Cuvânt și iubire

Lacrimi corupte

 

Făcut-am din teamă o criptă
în care-mi aştern patima,
amprenta-mi de lacrimi coruptă
ce-n giulgiu va fi ultima.

 

Nu voi să revin iar călăul
de vise plătite că şperţ,
mii stele ce zac în antreul
ce-aşteaptă un ultim concert.

 

În rugă-mi îngân expozeul,
fărâma clepsidrei de ieri,
ce azi a-ntrupat şemineul
din paşi-mi pierduţi şi stingheri.

 

O, tu neferice acela
ce crezi că viată-i doar scrum,
priveşte-i plăpânda dantelă
ce zace-aruncată în drum.

 

Iertare va dau şi va cer
lumina să cadă în ploi
cuvântu-mi e tot ce ofer
în noapte, pe câteva foi.

 

Eugen Emeric Chvala

Cu ochii minţii am străbătut exact toate locurile vizitate de autoare. Rafinamentul domniei sale, spiritul de observaţie brodat de istoria acestui ţinut de basm, locurile care duc la imaginaţie, la descrieri copleşitoare, toate la un loc te invită la meditaţie, la comparaţie.

I-am simţit pe acei români care trăiesc în ritm cu noi, cei de aici, nu duc lipsă de carte românească, nu uită limba, tradiţiile.

Cu sufletul am simţit adânca prietenie între două fiinţe de înaltă calitate, nedespărţite, chiar dacă distanţa dintre ele este atât de mare.

Am găsit un jurnal valoros pentru toţi cititorii care vor avea prilejul să-l citească. Nu se putea ca aceste impresii de călătorie să rămână doar o amintire.

Apreciez gestul distinsei doamne Vasilica Grigoraş de a împrăştia darul acesta minunat celor ce simt româneşte.

În aşteptarea altor scrieri de valoare, cu multă preţuire,

Ecaterina Nicolae

Evoluția

Guvernului Reprezentativ în India

(Kolkata, 6 decembrie 2013)

 

Mă simt onorat să mă alătur Onorabililor Membri ai legislaturii Bengalului de Vest la Ceremonia de Rămas Bun Celebrărilor Jubileului de Platină al Adunării Legislative. Sunt recunoscător Onorabilului Speaker al acestei Adunări pentru amabila-i invitație.

Respectatul meu tată, Regretatul Kamada Kinkar Mukherjee a fost membru al Consiliului Legislativului Bengalului de Vest din 1952 în 1964. Fiul meu Abhijit, care este acum membru al Lok Sabha, și-a început cariera politică în calitate de membru al acestei Adunări. Eu am intrat prima oară în sacrele coridoare ale Parlamentului în 1969 fiind ales în Rajya Sabha de membrii Adunării Legislative a Bengalului de Vest. După aceea, în încă trei ocazii am fost ales de membrii Adunării Vest Bengalului în Rajya Sabha în 1975, 1993 și 1999. În particular, sunt încântat că Shri Gyan Singh Sohanpal și Shri Md. Sohrab care erau membri ai acestei Camere în 1969 continuă să fie membri ai Camerei. Îi salut și le urez toată sănătatea. Complimentez Legislația Bengalului de Vest pentru felicitarea cu această ocazie a membrilor seniori ai acestei Camere. Ei sunt făclierii tradițiilor noastre Parlamentare.

Eminenți legislatori care au fost membri ai acestei legislaturi includ pe Sarat Chandra Bose, Subhas Chandra Bose, Birendranath Sasmal, Jyotindra Mohan Sengupta, Sayed Nausher Ali, Dr. Bidhan Chandra Roy, Kiran Sankar Ray, Khwaja Nazimuddin, Abdul Bari, Fazlur Rahman, Major Hassan Suhrawardy, Hussain Shaheed Suhrawardy, Dr. Shyama Prasad Mukherjee, Azijul Haque, Dr. Prafulla Chandra Gosh, Prafulla Chandra Sen, Siddharta Shankar Ray, Jyoti Basu, Latal Lal Brahmin, Hemanta Bose, Ajay Mukherjee, Dr. Asutosh Mukhopadhyaya, Syed Badrudozza, A. K. Fazul Huk, Kashikanta Maitra, Bimal Chandra Singha, Dr. Pratap Chandra Chandra, A. Ghani Khan Choudhuri, Bina Bhowmik, Gita Mukherjee, Ila Mitra și alții. Salut aceste mari personalități ale Bengalului care au lăsat o urmă de neșters în istoria modernă a Indiei. Prin această augustă cameră, ei au dat expresie voce și spirit poporului din Bengal.

Adunarea Bengalului de Vest are unele recorduri unice în creditul său. Trei membri ai săi, Khwaja Nazimuddin, Hussain Shaheed Suhrawardy și Mohammad Ali of Bogra au mers mai departe spre a deveni prim miniștri ai Pakistanului. Similar, Shri Jyoti Basu care a servit 22 de luni ca Ministru Șef Adjunct și 23 de ani ca Ministru Șef a servit cel mai îndelung ca Ministru Șef din țară.

Acest frumos complex a fost construit între 1928-30 și Consiliul Legislativ al Bengalului a început să-și țină ședințele aici din 9 februarie 1931. Mutele lui ziduri au fost martore la nenumărate evenimente istorice. Celebrările Jubileului de Platină marchează 75 de ani de la prima alegere în Adunarea Legislativă a Bengalului în ianuarie 1937, sub Government of India Act, 1935. Prima sesiune a Adunării s-a întâlnit în Consiliul Camerei în 7 aprilie 1937, la 2.30 P.M.

Istoria Adunării Legislative a Bengalului de Vest este intrinsec legată cu evoluția dezvoltărilor constituționale în India. Kolkata a fost pepiniera practicii legislative și a democrației reprezentative în țara noastră. Aceasta a fost la două niveluri distincte – legislatura Centrală care a avut sediul în Kolkata până la mutarea capitalei în Delhi în 1911 și legislatura Provincială a Bengalului.

Originile procesului legislativ al zilei moderne în India pot fi trasate în Carta din 1601 care autoriza Guvernatorul și East India Company „să facă, să ordone și să constituie astfel și atâtea legi, constituții, ordine și ordonanțe” câte vor fi necesare și convenabile pentru buna guvernare. Carta din 1726 a investit, pentru prima oară, Guvernatorii și Consiliile celor trei Președenții cu putere legislativă.

Actul Regulamentar din 1773 deține o semnificație specială în istoria legislativă a Indiei întrucât marchează începutul controlului parlamentar asupra guvernului Companiei. Despre acest Act s-a spus că ar fi început și procesul integrării teritoriale și centralizarea administrativă în India. El a acordat supremație Președinției Bengalului și Guvernatorul Bengalului a fost numit ca Guvernator-General.

Actul Cartă din 1833 a pus capăt drepturilor comerciale ale Companiei și i-a dat doar o agenție a Coroanei în India. Guvernatorul-General al Bengalului a fost, după aceea, desemnat ca Guvernator General al Indiei și împuternicit să administreze întreaga Indie Britanică. Pentru prima oară, Guvernul Guvernatorului General a fost cunoscut ca Guvern al Indiei și Consiliul său ca Indian Council. Acest Act a decretat un consiliu legislativ pentru toate teritoriile britanice în India și a introdus un element de specializare constituțională prin diferențierea mitingurilor de legiferare ale Consiliului de mitingurile executive. Funcțiunile legislative ale statului au fost astfel pentru prima oară separate de funcțiile sale executive.

În 1852, Asociația Britanică Indiană din Kolkata a petiționat Parlamentul Britanic pentru stabilirea unei legislaturi în India posedând un caracter popular reflectând creșterea conștiinței politice a perioadei. A fost poate prima oară ca opinia indiană să fi fost exprimată pe subiectul reformelor legislative.

În temeiul Actului Cartă din 1853, discuțiile în consiliu, când acesta activa în capacitate legislativă, au devenit orale în loc de scrise. Proiectele de lege treceau prin cele trei etape uzuale și erau trimise Comisiilor de Selecționare. Afacerile legislative au fost conduse în public, și nu în secret, iar rapoartele lucrărilor erau publicate oficial. Erau adoptate ordine permanente pentru conducerea și reglementarea lucrărilor. Noul Consiliu și-a conceput datoriile fără a se limita doar la legislativ, dar a început și să-și asume și caracterul unei miniaturi de adunare reprezentativă, asamblată pentru scopuri de anchetare și redresare a plângerilor.

Actul din 1853 a dat legislaturii pentru prima oară dreptul de a-și elabora regulile și procedura. Shri Prasanna Coomar Tagore a fost numit pe postul de funcționar al Consiliului și a pornit să furnizeze Consiliului o formă parlamentară de procedură și l-a încurajat să-și afirme independența ca un organ separat al guvernului. Publicului i s-a permis să asiste la lucrările Consiliului, iar raportarea de presă a fost permisă în 1856. În pofida progresivei stabiliri a practicilor legislative și a procedurilor, nu a fost, totuși, participare indiană în Consiliu.

The Government of India Act 1858 a inițiat pentru prima oară non-oficial participarea la Consiliu. Guvernatorul General a autorizat să fie nominalizați în consiliul său „nu mai puțin de șase nici mai mult de doisprezece” membri adiționali, din care cel puțin o jumătate aveau să fie non-oficiali. În 1862, Viceregele Lord Canning a numit trei indieni – Maharaja Sir Narendra Singh din Patiala, Raja Deo Naraian Singh din Benares și Raja Sir Dinkar Rao Raghunath din Gwaliori în nou constituitul Consiliu Legislativ. Între 1862 și 1892, patruzeci și cinci indieni au fost numiți în Consiliul Legislativ. Cei mai mulți dintre ei erau prinți conducători sau șefi sau din familii bogate de zamindari (moșiri). În timpul viceregalității Lordului Rippon, au fost numiți Durga Charan Law, un negustor, Raja Shiva Prasad, un Inspector de Școli, și Syed Ameer Ali, un Magistrat la Președinție. Editorul lui Hindoo Patriot, Kristodas Pal, a fost recomandat de British Indian Association, iar după moartea sa, Peare Mohan Mukherjee a fost de asemenea nominalizat pentru Consiliu de către Lord Rippon. Intelectuali precum Syed Ahmed Khan, V. N. Mandlik, K. L. Nulkar și Rash Behari Ghose au fost printre cei numiți în Consiliu între 1872-92.

Totuși, indienii nominalizați ca membri au arătat puțin interes în discuții, de obicei citeau scurte expuneri pregătite dinainte. Ei rămâneau docili și prezentau mică opoziție față de Guvern. A rămas în același timp puternică opoziție printre mulți englezi față de implicarea indienilor în Consilii. Un pamflet satiric din 1883 argumenta: „Orice încurajare pentru Bangalee Baboos ar rezulta în nimic altceva decât completa extincție a regimului britanic, că o Indie guvernându-se pe sine s-ar dovedi o democrație parlamentară avortată, care ar intra în haos și s-ar expune la dictatură militară”.

Introducerea Amendamentului la Legea Procedurii Criminale (1883-84) sau Ilbert Bill a dus la primul miting al primei Conferințe Naționale la Kolkata în 29 decembrie 1983. Surendranath Banerjee și Ananda Mohan Bose au fost principalii organizatori. Bose a descris această conferință ca primul stadiu spre formarea unui Parlament Național Indian. Conferința a cerut introducerea adunărilor reprezentative pentru progresul poporului Indiei. Conferința Națională a fost în multe feluri precursorul Congresului Național Indian.

Fondarea Congresului Național Indian în 1988 a grăbit evoluția unui guvern responsabil. Chiar la prima sa sesiune, Congresul a trecut o rezoluție cerând reforme constituționale și admiterea undei considerabile proporții a membrilor aleși în Consiliile Legislative și dreptul de a discuta bugetul. Rostindu-și discursul prezidențial, W. C. Banerjee a descris Congresul ca Adunarea Națională a Indiei.

Cererea pentru reformă și expansiunea Consiliilor Legislative a continuat să fie făcută la fiecare Congres anual și a devenit mai vociferantă din an în an. Congresul a considerat reforma Consiliilor la rădăcina tuturor celorlalte reforme. Totodată, Viceregele Lord Dufferin a respins public congresmenii ca „o minoritate microscopică” și a spus că metodele democratice ale guvernului sau adoptarea sistemului parlamentar în India ar fi un foarte mare salt în necunoscut.

În replică, vorbind despre rezoluția asupra reformei Consiliilor Legislative la cea de-a cincea sesiune a Congresului la Bombay (1889) a spus „Dacă obții asta, obții orice altceva. De aceasta depinde întregul viitor al țării și viitorul sistemului nostru administrativ”.

Indian Councils Act din 1892 a lărgit Consiliul Legislativ spre a consista în „nu mai puțin de zece nici mai mult de șaisprezece” membri adiționali. În cazul Consiliului Legislativ al Guvernatorului-General, ori Consiliul Legislativ Indian, cum a ajuns să fie cunoscut, cinci membri „adiționali” au fost incluși, unul fiind nominalizat de membrii neoficiali ai fiecăruia din cele patru Consilii Provinciale și unul de către Camera de Comerț Calcutta. Cu toate că termenul „alegere” era scrupulos evitat, faptul că membrii non-oficiali ai Consiliilor Provinciale au recomandat și returnat nominalizații lor către Consiliul Central, a indicat implicit acceptarea principiului alegerii indirecte.

Sistemul pregătirii unui buget anual și punerea lui dinaintea legislaturii a fost introdus în 1860 de către James Wilson care era membru al Parlamentului Britanic, trimis ca membru financiar al Consiliului Viceregelui. Primul buget a fost prezentat la 18 februarie 1860. În timp ce discuția asupra bugetului ca atare nu era permisă, aceasta s-a căutat uneori să fie făcută posibilă legând bugetul de vreo propunere pentru taxare. Între 1861-62, au fost 16 ocazii când bugetul a fost discutat în această manieră. Consiliul nu avea dreptul să voteze asupra bugetului.

Actul din 1892 a concedat atât Consiliului Central cât și celui Provincial privilegiul criticismului financiar sau dreptul de a discuta bugetul sub anumite condiții pentru prima oară. Totuși, membrii Consiliului încă nu aveau puterea să supună ori propună vreo rezoluție ori să dividă Consiliul în ce privește orice discuție financiară.

În temeiul Actului din 1892, membrilor le-a fost garantat pentru prima oară privilegiul de a pune întrebări și a interoga membri ai guvernului. Prima întrebare a fost pusă pe 16 februarie 1893. Chetionatorul a fost Maharaja din Bhinga și chestiunea s-a referit la greutățile cauzate de sistemul de colectare a livrărilor la dispoziția funcționarilor guvernamentali afalați în tur. Timp de doi ani – 1905 și 1906 – doar 13 întrebări au fost puse, iar subiectele au fost Servicii, Căi ferate, Venituri, Schimb. Uneori informația putea fi negată pe motiv că răspunsul ar implica o pregătire îndelungată.

Intrarea membrilor aleși a marcat începutul unei ere noi în viața Consiliului. Veteranul Congresului Sir Pherozeshah Mehta a fost cunoscut ca „leul din Bombay” pentru contribuțiile sale către oraș și, totodată, „Ferocious Mehta” pentru rolul său ca legislator. Pentru a stăvili creșterea mișcării naționaliste în India, Lord Lytton a decis să cenzureze presa în dialect local. Pherozeshah Mehta s-a opus vehement mișcării. El credea că presa trebuia să fie pe cât posibil liberă, și că era fundamentală datoria guvernului de a educa masele. „Anglia trebuie să ridice India la nivelul ei, sau India o va târâ la al ei,” a avertizat el. Cariera lui Sir Pherozeshah Mehta a fost rezumată de un jurnalist britanic de primă importanță care a spus că Mehta „s-a ridicat singur împotriva birocrației, a arătat curaj egal cu al lui Gokhale, o elocvență cu greu mai prejos decât a lui Surendranath Banerjee, și putere a sarcasmului greu de rivalizat de către Motilal Ghose”.

În anii 1890-1909, pe lângă Sir Mehta, Consiliul a avut mari viteji precum Gopal Krishna Gokhale, Ashutosh Mookerjee, Rash Bihari Ghose, G. M. Chitnavis, P. Ananda Charlu, Bishambarnath, Muhammad Rahimtullah Sayani and Salimula care au făcut uz deplin de oportunități limitate pentru a ventila plângerile poporului pe probleme politice, economice și sociale. Gokhale, pe care unii oameni au început să-l numească ‘Liderul Opoziției’, a fost o mare autoritate în economie. El a demascat afirmația guvernului că surplusurile bugetului arată sănătatea economiei și a arătat cu fapte și cifre sumbra și crescânda sărăcie din India rezultând din greaua cheltuială pe armată, poliție, din impozitare, impunerea de accize pe industriile indigene ca textilele, lipsa facilităților de irigații pentru fermieri etc.

Deficiențele Actului din 1892 erau evidente. Rămânea o majoritate oficială în Consilii. Guvernul putea trece oricând legi desconsiderând opoziția membrilor indieni. Criticismul vehement al membrilor indieni se dovedea inefectiv în prevenirea guvernului de a urma o politică a represiunii, întemnițări pe cale largă, deportări etc., urmare a agitației împotriva partiției Bengalului, a calamităților naturale ca Marea Foamete și Ciuma epidemică etc., care în anii 1880 a rezultat în moartea unui mare număr de oameni.

La cea de-a 22-a sesiune la Kolkata prezidată de Dadabhai Naoroji în 1906, Congresul a declarat Swaraj (autoguvernare) ca scop al său și a cerut imediat expansiunea Consiliilor Legislative pentru a asigura control mai larg asupra administrației financiare și executive a țării. Indian Councils Act din 1909 a împuternicit Guvernatorul General să nominalizeze un membru indian, Consiliul Executiv ducând la numirea lui Shri Satyendra Prasanno Sinha ca primul membru indian.

Government of India Act 1909 a crescut numărul de membri ai Consiliului Legislativ Indian de la 16 la 60. Membrii aleși aveau să revină în circumscripții precum municipalități, comisii de district și locale, universități, camere de comerț și asociații comerciale și grupuri de persoane ca moșieri ori plantatori de ceai.

Actul din 1909 a creat majoritate non-oficială în toate Consiliile Legislative Provinciale, dar a menținut majoritatea oficială în Consiliul Legislativ Central. Circumscripțiile erau mici, cele mai largi cuprinzând doar 650 de persoane. Din 27 de membri aleși în Consiliul Central, doar 9 erau presupuși a reprezenta poporul Indiei ca întreg. Acest Act este cel care, regretabil, a introdus pentru prima oară principiul reprezentării comunale în India și a creat electorate separate.

Actul 1909 a dat tot pentru prima oară membrilor Consiliului putere să adopte rezoluții pe orice subiect de interes public general și să dividă Consiliul asupra lor. Acesta a fost începutul rezoluțiilor non-oficiale. Prima rezoluție în temeiul regulilor a fost trecută în 25 februarie 1910 de Gopal Krishna Gokhale recomandând prohibirea muncii captive (indentured) în Natal, Africa de Sud. Asupra Rowlatt Bill, Pandit Madan Mohan Malviya a vorbit două ore și jumătate. Similar, asupra Indemnity Bill (legea despăgubirii), el a vorbit patru ore continuu și, în total, a petrecut șase ore și jumătate vorbind despre Bill. Era foarte rar ca membrii non-oficiali să poată avea calea lor. Oricum, ei își făceau prezența simțită prin trecerea de amendamente, rezoluții și punând întrebări. Regulile Consiliului elaborate în 1909 au lărgit și gama discuției asupra bugetului. Bugetul a fost considerat în două etape. Prezentarea unui buget preliminar, numit declarație financiară, era urmată de o discuție generală. Unele articole de cheltuieli, precum cele ale Armatei, erau totuși tratate ca non-votabile.

Dreptul de a pune întrebări pentru a afla informații de la guvern a fost asigurat în 1892 dar dreptul de a cere precizări suplimentare nu a fost concedat până în 1909. Deși membrii non-oficiali nu erau în poziție de a înfrânge măsurile guvernului în Consiliu, ei luau foarte în serios procedura chestionării. În timp ce în 1911 numai 151 de întrebări au fost puse și răspunse, numărul a crescut la 397 în anul 1919.

Două legi, Indian Criminal Law Amendment Bill și Indian Criminal Law Emergency Powers Bill, de obicei numite Rowlatt Bills, au fost introduse în Consiliu în februarie 1919, având în vedere să dea puteri extensive guvernului pentru a reduce la tăcere mișcările revoluționare naționaliste. Acestea au fost întâmpinate cu opoziție amară și prelungită atât înăuntru cât și în afara Legislaturii. Dezbaterea a mers pentru opt ore extinzându-se peste două zile în care nu mai puțin de 20 de membri non-oficiali au luat parte. Membrii indieni s-au opus Bill-ului nu numai în stadiul introductiv dar și în fiecare etapă. În cursul trecerii Bill-ului, Consiliul a fost divizat de 16 ori. În toate ocaziile, membrii indieni au votat solid împreună. Unii membri precum Malaviya și Sukul au demisionat din Consiliu în semn de protest.

Government of India Act 1919 a introdus sistemul „dyarchy” (dublu guvern) în opt Provincii majore cunoscute ca Governors Provinces. Acest sistem a stabilit o formă duală de guvernământ în fiecare provincie. Controlul unor zone ale guevernării numite „listă transferată” a fost dat unui Guvern al miniștrilor Indiei care să răspundă Consiliului Provincial. Totodată, toate celelalte zone de guvernare (‘lista rezervată’) au rămas sub controlul Viceregelui. ‘Lista rezervată’ includea Apărarea, Afacerile Străine și Comunicațiile. ‘Lista transferată’ includea agricultura, supervizarea guvernului local, Sănătatea și Educația.

În temeiul Actului 1919, Consliul Legislativ Imperial a fost lărgit și introdusă o legislatură bicamerală. Camera inferioară a fost Adunarea Legislativă cu 144 membri, din care 104 erau aleși și 40 numiți cu mandat de trei ani. Camera superioară a fost Consiliul Statelor consistând în 34 membri aleși și 26 numiți și cu mandat de cinci ani. Actul 1919 de asemenea a prevăzut clasificarea subiectelor de administrare ca Centrale și Provinciale și transferul către guvernele locale a autorității privind subiectele provinciale; iar pentru alocarea veniturilor și a altor bani către acele guverne.

În măsura în care Legislatura Bengaleză era vizată, după cum s-a menționat, Actul 1861 a facilitat, pentru prima oară asocierea indienilor cu afacerea legislației. Același Act a pus temeliile legislaturilor provinciale moderne din India și a declanșat un proces de descentralizare. Un Consiliu Legislativ cuprinzând 12 membri, pentru provincia nedivizată a Bengalului, a fost stabilit în 18 ianuarie 1862. Din acești 12 membri numiți, 4 erau indieni, anume, Baboo Rama Persaud Roy, fiul lui Raja Ranmohan Roy; Moulvy Abdool Luteef Khan Bajadoor; Rajah Pertaub Chand Singh and Babu Prasanna Coomar Tagore. Primul miting al Consiliului s-a ținut pe 1 februarie 1862 sub președinția lui Sir John Peter Grant, Locotenent-Guvernatorul Bengalului, la reședința lui din Belvedere, Kolkata.

Indian Councils Act din 1892 a crescut numărul membrilor în Consiliul Provincial al Bengalului la 20 și Indian Councils Act 1909 a crescut mai departe numărul membrilor la 50. În temeiul Government of India Act 1919, numărul membrilor Consiliului Legislativ al Bengalului a fost crescut la 125 din care cel puțin 70 la sută erau aleși. Locul de desfășurare a ședinței Consiliului s-a mutat în Town Hall, Kolkata, unde a rămas până în 1931. Nawab Sir Samuel Huda a fost primul ofițer president.

În temeiul Government of India Act, 1935, au fost create două camere ale Legislaturii Bengalului i.e. Consiliul Legislativ și Adunarea Legislativă. Adunarea cuprindea 250 de membri, în timp ce numărul total al membrilor Consiliului era nu mai puțin de 63 și nu mai mult de 65. Sir Azizul Haque a fost ales ca Speaker al Adunării Legislative a Bengalului, pe când Shri Satyendra Chandra Mitra a fost ales președinte al Consiliului în 9 aprilie 1937.

Am menționat mai devreme rolul și contribuția lui Sir Pherozeshah, Shri Gopal Krishna Gokhale și Pandit Mohan Malavyia. Această adresare ar fi incompletă fără o specială mențiune a „Swaraj-iștilor” ca S. Satyamurti, Sir Tej Bahadur Sapru, Pndit Motilal Nehru, C. R. Das, Srinivasa Sastri etc. Acești lideri au fost în dezacord cu politica Congresului de non-cooperare cu Guvernul pe problema intrării în Consiliu. Ei credeau că munca în interiorul legislaturilor poate fi un instrument egal efectiv pentru a duce mai departe cauza naționalistă. Aceasta putea evidenția deficiențele conducerii aliene și totodată demonstra britanicilor abilitatea noastră de a stăpâni nuanțele sistemului parlamentar.

S. Satyamurti, un avocat și orator remarcabil, a intrat în Madras Legislative Council în 1923 și faima lui ca legislator s-a răspândit în toată țara. El s-a întrecut pe sine în ora chestionării și a devenit un maestru al interpelațiunii. El a fost cunoscut ca ‘teroarea orei chestionării’. Discursurile lui briliante și efective i-au adus numele de „Vocea Trompetă”. Când a venit timpul pentru alegerile în Consiliul Legislativ al Madrasului, Gandhiji a declarat că este de ajuns dacă un Satyamurti era trimis Legislaturilor. Shri Satyamurti a fost membru al Adunării Legislative Centrale din 1935 în 1939 unde succesul lui ca legislator a condus pe Gandhiji să remarce că, dacă ar fi fost zece Satyamurtis în legislaturile noastre, britanicii ar fi plecat demult.

Sir Tej Bahadur Sapru a rupt-o deschis cu Congresul după ascensiunea lui Mahatma Gandhi, care pleda pentru non-violentă nesupunere civilă împotriva stăpânirii britanicilor. Lui Sir Sapru i se opuneau cei care considerau legislaturile a fi „ștampile” nereprezentative pentru Vicerege. Totuși, mulți politicieni ai Congresului îl respectau pe Sir Sapru ca eminent jurist. Legăturile lui cu britanicii l-au făcut valoros ca mediator și Sir Sapru a mediat între Gandhi și Viveregele Lord Irwin, ajutând să forjeze Gandhi-Irwin Pact. Sir Sapru a mediat de asemenea între Gandhi, Dr. B. R. Ambedkar și britanici asupra problemei electoratelor separate, care au fost stabilite de Poona Act. Sir Sapru a fost ales ca reprezentant al liberalilor indieni la Conferințele Mese Rotunde din 1931-1933. Ultimul său rol proeminent a fost ca unul din principalii avocați angajat să apere soldații capturați ai Armatei Naționale Indiene.

Deshbandhu Chittaranjan Das ca lider al Swarajiya Party în Consiliul Bengalez, asistat de H. S. Suhrawardy, Kiran Sankar Roy, Tulsi Goswami etc. a zguduit temelia regimului britanic cu talentul lui oratoric și parlamentar. În același timp, Pandit Motilal Nehru ca lider al Swarajya Party în Consiliul Central a pus temelia de bază a guvernului constituțional din India. Atât Motilal cât și Chittaranjan erau capabili să mențină musulmanii în Swarajya Party și să proiecteze o Indie unită.

Eu am expus în astfel de mare detaliu istoria Guvernului reprezentativ, care a emers în Kolkata, pentru un scop precis. Este de subliniat faptul că a fi reprezentant al poporului Vest Bengalului este un privilegiu și o mare onoare. Ca leagăn al guvernului reprezentativ din țara noastră, Adunarea Legislativă a Bengalului are o responsabilitate mai largă decât oricare alt organ din țara noastră pentru susținerea și promovarea celor mai bune norme parlamentare. Această Adunare are datoria și responsabilitatea de a da un exemplu pentru restul țării.

Constituția Indiei plasează Adunarea Legislativă în centrul guvernării statului și o concepe ca pe un instrument primordial al guvernării și schimbării socio-economice. Jobul unui legislator este 24×7 responsabilitate. Legislatorii trebuie în orice clipă să fie sensibili și responsivi la problemele și grijile pe care le au oamenii. Ei trebuie să dea glas plângerilor publicului ridicându-le în aula legislaturii și acționând ca o legătură între popor și guvern. Trebuie totdeauna menținute disciplina și buna-cuviință, respectate regulile, convențiile și eticheta. Practicile parlamentare, procedurile și convențiile sunt menite să asigure tranzacția ordonată și rapidă a activității Camerelor. Disidența trebuie exprimată cu decență în contururile și parametrii procedeelor parlamentare. Democrația trebuie să cuprindă trei ‘D’-uri: dezbatere, disidență și decizie, nu ‘dezintegrare’.

Principiul cardinal al funcționării efective a sistemului parlamentar este că majoritatea va conduce minoritatea și minoritatea se va opune, expune și, dacă e posibil, depune. Totuși, minoritatea trebuie să accepte deciziile majorității în timp ce majoritatea trebuie să respecte vederile minorității. Este nevoie de maximă prudență în materie de legislație, bani și finanțe. Nicio cheltuială nu poate fi făcută fără aprobarea legislativului. Nicio taxă nu poate fi percepută, cu excepția unei legi trecute de legislatură. Niciun ban nu se va retrage din Fondul Consolidat al Statului fără aprobarea legislaturii.

Este regretabil că timpul devotat de legislatori pentru legislație a fost gradual declinant de-a lungul țării. Pentru a ilustra, Lok Sabha din 1952-1957 avea 677 ședințe în care au fost trecute 319 legi. În comparație, cea de-a patrusprezecea Lok Sabha din 2004-2009 a avut doar 332 ședințe și a trecut numai 247 legi. Similar, prima Adunare Legislativă a Bengalului de Vest din 1952-57 a fost în ședință 326 de zile. În comparație, cea de-a patrusprezecea Adunare Legislativă din 2006-11 a fost în ședință numai 231 de zile. Numărul ședințelor în curenta a cincisprezecea Adunare Legislativă, în 2011 au fost 33 de zile și în 2012, 41 de zile. Ofițerii Presidenți ai Conferințelor au reiterat iar și iar nevoia de a ține cel puțin 100 de zile ședințe în fiecare an. Cu complexitatea sporită a administrației, legislația trebuie să fie precedată de discuție adecvată și verificare a scrutinului, dacă aceasta nu se întâmplă ea va eșua să dea rezultatele dorite ori să îndeplinească obiectivele.

O chestiune de interes pe care vreau s-o fac fanion în această ocazie este crescânda tendință în unele state de a decreta legislația prin ordonanțe. Ordonanțele pot fi promulgate numai în caz de nevoie imediată. Unele state, totuși, apar ca împingând anume legislații controversate prin ordonanțe. Astfel de ordonanțe nu au aprobarea Camerelor și nu sunt dezbătute și discutate normal de legislatori și trebuie așadar să moară de o moarte naturală dacă Adunarea eșuează să le ratifice.

Este nevoie de gândire colectivă a partidelor politice și liderilor țării noastre asupra modului cum să asigure o funcționare fluentă a Parlamentului nostru și a Adunărilor Legislative, și dacă unele din regulile existene au nevoie să fie amendate în acel context. Trebuie de asemenea să verificăm dacă Comitetele noastre pot considera post-aprobare scrutinul alocațiilor bugetare făcute diferitelor ministere.

Fiecare legislator trebuie să asigure că fondul și calitatea dezbaterilor care au loc în camere sunt de cel mai înalt ordin. În virtutea apartenenței la diferite partide politice, legislatorii individuali vor fi ghidați de politicile respectivelor lor partide. Politicile competitive nu trebuie totuși să aibă ca rezultat încetinirea funcționării legitime a Statului ori contribuția la suferința oamenilor. Multe probleme ale dezvoltării și bunăstării publice transcend barierele politice. Nu trebuie să fie dificil a forma consensul asupra unor astfel de probleme.

Am vizitat recent frumosul stat al Arunachal Pradesh și mi s-a spus că liderii consiliilor tradițional-tribale ale statului, numite Kebang și Buliang, recită la începutul mitingului lor – „Săteni și frați, să ne întărim obiceiul și consiliul, să ne îmbunătățim relațiile, să facem legi drepte și egale pentru toți, să ne fie legile uniforme, să ne fie obiceiurile aceleași pentru toți, să fim ghidați de rațiune și să vedem dacă se face dreptate și dacă compromisul ajuns este acceptabil de ambele părți. Să decidem când disputa e proaspătă ca nu cumva disputele să crească mari și să continue pentru lung timp. Am venit împreună pentru un miting al consiliului și să vorbim într-o voce și să decidem verdictul nostru. Să decidem și să împărțim justiția.” Cum am spus în adresarea către Adunarea Arunachal-ului, legislatorii zilei moderne ar face bine să țină seamă de acest sfat înțelept al străbunilor tribali.

Adunarea Legislativă a Bengalului de Vest a servit în trecut ca un important instrument al întăririi democrației politice și a adus schimbare socială prin legislație. Legislațiile adoptate în această Adunare în domenii precum reformele pământului, educație, bunăstare, Panchayat Raj, descentralizare democratică, anticorupție etc. au fost modele pentru restul țării. Este datorită acestor legi că Bengalul de Vest a fost capabil să facă progrese semnificative în domeniile alfabetizării, controlul populației, protecția muncii și promovarea echității. Adunarea Legislativă a Bengalului de Vest a ridicat de-a lungul anilor cauza libertății și a promovat prosperitatea între oamenii acestui stat. Dar nu este loc pentru automulțumire. Trebuie să fiți mereu atenți la creșterea așteptărilor oamenilor. Trebuie avut mereu în minte că oamenii sunt stăpânii noștri și fiecare dintre noi suntem aici pentru că le-am solicitat voturile și le-am primit aprobarea.

Pentru Stat a venit acum timpul să arate din nou leadership în găsirea de soluții inovative și noi metode de a promova bunăstarea colectivă. Membrii acestei adunări trebuie să întâmpine provocările, care confruntă poporul Bengalului de Vest, să meargă înainte, îu unitate, determinare și cu viziune. Eu sunt confident că Adunarea Legislativă a Bengalului de Vest va continua să mențină înaltele sale tradiții și va conduce statul pe drumul prosperității și al progresului.

Permiteți-mi să conclud citindu-vă cuvinte scrise de Subhash Cjandra Bose în 14 mai 1935 în Viena, care ar trebui să fie motto-ul oricărui servant public din India. Netaji a scris: „Prin viață și moarte, să purtăm în inimile noastre următorul motto care a picurat de pe buzele unuia din cei mai mari fii ai Indiei, Shri Aurobindo Ghosh: ‘Aș vrea să văd pe unul dintre voi devenind mare – mare nu pentru binele tău dar pentru a face India mare – așa încât ea să poată sta cu capul sus printre națiunile libere ale lumii. Cei dintre voi care sunt săraci și obscuri – aș vrea să văd sărăcia și obscuritatea lor devotate servirii patriei. Muncește ca ea să prospere și suferă ca ea să se bucure’ .”

Cum a spus Gurudev Rabindranath Tagore, „Fie ca brațul Bengalului să împrumute putere brațului Indiei, fie ca mesajul Bengalului să facă mesajul Indiei să se adeverească.” Urez poporului Bengalului de Vest pace, progres și prosperitate.

Editura eLiteratura din Bucureşti a publicat pe 30 ianuarie 2016 romanul memorialistic “Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!”, semnat de Ionuţ Caragea. Prefaţa romanului îi aparţine criticului literar Al. Cistelecan. Coperta a fost realizată de Leo Orman. Ilustraţia copertei: 19 decembrie 2009: Montréal – vedere din Hampstead Tower, etajul 22; fotografie de Ionuţ Caragea. Romanul se poate comanda de la editura eLiteratura (e-mail: office@epublishers.info sau tel: 0722 156 4080722 156 408), iar în curând va fi disponibil în librării (Eminescu, Elefant etc.). Fragmente din roman şi alte informaţii:

http://www.ionutcaragea.ro/proza_files/gandul.htm

 

 

Fragmentele de pe coperta a IV-a:

 

     „Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele!” este un roman autobiografic în care sunt incluse evenimentele normale şi „paranormale” care m-au ajutat să-mi găsesc drumul în viaţă şi au contribuit la formarea mea ca poet. Rolul cel mai important în această carte îl deţine „Gândul meu”, o entitate care mi-a oferit indicii preţioase, călăuzindu-mă în momentele de rătăcire şi salvându-mă de nenumărate ori în confruntarea cu bolile, singurătatea şi moartea. Consider că cititorii pot trage învăţăminte folositoare de pe urma experienţelor mele şi se pot identifica uşor cu personajele principale, fiind vorba, la urma urmelor, de sentimente autentice şi gânduri pe care le poate avea orişicine. Cred că pentru noi toţi se poate întâmpla un miracol atunci când suntem atenţi şi receptivi la ceea ce ni se comunică la nivel subtil, atât din exterior, cât şi din interior. Nu trebuie decât să ne punem mereu întrebări, să căutăm soluţii înspre binele nostru şi al celorlalţi, iar răspunsurile nu vor întârzia să apară. (Ionuţ Caragea)

    Ascultă-ţi gândul şi împlineşte-ţi visele! – cum se numeşte cartea de faţă – e o reconstrucţie biografică scrupuloasă, asistată de o memorie acută, aproape de verva detaliilor şi a preciziei, şi proiectată în convenţia unui dialog introspectiv, un fel de divan, doar că nu al sufletului cu trupul, ci al poetului cu propria conştiinţă (sau, cum zice autorul, cu propriul ”gînd” ca daimon). (…) E o confesiune de sine cu miză decisivă pe ”sinceritate”, pe acurateţea concretă a peripeţiilor şi pe interpretarea lor în orizontul unui destin. Ionuţ Caragea îşi retrăieşte scriptural biografia, nu doar şi-o reaminteşte, în sensul că plonjonul în amintire e atît de adînc şi de ”imediat” încît pasajele reamintite par de-a dreptul retrăite. (…) Dialogul autobiografic e presărat cu salturi în poezie, dar aceste intercalări de poeme nu şi-au propus să fie o antologie ilustrativă pentru drumul parcurs de Ionuţ Caragea; ele se produc acolo unde temperatura afectivă a discursului anamnetic şi introspectiv pus pe două voci se ridică şi e nevoie de o sublimare a lui. (…) Aşadar, de la suferinţă la extaz, de la angoasă la iluminare şi de la elegie la imn ar fi drumul pozitiv şi exemplar al poeziei. În orice caz, Ionuţ Caragea pe el merge. (Al. Cistelecan)

            Iubirile de-o clipă

Iubirile de-o clipă
Sunt oaze în deşert;
Sunt raze de lumină,
De ce să nu le iert?!

 

De ce cuvântul clipă
Ştirbeşte al lor sens?

 

Nucleul nu e mare,
Dar cât este de dens!

 

De ce măsori o clipă
Cu ceasul pământesc?
Ea-i parte integrantă
Din veşnicul ceresc!

 

Tu vrei iubiri de-o viaţă,
Iubiri fără sfârşit;
Ce-i viaţa? doar o clipă
În veşnic infinit!

 

Ascultă-mi sfatul care
Nu-i cod bisericesc!
Iubeşte fără preget
C-aşa e pământesc!…

 

                 Nu te-atinge!…

 

Nu te-atinge de tristeţea,
Soră geamănă a mea –
Nu o-mpart, parte-i din mine,
N-are rost, nu te-ntrista!

 

Lasă-mi mie doar povara
Clipelor ce ne-au strivit –
Sunt un trist, de când e lumea,
Fi-voi până la sfârşit.

 

Nu tristeţea vreau s-o-mpart eu,
Nu absurdul împlinit –
Vreau să-ţi dau doar amintirea
Clipelor ce ne-au unit.

 

Tu, să duci, şi eu, păstra-voi
Doar ce-a fost sublim în noi –
Clipe pline de lumina
Risipită de noi doi.

 

Luminam ce e mai tainic –
Sufletul din noi ascuns –
Chiar de am umbrit privirea
Celor ce nu ne-au pătruns.

 

La ce bun să fii, tu, tristă?!
Trist rămâne-voi doar eu!
Tu, păstrează amintirea
Zilelor când eram Zeu…

 

 

Boris David

PRANAB  MUKEHRJEE

Președintele Indiei

DISCURSURI  ALESE

 

Traducere: Dr. George Anca

Selected Speeches

volume I,II, July 2012 – July 2015

Publication Division

Ministry of Informations & Broadcasting

 

 

I

 

 

Onoare, Aspirații și Responsabilitate

(la asumarea oficiului ca Președinte al Indiei, 25 iulie 2012)

Sunt profund mișcat de înalta onoare ce mi-ați acordat-o. Asemenea onoare exaltă ocupantul acestui oficiu, chiar dacă acesta cere ca el să se ridice deasupra intereselor personale sau partizane, în serviciul bunului național.

            Principala responsabilitate a acestui oficiu este de a funcționa ca un gardian al Constituției noastre. Eu mă voi strădui, cum am spus în jurământ, să prezerv, protejez și apăr Constituția noastră  nu doar în vorbă dar și în spirit. Suntem toți, dincolo de diviziunea de partid și regiune, parteneri pe altarul patriei noastre. Constituția noastră federală întruchipează ideea Indiei moderne – ea definește nu numai India, dar și modernitatea. O națiune modernă este construită pe anume fundamente de bază – Democrație, ori drepturi egale pentru fiecare cetățean; Secularism, ori libertate egală fiecărei credințe; egalitate a fiecărei regiuni și limbi; egalitate de gen și, poate mai important decât toate, egalitate economică. Pentru ca dezvoltarea noastră să fie reală, cei mai săraci ai țării noastre trebuie să simtă că ei sunt parte a narativei creșteri a Indiei.

            Eu am văzut vaste, poate incredibile, schimbări în timpul călătoriei ce m-a adus de la o pâlpâire a unei lămpi dintr-un mic sat din Bengal la candelabrele din Delhi. Eram băiat când Bengalul a fost  sălbăticit Bengalul de o foamete care a ucis milioane. Mizeria și durerea încă nu mă părăsesc. Am realizat mult în domeniul agriculturii, industriei și infrastructurii sociale, dar aceasta este nimic comparat cu ceea ce India, condusă de generațiile ce vin, vor crea în deceniile viitoare.

            Misiunea noastră națională trebuie să continue a fi ceea ce a fost când generația lui Mahatma Gandhi, Jawaharlal Nehru, Sardar Patel, Rajendra Prasad, Ambedkar and Maulana Azad ne-au oferit  o întâlnire cu destinul: a elimina blestemul sărăciei și a crea asemenea oportunități pentru tineri astfel încât ei să poată duce India înainte în salturi cuantice. Nu există umilință mai abuzivă decât foamea. Teoriile picurate nu se adresează aspirațiilor legitime ale celui sărac. Trebuie să-i ridicăm pe cei de jos astfel încât sărăcia să fie ștearsă din dicționarul Indiei moderne.

            Ceea ce ne-a adus până aici ne va purta mai departe înainte. Adevărata poveste a Indiei  este parteneriatul cu poporul. Bogăția noastră a fost creată de fermieri și muncitori, industrialiști și furnizori de servicii, soldați și civili. Armonia noastră socială este sublima co-existență a templului, moscheei, bisericii, gurudwara și a singogii. Ele sunt simboluri ale unității noastre în diversitate.

            Pacea este primul ingredient al prosperității. Istoria a fost scrisă adesea în roșul sângelui, dar dezvoltarea și progresul sunt recompensele unui dividend al păcii, nu un trofeu de război. Cele două jumătăți ale secolului al 20-lea spun propria lor istorie. Europa și, într-adevăr, lumea s-au reinventat după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și colapsul colonizării, ducând la nașterea unor mari instituții precum Națiunile Unite. Liderii, care au ordonat mari armate în câmp și apoi au înțeles că răzbboiul a fost mai mult barbarism decât glorie, au transformat lumea schimbându-i mentalitatea. Gandhiji ne-a învățat prin exemplu și ne-a dat suprema putere a non-violenței. Filosofia Indiei nu este un rezumat din manuale. Ea înflorește în viața de zi cu zi a poporului nostru, care prețuiește umanul mai presus de orice altceva. Violența este externă naturii noastre. Când, ca ființe umane, greșim, ne exorcizăm păcatele prin penitență și răspundere.

            Recompensele vizibile ale păcii au și obscurizat faptul că era războiului nu a trecut; cel de-al treilea a fost Războiul Rece, dar a fost foarte cald în Asia, Africa și America Latină până ce s-a sfârșit la începutul anilor 1990. Războiul împotriva terorismului este cel de-al patrulea; și este mondial pentru că își ridică diavolescul cap oriunde în lume. India a fost în primele linii ale acestui război, recunoscându-i, cu mult înaintea altora, consecințele profund vicioase ori otrăvitoare. Sunt mândru de bravura și convingerea și determinarea de oțel a Forțelor noastre Armate așa cum au luptat cu această amenințare la hotarele noastre; de bravele noastre forțe paramilitare așa cum au înfruntat inamicul din interior; și de poporul nostru, care ne-a apărat de capcana teroristă rămânând calm în fața extraordinarei provocări. Poporul Indiei a fost un far al maturității prin trauma rănilor de bici. Cei ce instigă la violență și perpetuează ura au nevoie să înțeleagă un adevăr. Câteva minute de pace vor realiza cu mult mai mult decât mulți ani de război. India este mulțumită cu ea însăși și condusă de voința de a sta pe înalta tablă a prosperității. Ea nu va fi abătută în misiunea sa de practicanții nocivi ai terorismului.

            Ca indieni, noi trebuie desigur să învățăm din trecut. Dar trebuie să fim focusați pe viitor. În opinia mea, educația este alchimia care duce India în următoarea eră de aur. Vechile noastre scripturi au așezat arhitectura societății în jurul stâlpilor cunoașterii; provocarea noastră este de a converti cunoașterea într-o forță democratică aducând-o în fiecare colț al țării. Motto-ul nostru este neambiguu: toți pentru cunoaștere și cunoaștere pentru toți.

            Greutatea oficiului uneori devine o povară peste visuri. Știrile nu sunt totdeauna vesele. Corupția este un rău care poate depresa starea sufletească a națiunii și submina progresul ei. Nu putem permite ca progresul nostru să fie deturnat de lăcomia unor puțini.

            Eu anvizajez o Indie unde unitatea scopului propulsează binele comun; unde Centrul și Statul sunt conduse de singura viziune a bunei guvernanțe; unde fiecare revoluție este verde; unde Democrația nu este doar un drept de a vota o dată la cinci ani ci de a vorbi totdeauna în interesul cetățeanului; unde cunoașterea devine înțelepciune; unde tineretul își revarsă fenomenala energie și talent în cauza colectivă. Cum tirania se diminuează peste tot în lume, cum Democrația prinde viață în regiuni cândva considerate inospitaliere, India devine modelul modernității.

            Cum spune Swami Vivekananda în avântata sa metaforă, India va crește nu prin puterea cărnii, ci prin puterea spiritului, nu cu steagul destrucției, ci cu steagul păcii și al iubirii. Aduceți toate formele binelui împreună. N-aveți grijă care vă va fi culoare – verde, albastră ori roșie, dar mixați toate culorile și produceți acea strălucire intensă a albului, culoarea iubirii. A noastră este munca, rezultatele vor avea grijă de ele însele.

            Nu există o mai mare recompensă pentru un servant public decât să fie ales prim cetățean al Republicii noastre.

 

 

Privind întru a merge înainte

(25 ianuarie 2015)

În ajunul celei de-a 66-a Zi a Republicii, extind un salut cald tuturor celor din India și din străinătate. Aduc specialul meu salut Forțelor noastre Armate, Forțelor Paramilitare și Forțelor Securității Interne.

            26 ianuarie deține un loc fără moarte în memoria noastră națională deoarece este ziua în care s-a născut India modernă. Sub leadership-ul moral și politic al lui Mahatma Gandhi, Congresul Național a trecut rezoluția Purna Swaraj (completă auto-conducere) cerând completa independență de dominația engleză în decembrie 1929. Gandhiji a organizat sărbătoriri la nivel național pe 26 ianuarie 1930 ca Ziua Independenței. De atunci înainte, Națiunea a făcut un legământ de această zi în fiecare an să ducă mai departe lupta pentru libertate până ce a atins-o.

            Exact douăzeci de ani mai târziu, în 1950, noi am adoptat o cartă a modernității, Constituția Indiei. Tragic, Gandhiji a fost martirizat cu doi ani înainte, dar cadrul Constituției care a dat Indiei un rol model pentru ziua de astăzi a fost construit pe filosofia sa. În esență ea stă în patru principii: Democrație, libertate a credinței, egalitate de gen, și o creștere economică a celor prinși în cursa blestemului sărăciei lucii. Acestea au creat obligațiile Constituționale. Talismanul lui Gandhiji pentru conducătorii țării a fost simplu și puternic, și citez: „Oricând ești în dubiu… adu-ți aminte fața celui mai sărac și slab om pe care-l vei fi văzut și întreabă-te. Va duce aceasta la swaraj pentru foamea și înfometarea spirituală a milioane?” (încetat citatul). Hotărârea noastră de a elimina sărăcia prin dezvoltare inclusivă trebuie să fie un pas în această direcție.

            Anul trecut a fost remarcabil în multe feluri. În particular pentru că, după trei decenii, poporul a votat la putere un singur partid cu majoritate pentru un guvern stabil și, în acest proces, a eliberat guvernarea țării de forțările de coaliție. Alegerile au dat mandat  guvernului ales să-și îndeplinească angajamentul față de popor folosindu-și majoritatea și formulând politici și făcând legi pentru a implementa acele politici. Votantul și-a jucat rolul; este acum rândul celor aleși să onoreze această încredere. A fost un vot pentru o guvernare curată, eficientă, efectivă, sensibilă față de gen, transparentă, responsabilă și prietenoasă cu cetățenii.

            Poate fi o non-guvernare fără funcționarea Legislaturii. Legislatura reflectă voința poporului. Ea este platforma pe care legislația progresivă, folosind dialog civilizat, trebuie să creeze mecanisme de livrare pentru realizarea aspirațiilor poporului. Ea cheamă la reconcilierea diferențele între părțile interesate și la construirea consensului ca legea să fie adoptată. Adoptarea legilor fără discutarea lor discreditează rolul legiferator al Parlamentului. Aceasta face o breșă în încrederea pusă în ea de popor, ca nefiind nici bună pentru Democrație, nici pentru politicile relative la aceste legi.

            Pandit Jawaharlal Nehru, Sardar Patel, Subhas Chandra Bose, Bhagat Singh, Rabindranath Tagore, Subramanya Bharati și mulți alții – vocațiile și abordarea lor vor fi putut fi diferite, dar ei toți au vorbit aceeași limbă a patrotismului. Noi ne datorăm libertatea acestor mari războinici ai naționalismului. Salutăm de asemenea eroul necunoscut care a murit pentru a asigura elibararea Mamei India. Dar mă doare să văd că Mama India nu este respectată de propriii ei copii atunci când vine vorba de siguranța femeilor. Atrocitățile de viol, crime, hărțuire pe străzi, răpire, ucideri cauzate de zestre au făcut femeile să se înfricoșeze chiar și în casele lor. Rabindranath Tagore a văzut femeile nu numai ca zeități ale focului casnic, dar și ca flacără a sufletului însuși. Unde am eșuat ca părinți, învățători și lideri, încât copiii noștri să fi uitat toate canoanele comportării decente și ale respectului pentru femei? Noi am adoptat multe legi dar, așa cum a spus odată Benjamin Franklin, citez: „Justiția nu va fi servită până când cei neafectați vor fi și ei ultragiați precum cei afectați” (închis citatul). Fiecare indian trebuie să-și ia un angajament de a proteja onoarea femeilor de violență de orice fel. Numai o națiune care respectă și împuternicește femeile sale poate deveni o putere globală.

            Constituția indiană este sfânta carte a Democrației. Este o Stea polară pentru transformarea socio-economică a unei Indii a cărei civilizație a celebrat pluralismul gândirii, al rasei și al religiei, a pledat pentru toleranță și a promovat bunăvoința între diverse comunități. Aceste valori, totuși, au nevoie să fie prezervate cu maximă grijă și vigilență. Libertatea, inerentă în democrație, generează uneori un nefericit produs secundar, când discursul devine o competiție în isterie, ceea ce este respingător pentru etosul nostru tradițional. Violența limbii taie și rănește inimile oamenilor. Religia, spune Gandhiji, e o forță de unitate; n-o putem face o cauză a conflictului.

            Se vorbește mult de puterea slabă a Indiei. Dar cel mai puternic exemplu al slabei puteri a Indiei, într-un mediu internațional unde multe țări se scufundă într-o mlaștină a violenței teocratice, stă în definiția noastră pentru relația între credință și organizarea statală. Noi ne-am pus totdeauna încrederea în egalitatea de credință în care fiecare credință este egală în fața legii și fiecare cultură se contopește cu alta spre a crea o dinamică pozitivă. Înțelepciunea Indiei ne învață că unitatea este putere, dominanța este slăbiciune.

            Conflictul multi-național a convertit granițele în linii genealogice și au transformat terorismul într-o industrie a răului. Terorismul și violența se infiltrează de-a lungul granițelor noastre. Pe timp de pace, non-violența și intențiile de bună vecinătate trebuie să fie fundamente ale politicii noastre externe, nu ne putem permite să fim complacenți cu adversari care se vor opri la nimic pentru a distruge progresul nostru spre o Indie prosperă și echitabilă. Avem puterea, confidența și determinarea de a învinge arhitecții acestui război împotriva poporului nostru. Repetatele violări ale încetării focului de-a lungul Liniei de Control și atacurile teroriste trebuie să primească un raspuns integrat, prin diplomație incisivă și mecanisme de securitate inexpugnabilă. Lumea trebuie să se alăture Indiei în lupta cu amenințarea terorismului.

            Progresul economic este de asemenea un test al Democrației. Anul 2015 este un an al speranței. Indicatorii economici cheie în săptămânile recente promit mult. Întărirea sectorului extern, mișcarea spre consolidarea fiscală, semnele timpurii de recul în procesul de fabricație, și recordul producției agricole de anul trecut sunt de bun augur pentru economia noastră. Există motive bune să credem că economia va reveni curând pe traiectoria creșterii înalte.

              Succesul unei societăți se măsoară atât prin supraviețuire cât și prin întărirea valorilor sale, a instituțiilor și instrumentelor de guvernare. Narativul nostru național a fost modelat de principiile trecutului său, de triumfurile de azi, și este acum gata să stăpânească viitorul întărind potențialul latent.

            Ambiția noastră națională este de a crește calitatea vieții indienilor prin salturi cuantice și a ridica generații iluminate de învățare, patriotism, compasiune, onestitate și simț al datoriei. Thomas Jefferson a zis și eu citez: „Educați și informați întreaga masă a oamenilor. Ei sunt singura încredere în prezervarea încrederii noastre” (citat încheiat). Noi trebuie să tindem spre cea mai înaltă calitate a instituțiilor noastre educaționale, astfel încât să putem să ne luăm locul, într-un viitor vizibil, printre liderii cunoașterii ai secolului al 21-lea. Eu aș îndemna, în particular, să punem un special accent pe cultura cărților și pe citit, care dau cunoaștere dincolo de sala de clasă și eliberează imaginația de stresul imediatului și utlitarianului. Trebuie să fim un popor creativ, de nenumărate, interconectate fluvii de idei. Tineretul nostru trebuie îndrumat pe calea stăpânirii tehnologiei și comunicării într-un univers unde norul a devenit o bibliotecă fără frontiere, și o vastă oportunitate așteaptă în computerul din palma ta. Secolul al 21-lea este la îndemâna Indiei.

            Viitorul va fi atât vizibil cât și evaziv, dacă nu vom descoperi abilitatea de a ne curăța continuu pe noi înșine de obiceiuri retrograde și rele sociale. În ultimul secol, unii au murit, alții s-au ofilit, dar mulți exită încă. Noi celebrăm în acest an centenarul întoarcerii lui Gandhiji în India din Republica Sud-Africană. Noi nu putem înceta niciodată să învățăm de la Mahatma. Primul lucru pe care el l-a făcut în 1915 a fost să-și țină ochii deschiși și buzele sigilate. Este recomandabil să-i urmăm exemplul. În timp ce suntem, pe drept, concentrați pe  1915, am putea arunca o privire asupra a ceea ce a făcut Gandhiji în 1901, anul când el s-a întors din prima sa ruptură. Sesiunea anuală a Congresului s-a ținut în acel an în Calcutta, pe atunci capitala Indiei britanice. Gandhiji a fost un delegat. El s-a dus la Ripon College pentru un miting. A descoperit că tot locul a fost murdărit de delegați colegi. Un Gandhiji șocat nu a așteptat după un curățitor alocat. A săltat o mătură și a curățit locul. Nimeni nu i-a urmat exemplul în 1901. O sută paisprezece ani mai târziu, să urmăm exemplul său și să devenim copiii demni ai unui tată magnific.

 

 

În marș spre o Indie vibrantă, dinamică

-dincolo de mandat

(9 iunie 2014)

Sunt încântat să mă adresez acestei prime sesiuni a ambelor Camere ale Parlamentului după alegerile în cea de-a 16-a Lok Sabha (Camera Poporului). Dintru început, extind salutări călduroase concetățenilor mei, care au participat în număr mare la recentele alegeri în Lok Sabha. Să nu uităm niciodată că suntem aici datorită lor. A-i servi trebuie să fie prima noastră prioritate. Felicit de asemenea membrii noii Lok Sabha. Ați obținut cu succes mandatul de la electorat și acum reprezentați speranțele, aspirațiile și visurile lor. Aduc un cald bun-venit vouă tuturor și sper ca sesiunile ce urmează cu grea agendă legislativă vor fi productive și folositoare.

            Este un motiv de mare satisfacție că recentele alegeri generale au fost calme și în mare măsură pașnice. Doresc să felicit Comisia Electorală a Indiei și mașinăria pentru efectuarea cu succes a acestor alegeri. Interesul fără precedent arătat de poporul Indiei în alegeri este un semn al adâncirii vibrantei noastre Democrații. Înainte de a stărui asupra sarcinilor ce ne stau în față, aș vrea să-mi exprim solidaritatea cu familiile celor ce și-au pierdut viața în timpul procesului electoral.

            Felicit pe noul Speaker al Lok Sabha pentru alegerea ei unanimă în acest oficiu august. Alegând succesiv femei Speakers, Lok Sabha a reafirmat crezul de secole în importanța femeii în societatea noastră.

            Aceasta a fost alegerea Speranței. Acesta este un punct de cotitură în organizarea democratică a statului nostru. Valul aspirațiilor și crezul că acestea pot fi realizate prin procese democratice au fost amplu reflectate în recordul de 66,4 la sută participare a votanților, și verdictul clar în favoarea unui singur partid politic după un interval de aproape 30 de ani. Electoratul a transcens limitele de crez, regiune și religie spre a veni împreună și vota decisiv în favoarea dezvoltării prin bună guvernare.

            Țara are nevoie de un guvern puternic și stabil care să poată da un leadership efectiv. În cuvântul meu de la Ziua Republicii anul acesta, mai devreme, am sperat pentru 2014 să fie un an al vindecării după politica de fracturare și contencios a anilor anteriori. Stând aici în picioare, aplaud înțelepciunea concetățenilor mei de a fi votat pentru stabilitate, cinste și dezvoltare  într-o Indie renăscută în care corupția nu va avea loc. Ei au votat pentru o Indie unită, puternică și modernă – „Ek Bharat – Shreshta Bharat” (O Indie – Nobilă Indie). Guvernul meu va munci pentru a îndeplini aceste aspirații cu implicarea tuturor celor 125 crore de oameni ai acestei țări mari.

            Guvernul meu este angajat să cultive unui mediu propice pentru actualizarea acestui mandat al poporului.  Pentru aceasta, el se leagă întru principiul  „Sabka saath, Sabka Vikas” (Toți împreună, Dezvoltare pentru toți), care poate fi îndeplinit  numai prin participarea voastră acrivă. Vom munci împreună spre a restabili credibilitatea instituțiilor Democrației. Guvernul meu va funcționa după mantra „Minim Guvern, Maximă Guvernare.” În toate acțiunile noastre vom fi ghidați de valorile esențiale ale marii noastre civilizații.

            Guvernul meu este dedicat celui sărac. Sărăcia nu are religie, foamea nu are crez, iar disperarea nu are geografie. Cea mai mare provocare în fața noastră este de a sfârși blestemul sărăciei din India. Guvernul meu nu va fi satisfăcut doar cu „alinarea sărăciei” ci se angajează scopului „eliminarea sărăciei”. Cu o credință fermă că prima  cerere privind dezvoltarea aparține celor săraci, guvernul își va concentra atenția asupra celor care au nevoie cel mai urgent de necesitățile de bază ale vieții. Se vor face pașii necesari pentru a asigura securitate integrală tuturor cetățenilor, prin empatie, sprijin și abilitare. Oprirea inflației la produsele alimentare va fi  prioritatea de vârf pentru guvernul meu. Se va da importanță îmbunătățirii aprovizionării cu variate produse agro și bazate pe agro. Guvernul meu va lua măsuri efective pentru a preveni  stocarea și piața neagră. Va fi reformat Public Distribution System, încorporând cele mai bune practici din State. Guvernul meu este alertat asupra posibilității unui muson subnormal în acest an și sunt pregătite planuri de intervenție.

            În ciuda a mai mult de două treimi din populația noastră care trăiește în zonele rurale, nu am fost capabili să le oferim  facilități publice adecvate și oportunități pentru mijloacele de subzistență. Guvernul meu este angajat să amelioreze calitatea vieții în satele noastre, împuternicind instituțiile Panchayati Raj. O parte substanțială a investiției se va concentra pe crearea de active comunitare și îmbunătățirea infrastructurii, cum ar fi străzi, adăpost, electricitate și apă de băut. Guvernul meu va depune eforturi să pună capăt decalajului rural-urban ghidat de ideea Rururban, oferind facilități urbane zonelor rurale, cu păstrarea etosului satelor.

            Agricultura este sursa de existență pentru majoritatea poporului nostru. În trecutul recent, fermierii noștri s-au aflat sub stress sever, lipsa speranței împingându-i pe unii la sinucidere. Guvernul meu este angajat să reverseze această nefericită tendință. El va crește investiția în agricultură, atât publică precum și privată, în special în agri-infrastructură. Se vor face pași spre a converti farming-ul într-o antrepriză profitabilă prin practici științifice și agro-tehnologice. Guvernul meu  va aborda aspecte legate de stabilirea prețurilor și de achiziții publice, de asigurarea de culturi și managementul post-recoltare. Productivitatea Zootehniei se va mări.  Guvernul meu va stimula crearea de industrii de  prelucrare a produselor alimentare. Legile existente ale sectorului cooperativ vor fi revăzute spre a anula anomaliile și lacunele. Guvernul meu va adopta o Politică națională de Utilizare a Terenului, care va falicita identificarea științifică a terenului necultivabil și dezvoltarea lui strategică.

            Fiecare picătură de apă este prețioasă. Guvernul meu este angajat să dea o înaltă prioritate securității apei. El va completa cu prioritate, după lungă așteptare, proiectele de irigație și va lansa

„Pradhan Mantri Krishi Sinchhayee” (proiect al primului ministru)  cu motto-ul „Har Ket Ko Paani” (Fiecare Fermă Cu Apă). Este nevoie să se ia serios în considerare toate opțiunile, incluzând

conexarea râurilor, când este fezbil, pentru uzul optim al resurselor noastre de apă spre a preveni recurența inundațiilor și secetei. Înhămând apa de ploaie prin  ‘Jal Sanchay‘ (apă irigații) și ‘Jal Sinchan‘ (apă salvare) vom asigura  conservarea apei și  reîncărcarea  apelor subterane. Micro irigarea va fi popularizată pentru a realiza    ‘Per drop-Mor crop’ (Per pic–Mult spic). India este cea mai veche civilizație a lumii. Astăzi este și o țară cu cea mai mai mare populație de tineri. Trebuie să echipăm și să nutrim tineretul nostru cu dreaptă educație, set de calificare și oportunitate de a culege acest dividend demografic. Guvernul meu va face tranziția de la Dezvoltarea Tineretului la Dezvoltare condusă de Tineret. El va înființa Masive Cursuri Deschise Online și clase virtuale. Va formula o Politică Națională a Educației în scopul de a face față provocărilor puse de lipsa calității, cercetării și inovației în instituțiile noastre educaționale. Vom înființa IIT-uri (Indian Institutes of Technology) și IIM-uri (Indian Institutes of Management) în fiecare stat. Pentru a împuternici învățătorii și studenții, va fi înființată o e-bibliotecă națională. Cu motto-ul „Har Haat Ko Hunar” (fiecare la focul talentului), guvernul meu se va strădui să rupă barierele dintre educația formală și dezvoltarea abilităților, să pună în loc un mecanism care să dea calificărilor vocaționale echivalență academică. Cu țelul unei Indii Calificate, guvernul meu va lansa și o Misiune Națională pentru Policalificare.

            Copiii și tinerii țării au nevoie de căi de recreere care să-i dezvolte constructiv și să-i țină în formă. Guvernul meu va lansa un ‘Sistem Național de Căutare a Talentului Sportiv’. Acesta va facilita dezvoltarea și promovarea sporturile indiene, îndeosebi sporturile rurale. Sporturile vor fi popularizate făcându-le o parte integrantă a curriculum-ului și oferind stimulente educaționale.

            Țara noastră are nevoie de un sistem holistic de îngrijire a sănătății care să fie universal accesibil, ieftin și efectiv. Pentru a atinge acest obiectiv, guvernul meu va formula o Nouă Politică a Sănătății și va rula o Misiune Națională de Asigurare a Sănătății. Aceasta va promova Yoga și AYUSH (Department of Ayurveda, Yoga and Naturopathy, Unani, Siddha and Homoeopathy).  Pentru a aborda deficitul de profesioniști din domeniul sănătății, educația și formarea medicală vor fi transformate. AIIMS (All India Institute Of Medical Sciences), ca institute, vor fi stabilite în fiecare Stat într-o manieră pe faze.

            Trebuie să nu tolerăm mârșăvia caselor fără toalete și spații publice așternute cu gunoi. Pentru a asigura igiena, gestionarea  deșeurilor și canalizarea de la un capăt la altul al Indiei, va fi lansată o „Swachh Bharat Mission” (Misiunea India Curată). Acesta va fi tributul nostru lui Mahatma Gandhi la a 150-a aniversare a sa ce va fi celebrată în anul 2019.

            Păstrând în minte bunăstarea poporului aparținând Castelor Programate, Triburilor Programate, Altor Clase Înapoiate și secțiunilor mai slabe ale societății noastre, guvernul meu va lua măsuri pentru a crea un eco-sistem care să permită oportunitate egală în educație, sănătate și mijloace de trai. Guvernul meu este hotărât să vadă că acei ce aparțin Castelor Programate și Altor Clase Înapoiate sunt capabile să se folosească de oportunitățile emergente. Pentru Triburile Programate, guvernul meu va lansa o dedicată „Van Bandhu Kalyan Yojana” (Schemă pentru bunăstarea Tribalilor). Electrificarea cătunelor tribale  și conectarea lor cu drumurile de orice vreme  vor fi o preocupare prioritară.

            Este regretabil că după multe decenii de independență, secțiunile comunităților minoritare continuă să sufere de sărăcie, câtă vreme schemele beneficiilor guvernului nu ajung la ele. Guvernul meu este angajat să facă toate minoritățile parteneri egali în progresul Indiei. Guvernul va întări în special măsurile de răspândire a educației moderne și tehnice printre comunitățile minoritare și va fi inițiat un Madrasa Modernization Programme.

            Bunăstarea și reabilitarea celor special-abilitați sunt integral în viziunea guvernului meu asupra unei societăți a îngrijirii. El va lua măsuri de a le oferi demnitatea vieții facilitându-le participarea în toate direcțiile vieții. Se vor face pași pentru identificarea nevoilor lor speciale și oferirea de îngrijire instituțională.

            Guvernul meu recunoaște rolul important jucat de femei în dezvoltarea societății noastre și creșterea națiunii. El este hotărât să le rezerve 33 la sută în Parlament și în Adunările Legislative de Stat. Cu un angajament de „Beti Bachao – Beti Padhao” (Salvați Copila – Educați Copila), guvernul meu va lansa o campanie de masă pentru salvarea fetei copil și abilitatrea educației sale. Aceasta va structura o schemă comprehensivă, încoporând cele mai bune practici din State în această privință. În trecutul recent, țara a fost martoră la unele incidente macabre de violență împotriva femeilor. Guvernul va avea o politică de zero toleranță la violența împotriva femeilor și va întări sistemul justiției penale pentru implementarea ei efectivă.

            India este o o organizare statală federală. Dar, cu anii, spiritul federal s-a diluat. Statele și Centrul trebuie să funcționeze ca o Team-India organică. Pentru a se angaja activ împreună cu Statele în problemelor naționale, guvernul meu va revigora foruri precum National Development Council și Inter-State Council. Centrul va fi un abilitator în progresul rapid al Statelor prin Federalism Cooperativ. Modele de dezvoltare Stat-specifice vor fi create ținându-se cont de problemele unice ale zonelor de Coastă, Deal, Deșert. Cea mai înaltă prioritate va fi acordată aducerii regiunii estice a țării la paritate cu regiunea vestică în termenii infrastructurii fizice și sociale. Guvernul meu este angajat să abordeze problemele relative la dezvoltarea Andra Pradesh și Telangana. Guvernul va da specială importanță îmbunătățirii conectivității inter-regionale și infrastructurii de graniță în Nord-Est ca și în Jammu & Kashmir. Eforturi speciale vor fi făcute pentru a asigura ca Pandiții Kashmiri să se întoarcă pe pământul strămoșilor lor cu demnitate, securitate și mijloace de trai asigurate.

            Guvernul meu este angajat să asigure o administrare curată și eficientă concentrată pe distribuire. Instituția Lokpal (Ombudsman) este importantă pentru a curba corupția și guvernul meu se va strădui să formuleze reguli în conformitate cu Actul. Guvernul meu va lua măsuri să construiască încrederea și morala birocrației noastre, abilitând-o cu libertate de muncă și salutând idei inovative. Guvernul va accentua punerea transparentă în aplicare a sistemelor și livrarea la timp a serviciilor guvernului. Sistemele și procesele guvernului vor fi revizuite pentru a le face mai prietenoase cetățeanului, liber de corupție și răspunzător. Se vor face eforturi pentru a elimina legile, regulile, structurile administrative învechite. Raționalizarea și convergența dintre Ministere, Departamente și alte brațe ale guvernului vor fi asigurate a se fi focusat pe distribuire. Digitalizarea documentelor guvernului va fi făcută pentru a îmbunătăți accesibilitatea.

            E-guvernarea aduce împuternicire, echitate și eficiență. Ea are puterea de a transforma viețile oamenilor. Coloana vertebrală a noilor căi de lucru ale guvernului meu va fi India Digitală. IT va fi folosit la reinginerizarea proceselor guvernului pentru a îmbunătăți distribuirea și implementarea programului. Ne vom strădui să oferim în următorii cinci ani Wi-Fi zonelor din spații publice în stare critică. Guvernul meu va rula autostrăzi în bandă largă spre a atinge fiecare sat și a face toate școlile e-abilitate în manieră pe faze. Tehnologia va fi folosită pentru pregătirea copiilor  noștri pentru societatea cunoașterii. Planul Național de e-guvernare va fi extins spre a acoperi fiecare oficiu guvernamental din Centru până la Panchayat; pentru a oferi o largă varietate de servicii cetățenilor. Tehnologiile emergente precum media socială va fi folosită ca instrument al guvernării participative, angajând direct oamenii în luarea deciziilor politice și administrație.

            Guvernul meu este determinat să curețe țara de flagelul corupției și amenințarea banilor negri. Ca prim pas în această direcție a constituit deja o SIT (Sustainable Development and Social Change) pentru dezgroparea banilor negri tăinuiți în străinătate. Aceasta va fi urmată de o angajare proactivă cu guvernele străine.

            Ținând cont că justiția amânată este justiție  negată, guvernul meu va adopta o abordare multidirecțională pentru a răspunde problemei înaltei incertitudini a cazurilor în sistemul nostru judiciar. Aceasta va moderniza progresiv curțile pentru a îmbunătăți eficiența lor operațională și a începe reforma sistemului penal al justiției spre a face dispensarea justiției mai simplă, mai rapidă și mai efectivă. Se va iniția un proiect mod de misiune pentru a umple vacanțele Judiciarului și a dubla numărul curților și al judecătorilor în manieră pe faze. Guvernul va da specială atenție dezvoltării mecanismelor Rezoluției Disputei Alternative.

            Pe frontul economic, trecem printr-o fază extrem de dificilă. Pentru doi ani consecutivi, GDP-ul (Gross domestic product) a fost mai puțin de 5 la sută. Colectarea taxelor a declinat. Inflația continuă a fi la un nivel inacceptabil. Astfel, punerea economiei indiene înapoi pe drumul cel bun este capitală pentru guvernul meu. Vom munci împreună pentru a pune economia noastră pe un drum al înaltei creșteri, frână inflației, reigniția ciclului investițiilor, accelerarea creării de job-uri și restaurarea confidenței comunității domestice ca și internaționale în economia noastră.

            Guvernul meu va crea o politică a mediului, care este predictibilă, transparentă și fair. Ea se va îmbarca în raționalizarea și simplificarea regimului de taxe pentru a-l face non-adversarial și conductiv spre investiție, antrepriză și creștere. Guvernul meu va face orice efort să introducă GST (Goods and Services Tax) odată cu preocupările Statului. Vor fi întreprinse reforme pentru a spori ușurința de a face afaceri. Guvernul meu va urma o politică a încurajării investițiilor, inclusiv prin FDI, (Foreign Direct Investment), care vor fi admise în sectoare care ajută la crearea de joburi și bunuri.

            Pentru crearea rapidă de joburi în sectorul manufacturier, guvernul va promova strategic munca intensivă în fabricație. Oportunitățile de  angajare vor fi de asemenea extinse prin promovarea turismului și industriile pe bază-agro. Guvernul meu va transforma Schimburile de Ocupare în Centre de Carieră – conectând tineretul nostru cu oportunitățile de job într-o manieră transparentă și efectivă prin uzul tehnologiei ca și prin consiliere și formare profesională. Guvernul va întări pensia și rețelele de siguranță a asigurărilor de sănătate pentru forța de muncă de toate categoriile și le vor oferi acces la serviciile financiare moderne.

            Avem nevoie să ne transformăm noi înșine într-un global competitiv butuc de manufacturare propulsat de talent, scară și viteză. În acest scop, guvernul va înființa regiuni de investiții și industrii de clasă mondială, în particular în Coridoarele de Transport  și Coridoarele Industriale Dedicate cuprinzând țara. Guvernul meu va încuraja industria domestică să inoveze și să colaboreze internațional. El se va strădui să se îndrepte spre un sistem singur-geam al clerances atât la Centru cât și în State prin zisul butuc model.

            Pentru a ne consolida cota  în comerțul mondial, procedurile vor fi simplificate și infrastrucura comercială întărită astfel încât să reducă timpul și costurile tranzacției. SSI (Small Scale Industries /Industrii la Scară Mică) și sectoarele de Artizanat vor fi încurajate  oferindu-le sprijin prin  îmbunătățirea tehnologiei marketing-ului, investițiilor. Va fi încurajat exportul potențial al acestui sector. Guvernul meu va face orice efort pentru a îmbunătăți condițiile de muncă în particular ale țesătorilor noștri. Se va înființa de asemenea un grup de lucru pentru revizuirea și revivifierea  sectorului nostru MSME (Ministry of Micro, Small & Medium Enterprises).

            Lipsa infrastructurii robuste este unul din impedimentele majore ale Indiei. Guvernul va schița un ambițios program de dezvoltare a infrastructurii care să fie implementat în următorii 10 ani. Va fi pus în aplicare un mecanism de circuit rapid, investiții prietenoase și PPP (Public Private Partnership) predictibil. Modernizarea și renovarea căilor ferate este în topul agendei dezvoltării infrastructurii. Guvernul meu va lansa un proiect Diamond Quadrilateral (Diamant Patrulater) a trenurilor de mare viteză. Țara va avea o rețea de coridoare de transport de marfă cu   Agri-Rail networks specializate pe produse agricole perisabile. Investiția în căi ferate va fi sporită folosind metode inovative de finanțare. Expansiunea căilor ferate în Hilly States (Statele Deluroase) și regiunea de Nord-Est și modernizarea sistemelor de asigurare a șinelor vor fi primele zone de focus. Vom încuraja R&D (research & development) și nivel înalt de fabricație pentru sistemele feroviare. Va fi inițiat un program rapid, cu termen, bine-monitorizat pentru executarea Autostrăzilor Naționale spre a depăși stagnarea din ultimii ani. Vor fi dezvoltate aeroporturi ieftine pentru a promova conectivitate aero a orașelor mai mici. Lunga noastră linie de coastă va deveni poarta prosperității Indiei. Guvernul meu va facilita modernizarea porturilor existente, pe de o parte, și dezvoltare unor porturi noi de clasă mondială, pe de alta. Înșirând împreună proiectul Sagar Mala (Ghirlanda Mării), vom conecta porturile cu hinterlandul prin străzi și căi ferate. Căile navigabile interioare și de coastă vor fi dezvoltate ca rute majore de transport.

            Guvernul meu va veni cu o comprehensivă Politică Națională a Energiei și focus pe dezvoltarea energiei relativă la infrastructură, resurse umane și tehnologie. Ținta guvernului va fi să augmenteze substanțial capacitatea generării electricității printr-un mix judicios al surselor convenționale și non-convenționale. El va extinde misiunea solară națională și va conecta gospodăriile și industriile cu grile de gaz. Reformele în sectorul de cărbune vor fi urmărite de urgență pentru atragerea investițiilor private într-o manieră transparentă. Înțelegerile nucleare civile internaționale vor fi operaționalizate iar proiectele de putere nucleară pentru scopuri civile vor fi dezvoltate.

            Guvernul meu este conștient de faptul că infrastructura noastră urbană este sub stres sever. Curând, 50 la sută din populația noastră va rezida în zone urbane. Luând urbanizarea mai degrabă ca pe o oportunitate decât o provocare, guvernul va construi 100 de orașe focusate pe domenii specializate și echipate cu amenități de clasă mondială. Infrastructura integrată va fi rulată în orașe model pentru a se concentra pe curățenie și sanitație. Până când națiunea completează 75 de ani ai Independenței sale, fiecare familie va avea o casă pucca (pe bune), racordată la apă, cu facilități de toaletă, 24×7 aprovizionare și acces la electricitate.

            Punând țara pe o cale de înaltă creștere, guvernul meu va ține sustenabilititatea în miezul procesului nostru de planificare. Guvernul meu este puternic încredințat că preocuparea pentru conservarea mediului merge mână în mână cu dezvoltarea. Pentru a realiza aceasta, mediu și sistemele de clearance al pădurii va fi făcut mai predictibil, transparent și la termen. Simultan, se va dezvolta un sistem efectiv al unui sănătos proces de evaluare în strictă conformitate cu condițiile clearance-ului, în special cele legate de reabilitarea și strămutarea comunităților și regenerarea pădurilor. Vor fi promovați combustibili mai curați pentru a scădea nivelurile poluării în orașele noastre. Guvernul va urmări hotărât lucrările de atenuare pentru a întâmpina provocările puse de schimbarea climei și va încheia lucrul cu comunitatea globală în această privință. Conservarea ecologiei himalaiene va fi o zonă de prioritate pentru guvernul meu. Va fi lansată o Misiune Națională asupra Himalaiei.

            În trecutul apropiat, au fost exprimate serioase îngrijorări privind uzul puterilor discreționare în alocarea prețioaselor noastre resurse naturale. Guvernul va formula clar și transparent politicile de alocare a resurselor naturale critice precum cărbunele, mineralele și spectru.

            Fluviul Ganga este o parte a bogatei noastre moșteniri culturale, un simbol al credinței și liniei vieții pentru milioane. Totuși, Ganga continuă să fie poluată,  multe porțiuni ale fluviului devenind seci în sezonul uscat. Guvernul meu va lua toate măsurile necesare pentru a asigura o Ganga curată și primordială.

            Bogata noastră moștenire culturală este însăși fundația pe care stă unitatea diversei noastre națiuni. Limbile indiene repertoriază bogata noastră literatură, istorie, cultură, artă și alte realizări. Guvernul meu va lansa o misiune națională „e-Bhasha” (e-Limbă) care va dezvolta conținutul digital dialectal și va disemina literatura noastră clasică în diferite limbi. Guvernul meu va oferi de asemenea resursele necesare pentru menținerea și restaurarea site-urilor moștenirii naționale.

            India are un vast potențial pentru turism neexploatat, care poate juca un rol special în progresul nostru socio-economic. Guvernul va iniția un proiect mod misiune pentru a crea 50 de circuite turistice care sunt construite în jurul unor teme specifice. În vederea încurajării pelerinajului turistic, va fi lansată o Misiune Națională pentru înfrumusețarea și îmbunătățirea amenităților și infrastructurii în centrele de pelerinaj ale tuturor credințelor.

            Guvernul meu recunoaște rolul central al Științei și Tehnologiei în creșterea calității vieții. El va încuraja și va stimula investițiile în sectorul privat, atât domestic cât și străin, în știință și tehnologie și în cercetare high-end vizând cultivarea inovației. Guvernul meu va construi centre de cercetare de clasă mondială în domeniile nanotehnologiei, științelor materiale, tehnologie thorium, cercetarea creierului, celule stem etc. Guvernul va stabili de asemenea institute de Tehnologie pentru Dezvoltarea Rurală și o Universitate Centrală de Studii Himalaiene.

            Guvernul va menține mxima vigilență  în domeniul securității interne. Va fi continuată o politică de zero toleranță față de terorism, extremism, dezordine și crimă. Statele vor fi asistate pentru a moderniza infrastructura și echipamentul poliției lor pentru a aborda noile forme de terorism incluzând narco-terorismul și amenințările cyber. Va fi schițat un plan național în consultare cu guvernele de Stat pentru a curba efectiv incidentele violenței comunale și provocările puse de extremismul aripii stângi. Guvernul meu va lua măsuri de a echipa forțele de securitate cu ultima tehnologie și de a îmbunătăți condițiile lor de muncă.

            Guvernul meu va efectua reforme privind achizițiile din domeniul apărării pentru a crește eficiența și economia. El va încuraja industria domestică, incluzând sectorul privat, pentru a avea o parte mai mare în proiectarea și producția de echipamente de apărare. Vom introduce politici de întărire a transferului de tehnologie, inclusiv prin liberalizarea FDI (Foreign Direct Investment) în producția de apărare. Cu ușor disponibile resurse umane calificate, India poate apărea ca o platformă globală pentru producția de apărare, inclusiv software-ul, care va consolida apărarea noastră și stimula dezvoltarea industrială, precum și exportul.

            Țara este mândră cu Forțele sale Armate. Ele servesc națiunea cu profesionalism, dedicație și bravură, asigurând țara noastră și sprijinind  operațiunile de asistență și salvare în ajunul unor dezastre și calamități. Vom întări pregătirea apărării, cu prioritate modernizând Forțele noastre Armate și abordând deficitul de forță de muncă. Recunoscând importanța securității de coastă, guvernul meu va înființa o Autoritate Națională Maritimă.

            Guvernul meu  va face totul pentru a rambursa datoria față de curajoșii și altruiștii noștri soldați. El va numi o Comisie a Veteranilor pentru abordarea plângerilor lor, astfel încât ei să știe că nu încetăm a ne îngriji de ei când se retrag din serviciul activ. Guvernul va construi un Memorial Național de Război pentru a onora vitejia soldaților noștri. Va fi implementată schema Un Grad, O Pensie.

            Politica străină a Indiei, cu rădăcinile și moștenirea sa civilizațională, este bazată pe principiile devoltării relațiilor pașnice și prietenești cu toate țările. Vom urmări angajarea noastră  internațională pe baza luminosului interes național, combinând puterea valorilor noastre cu pragmatismul, conducând spre o doctrină a relațiilor mutual benefice. Guvernul meu este hotărât să construiască o Indie puternică, sigură pe sine, încrezătoare în sine; recâștigând rolul ei de drept în comitetul națiunilor.

            Guvernul meu a trimis un unic și îndrăzneț semnal regiunii Sud Asiatice, invitând, pentru prima oară în India independentă, toți liderii din întreaga vecinătate Sud Asiatică la ceremonia depunerii jurământului noului Consiliu de Miniștri în 26 mai, 2014. Le suntem recunoscători pentru acceptarea invitației în atât de scurt timp. Participarea lor, precum și grațioasa prezență a Primului Ministru al Mauritius, nu numai că a adăugat strălucire ceremoniei, dar a reprezentat și o celebrare a democrației în regiune și convergența speranțelor și aspirațiilor împărtășite de noi. Aceasta arată angajamentul și determinarea guvernului meu de a munci spre a construi o  vecinătate pașnică, stabilă și economic interconectată, care este esențială pentru dezvoltarea și prosperitatea colective ale Regiunii Sud Asiatice. Vom lucra în continuare cu liderii Sud-Asiatici pentru a revitaliza SAARC (South Asian Association for Regional Cooperation) ca un instrument efectiv pentru cooperarea regională și ca o voce unită pe probleme globale.

            În același timp, nu vom fi timizi în a ridica probleme de interes pentru noi, la nivel bilateral. Noi subliniem că viitorul împărtășitei prosperități se poate construi numai pe fundația stabilității în regiune care cere sensibilitate la interesele de securitate și un sfârșit al exportului de terorism la vecini.

            Guvernul meu se va angaja energic cu alți vecini în regiunea noastră, incluzând China, cu care vom lucra spre a dezvolta mai departe Parteneriatul Strategic și Cooperativ al nostru. Ne vom strădui să progresăm în multele inițiative care sunt în curs cu Japonia, în special în domeniul construirii infrastructurii moderne în țara noastră. Rusia rămâne un partener privilegiat și strategic și guvernul meu va construi mai departe pe ferma fundație a acestei relații.

            India și Statele Unite au făcut un progres semnificativ în dezvoltarea parteneriatului strategic de-a lungul anilor. Guvernul meu va aduce o nouă vigoare angajamentul nostru și îl va intensifica în toate domeniile, încluzând comerțul, investițiile, știința și tehnologia, energia și educația. India apreciază de asemenea cooperarea amplă cu Europa. Guvernul va face eforturi concertate pentru realiza progrese în domenii-cheie cu Uniunea Europeană, precum și cu principalii săi membri.

                        Pentru a realiza din plin potențialul nostru soft power (puterea necoercitivă), este nevoie să-l integrăm în interschimbul nostru extern, cu particular accent pe bogata noastră moștenire spirituală, culturală și filosofică. Guvernul va reînvia Brand India, mergând pe punctele noastre forte, cele 5 T: tradiție, talent, turism, târg (comerț) și tehnologie.

            În toată lumea, noi avem o vibrantă, talentată și harnică diaspora care este o sursă de mare mândrie pentru noi. Ei au făcut muncă de pionierat în diferite domenii, au deținut cele mai înalte oficii publice și au muncit din greu pentru a-și întreține comunitățile și familiile în India. În timp ce au contribuit imens la țara lor adoptivă, ei au purtat și o flăcăruie a Indiei în inimile lor care poate aprinde promisiunea schimbării în țara noastră. Cu o sută de ani în urmă, în 1915, cel mai mare Pravasi Bharatiya (Migrant Indian), Mahatma Gandhi, s-a întors acasă și a schimbat destinul națiunii. Următorul  Pravasi Bharatiya Divas (Ziua Indianului Non-rezident) în ianuarie 2015 va fi astfel o ocazie specială. După cum celebrăm centenarul întoarcerii lui Gandhiji în India, vom putea face și pași care să adâncească fiecare conexiune  cu India a  Pravasi Bharatiya și să-i implicăm în dezvoltarea Indiei.

            Poporul Indiei a dat un mandat clar. Ei vor să vadă o Indie vibrantă, dinamică și prosperă. Ei vor să vadă o Indie renăscută recâștigând admirația și respectul comunității internaționale. Preaplini de speranță și așteptare, ei vor rezultate rapide. Cu trei D – Democrație, Demografie, Demand (cerere) de partea noastră, India este gata să actualizeze aceste aspirații. Trebuie să ne ridicăm la ocazia împlinirii acestor mari așteptări. În 60 de luni de acum înainte, vom fi capabili să spunem cu încredere și mândrie că am făcut-o.

 

„”

 

‘

Thoughts and Reflections

 

Selected Speeches

I

Honour, aspirations and responsability

Looking within to move forward

Marching towards vibrant and dynamic India – Beyond the mandate

The Evolution of Representative Government in India

Constitution and governance

Governors As Sentinels Of The Constitution

In recognition of valour

Gurudev – humanitarian, visionary and literary figure par excellence

P.V. Narasimha Rao – politician, scholar, writer, thinker and linguist

Dr. Ambedkar’s vision on India

Remebering Swami Vivekananda on his 150th birth anniversary

Jawaharlal Nehru and the making of the modern India

 

II

Scientific culture and excellence

Towards a system of innovation and excellence

Sri Aurobindo and International Centre of Education

Towards an ecologically sustainable society

National Mission on Libraries – A significant step towards a knowledge society

Democracy and Governance

Commonwealth Science Conference – a hallowed history

Education as a transformative factor

Parliament and policy making

Creating an inclusive ecosystem for innovations

Ayurveda – the oldest surviving system of medicine

Public lecture at Uppsala University on the topic – Tagore and Gandhi: do they have

contemporary relevance for global peace?