28 Sep
2013

Iarăşi…de Boris David

Iarăşi…

              de Boris David

Iarăşi toamna mă îmbată

Cu-al ei galben-auriu

Calc covorul de mătase

Ce se-aşterne timpuriu.

 

N-a trecut măcar septembre

Cimitirul a pierdut

Verdele ce-l înconjoară

Iz de viaţă ce-a avut

 

Foşnetul parcă-mi şopteşte

Nu călca, nu-i de strivit

Tot ce astăzi, dă să moară

E doar pentru-a fi privit.

 

 

Ce-a plecat e dus de timpul

Care seceră cumplit

Dacă e să pleci, te-mbată

De frumosul dăruit.

 

 

Din ce-ţi spun tu înţelege

Rostul vieţii pe pământ

Cimitiru-i doar pictură

Nu te cheamă în mormânt…

 

21 septembrie 2013

Boris David

Bucuresti

27 Sep
2013

Vasile Voiculescu – Cântecul călătorului în toamnă

             Cântecul călătorului în toamnă

 

Piere zvon subt zariste,
talanga in rariste.

Vine toamna oilor
prin panzele ploilor.

Glas dau cetii, patimii
cu frunza lor paltinii.

Jalea ratacirilor,
mohorul mahnirilor,

ale cui sunt, ale cui?
Parc-ar fi a nimanui.

Mi-au secat pleoapele
si-n inima apele.

Doar cand urc poienele
mi se-ncarca genele

subt amiaza fierului
de picurii cerului.

Plang spre zarea dorului
cu lacrima norului.

27 Sep
2013

Predica Părintelui Sofian despre mânie, răutate ascunsă și iertare

“Frati creștini,

Ne aflam, cu ajutorul lui Dumnezeu, catre sfarsitul celei de-a treia saptamani a Postului mare. Sfintii Parinti, si noi urmand cuvantul lor, amintim mereu ca postul nu insemneaza numai abtinerea de la anumite mancaruri de dulce, carne sau lactate. Unii tin foarte mult la aceasta si este bine ca tin, insa nu este suficient. Totdeauna adaugam la un post fizic de alimente —[…]— in acelasi timp dublura lui care este esentiala, postul de rele. Sa postesti cu toata fiinta ta, adica si ochii, si mintea, si gura, si mainile, si picioarele, toate sa fie oprite de la rele. Daca acest post sufletesc se poate uni cu celalalt, trupesc, atunci e tot ceea ce vrea Dumnezeu de la noi. Iar daca este numai post trupesc, si celalalt sufletesc este neglijat, atunci zadarnica-i postirea noastra, ne trudim, dar fara plata.

Sa ne gandim foarte bine la acest lucru, pentru ca fiecare avem nevoie de Dumnezeu. Sunt imprejurari in viata, cand oamenii, cu adevarat, nu ne pot ajuta si atunci tasnim in sus cu mintea si cu inima si spunem: „Doamne, ajuta-ne”! Si ne ajuta Dumnezeu daca suntem pe calea Lui. Daca ne facem de cap si facem numai rele, vorbim ce nu trebuie si facem numai rautati, atunci Dumnezeu nu asculta rugaciunea noastra, asa cum spune undeva sfantul apostol Iacov1. Nu sunteti ajutati si nu sunteti ascultati, pentru ca va rugati rau, cereti niste lucruri care nu va folosesc cu adevarat sau cereti de la Cineva pe care-L dispretuiati pana atunci. Numai cand ai nevoie tipi la El la rugaciune, iar dupa aceea iti duci viata obisnuita, adeseori pacatoasa.
In legatura cu aceasta, este bine sa luam seama la patimile care rascolesc si tulbura viata noastra launtrica. Tulburati fiind cu noi insine, tulburam si pe cei din jurul nostru si viata adeseori este un iad, aceasta viata pamanteasca [cu] scandaluri in familie, in ateliere, in fabrici, peste tot, fel de fel de conflicte din cauza ambitiilor, a maniei, a nervilor nestapaniti si asa mai departe. Si de aceea este bine ca, in aceasta perioada a postului, cine poate tine postul de alimente, foarte bine, sa-l tina, insa sa fie dublat numaidecat de postul acesta sufletesc, de luare aminte la tot ceea ce tulbura viata dinlauntru si viata noastra din afara.manie
Una dintre patimile care ne bantuie viata noastra este mania si cearta, conflictele care ajung uneori la niste stadii foarte inaintate. Ca urmare a maniei, daca nu reusim sa ne impacam in aceeasi zi cand ne-am certat cu cineva, apoi se asaza in noi o patima foarte periculoasa: tinerea de minte a raului. Si mergi cu aceasta tinere de minte a raului (…), nu te poti ruga, esti mereu in dialog cu acela cu care te-ai certat. Si de fapt si celalalt este suparat pe tine si are si el manie. Ori se uita in alta parte, ori se uita in jos, ii e jena sau ii e scarba sa se uite la tine, ca l-ai jignit — si tu la fel. Aceasta patima care se numeste, tinerea de minte a raului este un rod indracit al maniei.
Despre aceasta doresc sa va citesc din sfantul Ioan Scararul. Am in fata Filocalia, volumul IX, in care sfantul Ioan Scararul — acest mare psiholog duhovnicesc, acest Parinte care a trait in veacurile VI-VII in vremea noastra crestina — a analizat, ca nici un psihiatru din zilele noastre, sufletul omenesc si persoana omeneasca si a surprins cele mai fine cute din viata launtrica a oamenilor si de aceea a fost atent la aceasta patima de care vorbim acum, tinerea de minte a raului. El spune asa, incepand Cuvantul IX:
„Virtutile cuvioase se aseamana scarii lui Iacov, iar patimile necuvioase lantului cazut de pe verhovnicul Petru. Cele dintai“, adica virtutile, „legandu-se una de alta, urca pe cel ce le voieste catre cer, iar cele de-al doilea se nasc una pe alta si se strang una pe alta“ — adica relele. Pentru ca faci rele, minti, urasti, furi si alte patimi, multe toate, se strang ca niste lanturi in jurul tau, esti ca un rob adevarat. Daca faci bine, daca faci virtutile acestea, cum le numesc sfintii Parinti atunci se libereaza launtrul de aceasta otrava a patimilor, devii din ce in ce mai luminos, mai linistit si simti ca te rogi, simti ca Cineva te ocroteste, simti ca ai un Stapan care oricand te poate ajuta.
„Am auzit ca tinerea de minte a raului este numita fiica a (…) maniei, venind acum vremea, sa spunem ceva si despre ea”.
Ţinerea de minte a raului este sfarsitul la care duce mania, rodul maniei, “pazitoarea pacatelor” […], „urarea dreptatii, pierzania virtutilor,…“ – ca aceasta mananca, asa cum mananca cancerul celulele din noi, tot asa mananca aceasta tinere de minte a raului virtutile, fapta cea buna, si a noastra si a altora
— „…urarea dreptatii, pierzania virtutilor, veninul sufletului, viermele mintii, rusinea rugaciunii…” —
de ce rusine? Pentru ca te rogi sa te ierte si tu nu ierti! Si trebuie sa-ti fie rusine sa ceri iertare cand tu esti rau cu aproapele tau — „…curmarea cererii…” — pentru ca atunci cand te rogi, ceri sa taie aceasta cerere a ta. N-ai dreptul sa fii iertat, daca tu nu ierti
„…instrainarea iubirii, piron infipt in suflet, simtire neplacuta, iubita ca o dulceata a amaraciunii, un pacat neincetat, o neadormita faradelege, o rautate de fiecare zi. Una si aceeasi”,
adica tinerea de minte a raului,
„e o patima intunecata si urata, din acelea care se nasc, dar nu nasc. De aceea nu voim sa spunem despre ea prea multe. Cel ce si-a oprit mania, a ucis tinerea de minte a raului, caci atat cat traieste tatal are loc nasterea de prunci”,
… cat traieste mania in noi, si tinerea de minte a raului dureaza. De aceea sfintii Parinti si chiar sfantul Ioan Scararul in alt loc spune asa:
„Intr-un conflict, cand te manii cu cineva, stapaneste-ti primul cuvant, sa nu spui primul cuvant“.
Infuriat si incarcat de nervi cum esti, daca spui primul cuvant, dezlantui altul mai grav de la celalalt, tu ii spui inca unul mai puternic, si conflictul creste ca un foc, ca un incendiu si-i foarte greu sa-l stingi. Se adanceste mereu, conflictul creste si aceasta manie, si cearta, si ura dureaza, nu poti sa le repari in aceeasi zi.
„Cand, nevoindu-te mult, nu poti scoate ghimpele cu totul” — acest ghimpe al tinerii de minte a raului — „ploconeste-te in fata dusmanului tau macar cu gura, ca rusinandu-te de fatarnicia fata de el, sa-l iubesti in chip desavarsit, impins de constiinta ca de foc.
Te vei cunoaste pe tine izbavit de “putreziciunea aceasta“, tinerea de minte a raului, „nu cand te vei ruga pentru cel care te-a suparat“ — fiti atenti aici — „nici cand il vei rasplati cu daruri, nici cand il vei aduce la masa, ci cand, afland ca a cazut intr-o nenorocire sufleteasca ori trupeasca, vei suferi si vei plange ca pentru tine insuti“. Acesta este un atribut al dragostei, despre care vorbeste sfantul apostol Pavel in capitolul 13 din [Epistola intaia catre] Corinteni. Sa suferi impreuna cu cel ce sufera, chiar daca-ti este dusman. Daca suferi cu el si te rogi pentru el cand e intr-un mare necaz, l-ai vindecat si pe el, si pe tine insuti.
„Cel care se linisteste tinand minte raul, are incuibata in sine o vipera purtatoare de venin ucigator“.
Aducerea aminte a Patimilor lui Iisus va tamadui sufletul ce tine minte raul, rusinandu-l puternic cu a lui Lui netinere de minte a raului.
“In lemnul putred se prasesc carii”. Nu stiti? „Si purtarile blande si in chip mincinos linistite au lipite de ele ura nebuna“. Te porti frumos, zambesti, insa tii minte raul ce-ti vine dinlauntru. Spune undeva psalmistul David: „Cuvintele lor sunt line si blande, dar taie ca niste sabii [sageti, n.n.]“2, deci e o pace mincinoasa in sufletul tau, o politete din aceasta… Zambesti, dar esti oricand gata sa-i bagi [celuilalt] pumnalul in inima. „Cel ce o leapada pe aceasta” (tinerea de minte a raului) „a aflat iertare, dar cel care se lipeste de ea, se va lipsi de indurarea lui Dumnezeu.
Unii s-au predat pe ei ostenelilor si sudorilor pentru a dobandi iertare. Dar cel ce nu tine minte raul a luat-o inaintea acestora, daca-i adevarat cuvantul «iertati repede si vi se va ierta din belsug»3” — spune undeva sfantul apostol si evanghelist Luca. Deci secretul acesta este: a te impaca cu dusmanul tau chiar in ziua aceea. „Sa nu apuna soarele in mania voastra“4 , asa ne sfatuiesc sfintele Scripturi. Sa nu apuna soarele in mania voastra, si atunci e gonita si tinerea de minte a raului dinlauntrul nostru si se normalizeaza raporturile intre mine si tu, si celalalt.
„Netinerea de minte a raului este semnul adevaratei pocainte, iar cel ce tine dusmanie si pare ca se pocaieste, este asemenea celui caruia i se pare ca alearga in vis“.
Poate ati avut in vis asemenea situatii, in care va pomeneati ca alergati, fugeati speriati de cineva, si cand va trezeati, erati in pat. Cam asa este cel care vrea sa tina dusmanie si pare ca se pocaieste, se imblanzeste la chip, insa tine dusmanie in el. Este ca acela caruia i se pare ca alerga in vis.
„Am vazut pe unii ce tineau minte raul, indemnand pe altii sa nu tina minte raul. Si rusinandu-se de propriile lor cuvinte, au pus si ei capat patimii acesteia“.
Mai usor era a zice, decat a face.
„Sa nu socoteasca nimeni aceasta intunecime ca o patima usoara, trecatoare, caci de multe ori ea obisnuieste sa se intinda pana la barbatii cei duhovnicesti.”
Si ultimul paragraf, scurt:
„a fost treapta a noua aceasta, cel ce a castigat-o poate sa ceara de acum cu indraznire dezlegare gresalelor de la Domnul, Mantuitorul nostru Iisus Hristos“.
Amin”.
(din: Parintele SOFIAN, Editura Bizantina, 2007, Bucuresti)
_________
NOTE:
1 Epistola, 4, 3: „Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca sa risipiti in placeri”.
2 Dupa ps.54,24.
3 Luca 6,37
4 Efeseni 4,26.
18 Sep
2013

Doi ani fără Părintele Adrian Făgețeanu…

Părintele Adrian Făgețeanu

(16 noiembrie 1912  – 27 septembrie 2011)

Doamne, Iți zic numai Ţie, Tu să mă înveți, Tu să mă înțelepțești, Tu să mă luminezi și mai ales Tu să mă întărești să rămân cu Tine!“.

Oamenii îl caută pe Dumnezeu numai la necaz, greutăți și suferințe. Dumnezeu ne-a spus: “Nu vă puneți nădejdea în oameni” și noi ne aducem aminte de aceasta la nevoie. Îi sfătuiesc pe toți creștinii să nu uite de rugăciune nici când le este bine și să nu pună pe alții să se roage pentru ei – să se roage pentru ei înșăși.

Adrian Făgețeanu

18 Sep
2013

Rugăciune

                                            Rugăciune

 

Doamne , dă-mi puterea Ta divină,

să-mi pot creşte -n pace pruncii,

iartă-mă de poţi, de orice vină,

aminteşte-mi  de porunci.

Apleacă-ţi ochii Tăi blajini,

spre năpăstuiţii pământeni,

ajută-i Doamne, fă-i mai buni;

cu toţii suntem supuşii Tăi.

Dă-ne iar raze pline de soare,

în sufletele noastre chinuite

fereşte-ne de tot ce doare,

apropie-ne  de cele sfinte,

Doamne al meu, bun Părinte.

 

18 Sep
2013

Incertitudini

              Incertitudini

 

 

Suntem prinşi în incertitudini,

 fără speranţă şi fără nici un ţel

teama zbuciumată a zilei de mâine

macină intens neamul meu.

 

 

Cu ce-ai greşit frumoasă ţară,

de tornade eşti înconjurată,

şi noi români cu inimă amară

ne plângem patria trădată.

 

 

De vei opri Doamne îndată

căderea oropsitului popor,

vom ştii că ţara e iertată

şi temerile se vor duce-n nor.

 

 

                Plouă cu lacrimi

 

 

Plouă cu lacrimi,

şi sfinţii din cer sunt trişti,

nici ei nu mai înţeleg

erorile lumeşti.

Plouă cu lacrimi

cu indiferenţă,

cu neputinţă.

Nimeni nu vrea să înţeleagă

că avem puterea sacră

de a transforma lacrima

în bucuria adevărului,

a renaşterii…

 

 Mariana Gurza

   1998

17 Sep
2013

Florin Nan: “De Înălțarea Sfintei Cruci la Aiud”

“De multe ori trecusem pe langa Aiud, in viteza masinii, sau in izolarea ce mi-o conferea trenul, chiar daca oprea in gara rece de aerul iernii , cand drumurile vietii ma purtau prin Tara Motilor in trecere spre alte plaiuri ardelene, dar nici o data nu rupsesem ritmul inertiei miscarii in care ma aflam, si sa arunc o privire sau chiar sa picur un gand la radacina Crucii purtate, si in mare masura ramasa necunoscuta, de o parte a poporului roman bimilenar crestin… Dar anul acesta, Sfintii inchisorilor mi-au facut si mie chemarea de a-i vizita la acest loc de Jertfa, Inviere si Inaltare duhovniceasca, cum multe altele mai sunt, de pe teritoriul tarii noastre… Si ca sa fiu mai limpede in exprimare, am fost solicitat sa contribui cu partea artistica la Conferinta dedicata Sfintilor Inchisorilor desfasurata la Aiud si organizata pe 14 septembrie de Asociatia Sfantul Imparat Constantin…..sper sa fiu crezut pe cuvant, chiar daca, dintr-o obisnuinta mai veche, numele meu  nu apare pe afis…

 Dupa o calatorie de vre-o 6 ore, dupa ce D-nul Dan Radovici, presedintele asociatiei organizatoare, Parintele Hrisostom, Danion Vasile si Ciprian Voicila veniti din Bucuresti, au trecut prin Ploiesti sa ma culeaga in zborul lor spre inima Ardealului, am ajuns la Aiud, timp in care Dumnezeu mi-a daruit o experienta lamuritoare cu privire la sfintenia celor ce s-au jertfit in inchisori pentru Hristos, pentru ca, trecand pe la Manastirea Faget de langa Fagaras, ne-a fost dat, pentru a fi dus mai intai la Aiud si apoi la Baia Sprie, cu ocazia decernarii Parintelui Iustin Parvu titlul de Cetatean de Onoare al orasului, un craniu al unui Sfant Mucenic Marturisitor necunoscut din inchisoarea Aiudului… Mireasma nepamanteana a Sfintelor Moaste a innobilat discret masina, iar marea bucurie a fost ca ultimii 15-20 de km le-am tinut si eu in mana, sarutandu-le, inchinandu-ma si incarcandu-mi sufletul si mintea cu dovada clara a Harului izvorator de Buna Mireasma revarsat peste Moastele Sfintilor Lui Dumnezeu.

Osuarul pe care-l vazusem doar in fotografii, am avut ocazia sa-l vizitez imediat ce am ajuns la Schitul Sfintilor Mucenici din Aiud, unde deja incepuse Slujba de Priveghere nocturna ce a tinut pana la 3 dimineata, oferindu-ne celor prezenti bucuria Liturghiei traite pe locul Sfintit de Jertfa Marturisitorilor Lui Hristos, odrasliti de Neamul Nostru Romanesc .

A doua zi, dupa cel mult doua ore de atipire pe un fotoliu intr-o pensiune locala, am prins de dimineata Parastasul pentru cei comemorati, oficiat la Troita din curtea Schitului, cu ocazia Sarbatorii Inaltarii Sfintei Cruci…

Retras intr-un colt, si picurat de lacrimile Cerului, am putut observa ca printre cei prezenti se aflau si persoane care i-au cunoscut pe cei comemorati, ale caror Sfinte Moaste sunt depuse spre cinstire si inchinare in osuarul Sfantului Locas, ba chiar suferisera chinurile detentiei alaturi de acestia, cei care acum sunt rugatori in Cer pentru poporul acesta atat de incecat.

Odata cu scurgerea timpului, a venit momentul desfasurarii evenimentului anuntat de afisul postat in spatiul virtual sau lipit in curtea Schitului. Conferinta prin marinimia gazdelor s-a desfasurat intr-o sala a primariei orasului Aiud…

Sufletul profund al neamului romanesc a avut reprezentatii lui prezenti acolo, si prin ceea ce s-a marturisit de cei randuiti s-o faca, am avut cu totii incredintarea ca Sfintii Inchisorilor n-au lipsit de la conferinta dedicara Lor. Eu marcat vizibil de o adanca dar linistitoare oboseala …

Am avut menirea de a colora putin cu imagini literar artistice, trecerile de la un discurs la altul, si cred ca am simtit cu totii ajutorul nevazut al Celor evocati prin vers si suflet…

Pe scurt, asa au decurs ceasurile petrecute in Aiud, dar clipele incarcate spiritual traite acolo acopera tot golul sufletesc provocat de indiferenta in care personal m-am adancit atatia ani pana sa ajung in aceste locuri.

Si pentru ca Sfintii Lui Dumnezeu sunt in permanenta comuniune, la intoarcere ne-au calauzit pasii spre alt loc cutremurator al istoriei recente si pana nu demult ascunse a poporului roman… inchisoarea Pitesti… numai privitul de afara al celebrei camere “nr. 4 spital” trezea groaza in suflet, dar sa mai… nici nu pot sa duc gandul mai departe… grea Cruce a purtat Neamul Romanesc!… iar Sfintii nu-si lasa vizitatorii ne raplatiti, pentru ca pe langa untdelemnul primit de la candela din Aiud, am plecat acasa cu inca un odor nepretuit… o mica, foarte mica particica din Moastele unui mare roman Marturisitor, care a inteles cu adevarat ca Dumnezeu nu l-a chemat la o ordine si curatire social – politica , ci la o despatimire profunda a sufletului propriu, ca exemplu de urmat pentru apropiatii si urmatorii lui…  Pentru a primi pe deplin cununa nestricacioasa, a fost jertfit de catre calaii vremurilor, ca marturisire in veac pentru Credinta lui in Dumnezeu, si dragostea pentru tara si neam…”

Sfintilor Mucenici Care bine v-ati nevoit, rugati-va Lui Dumnezeu pentru noi!

Va Multumesc!

Doamne ajuta!

Florin Nan

Sursa: Florin Nan

http://florinnan.blogspot.ro/2013/09/de-inaltarea-sfintei-cruci-la-aiud.html

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii