Volumul Postume vii…, purtând semnătura scriitorului basarabean Daris Basarab alias Boris David, apărut la Editura Mușatinia din Roman, mi-a fost dedicat…
Dedicația în sine, aparține autorului…știindu-mă îndrăgostită de dulcea Bucovină. Poate în Țara Fagilor, dorul meu prin poezie fiind mai cunoscut…
În prefața cărții, editorul, omul de cultură, scriitoarea Emilia Dospinescu Țuțuianu, a surprins corect mesajul autorului.
Cine nu ar fii copleșit de un asemenea dar? Prietenia mea cu Boris începuse demult…nici nu-mi amintesc ziua. Poate, ne-am cunoscut dintotdeauna. Un prieten comun, scriitorul Mihai Rădulescu, a fost liantul. “Postumele le-am iniţiat/Ca semn de-naltă preţuire/Plecase-un suflet, un amic – /El m-a-nvăţat ce-i dăruire.”(Boris)
Însuși titlul acestui volum este un “paradox” . Ca definiție, “postume”, dupa fr. posthume, lat. postumus , reprezintă o lucrare ce a fost publicată după moartea autorului. În cazul de față, avem, “postume vii”. Un titlu incitant pe care autorul a găsit de cuviință a-l folosi…O parte din el, din mine…s-au dus odată cu dezrădăcinarea noastră…
Meditația pe care Boris o propune preocupării de sine, o regăsim la mulți autori. Seneca de exemplu reprezintă mijlocul prin care sufletul este călăuzit către dobândirea liniștii sufletești, iar toate etapele pe care aceasta le presupune sunt etape metodologice, care, fiind de natură morală vizează o finalitate practică – acordul dintre suflet și lumea exterioară lui, precum și a sufletului cu propriile acțiuni. „Ce va fi în viitor vom vedea pentru azi însă nici o grijă. Dar mai există şi ziua de mâine. Mai întâi cată cu atenţie dacă există temeri neîndoielnice ale unei nenorociri viitoare, căci de cele mai multe ori noi ne batem cu presupuneri închipuite.“ (Seneca – „Scrisoarea XIII”)
Boris preocupat de „dorul său de ducă” , rămas suspendat în nostalgii, după Basarabia iubită, prețuiește clipa ce i-a fost dată și nu istovește în a se exprima.
„Dor de ducă, dor de mare/Dor de viaţă şi de soare/Şi de tine, printre ele./…Dor de clipe-n care stele/Dăruiam fără de preget/Dirijând dintr-al meu cuget/ Sensul gândurilor mele.(Boris)
Versurile lirice pline de un năduf impresionant, lasă fiorul iubirii așa cum ar face un „Mic Prinț” aducând, ofrandă timpului: „Departe de al meu trecut /Pe care-oricât eu l-aş scruta /Nu-l pot întoarce, repeta,/Căci mă orbeşte al meu Apus/Pe care l-am ajuns, fără a vrea.(Boris)
Problematica existențială, gândurile ce îl năpădesc, înfruntând timpul, demn, îl fac tenace… Margareta, fiica, și prietana sa „mg”, îl provoacă, îl stârnesc în a scrie, în a merge mai departe…
Cartea Postume vii… ce-mi este dedicată, este copleșitoare. Aș reveni din nou la Seneca, la meritul celor care fac daruri. „Rodul binefacerii este cules de omul cu suflet nobil din actul însuşi al dăruirii…Trebuie să-i învăţăm pe oameni să ofere, să primească şi să înapoieze din inimă… „Să dăm aşa cum vrem să primim. Înainte de toate din inimă, repede fără ezitare. “ (Seneca – „De beneficiis”)
Acest volum dovedește din plin că, Boris știe să dăruiască. Prin acest dar de suflet, și-a înobilat sufletul său de basarabean…în prag de sărbători, mai aproape de divinitate mai mult ca niciodată…
Dorul de Bucovina, dorul de Basarabia ne-a unit. Amândoi tânjind după locurile sacre ale moșilor noștri. Chiar daca suntem „rătăcitori” în aceasta lume debusolată, de sisteme bolnave, de multă ipocrizie, am ramas prinși în același vis: să ștergem lacrimile provinciilor înstrăintate samavolnic…prin ruga noastră…Să revenim acasă…“Şi-am scris din suflet tot ce-am scris – / Parcă venea din vremi trecute – /Tu-ai înţeles, dar nu ai râs, /Eu am zâmbit, dar pe tăcute. /Da, astăzi suntem în tandem – /Au spus-o şi-alţii printre rânduri – /Un tunet parcă ne-a-adunat /Punându-ne ades pe gânduri…” Boris
Mulțumesc Boris!
Mariana Gurza
22 dec. 2013
