Cuvânt și iubire

                         MĂ UIT SPRE CER

Născându-mă din nou,

Iată-mă!

Am trecut prin furcile unui vis urât.

Neştiută de nimeni,

m-am împresurat în suferinţa-mi mută,

Dar acum, Doamne, mă desfăt

cu darul tău de viaţă nouă,

să pot râde, să pot plânge,

să pot lupta, să trăiesc,

precum în neclintirea lor stâncile.

 

 

I LOOK TO THE SKY

 

Born again,

Here I am!

I went through an ugly dream forks.

Unknown by anyone,

I encircled in my mute grief.

Yet now, o Lord, I am delighted

with your gift of new life,

for laughing, weeping,

fighting, living,

like rocks in their immobility.

 

Mariana Gurza

Traducere de George ANCA

 

“Intr-o lume napadita de rau, de politicianisme ieftine, ticalosie si tradare, demagogie strigatoare la cer si mizerie morala, va propun sa luati o gura de aer. Aer curat, de munte, taios. Uitati, macar pentru cateva clipe, de toate nenorocirile cotidiene, de televizor, de guvern, de mitocania publica cu care va veti confrunta inevitabil in noua saptamana. Puneti-le un “stop”. Si bucurati-va de frumos. Bucurati-va de iubirea lasata in urma sa de un sfant Parinte: Parintele Justin Parvu. Iubire surprinsa si redata lumii de fotografa Cristina Nichitus Roncea, in noul ei Albumul dedicat vietii, mortii si iar vietii celui ce a fost, este si va fi “Parintele Justin Marturisitorul”. Programat initial sa apara la pomenirea de 40 de zile de la trecerea la Ceruri a Duhovnicului Neamului, dupa ispitele inerente pentru o asemenea lucrare, cu ajutorul rugaciunilor Parintelui Albumul a iesit din tipar in cetatea de scaun a lui Stefan cel Mare si Sfant din gradina Mitropoliei Moldovei si Bucovinei pe 13 septembrie, urmand sa intre in librarii pe 1 octombrie, la sarbatoarea Acoperamantului Maicii Domnului. Aflati mai jos cuprinsul Albumului si gasiti legaturi catre numeroase fotografii memorabile care sa va bucure ochii si sufletul, fotografii insotite in Album de cuvinte de duh, cuvintele de foc ale Voievodului Ortodoxiei Romanesti, Parintele Inimilor, Sfantul de la Petru Voda.”

Victor Roncea

Părintele Justin Mărturisitorul – Album Foto de Cristina Nichituș Roncea. Despre o lucrare de suflet închinată tuturor celor care iubesc România

Despre o lucrare de suflet închinată tuturor celor care iubesc România, de citit : http://roncea.ro/2013/09/29/a-aparut-albumul-de-fotografie-si-vorbe-de-duh-parintele-justin-marturisitorul-de-cristina-nichitus-roncea-o-lucrare-de-suflet-inchinata-tuturor-celor-care-iubesc-romania/

Felicitări Cristina Nichituș Roncea!

mg

Săptămîna trece extrem de repede, sîntem nişte jucării în mîna timpului şi nu-mi vine să cred că aceleaşi ciori vopsite în chip de papagal orbitor au zburat în miez de toamnă spre Göteborg, ca să se înfrupte din alt caşcaval. Se tot cred  repere valorice şi morale, cînd, în realitate, unii merg pe mîna pornografiei şi a limbajului decadent, alţii au închinat ode poematice comunismului sau au făcut ciocul mic din laşitate. Mărturie? „Floarea darurilor” – volum omagial unicat de poezii-manuscris, dedicate fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu de către 262 de poeţi. Încîntător!, de ce nu? Actualul preşedinte nu va pupa aşa ceva! Ciorile înşirate pe gard nu s-au speriat de răpăitul armelor automate din ’89. Au descoperit anticomunismul de paradă, fac pe dizidenţii acum şi defilează „victorioşi” pe sub „arcul de triumf” al ipocriziei, furînd căciula intelectualilor şi a scriitorilor de rasă. Ce mai, se fură peste tot ca în Codrul Vlăsiei.

Cum ulciorul nu merge de  multe ori la apă, poc, a căzut din cer o ordonanţă de urgenţă cu 1 octombrie 2013, şi le vine de hac bancherilor cămătari, care au furat şi au abuzat milioane de români captivi. Bancherii au ratat la mustaţă a treia victorie în faţa clienţilor „abuzaţi”. Ordonanţa dă dreptul asociaţiilor de protecţie a consumatorilor să trimită în judecată băncile cu clauze abuzive în contractele de credit, şi să ceară anularea tuturor contractelor-tip. Aşadar, dragi români s-a terminat epopeea clauzelor abuzive! Nu vă spuneam cu două-trei luni în urmă că vom merge împreună la parastasul băncilor? Dacă aveţi împrumuturi, din 1 octombrie luaţi banca de guler şi la judecată cu ea, pentru orice prevedere ne-negociată din contractele de credit, incluzînd: comisioanele umflate cu pompa, neînscrierea în contractul de credit a tuturor comisioanelor, perceperea comisionului de risc, dobînzile stabilite după ureche, fără o referinţă, nerespectarea clauzelor contractuale, redactarea contractelor într-o formă necorespunzătoare, existenţa clauzelor abuzive, modificarea datei scadente de plată, mărirea ratei lunare de credit. Nu-i iertaţi deloc, luaţi-vă înapoi banii pe care vi i-au furat. Secretarul general al International Organization of Securities Commisions (IOSCO), David Wright, a anunţat într-un interviu acordat pentru Bloomberg că bancherii necinstiţi vor fi sancţionaţi cu amenzi usturătoare şi pedepse privative de libertate. Amin!

Furtul democratic e o profesie pe cinste! La nivel de uniune se numeşte filosofic deturnare de fonduri, adică o înţelegere sau mai multe, parafate pe furiş între trepăduşii şefi – confirmări în plus că o asemenea construcţie unională nu prea mai are justificări. Declaraţia lui Francoise Le Bail – demnitar al Comisiei Europene şochează în acest sens: „furturile anuale din fondurile U.E. se ridică la peste 500 de milioane de euro”. Avem şi noi faliţii noştri care au umplut spaţiul cu proiecte de intenţie, şi cu legi care atrag ca un magnet fondurile în curtea lor. Lipseşte cu desăvîrşire interesul politic în stoparea fraudelor cu bani europeni, unele, probabil, nedescoperite, altele, tăinuite de către autorităţi. Uniunea nu mai este ceea ce au dorit statele fondatoare. A fost transformată într-un cartel al puterii mafiotizate, controlat de lacomi pentru lacomi. Exemplu relevant? Salariile „nesimţite” plătite de U.E. parlamentarilor europeni şi funcţionarilor C.E. Dar asta-i fluştuc pe lîngă ciubucul intrat în buzunarele lor fără fund, pe lîngă pensiile de peste 9000 de euro pe lună ale trepăduşilor pensionaţi la cincizeci de ani. Cine îi plăteşte? Tot noi îi plătim din impozite, din taxe şi din cotizaţia la uniune. Sistemele de pensii unde au cotizat muritorii de rînd se prăbuşesc, şi se recomandă, ca soluţie, creşterea vîrstei de pensionare a angajaţilor la 68 de ani. Chiar regele Willem-Alexander al Olandei a supralicitat în faţa Parlamentului de la Haga: „Din cauza evoluţiilor sociale, precum globalizarea şi îmbătrânirea populaţiei, piaţa noastră a muncii şi serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesităţile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului al XX-lea evoluează încet dar sigur către «o societate participativă», în care se aşteaptă ca cetăţenii să aibă grijă de ei înşişi sau sa creeze soluţii la nivelul societăţii civile pentru probleme precum pensiile”. Monştrii aceştia care şi-au adunat averi fabuloase, ar trebui lăsaţi fără nicio leţcaie, apoi să aibă grijă, precum îndemnă, de ei înşişi. Adică, fiecare pe cont propriu, pînă îi cade cortina. Regilor le convine! Au grămezile mari! Fie vorba între noi, doar în România veţi găsi un fost rege, pensionar al statului!

Revenind la europarlamentari, cincisprezece ani şi jumătate le sînt de ajuns pentru o pensie de nabab, deşi niciunul n-a dat cu sapa, niciunul n-a fost văzut cu coasa în spinare. Dacă răsfoim biografiile celor de la bucătăria uniunii, constatăm că foarte mulţi din cei care se joacă cu soarta a mii de miliarde de euro şi cu cea a popoarelor europene, în trecut, n-au avut tangenţă nici măcar cu o dugheană de gogoşi. Lună de lună, statele cotizante bagă în buzunarele acestor cinovnici milioane de euro. Şi ei cu ce se ocupă de fapt? Fac glume ieftine şi periculoase cu statele Europei, le trimit pe piste false, impun şi amendează, confiscă, joacă impecabil piesa întrajutorării, apoi îşi împart ironiile cu presa aservită. Ba se mai lipeşte de ei şi cîte o mită grasă, cunoscînd cazul unuia trimis acolo din ograda noastră. Zi de zi e o bătălie politică între ei, zi de zi ideologiile se ciocnesc dincolo de interesele naţiunilor. Specialitate lor e întoarcerea pe dos a bătrînei Europe.

Ce-i lipseşte Europei? Poate „o mână de fier într-o mănuşă de catifea!”, precum cea a cancelarului Otto von Bismark, ar mai putea strivi definitiv mafia şi sclavia. Sau, poate un cuplu politic de talia Kohl – Mitterrand.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Nostrates, compatrioți, Holger Pedersen. Gym deformator de oase. Rock you. S-au blocat pe ceva mărunți. Meteoriți în căutarea gravitației. The art of sophistry (Hobbes). Și acum sunt comunist (Taoistu). Aplauze. Indiferentia mortis. Popor căruia i se întâmplă lucruri, în loc să le facă să se întâmple (Sorin).

Labirintul scuipă cartea tabu. Aruncare de pe Fuji în hăul rezervat sinucigașilor. Paul Claudel în Pacific. Margaret iubind-o pe Ruth. Ucidere de Axă și de Românie. Vacanțe de personalități. Din profeți, la strană, în catacombă. Îmi ustur ochii la boul de calc. Panicarea propriei vieți, ce și India copilăriei, de fusesei liederiță în capul nostru.

Bumerang alungat. A nu fi avut urmași? Mata știi dedesubturi și le taci, nici mie nu mi le spui. Lemne tăiate pe interziși. Alt Budai? O, te voi copia diseminat, n-am să te rândui. I-aș pasa Virginiei tutun indian. Cafeaua gâtuită. Lăcrimează gâtul.

Se lasă la o parte o operă pentru o carte-cartă-hartă-moartă. Se născuse-crescuse cu cartea, o trecuse prin doctorat, sub oblăduirea totemului-sinucidere. N-am decât să ficționez premise, că-l traduc ca pe Faust, cu doctrina, cine citește? Ghibu nu putuse să nu vadă la el un utraquism de regat. Își plănuise destinul. Oprit la meserie psiho-etnică. O minte deranjantă. Mister ce-l va fi costat renegarea. Calc dedublat, franțuzire, xenopolism? În Mexico? Ah, Laura, de venisei în atelier la Carlos.

Tot ce se vede-aude, rejucat în paroxism. Rare păreri, multe tăceri. Motivele acestei alăturări de nume ar putea fi găsite, separat, în destinul și opera celor doi, marcate de război, sinucidere, metodă. Ce apărare atâtei viziuni, nici tu ieremiadă, nu catharsis, raționalitate francă. Textul poate avea, în pretext, generalitate (că fără Eminescu, și abia n-a mai urmat – așa s-o fi întâmplând – de n-o fi perseverat patriotic în broșuri). Birou de presă, birou de război. Personae. Cine ce înregistrează?

Sabia ascunsă taie plecăciune

dodia antantă mantrele supune

Show harașo. Ne vedem de oase, Hristoase. Vă bate gândul și cădeți, castanelor, surorilor. N-am subiect. Sună, din Estoril, Mihaela Nora. Alege Katharsis, de Pitagora. Rare veverițe, nici ghinde în an. Întâmplări din magnetism. Dascălu-Hobbes, ăsta e subiect de duminică.

Secure, sakura, cireș înflorit. Over-supply nightmare. Parohiași ca dronele. Toamna merelor. Scos spectacolul Roșu Împărat – Verde Împărat (comunist, legionar), cântecul Du-mă-acasă, măi tramvai și roșu aprins de necuprins (ruși). Basne?

*

Simion Dascălu

De izvodirea moldovénilor, de unde au venit într-acéste locuri

Scrie létopisețul cel ungurescu că oarecându pre acéste locuri au fostu lăcuind tătarii. Mai plodindu-să și înmulțindu-să și lățindu-să, s-au tinsu de au trecut și preste munte, la Ardeal. Și împingăndu pe unguri din ocinile sale, n-au mai putut suferi, ce singur Laslău craiul ungurescu, cari-i zic filosof, s-au sculat de s-au dus la Împăratul Râmului, de ș-au cerșut oaste întru ajutoriu împrotiva vrăjmașilor săi. Ce împăratul Râmului alt ajutoriu nu i-au făgăduit, ce i-au dat răspunsu într-acesta chip, de i-au zis: “Eu suntu jurat, cândŭ am stătut la împărăție, om de sabiia mea și de județul mieu să nu moară. Pentru acéia oameni răi s-au făcut în țara mea și câte temnițe am, toate suntu pline de dânșii și nu mai am ce le face, ci ți-i voi da ție, să faci izbândă cu dânșii și eu să-mi curățescu țara de dânșii. Iară în țara mea să nu-i mai aduci, că ți-iu dăruiescu ție.” Și de sârgu învăță de-i strânseră pre toți la un loc de pretitinderile și i-au însemnatu pre toți, de i-au arsu împrejurul capului de leau pârjolit părul ca unor tălhari, cu un hier arsu, care semnu trăiește și pănă astăzi în Țara Moldovei și la Maramoroș, de să cevluiescu oamenii prejur cap. Décii Laslău craiu, daca au luat acel ajutoriu tălhărescu de la Împăratul Râmului, au silit la Țara Ungurească și décii pre câșlegile Născutului, cu toată putérea sa s-au apucat de tătari a-i bate și a-i goni, de i-au trecut munte în ceasta parte pre la Rodna, pre care cale și sémne prin stânci de piatră în doao locuri să află făcute de Laslău craiul. Și așa gonindu-i prin munți, scos-au și pre acești tătari, carii au fostu lăcuitori la Moldova, de i-au trecut apa Sirétiului. Acolea Laslău craiu ce să chiamă leșaște Stanislav, stându în țărmurile apei, au strigatu unguréște: “Sirétem, sirétem”, ce să zice rumânéște, place-mi, place-mi, sau cum ai zice pre limba noastră: “Așa-mi place, așa”. Mai apoi, daca s-au discălicat țară, după cuvântul craiului, ce au zis, sirétem, au pus nume apei Sirétiul. Și după multă goană ce au gonit pre tătari i-au gonit și i-au trecut preste Nistru, la Crâmu, unde și pănă astăzi trăiescu, de acolo s-au întorsu Laslău crai îndărătu cu mare laudă șl biruință. Și sosindu la scaunul său în zioa de lăsatul secului, cerșutu-ș-au blagoslovenie de la vlădicii săi, să-l lase trei zile să se veselească cu doamnă-sa și cu boierii săi. Și așa l-au blagoslovit, de au lăsat sec marți, cu toată curtea sa, care obiceai să ține la légea lor și pănă astăzi, de lasă sec marți.

Ce această povéste a lui Laslău crai ce spune că au gonit pre cești tătari nu a-o scos Uréchie vornicul, din létopisățul cel leșescŭ, ci eu Simeon Dascalul o amu izvodit din létopisățul cel unguresc, care poveste o am socotit pre sémne ce arată, că poate fi adevărată.

*

Thomas Hobbes:

… The savages of America are not without some good moral sentences; also they have a little arithmetic, to add and divide in numbers not too great; but they are not therefore philosophers.

… Leisure is the mother of philosophy; and Commonwealth, the mother of peace and leisure.

… The Gymnosophists of India, the Magi of Persia, and the Priests of Chaldaea and Egypt are counted the most ancient philosophers; and those countries were the most ancient of kingdoms.

… And if any man by the ingenuity of his own nature had attained to any degree of perfection therein, he was commonly thought a magician, and his art diabolical.

There is a certain philosophia prima on which all other philosophy ought to depend; and consisteth principally in right limiting of the significations of such appellations, or names, as are of all others the most universal; which limitations serve to avoid ambiguity and equivocation in reasoning, and are commonly called definitions; such as are the definitions of body, time, place, matter, form, essence, subject, substance, accident, power, act, finite, infinite, quantity, quality, motion, action, passion, and diverse others, necessary to the explaining of a man’s conceptions concerning the nature and generation of bodies.

… There is a certain philosophia prima on which all other philosophy ought to depend; and consisteth principally in right limiting of the significations of such appellations, or names, as are of all others the most universal; which limitations serve to avoid ambiguity and equivocation in reasoning, and are commonly called definitions; such as are the definitions of body, time, place, matter, form, essence, subject, substance, accident, power, act, finite, infinite, quantity, quality, motion, action, passion, and diverse others, necessary to the explaining of a man’s conceptions concerning the nature and generation of bodies.

… so the Latins use their verb est, and the Greeks their esti through all its declinations.

… also corporeity, walking, speaking, life, sight, and the like, that signify just the same, are the names of nothing;

… creatur infundendo and creando infunditur: that is, “It is created by pouring it in,” and “poured in by creation.”

… sympathy, antipathy, antiperistasis

… a continual abstinence from women, under the name of continual chastity, continence, and purity.

… and so make marriage a sin, or at least a thing so impure and unclean as to render a man unfit for the altar

… not men should govern, but the laws

… If I find myself amongst the idolaters of America, shall I that am a Christian, though not in orders, think it a sin to preach Jesus Christ, till I have received orders from Rome?

… More examples of vain philosophy, brought into religion by the doctors of School divinity, might be produced; but other men may if they please observe them of themselves. I shall only add this, that the writings of School divines are nothing else, for the most part, but insignificant trains of strange and barbarous words, or words otherwise used than in the common use of the Latin tongue; such as would pose Cicero, and Varro, and all the grammarians of ancient Rome. Which, if any man would see proved, let him (as I have said once before) see whether he can translate any School divine into any of the modern tongues, as French, English, or any other copious language: for that which cannot in most of these be made intelligible is not intelligible in the Latin. Which insignificancy of language, though I cannot note it for false philosophy, yet it hath a quality, not only to hide the truth, but also to make men think they have it, and desist from further search.

… though they call it God’s right, is but usurpation.

 

*

Simion Dascălu

Cându au pierit némții lui Dispot

Aicea nu să potrivesc la povéste cronicarii leșești. Cronicariul leșescu Marțin Pașcovschii scrie că s-au rădicat Ianoșu craiul ungurescu întracéia vréme cu câtăva oaste și apropiindu-să la hranița Ardealului suptu munți, înțelegându de aceasta boierii moldovenești, fiindu vicléni domnusău, avură prileju ca să împuțineze oastea lui Dispot vodă, ca să trimiță oastea dispre hranița ungurească, să fie de strajă. Și așa au trimis Dispot némții săi, carii era slujitori la dânsul și pre o samă de moldovéni. Și cu dânșii au trimis pre Tomșa hatmanul și pre Moțoc vornicul și alții cu dânșii, carii avându viclenie ascunsă la inima sa asupra domnului său, au învățatu cu taină pre moldoveni, carii noaptea, daca au adormit némții, i-au împresuratu moldovénii și pre toți i-au tăiatu, ne avându ei nici o grijă dispre soțiile sale.

Într-acéia vréme fiindu Dispot vodă închis în cetatea Sucévii de frica lui Vișnovețschii, că nici Vișnovețschii nu era departe, de sârgu s-au vârtejit Tomșa cu Moțoc și cu moldovénii și au încunjurat cetatea, că ungurii lui Dispot încă-i plecase Tomșa spre sine. Iară Dispot vodă numai ce rămăsése cu pedestrași. Și puindu Tomșa strajă pregiur cetate, au ieșit înaintea lui Vișnovețschii la Sirétiu, cum să va pomeni mai jos. ==Simion Dascălul: Bielschii cronicariul leșescu această povéste ce scrie mai sus pentru moartea acestor némți nu o scrie așa precum o scrie Marțin Pașcovschii, ce scrie ==într-alt chip, de să tocméște cu létopisețul cestu moldovenescu, cum vei vedea, cetin du înainte

Tomșa hatmanul, daca ș-au tocmitu lucrurile sale céle de viclenie dispre domnu-său, Dispot vodă, înțelegându că Vișnovețschii va să intre în țară, datu-i-au știre de Vișnovețschii cum vine, zicându că au chiemat într-ajutoriu și pre tătari, carii au intratu în țară și au poftitu să-i dea lefecii lui, némții, ca să iasă cu dânșii împotriva tătarălor și apoi să va întoarce împotriva lui Vișnovețschii. De care lucru ascultându-l Dispot vodă, datu-i-au lefecii săi, némții, pe carii daca i-au apucat Tomșa la mâna sa, au purces cu oaste în jos și au trecut Prutul pre la Frățiléni și tabăra ș-au pus la sat la Săpoténi. Și daca s-au așezat acolo, la vréme de mas, Tomșa și cu alți împotrivitori ai săi au sfătuit în ce chip vor putea pleca némții, ca să fie întru una cu dânșii asupra lui Dispot. Ce știind că némții unde slujăscu, cu direptate slujăsc domnu-său și nu pre lesne îi vor pleca, ci aflară să trimiță iscoade pre ascunsu, să nu știe némții, să să facă a să duce împotriva tătarilor, mai apoi întorcându-să, să aducă véste bună, cum tătarii s-au întorsu înapoi. Și cându fu a doao zi, făcură véste că s-au întorsu tătarii și pentru bucurie ziseră boierii să să veselească toți și cinstiră pre némți, pănă îi îmbătară și priste noapte îi uciseră pre toți.

răul râurilor

 

răul râurilor auzi streșini

ducând paletele la biserică

facă-se voia copilului

 

inermediar trădat ca

pentru original oi pierde

și pisica neagră la ce joc

 

all in one Inoan Usha

auroral convent conclav

în negură autonomantă

 

 

cum ar fi cald

 

cum ar fi cald c-astă-vară

pâine cer din cer pivnicer

la ce cuvânt oi amuți

ne așteaptă cristalul

alterități dijmuitoare

pe conversații că sub fuste

 

văzându-ne ora mai va

confirmarea Varvarei

și nicio farfara fără

 

 

ce mai pornim

 

ce mai pornim și noi în ființă

mișcări operative anamneză

a ne lua la revedere

 

acele ploi ce lepre de puroi

pe și decizie pe șină

lanț de frunză aere fraiere

 

paște calule drossera

în munți nemaibătându-vă

sâni cerești vagin pământul

 

ce nepicând pe-aceleași unghii

în timp de tatăl nostru

ce să-ți fac dac-ai lăsat-o

 

nu ne duce pe spiță

pedala dalai lama

trandafirii lui Rilke

 

mai o strpontină climă

îngânare testamentară

ce să mai auzim subiect

 

ce ți-e cu puterile

încă o deprimare

cum nu mai pornesc

 

mai cu mine rotativa

ligamentelor aligatori

pe Louisiana Swamp

 

 

ni i-am iubit

 

ni i-am iubit ce să-ți spun

depreciere seria sierra

aerul respirației rației

 

românul până mâine

evreu țigan sau câine

tăiați-le din mâini

 

și dați-le la câini

Elvire Elsewire zefire

mai aveți până începeți

 

 

ne ținem pe lung

 

ne ținem pe lung a ne trece

vedem și ce se mai petrece

ca și cum mă recunoscusei

 

știm despre ce e vorba

de ne aducem aminte multe

volubilități verbale

 

va rămâne secret cadrajul

numărătoarea victimelor

văd măcar ce zice Gabriel

 

                               George ANCA

 

      Când amintirile…

                                  de Boris David

 

 

Când amintirile te prind

În mreaja lor de altădată

Nu te lăsa vrăjit de dor

Nu pronunţa cuvântul mor

Şi-apucă-te de scris pe dată.

 

Şi ia-o razna pe cărări

Pe văi, pe dealuri, azi uitate

Pe ţărmul mării ce cândva

Cu-adâncul ei te-ademenea

Căci „moartea nu-i o noutate”

 

N-am spus-o eu ci-acel Serghei

Ce se juca cu viaţa-i toată

Şi se-mbăta plângând de dor

Se-ndrăgostea făcând amor

Crezând că orice o să poată.

 

Şi chiar de n-a ţinut-o mult

A scris grăbit cam peste poate

Şi despre-amor de hooligan

Şi despre cine-a fost Duncan

Trecând în fugă peste toate.

 

Boris David

28 septembrie 2013

 

Vă prezentăm un interviu acordat de acad. Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române, portalului Ziare.com, dar şi poziţia oficială a înaltei instituţii pe tema atât de delicată a proiectului minier de la Roşia Montană. Însăşi întrebarea retorică: „Ar fi oare ţările arabe atât de bogate dacă ar obţine doar redevenţe de numai 6%?”[1]  a ilustrului personaj intervievat spune pe nume adevărul, respectând realitatea pe care Guvernul şi Parlamentul României o sfidează, în detrimentul poporului român.

De asemenea, una dintre soluţiile propuse de Academia Română este edificatoare: „Ar putea fi utilizate tehnologii fără cianură, la fel de eficiente economic şi tehnologic, iar beneficiile pentru statul român ar putea ajunge şi până la 80% din producţie.”[2].Cine ascultă? (Redacţia ART-EMIS).

Z.com: Academia Română a exprimat un punct de vedere în urmă cu câţiva ani, nefavorabil demarării acestui proiect. Vă mentineţi acest punct de vedere şi după ce Guvernul Ponta a venit cu noua propunere legislativă, în care condiţiile sunt uşor modificate?

Acad. Ionel Haiduc: Academia îşi menţine poziţia exprimată în decursul anilor cu privire la proiectul Roşia Montană şi în general cu privire la exploatarea aurului din Munţii Apuseni. Nu suntem împotriva valorificarii resurselor naturale ale României (inclusiv prin minerit), dar aceasta trebuie să se facă în mod inteligent, în interesul ţării şi cu respectarea condiţiilor de dezvoltare durabilă.

Z.com: Ultimul document al Academiei Române datează din aceasta vară şi a fost publicat pe site-ul Academiei. Este o analiză întocmită de un grup de specialişti, coordonat de domnul academician Valentin Vlad, vicepreşedinte al Academiei.I.H.: Este adevărat că proiectul a fost modificat faţă de prima versiune de acum 10-12 ani, dar nu suficient pentru a fi acceptabil în forma actuală. Propunerea legislativă a Guvernului nu a influenţat poziţia Academiei.

Poziţia oficială a Academiei Române faţă de exploatarea aurului la Roşia Montană [3] 

Acceptarea unor proiecte de exploatare a aurului (şi argintului etc.) în Munţii Apuseni este condiţionată de indeplinirea a trei cerinţe:

a) Exploatarea să se facă în galerii subterane şi nu în carieră deschisă; astfel nu ar fi afectat mediul înconjurător, nu ar fi mutilat peisajul şi nu s-ar pune în pericol zona arheologică;

b) Beneficiile financiare ale statului român sa fie semnificative în favoarea interesului naţional;

c) Să se folosească o tehnologie fără cianură. Există informaţii despre existenţa unor asemenea trehnologii care ar trebui evaluate înainte de a se lua o decizie.

Mai există şi aspectul social, în legătură cu locurile de muncă, pentru viitorul apropiat şi îndepartat. Nu s-a răspuns la unele întrebări. Se prevede ca în perioada de construcţie vor fi create 2.000 de locuri de muncă, iar în perioada de operare a exploatării acestea se reduc la 500, poate promise 900. Ce se va întampla cu cei aproximativ 1.000 de şomeri care apar după doi ani de la începerea lucrărilor? Apoi: câţi localnici pot fi utilizaţi şi câţi lucrători, tehnicieni sau specialişti trebuiesc aduşi din afara zonei? Mai ales pentru operaţiunile cu cianura care nu sunt minerit, ci industrie chimică pură şi cer o anumită calificare specifică. Exigenţele dezvoltării durabile cer să se asigure şi generaţiilor viitoare posibilitatea de a se bucura de resursele naturale ale ţării. Acestea nu trebuiesc epuizate de o singură generaţie. Durata proiectului este prevăzută pentru circa 20 ani. Ce se va întâmpla după aceea cu locurile de muncă dispărute prin încheierea lucrărilor?

Z.com:În opinia dvs. acest proiect este, din punct de vedere economic, în favoarea interesului naţional? Din analizele pe care le aveţi, ce câştiga statul roman şi comunitatea locală?

I.H.: Îmi permit să reproduc aici ceea ce spuneam într-un alt interviu. Beneficiile financiare cu o redevenţă de 6% sunt prea reduse. După părerea noastră ar fi necesar să se aplice şi în România, în exploatarea resurselor naturale (minerale) ale ţării procedura folosită în practica internaţională, mai ales la petrol dar şi la metale, adică aşa numitele „contracte de împărţire a producţiei” (în engleză „production sharing agreements”). Acestea se bazează pe faptul ca proprietarul resursei este statul, care este şi proprietarul producţiei extrase. Operatorul (investitorul) primeşte din aceasta producţie o fracţiune care sa acopere cheltuielile de investitie, de operare şi un profit rezonabil, restul revenind statului proprietar. Acesta din urmă poate reţine până la 80% din producţie! Ar fi oare ţările arabe atât de bogate dacă ar obţine doar redevenţe de numai 6%? Socotind că fiind vorba de 360 tone de aur, adică 360 milioane de grame de aur la o populaţie de 20 milioane de locuitori, înseamnă că fiecărui cetăţean al României îi revin 18 grame de aur! Sunt oare cetăţenii României dispuşi să renunţe la aceasta avere şi să-i rămână fiecăruia doar 2-3 grame?

Z.com: Sunteţi doctor în chimie. Există în lume şi tehnologii mai „curate” pentru exploatarea aurului, care ar putea fi folosite la Roşia Montană?

I.H.: Folosirea cianurii preconizată în proiect a stârnit intense emoţii, discuţii şi proteste. Există informaţii despre tehnologii fără cianură, la fel de eficiente economic şi tehnologic (de exemplu procedeul Haber Gold sau un procedeu elaborat de cercetători de la Baia Mare). Aşa cum spuneam înainte, acestea ar trebui verificate şi evaluate ca alternative.

Z.com: Cum priviţi aspectele de legalitate, printre care exproprierile care se vor face în interesul unei companii private (Gold Corporation) sau ignorarea unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile?

I.H.: Este o întrebare pentru jurişti, dar eu cred că dacă se vor face exproprieri, legalitatea lor riscă să fie în contradicţie cu Constituţia României, care garantează dreptul la proprietate. Este greu de demonstrat că un proiect economic privat ca acesta este o lucrare de utilitate publică generală (aşa cum ar fi o cale ferată, o autostradă sau o hidrocentrală) şi nu ştiu care ar fi decizia Curţii Constituţionale sau chiar a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cazul unei analize la acest nivel.

Z.com: Vă mentineţi suspiciunile cu privire la descărcarea arheologică? Cât de puternic va fi periclitată zona arheologică Alburnus Maior?

I.H.: S-au făcut studii arheologice importante, impuse de lege, în vederea descărcării arheologice. Acestea au scos la iveală descoperiri interesante. Nu se ştie ce se mai poate găsi prin continuarea unor asemenea cercetări. Revista americană „Science”, una dintre cele mai prestigioase publicaţii stiinţifice din lume, afirma în urma cu câţiva ani ca în mod ironic cercetările arheologice plătite de firmă au arătat că exploatarea miniera de Roşia Montană pune în pericol valoarea arheologică a locului şi recomanda renunţarea la proiect.

Z.com: Se încalcă în vreun fel legislaţia europeană?

I.H.: Există documente care fac o asemenea afirmaţie. Interesantă este aprecierea unui profesor german, expert în probleme de protecţia mediului, care, analizând o initiativă similara din Turcia, afirma ca „un asemenea proiect ar fi de neconceput în Germania”. Fără alte comentarii!

Z.com: Cine ar trebui să se pronunţe cu privire la oportunitatea demarării exploatărilor? Experţii? Guvernul? Parlamentul? Comunitatea locală? Întreaga ţara, prin referendum? Cum se poate ajunge la un consens naţional?

 

I.H.:Probabil la un consens naţional este greu de ajuns. Oricum, nu poate fi doar o decizie locală fiindcă este vorba de o avere de importanţă strategică, proprietatea statului român în ansamblul său. Experţii trebuie consultaţi, iar decizia trebuie luată în numele intregii ţări, fie de Parlament (ca reprezentant al poporului), fie prin referendum. De altfel Academia Română a propus referendum încă în urma cu câţiva ani.

Z.com: Ar fi mai bine să reziliem acest contract, chiar şi platind nişte costuri, şi să căutam (chiar şi asteptand trecerea timpului) o noua soluţie, modernă şi mai putin periculoasă decât folosirea cianurilor?

I.H.: Nu sunt cunoscute prevederile contractului aplicabile în cazul rezilierii. Oricum, firma a făcut cheltuieli mari, pe cont propriu, probabil fiind sigură de reuşită, înainte de a avea aprobările necesare pentru punerea în aplicare a proiectului, cheltuieli pentru care statul român nu are nicio raspundere, fie că este vorba de cumpărarea unui numar mare de case (în vederea demolarii), fie de construcţia unor case (pentru strămutarea populaţiei) sau alte cheltuieli care se puteau face numai după începerea lucrărilor. Într-un fel, firma a devenit un… agent imobiliar fără convingerea că proiectul va fi aprobat. Dacă aprobarea nu survine, nu îi rămâne firmei decât să le revândă sau… să se transforme intr-o agenţie de turism.

Sursa: Ziare.com[4] 

---

[1] Acad. Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române

[2] Ibidem

[3]  Vezi site-ul Academiei Române: Pozitia oficiala a Academiei Romane fata de exploatarea aurului la Rosia Montana

[4] http://www.ziare.com/rosia-montana/gold-corporation/presedintele-academiei-romane-proiectul-rosia-montana-nu-este-acceptabil-interviu-1255878

Sursa: Revista ART – EMIS