Cuvânt și iubire

Victoria in alegerile parlamentare a partidei ortodoxe moldo-valahe – PMR, PCR, FSN, FDSR, PDSR, PSD, USL – este expresia nemultumirii, revoltei dupa Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, care trebuia sa se intruneasca dupa un mileniu la Constantinopol, dar a avut loc fara patriarhii Rusiei, Georgiei, Bulgariei si Antiohiei in Creta. Cu toate ca patriarhul Moscovei si a intregii Rusii, Kiril s-a intalnit cu papa Francisc in Cuba, de depasirea Marii Schisme din 1054 nici nu poate fie inca vorba. De aceea nu numai tarile ortodoxe sunt in criza. Vezi Skandalon din Vechiul Testament.

La globalizarea mesianica ortodoxo-comunista – inlaturarea exploatarii omului de catre om in intreaga lume – a renuntat de buna voie Mihail Gorbaciov in anul de gratie 1989, la cea anglo-mozaica – democratizarea a la Westminster, cu forta a intregii lumi – renunta acuma Donald Trump. Singura speranta a celor multi, saraci si obiditi, mai ales din Africa si Asia, dar si din Europa si America, ramane mondializarea celor zece porunci biblice, a bisericii catolice, a papei Francisc, care este asteptat cu nerabdare in Romania cu prilejul comemorarii a unui secol de la Marea Unire de la Alba Iulia.

Dupa amanarea refacerea unitatii crestine, nemultumirea, revolta ortodocsilor rusi, romani, greci etc., dar si a crestinilor occidentali e la ordinea zilei, omni prezenta. De la altruism, internationalism si generozitate se revine brusc la egoism, nationalism si provincialism pentru ca deschiderea granitelor nu-i in slujba oamenilor, ci numai a capitalului. De exemplu, Romania a vandut dupa 1989 industria si sistemul de irigatii la fier vechi, acuma vinde pamantul si padurile strainilor, forta de munca vitala este deja in vest. Ce urmeaza?

Rusia, China, mai nou Marea Britanie si USA renunta la internationalism si-si urmaresc tenace interesele nationale, dar ce poate face o tara ortodoxa, din care au fugit in occident deja patru milioane? Incompatibilitatea, conflictul ortodoxie-occident poate fi aplanat numai pe calea dialogului, in vederea refacerii unitatii crestine, dupa cum am vazut in 1999, in timpul vizitei la Bucuresti a Fericitului Ioan Paul II.

Cu prilejul apropiatei vizitei a papei Francisc, pe aceasta line deja explorata si dupa intalnirea dintre patriarhul Kiril cu papa, dupa Sfantul si Marele Sinod, partida ortodoxa moldo-valahe este in masura, este chiar mandatata de recentul succes electoral, sa faca un pas inainte impreuna cu Presedintele Tarii, Preafericitul Daniel si Preafericitul Lucian cardinal Muresan, sa taie nordul gordian al izolarii, devalmasiei saraciei si al anonimatului.

Link: http://vorba.16mb.com/ce-asteapta-romanii-de-la-papa-francisc

http://www.clipa.com/a6208-STATUL-SI-BISERICA-2014-%E2%80%93-UN-DIALOG-CU-ION-OLTEANU-2.aspx

http://confluente.ro/Viorel_roman_statul_si_bise_viorel_roman_1388742302.html

https://www.academia.edu/23211919/Papa_Francisc_in_Romania_Bremen_Bucuresti_2015

http://www.amosnews.ro/ce-asteapta-romanii-de-la-papa-francisc-2016-11-03 http://www.asiiromani.com/2016/10/16/papa-francisc-in-romani>a-si-chestiunea-orientala/ 

http://www.mioritausa.news/opinii/vlad-corneliu-un-secol-hiper-religios/

www.viorel-roman.ro

viorel-roman-bremen.over-blog.de

Bangkok la 11 decembrie 2016

Şi poate voi putea să o privesc şi din interior, într-o noapte în care va începe să plouă mărunt, într-o noapte de toamnă în care nu se va vedea nici cer şi nici lună, în care stăpâni vor fi doar stropii şi tăcerea şi începutul frigului iernii. Poate atunci, voi suna la telefonul multinaţional şi multifuncţional al Uniunii Europene, 112, şoptind…

– Alo, suflete care-ţi ascunzi bine trupul, tu cel fără de o mână sau un picior sau fără o pleoapă deschisă, tu cel de acasă fără de casă, sătulule fără de hrană, însetatule întins acum în patul acoperit de apele continentului din care nu poţi bea, tu acela, hei, tu! Nu-ţi lipseşte nimic? Am pentru tine totul, ridică-te şi ia-o la fugă spre mine năuc! Îmi sunt aruncate toate opreliştile! Putem, în sfârşit, vorbi despre orice.

– A, de mărturisit vorbeşti…!!! Începusem să cred că eşti o feministă oarecare, dar nu, nu eşti. Ce-ţi trebuie de nu-ţi ajungi?

– Sufletul acela pe care să-l ascult şi care să mă asculte, să mă sprijin pe el şi să-l sprijin, să preţuim aceleaşi lucruri, adică să vorbim aceeaşi limbă. Nu metafore, nu iluzii, nu feţe de pernă ce ţin de-o parte nume, momente, trăiri anterioare, ci feţe de pernă ce se cer curăţate.

– Şi de va greşi nimerind în altă parte în timp ce te va căuta pe tine?

– Va greşi, că e om, cine nu greşeşte? Admit altora fel de fel de greşeli. Însă nu mie. Dar să poată în el să-şi recunoască greşeala, nu spăsit, nu ca şi când şi-ar aştepta o pedeapsă, ci cu zâmbetul pe buze, fiind sigur că va fi iertat în numele iubirii, fără să i se aducă aminte, ca reproş. Mai uşor am păşi către cele veşnice dacă am fi doi. Zici că ar rămâne unul oricum? N-ar rămâne, la vârsta asta nu se mai rămâne, de-asta bătrâneţea e o perioadă a vieţii care ar trebui trăită şi respectată ca atare… pentru că e etapa în care poţi rămâne curat, eşti obligat să rămâi. În rest, toată credinţa din copilărie, din tinereţe sau din maturitate e falsă. Trupul prin mânuirea cu ajutorul simţurilor denaturează, viciază, modifică, îşi găseşte fel de fel de circumstanţe pentru greşeli, pentru păcate.

Trupul bătrânului rămas viu, tânăr, capătă cu anii ceva în plus, capătă şi dreapta credinţă şi dreapta iubire şi adevărata senzualitate. Iar prin ele-şi păstrează toate prerogativele vieţii. Când unul din doi dispare fără să fi apucat să îşi dezvelească unul altuia acest tot care înseamnă suflet şi trup, trecut şi prezent, năzuinţe, regrete, înfrângeri şi victorii, atunci ambii pierd o fărâmă din Dumnezeu. Înainte de „drumul cel lung” cei doi trebuie să fie la vedere, altfel, toate sunt vorbe goale, iar timpul le este pierdut, fărâmiţat.

————————–

Adina DUMITRESCU

Râmnicu-Vâlcea

12 decembrie 2016

—————————-

DUMITRESCU Adina, născută la 1 decembrie 1944 în comuna Grădiştea din judeţul Vâlcea. Absolventă a Liceului „Mircea cel Bătrân” Între anii 1963-1966 a urmat cursurile Facultăţii de Agronomie Craiova, iar între 1967-1972, cursurile Facultăţii de Biologie ale Universităţii din Bucureşti. Romane publicate (în ediţii restrânse); „Caruselul intenţiilor” editura INTOL PRESS Râmnicu-Vâlcea; „Cărarea dintre secole” editura I.P.; „După-amiaza păsărilor cântătoare” editura I.P.; „Shakerul cu bragă” editura I.P.; „Umblă puţin la  sonor – editura I.P.; „Rezervaţia Lacul Roşu să fie închisă la ora 3 a.m.!”, editura I.P.; „Aripa frântă”, vol. I, premiat, editat INTOL PRESS, Râmnicu-Vâlcea 2011; vol. II, sub titlul „Ieşirea din timpul nevăstuicilor”; „Cucuta lui Socrate”, editura I.P.; „Clona”, editura I.P. Proză scurtă: Alergătoarele din Kenya – pagini autobiografice; Între lumi – note de călătorie în Anglia; Corespondenţă în străfunduri; Naufragiaţi în paradis; Armonograful cu două oscilatoare (piesă de teatru) Omagiu Tudor Arghezi – Culegere de poezii reunite sub titlul „Sunt sticletele ce-şi va arde penajul”. Volume de versuri: Poezii – 2012-2013, editura I.P.; Poezii – 2014-2915, editura I.P.; Poezii – 2015, editura I.P.

(George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia)

Ce mai este omul azi ?

Ne-am ascuţit armele
Pregătiţi de ce va veni…
Mirosul de puşcă
Îl simt de la cei care îl produc…
Totul a deviat într-o şaradă,
Un joc al celor care se vor stăpâni…
Ce mai este omul azi?
O ţintă,
O sfidare,
Un încătuşat…
Te simţi liber?
Poţi oare zbura
În trecut, prezent şi viitor?
Ne războim cu Dumnezeu
Pentru că aşa vor alţii?
Unde am ajuns
Prin indiferenţa și toleranţa noastră
Sau prin voia “stăpânilor”?
Mă doare ce văd…
Cuvintele par cenuşii
Moartea nu mai este o pedeapsă
Doar o binecuvântare
Pentru cei care se frâng
Pentru visele lor

Spre mântuire.
Doar acolo sus,
Cineva are grijă
Să ne primească eroii
Cu lauri,
În Grădina Veşniciei…

Uimită privesc…

uimită privesc
cum lumea încet
coboară
fără tăgadă
în adâncuri.
Dorinţa de a capta
universul
dezlănţuit
de răutatea din noi.
Purtăm încă povara
neîmplinirilor
a iubirilor risipite
în troiene de aur
pentru a stăpâni
ceea ce nu vom avea niciodată…

Ruga o port în mine

Azi, sunt prinsă în tenebre

Doar ruga o port în mine

Neștiiută , între umbre

Te implor, iartă a mele vine…

Sunt doar o mlădiță

Din vița Ta Doamne

Întărește-mă-n credință

Înalță-mă prin Sfinte Taine

Doamne, nu te îndepărta de noi

Ai milă și iertare

Suntem înglodați în noroi

Prin orgolii și manipulare…

Mariana Gurza

Timișoara

Rugă

Doamne, mă rog fierbinte

În fața ta îngenunghiată

Ai milă, pe toți ne iartă

De rătăciri și răutate.

Intinde-ne un braț puternic

Și scapă-ne de nimicnicie

Arată drumul lumii spre smerenie

Dă-ne Doamne să bem din Apa Vie.

Avem nevoie de mila Ta cerească

Acum când suntem la răscruce

Purtăm de ani ca neam o cruce

Salvarea, e credința strămoșească.

Mariana Gurza

Timișoara

11 decembrie 2016

Joc perfid

Tu…ești tu…

Nu pot spune nimic.

Desenez pe bolta cerească chipul tău.

tu, îmi zâmbești șăgalnic

dorind a te cuprinde

între stele…

Am intrat în incandescența timpului

urmăriți

de-o iubire iluzorie și perfidă.

Poate, într-o zi,

ne vom întâlni

vibrând de dorință,

însângerați de rănile căutării din noi,

cuprinși în același dans

al destinului…

Mariana Gurza

11 decembrie 2016

Vine iarăşi Domnul Sfânt

Lerui ler, scobor din cer

Îngeri sfinţi, în rugăciune

Dorind parcă a ne spune

Adevăr dintru mister.

Colindăm colinda sfântă

Glasul bunului creştin,

Lumea întreagă azi cuvântă

Fraţi creştini, mai buni să fim.

Iar străbatem prin troiene

S-aducem în casa voastră,

Veşnicia, la fereastră;

Din înalt zăpada cerne.

Vine iarăşi Domnul Sfânt

Într-o clipă de împăcare,

Dăruind, la fiecare

Mântuitorul Cuvânt.

Împrejur cad fulgi de nea

Slova sfântă-n rugăciune,

Domnul cerului ne spune

Iar s-a născut steaua Mea.

Radu Botiș