de peste 99%! în Găgăuzia, epuizarea buletinelor în unele secţii din străinătate, inversarea rezultatelor votului din procese verbale în folosul lui Dodon (aşa întâmplător, din greşeală!!!)) astăzi îl avem pe Dodon aburcat în fotoliul prezidenţial. „Cel mai prost lucru pentru o ţară este ridicarea nemeritului” spunea cu bună cunoştinţă de cauză marele Eminescu.

În general aşa e. Plahotniuc e naşul preşedintelui Dodon. Aparenta discordanţă actuală între ei este de ochii lumii, pentru cei proşti pentru a crea imaginea răului cel mai mare şi a răului mai mic pentru situaţia că vom ajunge (de câte ori am fost în această situaţiie!) să alegem răul mai mic (chiar la următoarele alegeri anticipate (sau ordinare). Aici îmi amintesc un banc. „La ieşirea dintr-o staţie metro din Moscova șed doi cerşetori bătrâni: unul având aninată pe piept o pancartă cu textul „Eu sunt rus”, iar pe pancarta celuilalt era scris „Eu sunt evreu”. Evident, majoritatea trecătorilor aruncau rubla în pălăria „rusului”. Până la urmă unuia din trecători, fiindu-i jale de cerşetorul „evreu”, îl întreabă: „De ce ţi-ai aninat această pancartă, doar cunoşti atitudinea ruşilor faţă de evrei?”. Cerşetorul „evreu” a tăcut. După ce trecătorul se îndepărtase cerşetorul „evreu” îi spune celuilalt: „Auzi Iţik, ăştea ne învaţă cum să facem bussines”.

        Dacă să fim corecţi, nu doar Plahotniuc l-a ajutat pe Dodon să devină preşedinte. În alegerile prezidenţiale recente Dodon a mai beneficiat de un ajutor important: al nostru. Am făcut noi tot posibilul ca această ruşine naţională Dodon să nu ajungă în fotoliul prezidenţial? Nici pe departe. Ne văicărăm de mizeria pe care o face aşa numitul preşedinte al tuturor I. Dodon. Dar să ne întrebăm: cum a ajuns el, acest iuda şi holop rus, în cea mai înaltă funcţie din stat?           L-am adus noi înşine prin indiferenţa multora din noi, prin lenevia noastră intelectuală, prin credulitatea unora ajunsă până la prostie. Acum unii îşi dau seama cât de departe poate ajunge acest kremlinez şi se revoltă, într-un fel. Dar de ce nu am făcut un elementar efort intelectual să modelăm la ce ne va duce pasivitatea noastră. Un elementar efort făcut în alegerile prezidenţiale, cu mult mai mic decât efortul făcut de brava noastră Diasporă, ne-ar fi scutit de această ruşine naţională Dodon. Dimpotrivă, prin pasivitatea noastră, prin duplicitatea bravilor lideraşi de pe dreapta-centru-dreapta (una au declarat şi alta au făcut, lucrând împotriva candidatului unic Maia Sandu!) am contribuit (cu toţii) la urcarea pe tron a lui Dodon. Spuneţi că sunt nişte aiureli. Ei bine, vin cu câteva exemple (din păcate foarte multe) de acest gen. În s. Alexandru Ioan Cuza (95% moldoveni-români) cu primar din partea lui Leancă (aliatul declarat al M. Sandu!) au fost votaţi aproape la egal I. Dodon şi M. Sandu (după un astfel de vot sătenii ar trebui să schimbe denumirea satului lor deoarece Dodon l-a declarat pe Alexandru Ioan Cuza drept mare trădător pentru faptul că a realizat mica Unire). În s. Baurci Moldoveni (cu 96% locuitori moldoveni-români!) cu primar PLDM (tot aliat declarat al M. Sandu!) l-au votat pe Dodon cu 56.2%; în Găvănoasa (cu primar PDM – Plahotniuc s-a declarat aliat al M. Sandu!) – 80% pentru Dodon; Larga Nouă (73% moldoveni!) cu primar PLDM – 57.3% pentru Dodon; s. Roşu (96% moldoveni!) cu primar PLDM – 50.5% pentru Dodon; în s. Tartaul de Salcie (96% moldoveni) cu primar PLDM – 51.5% pentru Dodon. Mă opresc aici.

Culmea, însă după cum merg acum lucrurile riscăm să ajungem în alegerile parlamentare anticipate nepregătiţi (ca şi în alegerile prezidenţiale) şi să le pierdem. Să nu credem declaraţiilor lui Plahotniuc că nu vor fi alegeri anticipate. El o face pentru a ne linişti şi împreună cu Dodon vor declanşa alegerile anticipate, luându-ne iarăşi nepregătiţi. Continuăm să-i fortificăm poziţiile, asigurându-i succesul în alegerile parlamentare (anticipate sau ordinare) prin pasivitatea noastră, prin lenevia intelectuală de care dăm dovadă permanent. După atâtea porcării, pe care le face acest kremlinez, unde e reacţia noastră, unde sunt sutele de mii ieşite în stradă? Unde sunt bravii noştri lideri de partide de dreapta şi centru-dreapta? De ce nu fac nimic pentru a crea acest pol unificator pe dreapta, atât de fărâmiţată, capabil să-l oprească pe acest holop al lui Putin? De ce şi la nivel local în Chişinău fracţiunile PPEM şi liberală (Dorin Chirtoacă) se comportă ca cei doi ţapi bătăuşi de pe puntea din poveste spre satisfacţia lui Dodon? Să nu înţeleagă ei că scopul lui Dodon este de a pune laba şi pe Capitală (acest atât de jinduit fruct!).

Deoarece unificarea PLR-ului, Dreptei, PNL-ului, noii construcţii a lui Şalaru cu PL-ul lui Ghimpu sau invers este practic imposibilă cu actorii actuali din primă linie atunci colacul de salvare pentru dreapta ar fi noua construcţie care apare pe segmentul de dreapta – Mişcarea social-politică „Sfatul Ţării 2” cu reprezentarea în el a tuturor aşchiilor unioniste. Este strict necesară această construcţie unificată care poate deveni un centru unificator pentru toţi prounioniştii, care rămân atât de frustraţi de porcăriile lui Dodon pe fundalul lipsei oricărei rezistenţe. Dar un gospodar bun ştie că dacă nu-i pui porcului sârmă în bot la timp ai păţit-o.

Ce vom scrie după alegerile parlamentare (anticipate)? Ne vom plânge probabil iarăşi de pierderea alegerilor şi vom analiza cauzele eşecului. De pe acum se poate spune: dacă vom pierde alegerile parlamentare cauza va fi numai în neunirea noastra, în rânza căpoşilor noştri care nu ştiu a nu călca a doua oară pe greblă. Au făcut porcăria în alegerile prezidenţiale trecute, aducându-l în fotoliu pe Dodon, de ce insistă pe aceeași  greşeală? Lăsaţi la o parte  frustrările şi faceţi primul pas spre unificarea dreptei. Şi alegătorul, bunul, credulul nostru alegător, va aprecia la sigur acest gest, vă va ierta multe din păcatele pe care le-aţi comis anterior împotriva lui. Neunirea noastră – bucuria lui Dodon.

Din păcate rândurile patrioţilor se răresc. Zilele trecute au încetat din viaţă marele actor, regizor şi patriot Ion Ungureanu şi marele disident politic sovietic, patriot basarabean Nicolae Lupan. Se duc în lumea celor drepţi fără să-şi fi văzut visul împlinit – Reunirea cu Ţara.

Valeriu Dukâlgheru

A   OPTA  SCRISOARE LITERARĂ ȘI PEDAGOGICĂ 

ADRESATĂ ROMÂNILOR

 PE DRUMUL SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI

RĂZBOIUL  URSS, SUA ȘI UNGARIA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI ÎN DECEMBRIE 1989

ANUNȚ IMPORTANT

PRECIZARE ȘI SUBLINIERE

(DE VORBĂ CU CITITORII SITE-ULUI NOSTRU www.stefandumtrescu.com)

       Așa după cum știți și după cum vedeți și dumneavoastră situația poporului român și a României este catastrofală. România nu mai este o țară independentă și suverană, este demult o Piață de desfacere pentru Multinaționalele străine și pentru Marii Asasini economici.  Și o halcă bună de înșfăcat pentru mafia națională ! Populația României a scăzut de la 23.460.000 câți eram în anul 1989 la 17-18 milioane de oameni, dintre aceștia peste 5 milioane de oameni, forța de muncă cea mai bună, sunt plecați în afară. În țară mai suntem 11-12 milioane de români, majoritatea bătrâni și copii, care trăim în sărăcie. Satele și orașele noastre sunt depopulate, s-au pustiit. Până în anul 2025 populația de etnie țigănească va depăși populația de etnie românească, noi. Românii, devenind a doua etnie în stat. Atunci vom vorbi despre dispariția cu adevărat a poporului daco-român de pe scena istoriei. Peste 80 la sută din ce se produce în țara aceasta merge în afară, peste 40 la sută din pământul arabil al Țării nu mai este al nostru, este al străinilor…Noi credem că a venit timpul să ne gândim întâi la popor și la Țară, la salvarea poporului român în istorie ! Să ne punem cu acuitate, cu dramatism problema salvării României, a căutării metodelor, strategiilor, căilor, mijloacelor prin care ar putea fi salvată România și să trecem la treabă, s-o salvăm !

    Niciodată, de la Decebal încoace poporul acesta nu a fost atât de distrus și nu s-a găsit într-o situație atât de proastă, de periculoasă, pentru că, așa cum am spus, putem să dispărem. În timpul acesta Partidele Politice, care nu sunt decât Grupări de interese, se ceartă între ele făcând un circ ordinar de 27 de ani, televiziunile fac la fel, se bălăcăresc între ele îmbolnăvind informațional, psihologic și educațional populația. În timpul acesta bălăcăreala partidelor și a televiziunilor abate atenția poporului, a românilor  de la adevăratele și gravele probleme cu care se confruntă acest popor și această țară. Nimeni nu mai pronunță cuvântul popor și România (îi spunem acum românica, termen des folosit pe posturile de televiziune și în presa scrisă. Le cerem insistent celor de  la posturile de televiziune, tuturor celor  care lucrează în mass-media să nu mai folosească acest termen jicnitor, românica) Nimeni nu se mai gândește la popor și la Țară, iar în timpul acesta Țara și poporul se subțiază văzând cu ochii.

     Este pentru prima dată în istorie când românilor, în aceste SCRISORI LITERARE ȘI PEDAGOGICE, li se prezintă o Doctrină social politică închegată și fundamentată care ne arată nouă Calea prin care poporul român și România se pot salva în istorie. În care ni se prezintă Soluția prin care noi, românii, putem rezolva Problema Românească (faptul că de la Decebal încoace acest popor a fost numai și numai un Popor victimă al istoriei și al lui însuși, aceasta este Problema românească), altfel spus, să ieșim o dată pentru totdeauna din situația de popor victimă. Este regretabil că atât de puțini români citesc  aceste SCRISORI LITERARE ȘI PEDAGOGICE.

     Vorba unei domne profesoare care a citit cam tot ce am postat pe site-ul www.stefandumitrescu.com, și care ne scria „degeaba sunteți un mare patriot, domnule profesor Dumitrescu, în țara aceasta nu aveți cu cine. Românilor nu le pasă de țară, sunt lași”. Să nu se găsească oare o mie de patrioți în toată  România ? Noi, românii, să fim buni doar să ne înjurăm între noi, să fim dezbinați și să facem doar pe patrioții și pe deștepții, jelindu-ne tot timpul, fără să fim însă patrioți adevărați ? Fără să încercăm să  ne salvăm în istorie ? Nu vedeți că Marile Puteri se pregătesc de o nouă reîmpărțire a sferelor de influență care ne va hotărî un destin şi mai rău ?  Este posibil ca România să fie re-împărţită  şi să dispară ca naţiune. Descurajantă  realitate !

     Pe parcursul scrierii acestor Scrisori o să discutăm desigur cu românii care își exprimă părerea despre demersul nostru, care propun soluții, care vin cu idei, care  afirmă că sunt patrioți.

 Un cititor al site-ului nostru ne dă acest sfat: „Să nu mai scoatem românii în stradă”. Domnul acesta cred că nu a citit nici o Scrisoare, vorbește să se afle în treabă (asta este o boală veche a noastră, a românilor. Așa simțim noi că suntem importanți, mari), pentru că noi nu am spus și nu spunem nicăieri că putem salva România sau putem ajuta poporul român mărșăluind pe străzi. Am mărșăluit destul și degeaba, şi nu am rezolvat nimic. Alta este soluția prin care putem, rezolva Problema României, Problema Românească. Este Soluția pe care o prezentăm noi în aceste ”Scrisori literare și pedagogice”, care vor fi adunate într-o carte ce se va numi „MANUALUL SALVĂRII ȘI AL RENAȘTERII POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI” 

    Un alt cititor crede că noi dorim să dăm jos Guvernul. Nimic mai fals. Mai ales  acest guvern, singurul de 27 de ani care pare serios și că vrea să facă ceva pentru români ! Dacă nu cumva și-o da și el arama pe față. Nici  Domnul acesta nu a citit nici un rând din ce am scris noi. Precizăm că suntem dușmanii cei mai acerbi ai violenței, ai urii, ai invidiei, ai prostului gust, ai minciunii, ai prostiei ! Am mărturisit că suntem discipolul lui Iisus Christos și ai lui Gandhi. În locul  violenței, și al mărșăluirii pe străzi, recomandăm iubirea, bunătatea și metoda Gandhi. Îl locul acestei Căi negative de evoluție pe care suntem acum, prezentăm Calea trecerii la Construirea Sistemului socio-economic de evoluție al viitorului denumit de noi „Sistemul socio-economic de evoluție”. Este poate una dintre cele mai mari descoperiri din această perioadă istorică, şi este descoperirea care va scoate naţiunile şi popoarele din criza în care ne scufundăm cu toţii. „Sistemul socio-economic de evoluție” este Sistemul economic al viitorului, superior tuturor Sistemelor economice capitaliste, care nu cunoaște fenomenele șomajului și ale crizelor economice. Care dă de lucru tuturor oamenilor, care are un nivel educațional foarte ridicat, care fructifică la maximum inteligența și creativitatea oamenilor, care produce Evoluție. Sistemul socio-economic de evoluție își produce propria sa evoluție pe Linia de evoluție a vieții.

     De aceea v-am chemat să veniți cu noi pe drumul Salvării poporului român și al României, tocmai pentru că am realizat descoperiri în Științele sociale care ne vor ajută să ne salvăm ca popor în istorie. Aceste descoperiri vi le vom prezenta în Scrisorile următoare…Până atunci va trebui să cunoaștem și să înțelegem ce s-a întâmplat și ce se întâmplă cu noi românii în această perioadă istorică. Care sunt cauzele și factorii care au făcut ca cel mai vechi popor al Europei, să poată rezista în spațiu Carpato-istro-pontic asemenea unui stejar două mii de ani și să se prăbușească acum, după 1990, atât de ușor. Să fie total incapabil să reacționeze la agresiunile de tot felul care l-au pus la pământ și care amenință să-l scoată de pe scena Istoriei ! Suntem convinși că 80 la sută dintre români habar nu au ce s-a întâmplat și ce se întâmplă cu poporul și cu țara  în perioada aceasta ! Din păcate suntem un popor rătăcit în pustiul istoriei care habar nu avem nici ce este cu noi, nici încotro mergem, nici ce se va întâmpla cu noi. Care nici măcar nu dorim să ne salvăm, nu dorim și nu vrem nimic ! Nici măcar să ne fie mai bine nouă şi copiilor noştri ! Fie ca Domnul să fie tot timpul cu noi și să ne îndrume ! Mulțumim, Doamne !

MARELE RĂZBOI MASCAT INVIZIBIL DE 27 DE ANI CARE A DISTRUS ȘI DISTRUGE ROMÂNIA

MARELE RĂZBOI HIBRID CARE A DISTRUS ÎN ANUL 1989 STATUL ROMÂN ŞI PARTIDUL COMUNIST ROMÂN

    Așa după cum ați văzut, în Scrisoarea anterioară am arătata cât se poate de clar că în decembrie 1989 nu a fost nici o revoluție, CI A FOST UN RĂZBOI MASCAT SOVIETO-AMERICAN ȘI MAGHIAR DECLANȘAT ÎMPOTRIVA STATULUI ROMÂNI ȘI AL POPORULUI ROMÂN. Dar ca să fie distrus Statul român,  personificat de 25 de ani de Nicolae Ceaușescu, trebuia distrus Ceaușescu. De aceea acest Război mascat, mai precis acest Război hibrid din decembrie 1989,  a avut în centrul lui, într-o modalitate mascată, de revolta populară, LOVITURA DE STAT CARE L-A ALUNGAT ȘI L-A ASASINAT PE NICOLAE CEAUȘESCU.

     Fiind un Război mascat, gândit în laboratoarele secrete ale KGB, CIA și ale altor Servicii secrete Războiul hibrid din decembrie 1989 nu a fost văzut de la început ca un război, (așa cum s-ar fi întâmplat dacă ar fi fost un Război de tip militar) ci ca o revoluție. Aceasta a fost însă o mască pentru că în realitate evenimentele din decembrie 1989 care l-au răsturnat pe Ceaușescu au fost, așa cum am numit-o noi, o Anti-revoluție, care i-a manipulat îngrozitor pe români, astfel încât Sistemul socio-economic al României (societatea românească, plus economia, toate fabricile și uzinele, resursele etc) așa cum era el în anul 1989, să fie împins pe o Linie de evoluție distructivă și autodistructivă. Vedeți, de aceea acest Război mascat este foarte periculos, pentru că este foarte perfid și savant, Agresorul îl învinge pe Agresat, care habar nu are că se urmărește distrugerea lui, folosindu-se de faptul că Agresatul se află în situația de Fenomen Minus informație și nu știe cum să reacționeze pozitiv. De asemenea Agresorul se  folosește de defectele Agresatului, în cazul nostru de patologiile psihologiei poporului român, de nivelul educațional scăzut al societății, de Situația Minus informație și de Fenomenul Minus informație punându-i pe români și poporul român în situația de a-și jefui singur economia, de a se dezbina, de a se autodistruge…

    Abia acum vedem ce mare descoperirea este Descoperirea Situațiile Minus informație și a Fenomenului Minus informație ? Acum putem să ne explicăm de ce în decembrie 1989 poporul român a putut fi manipulat atât de ușor, de grav, atât de  oribil, de obscen şi de cinic. De ce Agresorii din afară la care adăugăm armata de gherilă urbană sovietică, aşa numiţii turişti şi maghiară, care pătrunseseră în interiorul Ţării, s-au folosit de defectele noastre, de faptul că eram neinformaţi, în Situaţie de Minus Informaţi, ca să ne dezbine și ca să arunce poporul român împotriva lui Ceaușescu. Şi de fapt împotriva Statului român şi a poporului român. Timişoara şi toate oraşele în care oamenii s-au răsculat împotriva lui Ceauşescu (pentru că : 1 au fost aduşi de către Agresorul extern şi de către prostia lui Ceauşescu în situaţia umilitoare de revoltă, şi 2. pentru că s-au aflat cu toţii în Situaţie de minus informaţie ca fiinţe umane, şi în situaţia de Fenomen Minus informaţie) au fost transformaţi cu ușurință ca ființe umane și ca populație, şi ei singuri s-au transformat, într-o armată a Agresorului care a luat cu asalt Sediile Comitetelor judeţene de partid, iar la Bucureşti sediul Comitetului central.  În  decembrie 1989 am fost cu toții transformați într-o armată inconştientă, manipulată de către Agresor, care şi-a atacat propriul Creier al naţiunii, adică Statul român !

      Desigur sunt milioane de români care acum regretă că în decembrie 1989 l-am dat jos pe Ceauşescu, şi este rău într-adevăr, pentru că o dată cu Ceauşescu a fost distrus Statul român, care, vrem nu vrem, era osatura Societăţii româneşti. Altfel spus Organismul naţional românesc a rămas fără Creier, victimă, unealtă şi prizonier al Agresorului extern. Din păcate acum este prea târziu să mai regretăm şi nu mai putem face nimic.

 Altfel spus, în Războiul hibrid din decembrie 1989 declanşat de KGB, de CIA, de Serviciile secrete maghiare şi de alte Servicii secrete, hotărât şi proiectat dinainte la cererea Marilor Asasini economici din exterior, şi aprobat de Mihail Gorbaciov şi de Busch, Preşedinţii URSS şi ai SUA, la întâlnirea de la Malta din 4 noiembrie 1989, noi, românii ca fiinţe umane, şi poporul român ne-am aflat pe tot parcursul acestui Război hibrid în Situaţia de Minus informaţie şi de Fenomen Minus informaţie. Şi în situația de cobai încăieraţi și manipulați de Agresor.

       Să mai stăruim puţin asupra Marelui Război hibrid din decembrie 1989 din România care a distrus Statul Român, posibil pentru totdeauna. Şi distrugându-l pe Ceauşescu a distrus  totodată şi Partidul Comunist, care în perioada comunistă a fost liantul şi Osatura Societăţii românești, cum am spus, Subsistemul de decizie şi conducere al poporului român, care a organizat, a structurat poporul român, pe care l-a condus, l-a pus la treabă şi i-a asigurat condiţiile să creeze o Economie hiperdimensionată. Şi într-adevăr, perioada 1965-1989 a fost perioada când s-a construit pe pământul românesc cel mai mult de la Burebista încoace. Şi aici un mare merit îi revine şi  lui Nicole Ceauşescu.

     Faptul acesta demonstrează că dacă Poporul român are o Conducere centralizată, puternică şi un Conducător patriot, care conduce cu mână forte Țara, POPORUL ROMÂN ESTE UN POPOR EXTRAORDINAR, ŞI EL POATE FACE MINUNI ÎN ISTORIE. Aşa cum a făcut în războiul lui Basarab I cu regele invadator al Ungariei, Carol Robert de Anjou, în perioada Ştefan cel Mare, şi în timpul lui Mihai Viteazul. Iată ce trebuie noi, românii, şi conducerea Ţării, care este şi care va fi în viitor, să înţelegem şi să învăţăm, că atunci când la Conducerea Ţării se află un Stat centralizat, puternic, inteligent, înţelept, care îşi iubeşte poporul şi lucrează pentru el, poporul acesta este capabil de minuni în istorie. Iar Ţara, Sistemul socio-economic românesc  prosperă și se  dezvoltă şi evoluează.

     Din păcate Nicolae Ceauşescu, om setos de putere, nu ştim cât de patriot a fost o dată ce Idealul lui cel mai mare, Setea lui cea mai adâncă a fost Puterea, s-a gândit în primul rând la  Puterea lui, să  rămână și să fie el veșnic la Putere… A fost un om bolnav de putere şi un stalinist convins, pentru că el din adolescenţă până în 1964, fiind în Partidul Comunist din România şi apoi în conducerea PMR, ca să acceadă la putere a fost instrumentul ruşilor, aplicând politica lor în România. Se ştie că Partidul Muncitoresc român, cum s-a numit Partidul Comunist din România din 1948 până în 1965 la al IX-lea Congres, la care Nicolae Ceauşescu a fost ales Conductor al Partidului Comunist Român şi al României, a fost în România unealta ruşilor. Ceauşescu fiind un om lipsit de cultură, dar setos de putere, cu un instinct foarte dezvoltat al puterii, fiind de formaţie stalinist, obsedat de putere, megaloman, crezându-se geniu a făcut mari greşeli în domeniul economiei, în domeniul culturii. Astfel că începând cu anul 1982 când România a început să-şi plătească datoriile nivelul de trai în România a scăzut atât de mult, oamenii fiind obligaţi să stea la cozi interminabile şi să îngheţe în case, încât în decembrie 1989 populaţia nemaisuportând, fiind manipulată şi de agenţii serviciilor străine infiltrați în România, a explodat.

      Din acel moment, al explozie populare în decembrie 1989, putem să spunem că a început Războiul hibrid din România, împotriva statului român şi a poporului român, dus de Serviciile secrete străine KGB, CIA, Serviciul secret maghiar, foarte activ, şi de alte servicii secrete. Ca să fim istoriceşte corecţi Războiul Hibrid din decembrie 1989 împotriva Statului român, a poporului român şi a României are două mari  etape.

1. Prima etapă este Etapa de pregătire a lui care începe încă din 1968 când Leonid Brejnev, Conductorul URSS din acea perioadă, doreşte să-l pedepsească şi să-l înlăture pe Nicolae Ceauşescu de la Putere pentru a-şi pune omul lui, pentru că se opusese intrării Trupelor Tratatului de la Varşovia în august 1968 în Cehoslovacia şi pentru că devenise un fel de disident în cadrul Tratatului de la Varşovie. Vasalul de la Bucureşti din Sistemul mondial comunist patronat de Moscova nu mai asculta de Stăpân. Ei bine, din anul 1968 până când, în sfârşit, au reuşit şi l-au doborât, Moscova, KGB-ul au tot încercat să-l înlăture pe Ceauşescu. Securitatea română a dejucat însă toate comploturile pe care Stăpânii de la Moscova le-au organizat ca să-l înlăture pe Ceauşescu…Până când a venit la Putere în Uniunea Sovietică ţarul Mihail Gorbaciov, mai rafinat şi mai periculos decât predecesorii său, care promitea să realizeze o reformare a Sistemelor Reformele propuse de el s-au numit Perestroika şi Glaznosti. Gorbaciov a început în primul rând să reformeze Sistemul socialist al URSS unde a întâmpinat o mare rezistenţă. S-a încercat chiar o Lovitură de stat de către talibanii PCUS. Apoi, folosindu-se de instrumentul numit KGB a vrut ca reformele sale să fie aplicate  în toate Ţările foste  socialiste, care făceau parte din sfera de influenţă a Moscovei. Pentru aceasta KGB a organizat cunoscutul Sistem de lovituri de stat (în nici un caz ele nu se pot numi revoluţii, ci mai degrabă antirevoluţii) ale anului 1989, trecând la înscenarea unor lovituri mascate de palat în Ţările din Estul Europei, prin care a înlăturat toţii Conducătorii ţărilor satelite din Estul Europei, care erau vasale Moscovei şi făceau parte din Sistemul comunist mondial, sau din Lagărul socialist, cum ui se mai spunea.

      În celelalte Ţări, în Germania de Est, în Cehoslovacia, în Polonia, în Bulgaria, în Ungaria  Conducerile Partidelor comuniste, în primul rând Conductorul Partidului comunist, au fost date jos, uşor, prin înscenarea unor mişcări de stradă, şi prin numirea unor noi Secretari generali ai partidului, care erau oamenii Moscovei, ai lui Gorbaciov. Şi care, credea Gorbaciov că vor aplica în Ţările lor Politica de Galznosti şi de Perestrika a lui, că vor fi deci reformatori ca şi  Gorbaciov.

       Singurul care nu a voit să plece de la Putere din liderii din Ţările comuniste din Răsăritul Europei a fost Ceauşescu. Acest lucru ne spune sigur că Ceaușescu și-a pus întotdeauna interesul lui personal, egoist, Puterea, mai presus de interesul național ! Binele lui înaintea binelui României și a poporului român. În întâlnirile lor Gorbaciov i-a cerut lui Ceauşescu să plece de la Putere, Ceauşescu a refuzat, s-a ajuns la certuri aprige. Gorbaciov l-a ameninţat. Văzând că Ceauşescu nu vrea cu nici un preţ să părăsească puterea (Ceauşeştii, amândoi, şi el şi soţia sa, erau bolnavi de egopalsm, erau paranoici, bolnavi de putere, Puterea le luase minţile) s-a trecut la aplicarea în practică a înlăturării lui Nicolae Ceauşescu folosindu-se Metoda Revoluţiei ca instrument de înlăturare a unui regim, a unui guvern. Adică  prin înscenarea unei revolte naţionale, iniţiată de cârtiţele  kaghebiste şi de agenţii de influenţă, bine plătiţi, având spatele acoperit, şi ai Estului şi ai Vestului, care erau în ţară. Este ceea ce cunoaştem că s-a întâmplat în România în decembrie 1989.

       Spuneam că în cazul evenimentelor din decembrie 1989 din România, care se constituie într-un Război hibrid, au exista două  etape. Prima etapă fiind pregătirea Războiului, iar a doua etapă fiind Războiul hibrid propriu zis, având atât elemente ale Războiului mascat invizibil cât şi elemente ale războiului militar.

       Perioada de pregătire a debarcării lui Ceauşescu şi a încheierii Experimentului comunist mondial a început demult prin războiul informaţional şi psihologic pe care Marii Bancheri internaţionali, (pentru că la ordinul lor, la cererea lor a fost proiectat Sistemul de lovituri de stat al anului 1989 din Estul Europei), care conduc lumea, şi Guvernele occidentale l-au dus împotriva Regimurilor din Ţările socialiste. Dar şi regimurile din Ţările socialiste prin ceea ce s-a numit propagandă au dus în interiorul ţărilor lor un  război informaţional şi psihologic de data aceasta împotriva propriilor lor popoare. Eram zilnic îndoctrinaţi prin mass-media. În plus Marii Asasini Economici mondiali, care sunt în primul rând Marii Bancheri mondiali, l-au atras pe Nicolae Ceauşescu în 1967 în ceea ce am numit capcana Războiului economic, aşa cum l-a descris John Perkins în cartea sa celebră „Spovedania unui asasin economic”, în care a dezvăluit cum Corporaţiile, Multinaţionalele din Occident, din Statele Unite dar şi din Europa, folosindu-se de metode mascate, perfide, subtile le propun Ţărilor din Lumea a treia Proiecte economice, care constau în împrumuturi bancare masive pe care Ţările din Lumea a treia le fac la Marile Bănci mondiale. Derulându-se proiectele acestea în Ţările din Lumea a treia se vede că implementarea proiectelor economice propuse de Asasinii Economici din exterior a dus la ruinarea economiilor din Lumea a Treia, la distrugerea echilibrelor ecologice, la îmbolnăvirea populaţiei. În nici un caz la dezvoltarea Economiilor Țărilor în care Marii Asasini Economici și-au implementat Proiectele lor perfide. FMI, ca şi alte Bănci şi Toate Corporaţiile  sunt ceea ce se cheamă Asasini Economici mondial. Pentru că ei operează la nivel planetar. Dar pe lângă Asasinii Economici mondiali, care au o putere economică extraordinară, mai există şi Asasini Economici regionali, Asasini economici situaţi pe nivelele inferioare. Aceşti Asasini economici, pe orice nivel ar fi ei, sunt ceea ce se cheamă cancere economice în Sistemele socio-economice naţionale în care operează şi în Corpusul  Sistemului socio-economic al Civilizaţiei umane. Sunt o nenorocire.

      Asasinii Economici cumpără Guvernele, serviciile secrete în Ţările pe care le împrumută  sau în care propun Proiecte economice, proiecte care ruinează economiile ţărilor în care operează, aşa cum s-a întâmplat în România după 1990, unde Asasinii Economici au venit ca investitori, rezultatul fiind distrugerea  Economiilor naţionale.

            Marii Asasini economici, care sunt Agresorii, se află în raport cu Agresaţii, cu Victimele lor, în Situaţia de Plus Informaţie, iar  Guvernele şi Societăţile agresate, cum a fost şi România, se află în Situaţia de Minus informaţie şi de Fenomen Minus informaţie, astfel că habar nu au cum sunt manipulaţi, că de fapt Investitorii urmăresc distrugerea lor, şi că de fapt acceptând împrumuturile şi investiţiile de la Asasinii Economici ei singuri participă la distrugerea Economiile şi a Societăţilor din Ţările lor.

       Marii Asasini economici (Economiştii lor, care sunt mari minţi diabolice) au pus la  punct strategii subtile, absconse, perfide prin care să-şi păcălească Victimele, de care Victimele habar nu au. Astfel  Asasinii Economici au conceput, au pus bazele unui  Ştiinţe economice particulare (o ramură a Ştiinţe Economice generale) diabolice prin care ei, Băncile lor se îmbogăţesc prin distrugere. Nu prin progres şi dezvoltare, nu prin creare de locuri de muncă, de întreprinderi, etc, adică nu pe o cale pozitivă, pe o cale a progresului economic, ci prin distrugerea aleator Economii naţionale, prin distrugerea Adversarilor care le stau în cale, prin ruinarea unor societăţi comerciale şi naţionale. Această ştiinţă pe care noi am numit-o ŞTIINŢA ECONOMICA A DISTRUGERII, şi pe care am dedus-o, am studiat-o descompunând-o în elementele ei componente, astfel că o cunoaştem destul de bine, pentru a şti  ce măsuri  poate şi trebuie să ia o Ţară, (ca România, Grecia, etc) agresată şi distrusă de Asasinii economici din exterior, a fost perfecţionată de către Economiştii, Psihologii, Sociologii din Laboratoarele Asasinilor economici până la un nivel cu adevărat genial şi diabolic. Oamenii aceşti au perfecţionat astfel spus Războiul economic, Războiul Mascat invizibil, au perfecţionat Ştiinţa Războiului economic (Economia distrugerii) ducând-o pe culmi nebănuite, prin împletirea Războiului economic cu războiul informaţional, cu cel cultural, psihologic, educaţional, de mediu, axiologic…Ce mai, o Nebunie, Demenţă curată ! Acest Război  economic, combinat cu tipurile de războaie numite mai sus, fiind total invizibil (de aceea noi l-am numit Război mascat invizibil) şi care este numit de Strategii americani, Război din generaţia a V-a, a VI-a, etc, este Războiul dus de Marile Puteri, de Marii Bancheri internaționali care a înlocuit Războiul colonialist din secolele XVIII şi XIX. El se desfăşoară acum la nivel mondial, de aceea noi afirmăm că popoarele, naţiunile, Civilizaţia umană se găsesc în această perioadă istorică, începută în cea de-a doua jumătate a secolului XX, în ceea ce noi am numit AL PATRULEA RĂZBOI MONDIAL. Care din păcate s-a generalizat  în tot Corpusul Civilizaţiei umane ca o cangrenă canceroasă. Din punct de vedere psihologic, sociologie, economic el chiar este Corespondentul cancerului din organismul biologic.

      Şi acum să revenim la noi, la Ceauşescu şi la România. Ceauşescu în megalomania, în setea lui de putere paranoică, de cum a venit la putere în 1965 a iniţiat un amplu program de dezvoltare a industrie. Industrializarea a devenit procesul economic fundamental. Sigur că a fost bună industrializarea şi dezvoltarea economică a României, numai că ea a fost una forţată, şi excesivă, făcută cu mari greşeli, fără să se ţină  seama de legile economiei, de ritmurile  de dezvoltare ale Organismului naţional românesc Fiind  bolnav de egoplasm, Ceauşescu nu s-a consultat cu Economişti de valoare, ci s-a înconjurat de mediocrităţi care l-au lins şi l-au manipulat, l-au păcălit, ca să o ducă ei bine în posturile lor grase, şi l-au nenorocit, nenorocind în acelaşi timp şi ţara.

       Ceauşescu  voind să dezvolte Economia românească, nefiind o Minte  de economist (ar fi avut nevoie de un consilier viitorolog) în anul 1967 a făcut împrumuturi la Marile Băncile internaţionale. Împrumuturile făcute de el s-au situat în jurul cifrei de 13 miliarde de dolari,  (astăzi avem în jur de 1000 de miliarde de euro) cu care Ceauşescu chiar a industrializat România. S-au construit fabrici, uzine, combinate, hidrocentrale, oraşele s-au dezvoltat foarte mult, în comparaţie cu satele, dându-se o mare lovitură civilizaţiei rurale. Habar nu a avut Ceauşescu  atunci când a făcut acele împrumuturi că din acel moment el şi România au picat în Capcana Marilor Asasini economici. Pentru că atunci când a sosit  scadenţa ca România să plătească ratele începând cu anul 1982, Economia românească fiind subfinanţată, nivelul de tari al românilor a scăzut foarte mult. Ceauşescu a strâns şi mai mult cureaua ca să plătească datoriile mai repede, viaţa oamenilor a devenit un calvar stând la cozi şi îngheţând în case, fapt care  a dus la  mari nemulţumiri şi la explozia socială din decembrie 1989. Românii se săturaseră stând la cozi  pentru orice şi îngheţând în case, ducând un trai nenorocit fără nici o perspectivă.

     În acelaşi timp, întorcându-ne în urmă trebuie să spunem că Marii Asasini Economici din Vest ca şi Gorbaciov din Est au conlucrat perfect ca să aducă România în pragul sărăciei iar pe români în pragul exasperării. FMI şi Banca Mondială i-au pus lui Ceauşescu sula în coastă obligându-l să plătească datoriile mai repede, Gorbaciov la rândul lui i-a cerut la export alimente în cantităţi mari în URSS, astfel că Ceauşescu a restrâns drastic consumul de alimente în Ţară, ca să plătească datoriile cât mai repede. În timpul acesta  securiştii din România, care fuseseră racolaţi de kgb şi care lucrau la doborârea lu Ceauşescu, au închis  depozitele de alimente ca acestea să nu ajungă la românii care stăteau la cozi interminabile, astfel încât să fim cu toţii aduşi în starea explozivă de revoltă. La aceasta se mai adăugau dizidenţii din România care erau agenţi de influenţă şi ai occidentului şi ai ruşilor, tocmai ca să  îi creeze lui Ceauşescu o imagine cât mai proastă, şi ca să-i revolte pe români şi mai mult. Serviciile secrete KGB şi CIA, aveau deja pregătit scenariul Loviturii de stat care trebuia să-l de jos pe Ceauşescu, şi care trebuia să fie învăluită în revolta populară şi în ceea ce s-a chemat în zilele acelea Revoluţia română.

      Habar nu aveam noi românii că totul era o manipulare ordinară, că tinerii fuseseră chemaţi să apere televiziunea ca să fie împuşcaţi, pentru că numai dacă erau mii de victime mascarada aceea putea să dea impresia unei revoluţii, şi să fi numită revoluţie.

    Aşadar, perioada de pregătire a Războiului hibrid, mixt din decembrie 1989 plănuit de Marii Asasini din exterior (care sunt un grup eterogen, mascat, format din Marile Bănci Internaţionale, deci Marii Bancheri Internaţionali care conduc Societăţile secrete, Bildelberg, CFR etc, Guverne fidele sau penetrate de oamenii care fac parte din Societăţile secrete sau din Serviciile secrete ale Marilor Puteri, ale Marilor Bancheri mondiali, oameni politici, Presă, Servicii secrete, Specialişti în Economie, în Psihologie, în Psihologia maselor îndeosebi, în Viitorologie, buni planificatori etc) era încheiată în momentul în care Mihail Gorbaciov şi G Busch s-au întâlnit pe 4 noiembrie 1989 la Malta. URSS şi SUA aveau deci pregătit  Scenariul după care să se desfăşoare Războiul mixt din decembrie 1989…Trebuia numai să se dea semnalul de începere., acesta fiind dat de Gorbaciov și de Busch.

     Acest Război hibrid a început la Iaşi în 14 decembrie 1989, acolo s-a încercat declanşarea primei revolte împotriva lui Ceauşescu. Nu s-a reuşit, lucrurile n-au ieşit cum trebuia fiind încurcate de Securitatea română, după care revoltele au fost stimulate să se producă la  Timişoara unde s-au declanşat pe 16 decembrie. Cum populaţia românească fusese adusă la capătul răbdării, cum  kgb-ul avea în România peste 8 000 de cârtiţe, implantate prin uzine, printre muncitori, în medii aglomerate vâlvătaia s-a întins în toată Ţara, în primul rând la Bucureşti, unde Ceauşescu trădat de securitate, de Capii Securităţii şi de Armată a fost alungat din Comitetul central şi apoi asasinat mişeleşte în ziua de 25 decembrie 1989.

      Aşadar, etapa de pregătire a Răsturnării lui Ceauşescu şi a distrugerii Satului român ţine din anul 1968 când Ceauşescu l-a supărat pe Brejnev că s-a opus intrării trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia, când KGB a demarat un şir de încercări de răsturnare a lui Ceauşescu, prin lovituri de stat din interiorul Partidului şi al Securităţii, până pe 14 decembrie 189 când s-a încercat producerea revoltei  antiCeauşecu la Iaşi.

 Iar etapa când în România s-a desfășurat Războiul hibrid împotriva Statului român şi a României ţine din 14 decembrie 1989, începutul revoltei ratate de la Iaşi şi până pe 28 ianuarie 1990 când s-a constituit noua Putere de la Bucureşti, noua Conducere neocomunistă, total aservită Moscovei, reprezentată de Partidul FSN condus de Ion Iliescu şi de Guvernul condus de Petre Roman. De la această dată până astăzi anul 2017, adică pe durata a 27 de ani, România a intrat intr-o altă etapă, când este Victima şi Obiectul celui mai Mare şi distructiv Război mascat din istoria noastră, care a reuşit, cu concursul nostru, să distrugă într-o mare măsură Organismul naţional românesc.

      În rezumat, între 14 decembrie 1989, când s-a iniţiat revolta nereuşită la Iaşi de către KGB şi de către un grup de dizidenţi români sinceri, dar care habar nu aveau ce se întâmplă şi ce urmează să se întâmple cu România, şi 28 ianuarie 1990, când la Bucureşti s-a înscăunat noua Putere de sorginte keghebistă, România fiind de acum o ţară ocupată, captivă, (care şi-a pierdut independenţa şi suveranitate până acum în anul 2017, sperăm că nu definitiv), avem  aşa cum l-am numit Marele Război mixt, din anul 1989, care a reuşit să distrugă Statul român, pentru a introduce România pe o altă cale de dezvoltare. Când  România va deveni, la modul total, Victima Marilor şi Micilor Asasini economici, din exterior şi din interior. Victima Marilor Puteri. Pe parcursul acestei perioade, 1990-2017, noi românii, şi poporul român ne-am aflat în Situaţia de Minus informaţie şi de Fenomen Minus informaţie, când habar nu am avut ce se întâmplă cu noi. Că suntem manipulaţi şi distruşi. Şi tot pe parcursul acestei perioade, datorită faptului că habar nu aveam ce se întâmplă cu noi, noi, românii, am fost introduşi în ceea ce noi am numit o Macro-situaţia naţională distructivă şi autodistructivă. Pe o Cale distructivă și autodistructivă.  Când elementele Organismului naţional au fost puse în situaţia de a se distruge unele pe altele, fapt care a dus şi la distrugerea economiei româneşti şi la distrugerea societăţii româneşti, a culturii, a învățământului, a sănătății, a poporului român. Aşadar în această situaţie ne găsim acum ! Iar dacă dorim cu adevărat să salvăm poporul român şi România, noi trebuie să privim aceste realităţi şi adevăruri în faţă, cu toată luciditatea, şi să plecăm în Rezolvarea Problemei româneşti de la ele !

Dar despre ce se va întâmpla cu noi, românii, pe parcursul  anilor 1990-2017, când România a devenit Obiectul şi Victima  Asasinilor economici în „Scrisoarea literară şi pedagogică” de data viitoare.

Continuare în Scrisoarea literară şi pedagogică viitoare.

  ȘTEFAN DUMITRESCU

27. 01. 2017

http://www.stefandumitrescu.com/2017/01/27/opta-scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-romanilor-razboiul-urss-sua-si-ungaria-impotriva-romaniei-decembrie-1989/

A  ȘAPTEA SCRISOARE LITERARĂ ȘI PEDAGOGICĂ 

ADRESATĂ ROMÂNILOR

 PE DRUMUL SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI

RĂZBOIUL  URSS, SUA ȘI UNGARIA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI ÎN DECEMBRIE 1989

    Aşa cum am spus, în cea de-a şaptea „Scrisoare  literară şi pedagogică” vom arăta cum evenimentele din decembrie 1989, care l-au răsturnat pe Nicolae Ceauşescu,  nu au fost în nici un caz o revoluţie, aşa cum ne-au spus Manipulatorii, Autorii Loviturii de stat din decembrie 1989 şi mass-media românească mincinoasă şi ticăloasă, care ne-au minţit şi ne-au manipulat într-un mod incredibil, cinic, oribil, foarte ruşinos pentru un popor care are o istorie  milenară.  Credem că nu se va putea estima niciodată cât de mult rău a făcut mass-media românească poporului român. Este foarte ruşinos şi pentru scriitorii şi jurnaliştii acestui popor, pentru educatorii lui, învăţători şi profesori, pentru oamenii de ştiinţă, pentru elita lui pe care n-o are, şi care nu s-au prins nici până acum, nici după 27 de ani (când noi am spus asta din anii 1990-91) că în decembrie 1989 nu a fost nici o revoluţie, CI UN MARE RĂZBOI FOARTE DISTRUCTIV.  De altfel faptul că în decembrie 1989 am fost atât de uşor şi de total manipulaţi, ca şi cum am fi fost nişte copii oligofreni, ne arată care este nivelul educaţional al poporului român, cât de pregătit este el să facă faţă agresiunilor de tot felul. Şi desigur, cât de slabi suntem ca popor !

       Este mare ruşine că ziariştii, scriitorii, psihologii, sociologii, politologii, oamenii de ştiinţă români nu au descoperit şi nu au spus poporului român că din 1989 încoace ne aflăm în război, şi încă ÎN CEL MAI MARE RĂZBOI CARE S-A PURTAT  VREODATĂ PE PĂMÂNTUL ACESTA.  Referitor la noţiunea de elită,  noi spunem că în România, în istoria noastră din ultimele două veacuri, noi nu am prea avut ceea ce se înţelege prin cuvântul Elită. Adică  Mari Minţi, mari Oameni de cultură,  mari ca Oameni, care au o contribuţie însemnată la dezvoltarea culturii, a inteligenţei, a gândirii unui popor. Care prin cultura şi comportamentul lor sunt exemple de urmat. Care se pun în slujba poporului, şi îi orientează pe oameni pe Calea cea bună, care îi luminează şi le formează simţirea, gândirea şi comportamentul în sensul bun al cuvântului. Începând cu deceniu al patrulea al secolului al XIX-lea am avut o mare minte, un Mare Gânditor politic în persoana lui Nicolae Bălcescu, iar Gruparea pașoptistă în momentul revoluţiei de la 1840 a fost cu adevărat Elita Ţării. Pentru că într-adevăr ea le-a arătat românilor Calea pe care trebuie să meargă acest popor, direcţia în care merge istoria, calea acesta fiind Progresul naţional.  Este singura dată când poporul român a avut o Elită în adevăratul sens al cuvântului. Care a trezit acest popor din starea de amorţire ajutându-l să iasă din feudalism. Gruparea paşoptistă a Creat un Program  naţional şi un curent de mase, un curent de gândire social politică în planul culturii, care a şi fost parţial aplicat în practică, acest Program orientând societatea românească pe drumul progresului istoric. Mai mult, Gruparea paşoptistă a organizat micii meseriaşi,  orăşenimea şi ţărănimea şi a trecut la luptă pentru înlăturarea vechii ordini, şi pentru a aplica în practică Programul Revoluţiei de la 1848. Aceste evenimente constituie în istorie Revoluţia paşoptistă din Ţările române, mai mult din Ţara Românească. Da, Gruparea paşoptistă a fost în momentul  1848 ceea ce se numeşte Elita Ţării.

     Ei bine, de la momentul 1848 nu am mai avut nici un Grup de oameni politici care să formeze Elita Ţării, care să se gândească la binele poporului român şi la progresul lui, la interesele şi aspiraţiile lui şi să-şi dedice viaţa împlinirii lor…Am putea să numim totuşi personalităţile politice din Partidul Naţional Român de dinainte de 1918 care au militat pentru Unirea Ardealului cu România ca Oameni politici adevăraţi. Dar asta numai până în momentul realizării Marii Uniri, pentru că după 1918  intrând în partidele politice ale vremii au devenit şi ei nişte veritabili şi lamentabili politicianişti ca Iuliu Maniu, A Cuza, Octavian Goga etc, etc.

    După Cuza, o dată cu înfiinţarea Partidelor politice, Partidul Naţional Liberal în 1875 şi Partidul Conservator în anul 1882, tinerii care fuseseră oameni politici autentici şi formaseră Elita Ţării la momentul 1848, după intrarea în partidele politice s-au îmbolnăvit şi ei de virusul neiertător al politicianismului. Aşa se face că după Cuza până la Primul Război mondial şi în perioada interbelică am avut numai grupări politicianiste, (nu şi partide politice, în adevăratul înțeles al cuvântului) formate nu din oameni politici adevăraţi, care să militeze pentru progresul ţării, pentru aspiraţiile poporului român, ci din politicianişti nenorociţi, ca toţi cei din această nenorocită perioadă postcomunistă. Ca toţi cei din bolnava clasă politică românească !

    În cea de-a două jumătate a secolului al XIX-lea în bunătatea lui Domnul ni l-a dăruit totuşi pe cel mai Mare Gânditori politic pe care l-am avut în ultimele două veacuri, care a fost şi este şi cel mai Mare Gazetar politic român. Este vorba desigur de  Mihai Eminescu.  Este de departe cel mai Mare Gânditor politic și cel mai Mare Gazetar politic, și desigur și cel mai mare Poet, aşa după cum ştim cu toţii, pe care l-a dat acest neam în ultimele veacuri. Din păcate, așa după cum se știe, pentru că Gânditorul politic și Omul politic Eminescu (Omul politic Eminescu nu a fost la fel de mare ca Gânditorul politic), tocmai pentru că era un mare patriot, un om cinstit care lupta pentru  interese poporului român, și pentru că a criticat în termenii cei mai obiectiv politicianiștii din vremea lui, cei care formau clasa politică a timpului, a  fost scos de pe scena politică și asasinat. Acesta este unul dintre cele mai ruşinoase, mârşave, oribile evenimente din istoria noastră, şi el vorbeşte cât se poate de bine despre clasa politică românească…O clasă de politicianişti mediocri, de hoţi, demagogi,  de inconştienţi, bolnavi de egoplasm, de axiofagie şi de inteligenţă negativă, care nu este capabilă să suporte, să accepte valoarea, pe care o elimină fără scrupule. O clasă  politică, bolnavă de patologiile psihologiei poporului român, criminală.

    Din păcate de la Eminescu până azi nu am mai avut nici un Gânditor politic mare, care să fie capabil să pună bazele unui Curent de gândire social politică, unei Doctrine social-politice care să crească  din solul acestui popor, să  fie expresia simţirii şi gândirii acestui neam milenar, şi care să-şi propună să împlinească aspiraţiile şi interesele poporului român.  Să rezolve ceea ce noi  am numit Problema românească. 

   Am avut în schimb câţiva Gazetari politici mari, din păcate foarte puţini, numai patru, Patrioți adevăraţi dotați cu talent literar, care au folosit cuvântul și articolul ca să-i spună poporului român Adevărul, Adevărurile. Care au fost creatori de opinie, arătându-i poporului român problemele grave cu care se confruntă, revelându-i slăbiciunile dar şi laturile sale tari, spunându-i în faţă care sunt primejdiile care-l pândesc şi orientându-l pe Calea cea bună, care să-l scoată la liman. Care să-l  ajute să nu mai fie un popor nefericit, veşnic jefuit şi călcat în picioare. Învățându-l, arătându-i cum poate să fie un popor demn, puternic, bogat, victorios în istorie.  Să nu mai fim tot timpul un popor victimă al istoriei ! Este ceea ce încercăm şi noi în cultura română şi în istorie cu umilele noastre puteri date de Domnul.  Aceștia  Gazetari mari au fost după Mihai Eminescu, Nicole Iorga și Octavian Goga, (aceștia împreună cu Eminescu fiind asasinați. Să notăm acest lucru) și marele gazetar, vai atât de necunoscut azi, Pamfil Şeicaru, cel care după lovitura de stat  de la 23 august 1944 a fost obligat să rămână în  exil. Nu s-a mai întors niciodată în ţară. Nici nu ar fi fost posibil pentru că ar fi fost arestat şi băgat în închisorile comuniste unde ar fi murit, aşa cum au murit mulţi oameni politici şi patrioţi adevăraţi după ce  Comuniștii au ajuns la putere.  Mai spunem de asemenea că cei trei mari gazetari Nicolae Iorga, Octavian Goga şi Pamfil Şeicaru, din păcate nu au fost  şi mari Gânditori politici ca Eminescu. 

 Şi acum  din punctul de vedere al unui gazetar care doreşte să-i spună poporului său adevărul, să-i arete adevărurile crunte, nemiloase periculoase cu care se confruntă şi primejdiile care îl pândesc, să ne aplecăm asupra Războiului mixt care a răsturnat în decembrie 1989 regimul comunist condus de Nicole Ceauşescu, şi care a distrus, sperăm că nu pentru totdeauna, Statul român autentic. 

                                                              2

      Precizăm, și subliniem, lovitura de stat care l-a  dat jos pe Ceaușescu a fost dată în primul rând împotriva Poporului român și a Statului român, pe care l-a distrus definitiv, o dată cu asasinarea lui Ceaușescu. Mai facem o precizare: evenimentele din decembrie 1989, toate făcând parte dintr-un Scenariu KGB, CIA, Serviciile secrete maghiare, franceze, sârbe, privite în ansamblul lor se constituie ca un Război mascat, format la rândul lui dintr-o sinteză de războaie, informaționale, psihologice, electronice, de gherilă urbană, Război dus împotriva Statului român și a Poporului român, așa cum avea să se vadă foarte clar mai târziu. Pe cei care au hotărât şi au declanşat acest Război mascat invizibil împotriva poporului român şi a României în anul 1989 nu-i interesa Ceauşescu, să-l dea jos pe Ceauşescu. Pe ei îi interesa să pună mâna pe România, pe bogăţiile ei, pe Economia ei, care urma să fie privatizată, jefuită, distrusă pentru a transforma Ţara în piaţă de desfacere şi în colonie, şi pentru a-i lua pe nimic forţa de muncă. Este ceea ce s-a şi întâmplat. Dar ca Marii Asasini economici, ca URSS şi SUA, şi Ungaria să distrugă România, eventual s-o împartă, aşa cum a şi existat acest plan, trebuia distrus mai întâi Nicolae Ceaușescu (şi Statul român), care se opuneau ca România să încapă pe mâna Marilor Asasini Economici. Cum Ceauşescu reprezenta Statul român autentic, şi cum el se opunea din răsputeri lui Gorbaciov şi Imperialiştilor, (voind să rămână la Putere cu orice preţ. El şi Elena Ceauşescu erau bolnavi de putere) care sunt Marii Bancheri internaţionali, şi Marii Asasini economici mondiali, este limpede că Ceauşescu trebuia eliminat mai întâi.  Pe el trebuia să se concentreze lovitura pricipală.

      Subliniem, aşadar, ca să ne fie limpede. Ca acest Război complex, mascat dus împotriva Statului Român (şi a Poporului român), care trebuia distrus, să izbândească trebuie mai întâi să fie distrus Ceaușescu, Capul Statului român. Ceaușescu era stânca ce le stătea în Cale, de care se izbeau Agresorii invizibili și de care nu ar fi putut să treacă, de aceea ei s-au  ocupat în primul rând de proiectarea, de organizarea și executarea Loviturii de stat, care, aşa cum am văzut, s-a folosit de revolta populației, pe care au manipulat-o și au întărâtat-o, orientând  ura şi revolta românilor împotriva cuplului Ceauşescu.

    Așadar, mai precizăm încă o dată, contrar a ceea ce se crede, în decembrie 1989 în România nu a avut loc doar o Lovitură de stat. Lovitură de stat care făcea parte din Sistemul de lovituri de stat din Ţările foste socialiste, organizat, gândit și aplicat în practică de KGB pe parcursul anului 1989 și care a măturat şi a doborât asemenea unui castel de cărţi toate regimurile foste socialiste din Europa de Răsărit vasale Moscovei.

De ce spunem că în anul 1989 în România a avut loc un Mare Război hibrid, sau mixt (şi nu numai o lovitură militară) ?

     În primul rând pentru că începând cu primăvara anul 1989 în România au început să sosească în mașini Lada turişti, mii de turişti, din Uniunea Sovietică, care, chipurile, erau în tranzit către Iugoslavia. Aceşti turişti nu au mai ajuns niciodată în Iugoslavia ci s-au cazat în România pe unde au  putut… Dormeau în maşinile lor Lada, erau organizaţi în grupuri, câte patru în fiecare maşină Lada, şi se alimentau făcând cumpărături de la Alimentare…Mașinile Lada au fost văzute staționând  în chempinguri, prin păduri, dar au fost văzute și în parcările unor hoteluri…Până în decembrie 1989 se estimează că în România  au venit în jur de 56 de mii de asemenea turişti… Aceştia aveau să fie cei care în primele zile ale Pseudorevoluţiei din decembrie, aşa cum erau risipiţi în grupuri în toată ţara, în primul rând în centrele unde aveau să izbucnească revolte, spărgeau vitrinele magazinelor, se strecura în grupurile de demonstranţi şi îndemnau la revoltă. La Timişoara,  maghiari veniţi (agenţi specializaţi în războiul de gherilă urbană) din Ungaria au fost cei care au spart vitrinele magazinelor, s-au pus în fruntea coloanelor de demonstranţi, s-au strecurat în rândul demonstrațiilor şi au tras prin haină în armata română.  Sau îmbrăcaţi  în hainele armatei române s-au strecurat în rândul soldaţilor români şi au tras în  mulţime ca să revolte mulţimea împotriva armatei.

    Aşa a fost revoltată mulţimea şi la Timişoara şi la Bucureşti. Această revoltă a fost direcţionată împotriva lui Ceauşescu. Un muncitor  timișorean  care se afla în coloana de demonstranţi a povestit la televizor că l-a văzut pe securistul de la ei din uzină cum spărgea vitrinele, și cum îi îndemna pe demonstranți să înainteze. Acesta este un argument sigur că la inițierea revoltei de la Timișoara, pe lângă agenţi străini au participat și oameni ai Securității române, care fuseseră  racolați de KGB, făceau parte din ramura keghebistă a Securității.

    Ca să se ajungă la revolta din decembrie 1989,  KGB-ul şi CIA racolaseră  cu mult înainte o mare parte din Securitate, în primul rând Capii (după mărturia unor ofiţeri din fosta Securitate fuseseră racolaţi peste două treimi din Securitate). Ramura KGB-istă din Securitate încă din martie 1989 (a se vedea cartea domnului General Corvin Lupu, în care se afirmă cu  documente, deci foarte bine argumentat acest lucru) a închis Depozitele naţionale cu mâncare, astfel încât alimentele să se strice în depozite, să nu ajungă la populaţie, pentru ca aceasta suferind de foame, umilită, să se revolte. Ceea ce s-a şi întâmplat. Populaţia  României, care stătea la cozi  şi îngheţa în case de frig de mai bine de 7 ani, din 1982, bineînţeles că după ce a  văzut că  Timişoara iese în stradă şi se revoltă, cerând plecarea lui Ceauşescu şi Jos Comunismul, a declanşat în ziua de 22 decembrie 1989 revolte în mai multe centre judeţene şi industriale din ţară.

      Radio Europa liberă care ducea de mulţi ani un război informaţional şi psihologic împotriva lui Ceauşescu, (care aveam să vedem că a fost mai mult împotriva Statului și a poporului român) a anunţat în ziua de 21 decembrie 1989 că la Timişoara Securitatea lui Ceauşescu a  făcut peste 60 de mii de victime.  La radio Europa liberă s-au auzit rafalele puștilor mitralieră cum trag în demonstraţi şi cum până la acel moment,  21 decembrie 1989, erau peste 60 de mii de moţi. Bineînţeles că această ştire, acest montaj de la radio Europa liberă a  cutremurat și a indignat pur şi simplu întreaga societate românească. I-a revoltate pe români, i-a scos din case şi i-a asmuţit asupra lui Ceauşescu. Această revoltă a românilor împotriva lui Ceauşescu a  explodat în mai toate capitalele de judeţ, aşadar în mod stimulat, după cum se știe în ziua de 21 decembrie, după mitingul lui Ceaușescu.

     Ca în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, era spre seară, când din Palatul regal a început să se tragă cu foc intens în Comitetul Central (dar nu în balconul unde era Iliescu şi noua Putere) şi în Biblioteca Centrală universitară, unde a fost distruse mii de valori inestimabile.  Din acel moment a început să se tragă în tot Bucureştiul şi în multe localităţi din Ţară, la Sibiu, la Cluj, la Braşov, la Bacău, la Galaţi, la Constanţa, la Timişoara, etc , unde teroriştii au împuşcat oameni. Au fost morţi şi răniţi. În  zilele acelea au murit peste 1200 de oameni, îndeosebi  tineri care  au fost chemaţi la televiziune  ca să apere televiziunea de terorişti.

     Teroriştii (unii dintre ei au fost prinşi, dar li s-a dat drumul. Au fost de asemenea şi victime printre terorişti, fiind împușcați), care au fost de fapt trupe de gherilă urbană, pregătiți pentru războiul de gherilă urbană, au avut acest rol : 1. de a crea panică, populaţia românească trebuia să fie panicată pentru a fi manipulată, 2. de a le inocula românilor ideea că  teroriştii sunt ai lui  Ceauşescu, fapt care i-a făcut pe români să fie şi mai revoltaţi împotriva lui Ceauşescu, să iasă pe străzi şi să dorească moartea Ceauşeştilor 3. ca să aibă un motiv în plus să-i execute cât mai repede per Ceauşeşti, ca aceştia să nu poată vorbi. Li se spunea  românilor de la Televiziunea liberă (Doamne, ce ironie !) care ne manipula că teroriştii fiind ai lui Ceauşescu şi misiunea lor fiind aceea de a-i apăra şi de a-i elibera pe Ceauşeşti, atunci când vor fi executaţi Ceaușeștii teroriştii se vor retrage şi se vor linişti. Şi într-adevăr, după execuția Ceaușeștilor, în următoarele zile teroriştii s-au liniştit. Nu a mai fost nebunia din nopţile şi din zilele de 22, 23 , 25 şi 25 decembrie când în orașe se trăgea ca pe front.

    De asemenea tot în zilele acelea când România era asaltată de terorişti în spaţiul aerian al României apăreau escadrile de avioane şi de elicoptere,  fapt care  le spunea trupelor româneşti de la Antiaeriană că România este atacată din aer. De aceea trupele de la Antiaeriană trăgeau până înroşeau  tunurile antiaeriene în  avioanele şi elicopterele care intrau şi traversau spaţiul aerian  al României iar acestea nu cădeau. Se mirau toţi de ce nu cad avioanele şi elicopterele dacă se trăgea în ele. Mult mai târziu am aflat că acesta a fost ceea ce se cheamă Război electronic. Țintele care apăreau pe radarele trupelor de la Antiaeriană nu erau avioane, ci ținte electronice false pentru a deruta unitățile de Antiaeriană. Dar mai ales pentru  crea spaima în populația României și pentru a induce  în populație și în Armată ideea că forțe aeriene străine vin în sprijinul Ceaușeștilor.  Războiul acesta electronic presupune o tehnologie înaltă şi la momentul acela, ca şi acum, de altfel, numai două state avea tehnologia care le putea permite să  creeze și să poarte un război electronic împotriva altor ţări. Şi acestea erau URSS şi SUA.

    Aşadar în zilele acelea ale „revoluţiei” (ce păcăleală să numeşti un război mascat, electronic care agresează România, revoluţie, ce mascaradă, ce ruşine pentru Armata română, pentru Serviciile ei secrete, pentru România în general) din decembrie 1989 România a fost agresată aerian, cu  acest război de tip electronic, de cele două Mari Puteri ale momentului, SUA şi Uniunea Sovietică. Asta fără ca România să le declare război sau să existe vreo problemă între România şi SUA sau România şi URSS. România fiind în acel moment o Ţară  suverană şi independentă,  care nu le făcuse nimic, nu le lezase nici un interes, nici SUA nici URSS, astfel încât acestea să aibă motiv să atace România şi să o destabilizeze.

     Cu alte cuvinte în anul 1989 vorbim, îndeosebi în decembrie 1989, de un Război nedeclarat al SUA şi al URSS unite, înţelese să lupte împotriva noastră, pentru a-l da jos pe Conductorul Ţării şi pentru a distruge Statul român. În cazul acestui Tip de Război ne găsim în situaţia unui Război ciudat, cu care Conducerea Ţării, dar nici Armata şi nici Serviciile secrete ale Românie, vorbim de Securitatea, Serviciul secret din interior şi de DIE, Serviciul secret care spiona în exterior, nici Academia română, nici Paramentul Ţării, nici Intelectualitatea, nici poporul român habar nu aveau. Pentru că niciodată în istoria lor  Conducerea Ţării, Armata, Serviciile secrete românești nu se confruntaseră cu un Război de tipul Războiului mascat-invizibil. Adică al Războiului în care habar nu ai cine te atacă şi îţi vrea răul, de ce te atacă, de ce forţe, metode şi mijloace dispune, astfel încât să poţi să încerci măcar să te aperi. Poporul român şi Conducerea lui erau obişnuite încă de la Basarab I cu tipul de Război militar, al Războiului care se poartă pe faţă. În care ştii cine te atacă, de ce forţe dispune, ce metode şi strategii foloseşte etc. 

     Şi iată că acum eram confruntaţi cu un Război de un tip total necunoscut, de care habar nu aveam. Nici Conducerea Ţării, Statul român, reprezentat de cuplu Ceauşesc şi de Conducerea Partidului şi a Statului, de CPEX, nici Armata Română, nici Conducerea ei, nici Serviciile secrete, habar nu aveau. Şi pentru că nu au avut nici o cunoştinţă despre acest Tip de război, adică se aflau în Situaţia de Minus informaţie şi de Fenomen Minus informaţie nici nu au putut gândi o strategie prin care să se apere, prin care să dejoace planurile Agresorilor. Pentru că în Războiul acesta Nicolae Ceauşescu la cultura lui şi la informaţiile pe care le deţinea, minime în raport cu cele pe care ar fi trebuit să le ştie,  era şi orb şi surd ca un om legat la ochi care nevăzând duşmanii crede că nu i se va întâmpla nimic. Acesta este raţionamentul pentru care Nicolae Ceauşescu, deşi ştia că  Brucan, şi  cei  şase Autori ai Scrisorii care fusese citită la Europa liberă în vara anului 1989 (şi care fuseseră colegii lui în PC din România, în PMR şi în PCR, este vorba despre Gheorghe Apostol, prietenul lui Gheorghiu Dej, de Corneliu Mănescu, de Silviu Brucan, de Alexandru Bârlădeanu şi de alţi  doi, toţi  colegii lui de pe vremea lui Dej, cu care făcuse parte din Conducerea partidului) fac dizidenţă în Partid, îl critică, vor înlocuirea lui nu a luat nici o măsură  mai severă împotriva lor. Ceauşescu, neinformat fiind de Conducerea Securităţii (în primul rând de Iulian Vlad) nu credea în ruptul capului că va fi răsturnat şi asasinat. Conducerea Securităţii avusese grijă să-l informeze doar parţial despre ce i se pregăteşte,  despre ce hotărâseră la Malta G Busch şi Mihail Gorbaciov, despre ce complot  teribil se urzeşte împotriva lui de mult timp,  dar mai ales despre faptul că el va fi dat jos în urma unei lovituri de stat şi a unui Război sofisticat şi mascat despre care nici Ceauşescu, nici Conducerea Armatei, nici partidul nu aveau habar.

     Dar să vedem ce tip de Război a fost Războiul din decembrie 1989 care a manipulat poporul român într-un hal fără de hal, într-un mod inimaginabil, asmuţindu-l împotriva lui Ceauşescu, şi a Statului român autentic, pe care l-a distrus totalmente şi care nu a mai apărut nici până acum, anul 2017, fiind înlocuit, ca să-i păcălească pe români, pe care i-au luat de proşti, cu o Grupare mafiotă, pe care au botezat-o  Statul de Drept.

     Aşa cum am spus în decembrie 1989 Ceauşescu, (care a întruchipat şi a condus vremelnic Statul român autentic între 1965 şi 1989, făcând ca perioada în care el s-a aflat la Conducerea Ţării să fie perioada în care s-a construit cel mai mult în istoria milenară a poporului daco-român) Statul Român, PCR, care a dispărut şi el, poporul român şi România s-au confruntat cu un Război mascat mixt, hibrid. Au fost Obiectul şi Victima acestui  Război hibrid. L-am numit Război mixt sau hibrid pentru că acest Tip de Război conţine în Proiectul lui (el fiind proiectat în Laboratoarele psihologice şi militare ale KGB-ului, ale CIA, ale Serviciilor secrete maghiare, franceze, etc), în structura lui şi în desfăşurarea sa procesuală, elemente (mijloace, metode, acțiuni, operații, strategii, etc) care aparţin atât Războiului mascat invizibil (în care Agresorul foloseşte instrumente şi metode care nu se văd, total mascate) dar şi elemente care aparţin Războiului de tip militar.  

     Elementele care  țin de categoria Războiului mascat invizibil sunt : 1. Războiul informațional împotriva lui Ceaușescu, care se ducea de mulți ani, care era pur și simplu satanizat. În zilele  când la Timișoara au început revoltele l-a radio Europa liberă a fost pusă o bandă cu o mitralieră care trăgea  zeci de minute. Așa după cum ne aducem aminte la Europa liberă s-a spus că ceea ce  auzim noi sunt mitralierele Armatei care trag în mulțime, și că până în acea zi la Timișoara erau deja 60.000 de mirți. O manipulare mai cumplită decât aceasta nici că se poate imagina. Apoi mesajele care se spuneau la televiziunea română după plecarea lui Ceaușescu. Atenție, apa a fost otrăvită, teroriștii sunt au lui Ceaușescu. Intrați în case, să nu stați la balcoane că se trage, etc…2. Acest Război informațional prin care românii au fost manipulați, înrăiți, revoltați, dezorientați, asmuțiți asupra lui Ceaușescu au fost în același timp și un Război psihologic. 3. Manipularea masivă a oamenilor, a fost  tot un element al Războiului mascat. 4. Faptul că prin anunțurile de la  Televiziunea română unități militare au fost puse să se împuște între ele, așa cum s-a întâmplat la Otopeni. 5. Apoi, revolta românilor împotriva lui Ceaușescu  și a comunismului a fost de asemenea tot un element  al Războiului mascat. 6. Lovitura de stat mascată de revolta populară, a fost  tot un element care ține de războiul mascat.

 Iar  elemente care aparţin Războiului de tip militar, au fost trupele de comando, turiştii  kaghebiști care au venit în maşinile lor Lada, care au participat la stimularea revoltei populare şi care au devenit apoi teroriştii care au tras și au înfricoșat România în zilele acelea.  Ei au fost cei care au montat pe blocuri, în locuri ferite simulatoare care le dădeau impresia oamenilor şi trupelor din armată că pe blocuri sunt mitraliere care trag în ei. Şi atunci militarii români au răspuns şi ei cu foc… Și chiar au fost militari care știind sau crezând că se trage în ei au tras cât au putut în locul de unde credeau ei că se trage. Așa s-au împușcat militarii unii pe alții ! Așa au murit foarte mulți oameni.

    Ce ruşine pentru Armata Română, pentru Conducerea ei (din care unii, ca generalul  Victor Stănculescu, Vasile Ionel etc au făcut parte din rândul Complotiştilor. Acelaşi lucru îl spunem şi despre Conducerea Securităţii, cu generalul Iulian Vlad, care a fost factorul principal care a permis acest Război hibrid şi care a participat din plin la lovitura de stat care l-a răsturnat pe Ceauşescu) ca şi pentru Conducerea Serviciilor secrete ale Românie. Care în acest Război teribil şi-au trădat Ţara și care au participat în mod direct la distrugerea Statului român…Acum, uitându-ne înapoi, ne întrebăm. Bun, Securitatea și Armata l-au dat jos pe Ceaușescu, (făcând  jocul Agresorilor străini, fiind cozile lor de topor) au distrus Statul  român, care a fost înlocuit cu  o grupare de mafioți, de jefuitori, de un grup de interese numit Stat de drept. Și cu asta ce au făcut ? Văd ei, cei din conducerea Securității și a Armatei de atunci, cei care au complot împotriva lui Ceaușescu, făcând jocul KGB-ului și al serviciilor secrete străine, halul în care a ajuns România, Economia românească, poporul român, destrămat și înjumătățit, distrus ? 

    Oare regretă ei măcar un strop că prin acțiunea lor din decembrie 1989 au participat direct la distrugerea României? Și dacă au distrus România și poporul român, mai pot ei repara ceva din distrugerile imense provocate Organismului național românesc ! Nu mai pot repara nimic, și din păcate  vedem că și noi, (întregul popor român) cei care am trăit după 1989, am fost incapabili să apărăm ce a construit poporul român în 50 de ani. Am fost incapabili să oprim distrugerile provocate de Războiul ruso-americano-maghiar declanșat în decembrie 1989 împotriva României,  (descris mai sus). Și a Marelui Război mascat-invizibil al cărui Obiect și a cărui Victimă a fost România de la căderea lui Nicole Ceaușescu până azi, război care a distrus  Organismul național românesc într-o proporție  de peste 70 -80 la sută.

     Dar despre acest Război a cărui victimă au fost Poporul român și România începând cu 1 ianuarie 1990 până azi vom vorbi în Scrisoarea literară și pedagogică următoare. Deocamdată să consemnă această Premieră: faptul că avem pentru prima dată în istorie un Război perfect coordonat Ruso-americano-maghiar, dus prin Serviciile secrete ale celor două Supraputeri, împotriva noastră. Război ordonat de Marii Bancheri mondiali și aprobat de Președinții URSS și SUA, Mihail Gorbaciov și G Busch, la Malta. Într-adevăr la Malta, celebra întâlnire de la Malta, care nu întâmplător rimează cu Ialta (amândouă fiind Întâlniri la care mai Marii Lumii și-au împărțit sferele de influență) din 4 noiembrie 1989, Mihail Gorbaciov și G Busch au dat undă verde evenimentelor care au fost declanșate în România în decembrie 1989. Care l-au alungat pe Nicole Ceaușescu de la Putere, care au distrus Statul Român și au făcut peste 1200 de victime. Evenimente pregătite cu mult înainte de KGB, de CIA, de serviciul secret maghiar, care au colaborat perfect în vederea distrugerii lui Ceaușescu și a Statului Român. Evenimente despre care am afirmat și am și demonstrat că se constituie ca un Război teribil dus împotriva Statului român, pe care l-a distrus, și a României.  

 Prof. Ștefan Dumitrescu,

scriitor, Purtător de cuvânt al Biroului de Viitorologie de la București

20. 01. 2017

Sursa – http://www.stefandumitrescu.com/2017/01/22/saptea-scrisoare-literara-si-pedagogica-adresata-romanilor/

 A  ȘASEA SCRISOARE LITERARĂ ȘI PEDAGOGICĂ 

ADRESATĂ ROMÂNILOR

 PE DRUMUL SALVĂRII POPORULUI ROMÂN ȘI AL ROMÂNIEI

O SĂ CUNOAȘTEM ACUM  CE ESTE ACEEA  PROBLEMA  ROMÂNEASCĂ, SITUAȚIA MINUS INFORMAȚIE ȘI CE ESTE  ACELA FENOMENUL MINUS INFORMAȚIE ACESTEA NE-AU DECIS NOUĂ, ROMÂNILOR, DESTINUL NEFERICIT ÎN ISTORIE !

    În „Scrisoarea literară și pedagogică” precedentă, nr 5, am văzut ce este aceea Situația Minus Informație” (SMI), cât de importantă, în sensul rău al cuvântului, este această Situație, ce efecte negative poate avea ea atât în viața interioară a individului uman, în viața ființei umane în general și în viața socială, în istoria unei țări. Noi am fost toată istoria UN POPOR VICTIMĂ și pentru că am trăit în Situația de minus informație, sa mai bine zis de Fenomen Minus Informație.

     Așadar, atunci când un individ uman se află într-o situația grea iar el nu deține cunoștințele, informațiile necesare care să-i permită să iasă cu bine din acea situație  dificilă, din acea Situație problemă, s-o numim așa, spunem că el se găsește în Situația de Minus informație.  Ei bine, din cercetările și studiile noastre a rezultata faptul că Situația Minus informație funcționează într-o Situație problemă de viață ca un factor negativ, ca un Factor care produce efecte negative, FN. În toate domeniile economie, cultură, educație, politică, activitate socială, cercetare, etc.  Dacă într-o uzină un muncitor se găsește tot timpul într-o Situația Minus informație, (nu știe bine ce are de făcut, sau cum trebuie să lucreze) într-o Situație problematică nu o dată într-o zi sau într-o lună, ci de multe ori, efectele acest Situații vor fi cu atât mai mari.  Factorul Situație Minus informație lucrează nevăzut, dar cu atât mai sigur cu cât lucrează subteran și evaziv.

 Dar dacă într-o colectivitate, într-un sat, într-un oraș, într-o țară foarte mulți oameni se găsesc în Situația de Minus Informație,  aceste SMI se intercondiționează, comunică între ele și dau o Rezultantă negativă amplificată. Acesta este Fenomenul Minus Informație. (FMI). Efectele negative ale  Fenomenului Minus Informație,  FMI fiind o sumă și o sinteză a mai multor Situații Minus Informație în care se găsesc indivizii umani, sunt mult mai mari decât efectele unei Situații Minus Informație în care se găsește un individ uman.

      De multe ori atât ființa umană cât și Colectivitățile umane, Grupurile  sociale se pot găsi în Situații Problemă diferite, fiecare situație fiind mai gravă, sau mai puțin gravă, mai complexă sau mai puțin complexă. Nu tot timpul un Individ uman sau o Colectivitate se găsesc în SMI sau FMI…Însă în viață fără să vrem, fie că am fost neglijenți, nu am analizat cu atenție situația, factorii care sunt implicați în viața noastră, și nu am luat măsuri din timp, nu am fost prevăzători, ne pomenim că  intrăm  fără să vrem în Situații Minus Informație, care de acum funcționează ca niște capcane din care putem sau nu putem să ieșim. Murim sau suntem asasinați.  

    Descoperirea faptului că Situația Minus informație este și funcționează ca un Factor negativ, economic, cultural, educațional, social (care în viitorii imediați și medii produce efecte negative în sistem) în cazul ființelor umane,  a fost o mare Descoperire care ne poate ajuta în toate domeniile umane. De exemplu în cazul Educației…Noi, oamenii, învățăm nu atât ca să avem un bagaj de cunoștințe, de informații mai mare, ci mai ales ca să asimilăm acele cunoștințe lipsă care ne-ar trebui, minus informația, cum am numit acest minus de cunoștințe, care ne pot scoate din impasul în care ne aflăm. Situația Minus informație  (SMI) este o situați în care ne aflăm în impas, în care trecem printr-o încercare, dăm un examen…La școală ne pregătim, învățăm ca să asimilăm acel conținut de informația care ne va ajuta în viitor să nu fim în impas. Iar dacă totuși  ajungem în impas, în dificultate, în Situația-problemă  să știm  cum pe baza cunoștințelor asimilate putem  să descoperim, prin intermediu procesului gândirii (spunem că ne punem mintea la contribuție) acele informații  lipsă, pe care nu le aveam și pe care le descoperim. Ca acestea  să ne ajute să ieșim din Situația dificilă în care ne găsim. Ne ajută deci să rezolvăm Situația-problemă.  

     La fel ne găsim și în cazul Fenomenului Minus informație, (FMI) numai că în acest caz în Situația de dificultate nu se mai găsește doar un individ uman, ci o Colectivitate. În funcție de cât de dificilă este Situația problemă în care se găsește o un Grup, o  Colectivitate, un Popor, acel  Grup sau acel Popor într-un timp scurt trebuie să  găsească acele cunoștințe, acele informații lipsă pe care nu le deține, care să-i permită să iasă din Situația problemă.

     Începând cu anul 1980, când România a trebuit să-și plătească datoriile, Economia României a intrat în criză. Situația economică s-a înrăutățit mult și datorită greșelilor economice făcute de Conducerea Țării, de Ceaușescu în primul rând, dar și crizei economice în care se scufunda Economia românească astfel că începând cu anii 1985-86 nivelul de trai al românilor a scăzut atât  de mult încât viața a devenit pentru cei mai mulți  dintre  noi un chin. Stăteam la cozi interminabile pentru un kilogram de lapte, sau pentru o bucată de carne, iernile înghețam în apartamentele noastre…Nicolae Ceaușescu, fiind Conducătorul României, ca ființă umana, ca Președinte, Conductor  al României se afla deci într-o Situație minus informație. Situația  care a constat în acea că el nu știa, nu avea cunoștințele care să-i permită să scoată România din această Situația foarte grea pentru poporul român, pentru economia românească.

    Altfel spus se afla într-o  Situația Minus Informația (SMI). Nedeținând acele cunoștințe minus (de  care ar fi avut nevoie ca să gândească  soluția, Calea prin care  și el și România puteau ieși din  această macro-situație negativă) el a optat pentru soluția greșită de a strânge și mai mult șurubul,  a înăsprit și mai mult viața oamenilor. Ceaușescu nu a știut  foarte multe lucruri (SMI) și pentru că a fost neinformat, manipulat. Așa după cum se știe România și-a plătit datoriile încă din martie 1989. Din acel moment Ceaușescu trebuia să dea  din belșug hrană la români.  Nu a făcut așa. El nu a știut că Securitatea, care complota împotriva lui, îl lucra demult să-l dea jos, blocase alimentele în depozite,  ca să nu fie date românilor. De ce? Tocmai ca nemulțumirile oamenilor să crească, să se creeze situația explozivă, ca românii să se revolte  împotriva lui Ceaușescu. Ceea ce s-a și întâmplat în decembrie 1989. În ultimul an al lui Ceaușescu capii securității române în frunte cu  Iulian Vlad i-au ascuns lui Ceaușescu faptul că în securitate exista o facțiune  kaghebistă care acaparase o mare parte din securitatea română și care pregătea lovitura de stat din decembrie 1989. Că depozitele de alimente ale Țării sunt închise ca să nu se dea mâncare românilor,  ca românii  nemaiputând suporta  să se revolte…Capii securității române, oamenii care erau plătiți de poporul român să apere statul Român, realizările economice și culturale ale României, în loc să apere Statul român, reprezentat, personificat de Ceaușescu, și Economia românească au complotata împotriva Statului român, pe care l-au distrus o dată cu Ceaușescu. Așadar, în decembrie 1989 Ceaușescu, ca individ uman, s-a găsit în ceea ce noi am numit Situația Minus Informație. Faptul că el nu a fost în posesia acelui Minus de informații l-a costat viața. Iar pe noi, românii, ne-au costat morții care au fost împușcați în decembrie 1989 și distrugerea  economiei românești.

 O dată cu Nicolae Ceaușescu s-a găsit în Situația de minus informație și soția sa, Elena Ceaușescu, un om bolnav de putere ca și soțul ei. De altfel această sete de putere, această boală a puterii (pe care noi am numit-o Egoplasm, patologia Egoului mărit,  cu o dezvoltare canceroasă) avea să-i ducă la moarte.

      Luați ca indivizi umani toți cei care făceau parte atunci din CPEX, fideli lui Ceaușescu,  Conducerea partidului și a Statului român de până atunci se aflau și ei în Situația de  minus informație. Luați însă ca Grup conducător, Grupul Conductor din fruntea Statului român,  Creierul Sistemului socio-economic al României până atunci, se aflau în situație de Fenomen Minus informație. Astfel că neștiind ce se întâmplă (lipsindu-le informațiile despre ceea ce se petrecea atunci în decembrie), că în realitate era vorba de un Război mascat, complex, hibrid pregătit de mult de KGB, de CIA, de Serviciile secrete ale Ungariei, și ale altor Țări împotriva României,  război care întrase în desfășurare, au fost cu toții panicați, zăpăciți, blocați, neștiind ce decizii să ia și cum să reacționeze. Faptul acesta a făcut ca în acest Război  Conducerea partidului și a Statului român trădată de armată și de  securitate, să își piardă capul. Asta a făcut ca  lovitura de Stat împotriva lui Ceaușescu, a Statului român, a poporului român și a României să reușească. Precizăm, este greșit să credem că  lovitura de stat din decembrie 1989 a fost numai împotriva lui  Ceaușescu. Nu, a fost împotriva Statului român, trebuia distrus Statul român autentic, ca mai târziu să fie înlocuit cu  un Grup de mafioți,  de cozi de topor, așa cum bine a recunoscut Traian Băsescu, care, să jefuiască Economia Țării .

      Bine dar și o mare parte din Securitatea română în decembrie 1989, s-a aflat în Situație de Minus Informație, ca indivizi umani, și de Fenomen Minus Informație, ca grup, fapt care a făcut să fie anihilată total. Același lucru îl spunem despre Armata română în acele momente…Mai mulți generali din Conducerea Armatei, cum ar fi generalul Victor Stănculescu,  generalul Nicolae Militaru, Marin Ionel și alții știau că se pregătește o lovitură de stat împotriva lui Ceaușescu…Restul armatei  însă de la  colonei în jos  habar nu aveau că forțe speciale lucrează în mod  subteran și diabolic la pregătirea  Războiului mascat invizibil care avea să-l răstoarne pe Ceaușescu și să hotărască destinul nefericit, jalnic, murdar al  României și al poporului român în următorii 27 de ani, și câți or mai fi de aici înainte.

      Bine, dar și poporul român s-a aflat în decembrie 1989 în situația de Fenomen Minus Informație. Nu  ne-am bucurat cu toții că a căzut Ceaușescu ? Nu s-au bucurat mulți că Ceaușeștii au fost executați ?. Este adevărat că în acele zile habar nu aveam  noi că suntem manipulați, că nu este în realitate nici o revoluție, că tinerii au fost chemați să apere televiziunea ca să fie  împușcați,  totul desfășurându-se după un Scenariu al KGB-ului, ca să credem noi proștii că este revoluție. Că dacă nu  erau copii și tinerii împușcați nu credeam că este revoluție !

     Bine dar și după căderea lui Ceaușescu până azi poporul român a fost ținut în Situația de Fenomen Minus informație, și cu siguranță că vom mai fi ținuți mult timp în această situație de Fenomen Minus informație.  Ceea ce facem noi în cărțile noastre, cum ar fi „Psihologia și Pedagogia poporului român”, „Explicarea poporului român”, „Filozofia destinului românesc”, și  în cartea de față, care se va chema ”Manualul Salvării și Renașterii poporului român” tocmai acest lucru acesta îl urmărim: scoaterea românilor din Situație de Minus informația și a Poporului român din situația de Fenomen Minus informație.. Și mergând mai departe spunem că și Societățile naționale din Europa, de fapt din întreaga lume sunt ținute și se află în situația de Fenomen Minus informație. Și același lucru îl afirmăm despre populația din Statele Unite, despre întreaga Civilizație umană. De altfel starea jalnică, gravă, periculoasă a Civilizației umane se datorează faptului că miliarde de ființe umane de pe  planeta aceasta se află în Situația de Minus informație, iar Civilizația umană se află în situația de Fenomen Minus Informație,  fapt care face ca întreaga Civilizație umană să se afle în situația gravă, periculoasă în care ne găsim cu toții.

     De altfel faptul că mai toate Țările de pe planeta aceasta se află în Criză, criză economică, morală, educațională, culturală, de mediu, etc, că întreaga civilizație umană se află în stare de criză se datorează, cum spuneam, și acestor doi Factori negativi, care sunt Situația Minus Informație și Fenomenul Minus Informație. Și tot datorită acestora Societățile naționale și Civilizația umană nu pot să iasă din criză, pentru că nu deținem cunoștințele care să ne permită să ieșim din criză, efectele acestei Stări de criză la nivel individual, național și  global fiind din ce în ce mai grave, mai periculoase.

     Nu este așa că descoperirile noastre, concretizarea,  vizualizarea Situațiilor Minus Informație și a Fenomenelor Minus Informație, pe care acum le vedem pentru prima dataă asemenea unor Vectori, a  unor Factori, a unor Legi care acționează în societate, viziunea pe care v-am descris-o  ne face să ne ia cu fiori pe șira spinării  !? Din păcate această viziune este cât se poate de reală, de îngrozitoare și de periculoasă. Omul ca individ social și Civilizația umană  se află în criză şi pentru că  până acum nu s-a știut ce este aceea o Situație Minus informație și Fenomenul Minus informație, (cât de subtil, de pervers, de complex, de aleatoriu, de cumulativ și de  distructiv  lucrează efectele acestor  Situații  care se perpetuează în timp și în spațiu) și cum  poate ieși Omul ca ființă umană din Situația de Minus Informație, și Societatea, Colectivitățile și Civilizația umană din situația de Fenomen Minus informație.

      Ce ciudat, putem să spunem, omul știe de mii de ani că deține puține cunoștințe, dar află abia acum, după mii de ani, că în viața și în istoria lui există Situații dificile, Situații problemă, Situații Minus informație și  Fenomene Minus Informație în care omului îi lipsesc  anumite informații ca să iasă din  acea Situați dificilă. În „Psihologia și Pedagogia Situației Minus informație și a Fenomenului Minus informație” noi studiem în detaliu și în profunzime aceste Situații,  clasificându-le, căutând metodele și mijloacele care îl vor ajuta pe Om să iasă atât din Situația de Minus Informație cât și din cea de Fenomen Minus informație,  aceasta fiind mult mai periculoasă, putând să decidă destinul fericit sau nefericit al unui popor, sau al omenirii.

     De aceea Omul trebuie să învețe să se apere în fața acestor Factori negativi (pentru că am văzut că atât Situația Minus informație cât și Fenomenul Minus informație acționează ca niște Factori, ca niște Vectori, ca niște Forțe nevăzute pe care trebuie să le cunoaștem pentru a le putea controla și utiliza în folosul nostru. Așa cum există Legea gravitației în fizică, există și Legea Situației Minus Informație și  Fenomenului Minus informație în societate și istorie pe care trebuie să o cunoaștem ca să ne ferim de acțiunea ei difuză, subtilă, subterană, complexă.. De multe ori acești factori  acționează în viața  și în istorie omului  în mod brutal, misterios, ca niște forțe oarbe, dezlănțuite. Ne vin în mine imaginile bulevardelor din București în decembrie 1989, după căderea lui Ceaușescu…Milioane de oameni au ieșit pe străzi, care naivi credeau că participă la revoluție, sau participau la marșuri de protest…Habar nu aveam noi atunci că ne găsim în Situația de Minus informație și de Fenomen Minus informație, că suntem niște cobai într-un experiment,  într-un Scenariu, că suntem manipulați ca niște turme de oi proste…

    A trebuie să treacă mai bine de un sfert de veac  ca să aflăm lucrul acesta…Și nici acum nu știm tot adevărul. Adică și acum, după 27 de ani, suntem cobaii și manipulații  Fenomenul Minus Informație. Sau, să ne aducem aminte Fenomenul Piața Universității, așa cum a  fost numit el…Atunci am crezut cu toții că demonstrăm pentru democrație, împotriva comunismului,  pentru ca România să o apuce pe calea democrației și a căii de dezvoltare capitaliste…În realitate,  așa după cum s-a aflat, fenomenul Piața Universității a fost pregătit și demarat de securitate la sugestia lui Brucan, că a fost o metodă prin care populația românească trebuia revoltată, agitată, manipulată, epuizată…Că oamenii securității au fost cei care au dat foc autobuzelor, ca să  aibă motiv să aducă minerii în București.

      Acum că știm ce este aceea Situația Minus Informație și Fenomenul Minus informație haideți să vedem ce s-a întâmplat în realitate în decembrie 1989, ce s-a întâmplat și ce se întâmplă cu poporul român în anii aceștia nefaști, când nea-am distrus economia și când poporul român a fost destructurat într-un mod inimaginabil. A fost revoluție, a fost lovitură de stat ?  Ce au fost de fapt evenimentele din decembrie 1989 care ne-au adus atâtea nenorociri ?

                                                     2

     În concluzie, nouă, românilor,  ca indivizi umani, ca familii și ca popor ne merge rău și pentru că ne aflăm în Situația de Minus informație și în situația de Fenomen Minus informație.  Şi asta nu de azi sau de ieri, ci de la început. Ne amintim că în Scrisorile 2 și 3 noi am vorbit pentru prima dată în Istorie despre Problema Românească, cea mai Mare și cea mai Gravă Problemă a noastră  pe care am și definit-o în esența ei. Acum știm cu toții ce este aceea Problema românească. Faptul că noi, poporul daco-român, de la Decebal încoace am fost numai și numai un popor Victimă al istoriei, al altor popoare și al nostru înseamnă că ne-am găsit în interiorul Problemei românești. Și găsindu-ne noi în interiorul Problemei românești, care a funcționat ca o Capcană în care am fost introduşi dar ne-am băgat şi singuri și ca un Malaxor care ne-a măcinat forțele, energiile și sufletele, NOI NE-AM GĂSIT ÎN ACELAȘI TIMP ÎN INTERIORUL FENOMENULUI MINUS INFORMAȚIE.  Precizăm însă că în primul rând am fost Victima noastră, și apoi a Forțelor oculte din afară. Noi singuri ne-am adus în situația de Popor victimă aflat în situația de fenomen Minus informație. Noi suntem primii care ne-am creat această Situație, din care nu am mai reușit să ieșim nici până acum !

  Așadar, de 1900 de ani poporul daco-român nu a reușit, cu câteva excepții, în perioada Basarab I, Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, să iasă din situația de  Victimă, sau cum o numește Mihai Eminescu, de Subistorie…În momentul în care vom ieși din Situația de Popor victimă al istoriei și al nostru atunci vom spune că am rezolvat Problema românească…Dar cum situația noastră, a Organismului național românesc, după căderea lui Ceaușescu s-a înrăutățit grav, enorm de mult, la ora actuală, anul 2017, România mai este doar 20-30 la sută din ce era în anul 1989, ultimul an al lui Ceaușescu, și cum Ființa națională românească este distrusă permanent metru cu metru, este limpede că dacă nu ne trezim și nu încercăm să rezolvăm Problema românească, vom dispărea ca popor și ca națiune.

    Așa cum am arătat cu date, cu cifre, cu suficiente argumente, pentru că Organismul național românesc a regresat atât de mult în acești 27 de ani, România a ajuns la stadiul în care eram în anul 1950. Adică la o populație de 16 milioane de locuitori, din care peste 5 milioane au emigrat la muncă în străinătate, aceasta fiind forța de muncă activă,  cea mai bună.  Pierzând Forța de muncă cea mai activă, cei mai bună noi suntem acum în situația de a fi un popor infirm, neputincios. Altfel spus, ținând seama că în țară mai suntem 11-12 milioane de locuitori, că satele și orașele s-au depopulat, s-au pustiit, putem să spunem că suntem într-o situația mult mai rea, mai gravă, mai periculoasă decât în anul 1950. Privind cu tristețe în urmă vedem că încercarea lui Nicolae Ceaușescu de a asigura României o stare de suveranitate și de independență deplină, (când România nu a mai fost o ţară şi un popor Victimă) realizată prin politica sa de dezvoltare forțată a României,  ca și prin politica externă foarte demnă pe care adus-o,  a durat foarte puțin. 

    În perioada 1965-1989 România a reușit să iasă din starea de Victimă a Istoriei, reușind să fie o Țară  independentă și suverană, care își croia propriul său destin în istorie. Bineînțeles că URSS, (condusă în acel an 1989 de Mihail Gorbaciov, care prin răul pe care l-a produs în primul rând celor care trăiau în URSS, dar și celor din Țările din sfera de influență a URSS, este unul din marii criminali ai Omenirii, opinie afirmată și de Președintele Rusiei, Putin),  SUA, unele Țări Europa ca Germania, Franța, Ungaria nu au văzut cu ochi buni  STAREA DE SUVERANITATE A ROMÂNIEI. Când România și poporul român  nu se mai aflau în starea Victimă a istorie, și în urma Scenariului gândit de KGB și CIA, în colaborare cu Serviciile secrete maghiare și cele franceze, și se pare și cele din Serbia au pus la cale  Proiectul Războiului mascat invizibil  pe care l-au declanșat în decembrie 1989 împotriva României.

    Așadar, evenimentele din decembrie 1989, care au început încă din primăvara anului 1989, când turiști sovietici s-au stabilit incognito în România, nu au fost doar  niște simple evenimente de revoltă,  și nu au fost nici doar o Lovitură de stat, CI AU FOST UN RĂZBOI MASCAT ! FOARTE SOFISTICAT, DESFĂȘURAT DUPĂ UN SCENARIU GÂNDIT DE KGB ȘI CIA, CU ACORDUL  PREȘEDINȚILOR URSS ȘI SUA, CARE L-A ALUNGAT ȘI L-A EXECUTAT PE CEAUȘESCU, DAR A DISTRUS ÎN ACELAȘI TIMP ȘI STATUL ROMÂN, INTRODUCÂND ORGANISMUL ROMÂNESC PE O LINIE NEGATIVĂ DE EVOLUȚIE ȘI ÎNTR-O MACRO-SITUAȚIE FĂRĂ IEȘIRE PE CARE NOI AM NUMIT-O FUNDĂTURĂ ISTORICĂ ! Și din care nu știm cum o să ieșim !

    Și acum ne vom apleca asupra Evenimentelor din decembrie 1989, despre care noi afirmăm că au fost mai mult decât o Lovitură de stat mascată,   AU FOST UN RĂZBOI  MASCAT INVIZIBIL, SAU MAI PRECIS UN RĂZBOI HIBRID, CARE AVEA SĂ INTRODUCĂ ROMÂNIA ÎN CEL MAI MARE RĂZBOI MASCAT DIN ISTORIA NOASTRĂ ÎN CARE NE GĂSIM ȘI ACUM ȘI CARE A DISTRUS ORGANISMUL NAȚIONAL ROMÂNESC ÎNTR-O MARE MĂSURĂ.

     Ca să înțelegem lucrurile acesta, ca dumneavoastră cititorii să fiți scoși din  Situația de Minus informație în care ne găsim cu toții de 27 de ani haideți să o luăm mai de departe. Vă propunem să cunoaștem mai multe lucruri despre Războiul hibrid și desper Războiul mascat invizibil, care s-au abătut asupra României și care ne-au distrus. 

1. RĂZBOIUL DE TIMP MILITAR. Așa după cum știm poporul român  de la războaiele daco-romane până la al Doilea Război mondial, inclusiv acesta, s-a confruntat doar cu  Războaiele de tip militar. Care sunt războaie vizibile, ce se poartă pe față. Adică Basarab I, care reușise să unească într-o țară cnezatele și voievodatele din stânga și din dreapta Oltului, punând bazele Țării Românești, în vara anului 1330, prin  cercetașii săi, prin faptul că regele Carol Robert de Anjou i-a cerut să i se închine și să-i plătească tribut, Domnitorul român genial  (de la Burebista este acela mai mare strateg pe care l-a dat pământul românesc. Decebal din păcate nu a fost un mare strateg, dacă era ar fi câștigat războiul cu Traian, și de la  această  însușire a lui, de a nu fi fost un bun strateg, dar mai ales de la faptul că nu a fost un geniu,  i s-a tras și moartea, și i s-au tras poporului daco-român toate nenorocirile pe care le-au trăit părinții și bunicii noștri și pe care le suferim, vai, și noi în această perioadă postcomunistă) care a fost Basarab I, a știut pe unde au intrat trupele maghiare în țară, (pe la Turnu Severin), știa unde vrea regele Maghiar să ajungă, la Curtea de Argeș…etc. Și în funcție de  informațiile pe care le avea despre mișcările Armatei lui Carol Rober de Anjou și-a organizat Oastea lui de țărani și de ciobani, strategia de a luptă, aceea de a hârțui dușmanul  permanent din umbră  fără să dea o luptă decisivă cu el,  iar la sfârșit să-l aștepte în trecătoarea Pasul Oltului pe unde urma să se retragă  Regele maghiar. Unde i-a zdrobit aproape total pe maghiari.

    Din păcate, nefiind un spirit ofensiv, Basarab I nu a fructificat până la capăt această mare Victorie, așa cum ar fi fost bine, astfel că după aceea urmașii lui și poporul român au suferit în continuare  de suferit necazuri și umilințe din partea maghiarilor. Ce ar fi însemnat ca Basarab I să fi fructificat victoria de la posada din noiembrie 1330 ?  După ce i-a zdrobit întreaga armată, că sărmanii oșteni maghiari nu știau nici pe ce lume sunt, Basarab I trebuia să-și fi luat câteva pâlcuri de oaste, călărimea, să-i fi urmărit pe maghiari până la Buda și să-i fi distrus întreaga armată. Ar fi putut chiar să-i izgonească pe maghiari din pusta maghiară, care fusese pământ al dacilor în vremea lui Burebista și a lui Decebal. Dacii locuiau pe  pământul lor străvechi de la Bug  până în Centrul Europei de când se știau. Pământul pe care locuiesc acum maghiarii este pământ dacic, pământ strămoșesc. Domnitorul Basarab I, dacă ar fi avut în subconștientul lui tendința către cucerire, dacă ar fi avut în codul genetic genă de cuceritor,  și în subconștientul lui setea de glorie și dorința de  a-i supune pe alţii ar fi mers până la Buda,  i-ar fi izgonit pe maghiari  şi și-ar fi întins Țara până unde se întindeau dacii. Basarab I  avea însă psihologia unui țăran care își vede de pământul lui și nu se duce să cucerească pământul altora. Generațiile de strămoși de la Decebal până la el îi transmiseseră  frica de năvălitori, tendința defensivă, precauția. De aceea în codul lui genetic și în subconștientul lui nu se găseau aceste tendințe de cucerire, setea de glorie, ci aceea de a fi legat de locul lui, de moşia lui, aşa cum îi dicta instinctul de conservare.

 Același comportament aveau să-l aibă mai toți urmașii lui Basarab I, chiar și Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul, care au fost Conducători de oști viteji, inteligenți și buni strategi…Nu au ieșit din granițele țării să se ducă să cucerească alte neamuri, sau ca să-și mărească țara. Măcar armatele pe care le-au învins trebuiau urmărite dincolo de granițe și distruse. În mentalul lor era scris că noi nu suntem popor cuceritor, ci suntem un popor slab și defensiv…Chiar și Mihai Viteazul în campaniile lui nu a ieșit din granițele țării  căci Ardealul și  Moldova  sunt tot pământ românesc.

    Războiul lui Basarab I cu Carol Robert de Anjou a fost un război clasic militar, și așa aveau să fie toate războaiele noastre până după al Doilea război mondial când ne-am confruntat cu Primul mare război mascat invizibil, care ne-a făcut foarte mult rău. Este vorba despre Experimentul comunist mondial, referitor la noi, Experimentul  comunist național.  Experimentul comunist mondial, la care o să ne referim pe alerg într-o altă scrisoare, este o Metodă a Războiului  mascat invizibil foarte parșivă și distructivă, foarte periculoasă.

2. RĂZBOIUL DE TIMP MASCAT INVIZIBIL. Am văzut mai sus ce este Războiul  militar, în care știm că se înfruntă două armate, este un război care se duce pe față, între un Pol de putere numit Agresor, cel care declanșează războiul și un al doilea Pol de putere, care este constituit de poporul sau de țara care sunt atacate.

     Ei bine, în afara acestuia mai există un al Doilea Tip de război denumit de noi Mascat invizibil. Cunoaștem acest război foarte bine, mult mai bine decât SRI-iul sau decât analiștii Armatei române (care nu mai există), pe care i-a durut în fund că Economia Țării este distrusă, deși era datoria SRI și a Armatei să apere Țara, pentru că îl studiem de foarte mult timp, încă din anii 1990 când ne-am dat seama că mineriadele,  conflictul de la Târgu Mureș, Piața Universității, punerea maselor să se confrunte între ele de către partide, încăierarea românilor între ei, conflictele care au cuprins întreaga Societate românească, nu sunt întâmplătoare, ci ele fac parte dintr-un Scenariu, dintr-o regie  bine gândită care se aplică în practică.  Faptul că din 1990 încoace nimic nu merge în Țara aceasta, că nu s-a construit nimic ci numai s-a distrus și s-a vândut, că  suntem atât de dezbinați,  aflați veșnic în certuri face parte din  acest Mare Război mascat invizibil. Este modul de a se manifesta și de a ne distruge al acestui Războii…Atunci, anii 1990, 91, 92 am început să studiem acest Tip de război mascat invizibil. Acest Tip de Război presupune distrugerea Economiei unei națiuni, distrugerea unui Stat, a unui popor cu mijloace și metode care nu se văd. Fără să se tragă un glonţ sau să curgă sânge ! Agresorul nici el nu este văzut și de cele mai multe ori Agresorul (care poate fi unul singur sau pot fi mai mulți, diferiți sau unul Colectiv) i  se prezintă Agresatului ca Prieten, care vine cu intenții bune.  Care vine cu investiții, care dorește o colaborare avantajoasă pentru ambele părți etc. Este ceea ce ni s-a întâmplat nouă, românilor. După 1990, după ce Nicolae Ceaușescu a fost asasinat și Statul român a fost distrus Uniunea Europeană și NATO ne-au spus : veniți la noi. Dar ca să intrați în NATO și în Uniunea Europeană trebuie să faceți voi ce vă spunem noi, adică niște reforme, să dați niște legi, să îndepliniți un număr de condiții. Guvernele române, care bineînțeles erau vândute, formate din incompetenți și din trădători de țară, au făcut ce li s-a spus din Afară. Au privatizat întreprinderile, au dat Legea prin care străinii pot cumpăra pământ în România, etc, dar ce nu au făcut…rezultatul îl vedem astăzi, este îngrozitor: România nu mai are industrie, nu mai are economie, cultura, învățământul și sănătatea sunt la pământ. Peste 40 la sută din pământul arabil al Românei a fost vândut. Niciodată poporul român și România nu au fost distruse atât de mult.

      Așadar, am spus că în cazul Războiului mascat invizibil Agresorul, care este mascat și invizibil, folosește metode și mijloace perfide care nu se văd, pe care Agresatul nu le detectează, nu ştie să le descifreze și care reușesc să-l păcălească, astfel că într-un timp mai mic sau mai mare se trezește fără să-și dea seama distrus. Este, cum spuneam, cazul României.

    Pentru că noi tratăm Războiul Mascat invizibil într-o carte dedicată acestui subiect, vom spune numai că Războiul mascat invizibil este foarte savant gândit, astfel încât Agresorul nici nu-și dă seama cum este distrus și că va fi distrus. Şi de asemenea nu are  metode şi mijloace de a-l combate. Altfel spus, din punctul de vedere al celor două concepte introduse de noi în Ştiințele sociale, Situația Minus Informație și Fenomenul Minus Informație, vedem cum în acest tip de război invizibil Agresorul se află în situație de Plus informație şi de Fenomen Plus informaţie, de aici superioritatea lui  (deține mult mai multe cunoștințe în raport cu Agresatul) iar Agresatul se află în Situație de Minus Informație și de Fenomen Minus informație.  Aflat în situația de Minus informație și de Fenomen Minus informație Agresatul nu știe cine îl agresează, cu ce mijloace, cu ce metode,  ce urmărește Agresorul și cât de periculos și de distructiv este acest război care îl vizează pe el. Altfel spus Agresatului îi lipsesc acele cunoștințe care l-ar ajuta să  iasă învingător sau măcar să se apere în fața  Agresorului. Acum vedem cât de important este ca în viață și în istorie, în toate domeniile Omul să  cunoască ce este acea Situația Minus Informație și Situația de Fenomen  Minus informație pentru că numai cunoscând foarte bine acești Factori negativi Omul va putea să depășească Situația Minus Informație și  Fenomenul Minus Informație. Care așa după cum vedem sunt foarte periculoase pentru om.

  Spuneam că Războiul Mascat invizibil este foarte complex, gândit în perspectivă și foarte savant elaborat. În  structura acestui Tip de război intră un mare număr de războaie  mascat invizibile, cum ar fi războiul financiar (crizele financiare), războiul economic, cu componenta sa principală criza economică, războiul informațional, războiul psihologic, războiul cultural, care nouă ne-a distrus Cultura, războiul educațional care nouă ne-a distrus  Educație și Învățământul, războiul ecologic care ne-a jefuit de păduri, războiul cibernetic, războiul  electronic, războiul politic, social, axiologic etc. Este o nebunie ce este cu acest Războiu invizibil al Răului, al perversiunii. Este produsul cel mai rafinat și diabolic al unor Minți bolnave.

 Fenomenul Minus Informație, în care noi, românii, poporul român ne aflăm de 27 de ani, timp în care Organismul românesc a fost distrus în cea mai mare parte, este Dușmanul nostru nr 1, foarte agresiv și distructiv, din care trebuie să ieșim cât mai repede. Despre Războaiele informaționale, psihologice, educaționale, și de alte tipuri  care au agresat şi au distrus România o să ne ocupăm în  alte Scrisori mai încolo…

3. Acum ar trebui să ne ocupăm de cel de al Treilea tip de război pe carel-am numit RĂZBOIUL HIBRID. În rezumat Războiul  hibrid este războiul în care întâlnim atât metode și mijloace ale războiului mascat cât și elemente ale războiului militar. Așa cum a  fost Războiul din decembrie 1989 care l-au răsturnat pe Nicolae Ceaușescu și care a distrus Statul român, care nu a mai apărut până azi, și care ne-a introdus pe o Linie de evoluție negativă, într-o Macro-Situație distructivă și autodistructivă, și ceea ce este lucrul cel mai periculos și grav, în ceea ce noi numim FUNDĂTURA ISTORICĂ, DIN CARE, VAI, NU ŞTIM CUM O SĂ IEŞIM.  Dar de RĂZBOIUL DIN DECEMBRIE 1989 CARE ESTE CONSTITUIT DIN TOTALITATEA EVENIMENTELOR PETRECUTE ÎN România în anul 1989, îndeosebi în decembrie 1989, o să ne ocupăm în scrisoarea următoare.

   Prof. Ştefan Dumitrescu,

Purtător de cuvânt al Biroului de Viitorologie de la Bucureşti, scriitor

15. 01. 2017

Sursa – http://www.stefandumitrescu.com/2017/01/16/sasea-scrisoare-literara-si-pedagogica-marea-problema-romaneasca/

Minodora Ursachi, muzeograf, publicist, s-a născut la 22 decembrie 1934, în localitatea Negrea, comuna Lascăr Catargi, Galaţi. Urmează cursurile primare în satul natal (1942-1946), Liceul de Fete Mihail Kogălniceanu în Galaţi (1946-1953) şi Facultatea de Istorie a Universităţii Alexandru Ioan Cuza, Iaşi (1953-1957). După terminarea facultăţii este repartizată ca profesor-muzeograf la Muzeul de Istorie din Roman, unde a activat între anii 1957-1968.

Fire sensibilă, autodidactă, inovatoare, fondează Muzeul de Artă din Roman în anul 1970, unde îşi va dărui 30 de ani de viaţă profesiei de muzeograf (1970-2000).

În anul 2002, la Sărbătoarea culturii romaşcane, primeşte Premiul pentru Cultură şi Diploma de Recunoştinţă pentru susţinerea cercetării arheologice şi contribuţia adusă la dezvoltarea şi valorificarea patrimoniului muzeal, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la fondarea Muzeului de Istorie Roman (2007).

Cărţi publicate: volumul Muzeul de Artă Roman 50 de ani, Editura Muşatinia, 2007, pune în valoare patrimoniul deţinut de această instituţie. Dicţionarul de artă, Identităţi artistice la Roman, Editura Muşatinia, 2013, prezintă personalităţi ale lumii artelor care au onorat cu prezenţa lor Muzeul de Artă din Roman; volum apreciat la superlativ: ,,un excelent dicţionar – album de artă” de către criticul literar Constantin Tomşa.

A organizat peste 300 de expoziţii temporare la sediul Muzeului de Artă şi peste 200 de expoziţii itinerante precum şi numeroase activităţi culturale. A scris cronici, articole, studii, comunicări în diferite publicaţii: Pictura, artele Plastice (Istoria oraşului Roman, 1392-1992), Donaţia Maria Steurer Moţatu şi Leonida Moţatu (Carpica XXXI, 2002), Profesorul Ion N. Teştiban (Melidonium I, 2009) având colaborări la diverse reviste de cultură şi artă.

Prezentă în volumele Portrete printre rame, autor Gh. A.M. Ciobanu, 2012, Personalităţi române şi faptele lor 1950-2010, autor Constantin Toni Dârţu, Un dicţionar al literaturii din judeţul Neamţ, Constantin Tomşa 2014, Personalităţi ale culturii din judeţul Neamţ, 2014.

Minodora Ursachi, o prezenţă de marcă a vieţii culturale romaşcane şi-a lăsat amprenta asupra Muzeului de Artă din Roman, constituind un etalon de profesionalism şi un model de urmat în viaţa muzeală. În timpul cât a condus activitatea Muzeului de Artă, nume importante ale plasticii româneşti au avut manifestări expoziţionale în localul de cultură romaşcan.
Un caracter luminos, energic şi entuziast, doamna Minodora Ursachi a ştiut să respecte valorile culturale autentice şi să contribuie la promovarea lor.

Realizând că artele plastice, prin armonie, formă şi echilibrul proporţiilor, apropie oamenii în subtilitatea simţirii, Minodora Ursachi a fost neobosită în promovarea a tot ce ţine de acest domeniu ce încântă ochiul şi sufletul şi contribuie la desăvârşirea interioară a omului.
Modul de prezentare, împreună cu intuiţia şi sensibilitatea artistică, cu dăruirea interioară, ce definesc un artist plastic, îi conferă o reală şi obiectivă receptare şi interpretare a frumosului din Artele plastice.

Pentru Minodora Ursachi estetica devine un mod de cunoaştere, o ţintă contemplativă, prin care argumentează că Frumosul în Artă este reprezentarea sensibilă a Ideii.

Minodora Ursachi a conştientizat, prin prisma meseriei de muzeograf, că noi oamenii suntem dornici de frumosul artistic, ca ecou al umanismului ce ne diferenţiază de lumea necuvântătoarelor, contemplarea produselor artelor plastice fiind momente încununate de sublim, de muzicalitate, de reculegere şi motivaţie. Arta – ca aură a omului, aşa ne-a dăruit-o Minodora Ursachi prin tot ce a oferit comunităţii.

A slujit arta şi tot ce ţine de ea cu un soi de religiozitate înduioşătoare, pătimaşă chiar, ducând o luptă invizibilă pentru asanarea urâtului din viaţa noastră.

Arta îl face pe om mai stăpân pe instinctele sale – spunea scriitorul Ion Agârbiceanu. Trăind într-o lume a frumosului artistic şi înconjurându-se de oameni de caracter, Minodora Ursachi a promovat cu toată fiinţa ei, de-a lungul unei cariere impresionante, focul misterios al creaţiei – ca ardere istovitoare şi neîntreruptă ce răspândeşte Lumina.

În paginile volumului Fenomenul artistic romaşcan vom găsi cronici, comentarii, articole, studii, evocări, amintiri şi comunicări scrise în decursul celor aproape 50 de ani de activitate neobosită în domeniul Artei, a simţirii frumosului ca ,,perfecţiune fenomenală”, a cunoaşterii intuitive, asemănătoare cu cea raţională, ca ştiinţă a cunoaşterii senzoriale din universul artelor plastice.

Lecturând acest volum înţelegem mai uşor mesajul autoarei care îşi ia drept obiect de studiu dăruirea şi contemplarea transpuse în actul de creaţie al artiştilor plastici prezenţi în decursul anilor în galeriile Muzeului de Artă din Roman precum şi activităţile personalităţilor din lumea culturală romaşcană care s-au dăruit comunităţii prin acţiunile lor pline de generozitate şi profunzime.

Emilia Ţuţuianu