MOTTO:
„My artworks are the expression of feelings, memories and of the entire genetic information inherited from my ancestors!”*
Adina Cicort
www.adinasart.com
George ROCA: Stimată doamnă, am avut prilejul să vă cunosc prin intermediul internetului, accesând revista dumneavoastră „Romanian VIP”. De la prima vedere am rămas încântat de calitatea acesteia. Cum v-a venit ideea, sau care a fost necesitatea creării unei reviste virtuale româneşti?
Adina CICORT: În primul rând, în numele întregii echipe de la Romanian VIP vă mulţumim pentru aprecieri şi pentru ocazia pe care ne-o oferiţi de a vorbi despre revista noastră. Înainte de a crea această publicaţie online, am avut şansa să cunosc suficient de bine presa de limba română din diasporă, şi din punct de vedere jurnalistic dar şi organizaţional. Astfel am ajuns la concluzia că exista nevoia unui vehicol media care să reunească românii de pretutindeni nu doar regional ci şi unul care să atingă în principal aspectul social şi psihologic al procesului de emigrare prin care trec milioanele de concetăţeni ai noştri care au părăsit România înainte şi după decembrie 1989, reconstituind o identitate la nivel global şi o punte de legatură între diasporă şi ţară.
George ROCA: Care este profilul revistei? Cărui segment de cititori i se adresează? Este o revistă 100% românească sau este dedicată şi cititorul de altă limbă?
Adina CICORT: „Romanian VIP” a apărut la sfârşitul lunii februarie 2008, deci în curând împlinim un an de activitate. Se adresează românilor de pretutindeni, şi a luat fiinţă din nevoia de informare la nivelul întregii diaspore, în scopul prezentării adevăratelor valori ale neamului românesc, a personalităţilor şi vedetelor autentice şi mai ales pentru promovarea românilor talentaţi dar mai puţin celebri, deseori uitaţi de mass-media în goana după celebrităţile de moment… În afară de aceştia dorim să prezentăm românul în prim plan, cu bune şi cu rele, românul interesant de acasă sau din străinatate, românul care are ceva de spus şi vrea să-şi împărtaşească experienţele sau poveştile lui de viaţă.
Pe lângă interviuri, publicăm şi multe materiale pe teme sociale, economice, culturale, politice, de divertisment, sănatate, spiritualitate românească, precum şi polemici şi opinii vis-à-vis de evenimentele din România şi din lume.
Profilul revistei este socio-cultural şi monden, cu amprenta pe aspectele procesului de emigrare şi transformările psiho-socio-culturale ale individului părtaş al acestui proces radical de schimbare. Când spun asta, a nu se înţelege că promovăm bârfa şi scandalul, ci dimpotrivă, noi vrem să unim, nu să dezbinăm!
Publicăm ştiri şi anunţuri despre diverse evenimente culturale şi comunitare din România şi din cadrul comunităţilor româneşti din întreaga lume, şi aşa cum am spus mai sus, interviuri cu români celebri sau mai puţin celebri. Revista se adresează vorbitorilor de limbă română, fie că sunt români get-beget sau străini care au învăţat limba română şi sunt interesaţi să afle mai multe despre poporul şi ţara noastră.
George ROCA: Pentru a „ţine” o revistă de asemenea complexitate este nevoie de foarte mult timp. Câte ore vă ocupă pe zi munca la „Romanian VIP”? Aveţi un colectiv de redacţie, cine editeaza articolele…?
Adina CICORT: Într-adevăr, dedic zilnic foarte mult timp acestei publicaţii, de multe ori am acelaşi program ca la un serviciu cu normă întreagă… Ne mândrim cu un colectiv de redacţie alcătuit din jurnalişti, publicişti şi fotografi de origine română din toata lumea, oameni cu un caracter nobil şi cu experienţă profesională, la rândul lor personalităţi recunoscute ale vieţii romaneşti. Totodată, avem şi acceptăm colaboratori care se află la început de drum şi cărora le oferim şansa de a se afirma. Tuturor doresc să le mulţumesc şi pe această cale pentru minunata muncă pe care o depun la revistă şi pentru dedicaţia şi devotamentul lor! Mie îmi revine sarcina de a edita materialele pe care le primim.
Pentru ceea ce facem, cea mai mare bucurie, satisfactie şi recompensă vine din partea cititorilor care ne caută şi ne citesc! Am ajuns la aproape 10.000 de cititori pe lună!
George ROCA: Cine sunt colaboratorii dumneavoastră mai importanţi? Puteţi să ne spuneţi câte ceva despre ei?
Adina CICORT: Din punctul meu de vedere, absolut toţi redactorii şi colaboratorii noştri sunt importanţi şi contribuie la succesul revistei! Vă pot cita câteva nume dintre cei mai renumiţi: Tudor Petruţ, jurnalist, om de radio, scenarist, regizor şi actor la Hollywood – protagonistul rolului Şerban din celebrul film românesc „Liceenii” – personalitate marcantă a mass-mediei şi culturii româneşti a diasporei şi nu numai; Maria Diana Popescu, doamna binecunoscută a literaturii şi publicisticii româneşti contemporane; Alexandru Petrescu, una dintre cele mai proeminente figuri ale presei de limbă română din Spania şi Europa de Vest; Marian Petruţa, cunoscut în special diasporei nord-americane, renumit pentru reportajele şi investigaţiile pe care le realizează; Mircea Vişan şi Octavian Curpaş, doi cunoscuţi ziarişti români din Statele Unite ale Americii; poetul hunedoarean Eugen Evu şi nu în ultimul rând domnul Ben Todică, realizator de emisiuni radio şi TV, publicist şi un „mare român” din Melbourne, Australia. Pe lângă aceştia, ne bucurăm de sprijinul şi colaborarea lui Andi Radiu ziarist cunoscut al românilor din Italia; Ştefan Breiller, personalitate marcantă a comunităţii românilor din Germania. Demnă de menţionat este şi contribuţia unor prestigioşi oameni de cultură din România, literaţi, scriitori, poeţi, jurnalişti, promotori culturali precum: Constantin Malinaş, Cornelia Turlea-Chifu, Eva Defeses, Florin Racoci, Anca Goja, Tiberiu Cosovan, Ioan Mircea Crişan, Lelia Mossora, Rodica Elena Lupu, Alex Ciochia, Camelia Tripon, Darie Ducan, Petre Flueraşu, şi… chiar un senator, dl. Iulian Urban, şi mulţi alţii faţă de care îmi cer iertare că din motive de spaţiu nu îi pot enumera aici. Tuturor sincere mulţumiri!
George ROCA: De unde vă luaţi informaţiile? Colaboraţi şi cu alte reviste sau agenţii de ştiri româneşti? Cine sunt aceştia şi pentru ce motiv i-aţi ales parteneri media?
Adina CICORT: Desigur, colaborăm foarte bine cu Agenţia de Ştiri a Românilor de Pretutindeni „Romanian Global News”, cu Agenţia de Presă „Aşii Români” din Germania, „Defeses Fine Arts PR Agency” din Spania, cu reviste, portaluri şi staţii de radio precum: „AGERO” din Germania, „Arcada” din Bucureşti, „Realitatea din Italia”, „Niram Art” din Madrid, „Spania Românească”, site-ul „Italia şi România”, „Glas Comun”, „Gândacul de Colorado”, „New York Magazin”, „Evenimentul Zilei”, „Radio Timişoara”, „Radio R România”, „Radio Dor de Ţară”, „Radio Linx” şi alţii. Suntem în curs de finalizare a unor parteneriate cu alte publicaţii şi site-uri din România şi din străinatate şi sperăm să facem o surpriză plăcută cititorilor noştri prin stabilirea unui proiect comun cu una dintre cele mai îndrăgite emisiuni TV din România, al cărei nume, din păcate, nu vi-l pot dezvălui în acest moment. În afară de sursele citate mai sus, avem şi surse directe, din cadrul comunităţilor de români sau de la diverse asociaţii şi firme româneşti din diasporă şi din ţară.
George ROCA: Revista „Romanian VIP” conţine şi un FORUM de discuţii. Consideraţi că este necesară o asemenea comunicare între cititori? Sunt prezente şi se aud vocile acestora prin această tribuna? Am observat o segmentare interioară a forumului pe subiecte, de ce aţi făcut-o? Care sunt aceste subiecte de discuţii? Cu ce ajută ele?
Adina CICORT: Forumul de discuţii este creat recent în ideea de a oferi posibilitatea ca cititorii să comunice cu noi sau între ei într-un spaţiu interactiv. Subiectele pot fi vizualizate online, deci nu le voi enumera aici. Acest forum ajută cititorul prin faptul că i se facilitează comunicarea cu ceilalţi cititori nu doar prin intermediul comentariilor la articole, ci şi prin postarea de informaţii şi iniţierea de subiecte noi pe forum.
George ROCA: O întrebare delicată! Folosiţi cenzura în revista dumneavoastră… sau acceptaţi orice voce, orice ideologie, mentalitate sau atitudine exprimată de către de cei care doresc să fie publicaţi?
Adina CICORT: Deşi încerc să mulţumesc pe toată lumea în limitele posibile, nu accept toate materialele, ci doar pe cele care consider că se încadrează în profilul şi tematica revistei. Aşa fac toate publicaţiile de bun simţ, fără a numi acest fapt cenzură. Nu îmi plac extremele şi mă feresc să public sau să promovez fanatismul, ideile extremiste, articolele calomniatoare sau bârfele. În acelaşi timp, conştientă de linia pe care trebuie să o menţin, de multe ori m-am văzut obligată să refuz anumite materiale doar pentru că erau mult prea academice sau strict literare. Bineînţeles că acceptăm texte de natură polemică sau cu viziuni subiective, însă atâta timp cât autorii nu aduc jigniri grave, nu încearcă să îşi impună punctul de vedere în defavoarea liberului arbitru al cititorului şi nu instigă la violenţă şi ură. Încerc să promovez toleranţa, comunicarea eficientă, cooperarea şi buna înţelegere, pentru că doar cu aceste patru ingrediente fundamentale se pot realiza în viaţă lucruri şi legaturi pozitive şi durabile.
George ROCA: Am observat că revista are o structurare şi o prezentare grafică de calitate. Vă ocupaţi cu fotografia sau cu web-design-ul?
Adina CICORT: Încerc pe cât este posibil să menţin un aspect cât mai curat, ligibil şi uşor de parcurs. Limitele îmi sunt impuse de posibilitaţile tehnice şi financiare. Deşi sunt pasionată de arta fotografică, nu mă ocup cu fotografia, ci printre altele şi în limita timpului disponibil, cu surorile acesteia, pictura şi arta digitală. Web-design-ul este un domeniu pe care îl explorez, sunt încă începătoare, însă am noroc că de fiecare dată când mă împotmolesc, am cui să cer sfatul sau ajutorul pentru a ieşi din impas… Pentru aceast ajutor „salvator” îi multumesc lui Marcel, soţul meu şi desigur prietenilor şi colaboratorilor noştri de „o viaţă”, Robert Lixandru şi Mircea Goia.
George ROCA: Am văzut că aveţi chiar un album săptămânal de fotografie artistică. Mă refer la „Galeria foto” în format „flash”. Cine sunt personajele sau personalităţile prezentate acolo?
Adina CICORT: Galeria foto prezintă imagini, persoane şi personalităţi prezentate în articolele noastre recente.
George ROCA: Referindu-mă la celelalte segmente ale revistei, care este mesajul şi structura acestora? Ma refer şi la cele cuprinse în gama „RUBRICI”.
Adina CICORT: Vă referiţi probabil la rubrici precum „De-ale emigrării”, „Problemele românilor”, „Români celebri”, „Român în lume”, „Români de acasă”, „Din România”, „Minutul de Hollywood cu Tudor Petruţ”, „Oameni şi locuri”, „România în vizorul lumii”, „Informaţii utile” şi altele precum „Sondajul de opinie”, „Comentariile cititorilor”, „Mica publicitate” sau campania cu titlul „Iubim artiştii!”. Toate acestea au menirea de a crea o punte de legatură între românii din străinatate şi cei din ţară, un spirit de comunitate la nivelul diasporei încă atât de dezbinată sau dezorganizată şi nu în ultimul rând pentru a descoperi români care s-au pierdut de decenii în negura străinătăţii dar care au rămas în obiceiuri, sufletul şi intimitatea caminului lor tot români, cu dragoste de tradiţii şi de poporul din care fac parte! Nu îi uităm nici pe cei de acasă, cărora dorim să le povestim despre viaţa noastră, a celor de peste mări şi ţări, pentru a ne alina dorul si pentru a reduce distanţa şi pentru a-i face să cunoască mai bine problemele cu care ne confruntăm în viaţa de zi cu zi, ca emigranţi. În acelaşi timp dorim să împărtăşim cu ei şi cele bune şi pe cele rele, experienţe şi particularităţi ale traiului din diverse părţi ale lumii.
George ROCA: Aveţi sponsori care vă ajută material? Ce fel de reclame sau ad-uri acceptaţi? Aţi primit vreun ajutor sau logistică din partea forurilor de specialitate din ţară, a guvernului român sau a unor ONG-uri? Puteţi să enumeraţi câteva contacte?
Adina CICORT: La intrebarea aceasta îmi vine să zâmbesc un pic… Mi-aş dori să avem astfel de colaborări şi sponsori fapt pentru care invit pe această cale autorităţile statului român, DRRP, ONG-urile, asociaţiile sau companiile doritoare să ne contacteze în vederea sponsorizării! Până acum răspunsul care pot să vi-l dau este NU! Nu avem sponsori! Revista aceasta este o investiţie personală din toate punctele de vedere, atât a mijloacelor financiare alocate, cât şi a cunoştinţelor şi timpului enorm pe care îl dedic bunului său mers. În afară de mine, redactorii şi colaboratorii noştri permanenţi, editează, scriu şi trimit materiale, depunând eforturi constante pentru a participa la apariţia acestei reviste. Motivaţia noastră principală este faptul că reuneşte visele şi principiile noastre fundamentale, principii după care ne ghidăm şi ne trăim viaţa, într-o profundă spiritualitate românească! Am încercat să contactez anul trecut Departamentul pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni (DRRP), însă am fost informată că nu mai sunt fonduri disponibile… Ne-am bucura să avem certitudinea că în afară de vizitele reprezentanţilor departamentului prin diverse comunităţi româneşti precum şi cele câteva burse de studiu, acesta finanţează şi mass-media diasporei şi activităţile de promovare a spiritului comunitar, iniţiate de persoane din afara ministerului.
George ROCA: Căutându-vă cu atenţie numele prin labirintul internetului am descoperit că faceţi parte şi din lumea artiştilor plastici. Website-ul http://www.adinasart.com este cel mai semnificativ în această privinţă. Am admirat imaginea câtorva picturi făcute de dumneavoastră, lucrări de mare virtuozitate precum „Corrida” (care mă încântă!), „Sibianca”, „Yoga meditation” şi altele. Care au fost începuturile dumneavoastră în arta plastică? Ce v-a determinat să pictaţi?
Adina CICORT: Pictura ca de altfel şi literatura, sunt pasiunile mele încă din copilărie, iar talentul l-am moştenit de la mama şi bunicii mei. În pofida acestui fapt, trebuie să spun că nu m-am dedicat întrutotul acestora şi deşi mi-au fost mereu în cale sub diverse forme şi activităţi, datorită vremurilor pe care le-am trăit în România, am ales să aprofundez îndeosebi studiile de natură economică şi să mă manifest încă de la o vârstă destul de fragedă ca antreprenor. Am revenit în mod serios la vechile mele pasiuni, în sensul că le-am rezervat o bună parte din viaţa mea, de abia după ce m-am mutat în America, am găsit timpul şi mijloacele să mă afirm, şi pentru aceasta îi multumesc din nou atât soţului meu care mă sprijină în toate proiectele cât şi prietenilor şi tuturor iubitorilor de arte frumoase! Sprijinul lor contează foarte mult pentru mine şi îmi dă putere să merg mai departe şi să fiu eu însămi!
George ROCA: În afară de pictură vă mai exprimaţi şi in alte ramuri ale artelor plastice? Care sunt materialele preferate cu care lucraţi?
Adina CICORT: Îmi place foarte mult grafica şi arta digitală. În afară de computer lucrez şi cu materialele tradiţionale precum ulei, tuş, cărbune, dar îmi place mult să combin materialele convenţionale cu cele neconvenţionale… Idei am multe, numai sănătate, susţinere morală, bani şi timp să am pentru a pune în aplicare tot ce îmi doresc să realizez…
George ROCA: Ce ne puteţi spune despre pictura dumneavoastră? Ce stil abordaţi? Din ce şcoală sau grupare consideraţi că faceţi parte?
Adina CICORT: În pictură am două mâini diferite: aceea a copilului, atunci când pictez de dor de acasă, de ai mei, de copilăria mea, şi aceea a gânditorului, atunci când îmi doresc să transpun în imagine şi culoare anumite idei şi înţelegerea mea asupra vieţii şi simbolurilor universale. Nu am control asupra acestor două mâini… ele se comportă în mod natural, ca în transă, în momentele de inspiraţie… Stilul este abstract cu tentă de simbolism şi suprarealism.
George ROCA: Am aflat că aţi expus lucrări în România, în Statele Unite şi în alte ţări… Care sunt legăturile dumneavoastră cu reprezentanţii acestei arte?
Adina CICORT: În România nu am expus ca artist consacrat oficial. Nu am urmat Academia de Arte Vizuale, ci Academia de Ştiinţe Economice (sic!)! În condiţiile de acasă artiştii consideraţi amatori nu au nici o şansă să îşi facă un nume acolo, pentru că li se taie din start avântul de către cei care se (auto)numesc profesionişti…
Deşi se spune că meseria se fură şi nu se învaţă, am învăţat cât am putut de mult prin studiu propriu şi am încercat să învăţ şi de la prietenii mei pictori – artişti profesionişti – unii chiar renumiţi in lumea artei contemporane mondiale.
În America am aprofundat aceste studii şi am simţit că am deplină libertate să creez şi să mi se ofere o şansă ca artist vizual. Aici am expus şi de aici am început să fiu cunoscută astfel încât unele dintre lucrările mele au ajuns să colinde prin lume. Vreau să adaug că nu mă consider un Picasso şi ştiu foarte bine unde îmi este locul şi ce şi cum am de îmbunătăţit. Pictura ca de altfel orice artă sau meşteşug, necesită o viaţă întreagă de muncă continuă şi devotament, şi poate doar după mulţi, mulţi ani de astfel de preocupare, ajungi să fii cu adevărat valoros sperând să creezi poate o capodoperă de valoare universală. În acelaşi timp sunt conştientă că majoritatea artiştilor renumiţi, au avut vieţi mizere, au fost contestaţi şi deseori marginalizaţi sau chiar renegaţi, şi abia după moartea lor au fost aplaudaţi şi apreciaţi…
Eu nu am nici un fel de pretenţii, pictez pentru că îmi place şi acest lucru mă face extrem de fericită! Efectiv, momentele când lucrez sunt momente în care simt că sunt total conectată la energiile universale şi simt că ceva mult mai puternic şi important decât fiinţa Adinei Cicort se manifestă acolo, atunci! Dacă îi place cuiva ceea ce realizez sunt şi mai bucuroasă!
George ROCA: Cum aţi devenit şi o pictoriţă de valoare şi un jurnalist de marcă. Cum îmbinaţi arta cu scrisul?
Adina CICORT: Pictoriţă de valoare!? Mulţumesc, sunteţi gentil! Dacă v-ar auzi „maeştrii” s-ar simţi jigniţi… După cum zic, ştiu unde îmi este locul şi mai am mult de muncit pentru a ajunge la acest standard. Jurnalist de marcă parcă îmi place mai mult! LOL… Glumesc! Cred că înainte de a-mi da seama că sunt pictoriţă, am descoperit că sunt jurnalist. Arta cu scrisul se îmbină perfect. Ceea ce nu ştiţi încă despre mine, pentru că nu am făcut publice aceste lucruri, este că scriu poezii şi eseuri încă din adolescenţă. Pe vremea aceea am şi participat onorabil la câteva concursuri naţionale de creaţie literară. Mai apoi am început să scriu articole de presă.
George ROCA: Interesul dumneavoastră de a promova cultura şi imaginea României este bine venit. Care au fost obiectivele care au marcat acest deziderat?
Adina CICORT: Această întrebare îmi place în mod deosebit! Am un simţ critic destul de dezvoltat şi deseori mă intrigă profund faptul că în România, din motive comerciale cred, se promovează exagerat de mult falsele valori iar la emisiunile de ştiri se spun o mulţime de răutăţi despre românii din ţară şi din afara ei. Prin asemenea prezentări societatea şi individul se degradează continuu, distrugându-se imaginea naţională şi încrederea în cine şi ceea ce suntem. În felul acesta oamenii pot fi catalogaţi ca cetăţenii de mâna a doua ai lumii, fiind mai uşor de manipulat, de înrobit în masă şi lăsaţi în întuneric.
Din păcate ceea ce a distrus comunismul, nu a reparat perioada post-decembristă. Încă moralul oamenilor este la pământ, mai ales când e vorba să se mândrească cu originea lor română. Toate aceste impresii s-au aprofundat şi mai mult, de când trăiesc în străinătate, unde am început să cunosc problemele din cadrul numeroaselor comunităţi de români, în principal dezbinarea, invidiile şi frustrările care marchează de multe ori relaţiile dintre aceştia. Facem totuşi şi multe lucruri bune! De aceea de fiecare dată când întâlnesc un grup de oameni de bine sau persoane inteligente şi interesante, conaţionali care ştiu să trăiască frumos – şi de ce nu, şi româneşte, oriunde s-ar afla pe glob – îmi face mare plăcere să îi prezint în revista „Romanian VIP”. Îmi doresc să creez o reţea a românilor adevăraţi şi frumoşi sufleteşte, pentru că sunt mulţi şi din aceştia, nu doar infractori şi oameni de nimic, aşa cum aflăm din diferite surse…
George ROCA: Care este crezul dumneavoastră despre valoarea neamului românesc? Ce repezentanţi de seamă ai acestuia v-au marcat şi v-au trezit admiraţia?
Adina CICORT: Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, în sensul că nu sunt o naţionalistă fanatică şi nici nu afirm că noi românii suntem cei mai cei mai… Nu cred în superioritatea nici unui popor, la fel cum nu cred în superioritatea nici uneia dintre religii… Am o personalitate multiculturală, mă exprim în câteva limbi de circulaţie internaţională şi am mulţi prieteni de alte naţionalităţi. Tocmai de aceea afirm cu încredere că pe lângă trăsăturile negative, avem şi multe pozitive care ne diferenţiază de alte popoare, printre acestea cele pe care eu le consider mai importante sunt creativitatea, inteligenţa nativă – din păcate deseori insuficientă, dacă nu e susţinută de studiu şi metodică -, iscusinţa şi ambiţia.
Dintre reprezentanţii de seamă ai neamului românesc enumăr pe: Regina Maria, Nicolae Densuşianu, Vasile Pârvan, Mircea Eliade, Constantin Brâncuşi, George Călinescu, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale, Aurel Vlaicu.
George ROCA: Care sunt personalităţile contemporane de care ar trebui să fie mândri românii?
Adina CICORT: Sunt multe personalităţi ale vremurilor noastre de care trebuie să fim mândri! E greu să dau nume fără a omite neintenţionat multe dintre ele… Cred că ar trebui să fim mândri de oameni ca Regele Mihai, Nadia Comăneci, care după părerea mea este cea mai cunoscută româncă din lume, apoi Gheorghe Hagi, Gheorghe Zamfir, Tudor Gheorghe, Dan Puric, Sergiu Nicolaescu şi mulţi, mulţi alţii.
George ROCA: Dacă ar trebui să propuneţi un conaţional pentru Premiul Nobel, care ar fi alesul dumneavoastră… şi de ce?
Adina CICORT: Cred că pentru premiul Nobel l-aş propune pe Regele Mihai pentru tumultoasa sa poveste de viaţă şi pentru faptul că nu a uitat niciodată că este român, în pofida tuturor neplăcerilor şi a ignoranţei cu care s-a confruntat nu de puţine ori din partea propriului popor.
George ROCA: Ştiu că locuiţi în Statele Unite ale Americii, o ţară de limbă engleză, împreună cu soţul dumneavoastră care este tot de origine română. Am aflat că de curând aţi devenit mămica unei fetiţe, deci acum sunteţi o familie „mai numeroasă”! Consideraţi că acasă, în sânul familie, trebuie să se vorbească numai limba română? Credeţi că se poate crea un mic univers românesc chiar departe de ţara unde ne-am născut? De ce este benefic să se vorbească în familie limba strămoşilor? Qui prodest?
Adina CICORT: Aşa este! În curând vom avea şi un băieţel! Consider că acasă sau în intimitatea familiei e bine să vorbim în limba noastră natală, mai ales dacă avem copii şi dacă dorim ca aceştia să nu crească străini de noi şi de rădăcinile lor. Rămâne totuşi la alegerea acestora cât de mult vor îmbrăţişa limba şi cultura românească. Noi ca părinţi, avem datoria morală de a îi învăţa şi inspira în a cunoaşte şi simţi româneşte.
Desigur că se poate crea un univers românesc chiar dacă trăim departe de România. Noi suntem în contact permanent cu ţara şi cu alţi români de peste hotare, cu cultura românească mai ales că în ziua de azi oricine poate reface acest univers cu ajutorul accesului la internet şi la mijloacele mass-mediei de limbă română.
Bineînţeles trebuie păstrat un echilibru în tot ceea ce facem, dar azi se găsesc destul de uşor soluţii ca să-ţi poţi inspira copii să iubească şi cultura şi ţara românească şi să nu uite că „la propriu” prin venele lor curge sânge românesc. Nu este un slogan, ci un adevăr! De ce este bine? Pentru că este împotriva naturii şi a universului să negi ceea ce eşti! Iar dacă vrei să ai o viaţă armonioasă trebuie să obţii acea pace interioară care să se reverse şi în jurul tău în viaţa de zi cu zi. Acest lucru nu se poate face dacă pretinzi că eşti altcineva sau altceva şi dacă trăieşti împotriva naturii tale genetice, biologice, sau într-o negare sau necunoaştere a cine eşti; nemaipunând la socoteala cultivarea valorilor strămoşesti şi perpetuarea neamului… Prin noi trăiesc strămoşii noştri! Dacă tăiem legăturile cu ei, ne automutilam, rămânem fără identitate!
George ROCA: Ştiindu-vă o persoană foarte ocupată, vă mulţumesc că aţi acceptat acest interviu. În încheiere, aveţi ceva special de transmis cititorilor noştri?
Adina CICORT: Eu vă mulţumesc pentru oportunitatea de a-mi deschide sufletul în faţa dumneavoastră şi a cititorilor dumneavoastră. Sper ca răspunsurile mele să fie înţelese aşa cum le-am gândit şi să nu fie interpretate în mod eronat.
Cititorilor noştri le doresc să aibă un an cât mai bun, să nu fie afectaţi de criza economică în care ne aflăm, să se alăture tuturor proiectelor noastre când e vorba de a susţine românii şi România…
———————————-
*„Lucrările mele de artă sunt expresia sentimentelor, memoriei şi a informaţiilor genetice moştenite de la strămoşii mei” (trad. autorului)
Dallas – Sydney
Februarie 2009 (R. APR2015)
Editura Napoca Nova anunţă colaboratorii că a început redactarea celei de a şaptea antologii literar-artistice Napoca Nova, închinate anotimpului estival.
Recent, într-o vineri seara, tocmai ieșisem de sub duș când cineva a sunat discret. A deschis soția, am auzit frânturi de dialog în ușă și, când am apărut în largul meu halat de baie cu glugă, care mă transforma în călugăr capucin, am văzut un domn și o doamnă însoțiți de doi adolescenți care priveau curioși în jur.
