Nici unul dintre ei nu a fost judecat şi/sau condamnat, măcar „post-mortem”!
România nu este doar colonie a capitalismului corporatist occidental, a fost transformată într-un lagăr de sclavi în care românilor nu le este permis să spună decât: „Yes!” La curtea guvernului s-au pripăşit fel de fel de instituţii-fantomă, impuse nu de trebuinţele Ţării, ci de interesele altora. În cazul de faţă o instituţie ce poartă numele unui personaj dubios, cu care supuşii lui Israel nu au motive să se fudulească. Asemenea unei staţii de emisie radio, un fel de Mecca locală, Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din românia – „Elie Wiesel” (I.N.S.H.R.-E.W.) emite dispoziţii sub imperiul aplicării necondiţionate a teoriei holocaustului evreiesc. De al altora, de holocaustul roşu comis de coreligionarii lor posbelici, slugi ale sovietelor, împotriva Neamului Românesc nici nu poate fi vorba. „Indivizi şcoliţi la Moscova au venit în ţară odată cu Armata Roşie «eliberatoare». Nici unul dintre ei nu a fost judecat şi/sau condamnat, măcar „post-mortem”! [1] Dictatura acestui şarpe crescut în curtea Mioriţei distribuie porunci administraţiei – încă – româneaşti, căreia i s-a impus „să le execute, nu să le discute”. Academia Română, cea mai înaltă instituţie a culturii şi civilizaţiei naţionale se subordonează şi ea, docilă, comenzilor politice şi/sau holocaustologice, se dezice – greu de înţeles şi de acceptat – de afirmaţiile făcute sub acoperişul acestui forum de către unele capete luminate şi demne ale românilor, modifică DEX-ul după opiniile şi poruncile strâmbe ale ipocriţilor potentaţi ai zilei şi ai „licuricilor” Noii Ordini Mondiale. (Ion Măldărescu – ART EMIS)
Guvernul a dovedit că se crede deasupra lui Dumnezeu şi a oamenilor
Memoria uneia dintre cele mai luminoase figuri ale închisorilor comuniste, Valeriu Gafencu, este călcată în picioare de o mână de aleşi care se tem mai rău de partid decât de Dumnezeu şi de istorie. După ce, în urmă cu o lună, Consiliul Local Târgu Ocna a decis ca Sfântul Închisorilor să-şi păstreze titlul de cetăţean de onoare, săptămâna trecută acelaşi consiliu a votat retragerea titlului. Proiectul de hotărâre a fost introdus în şedinţă mişeleşte, chiar înainte de dezbatere. Aleşii locali din Târgu Ocna recunosc că au cedat din cauza presiunilor politice, pentru că altfel îşi pierdeau funcţia.
Onoarea, dragostea de Dumnezeu şi de Neam – incompatibile cu statutul de consilier local.
Printr-un act de o mişelie şi o laşitate grosolană, săptămâna trecută, Consiliul Local Târgu Ocna i-a retras titlul de cetăţean de onoare lui Valeriu Gafencu. „Cetăţeanul de onoare al Neamului” este dezonorat de o mână de aleşi laşi şi oportunişti, care sacrifică istoria de dragul unui amărât de fotoliu de consilier local. Acelaşi Consiliu Local, în urmă cu nicio lună, a decis menţinerea titlului. Ce s-a schimbat între timp? Au crescut presiunile politice. Aleşii recunosc că dacă nu votau cum li s-a cerut, şi-ar fi pierdut funcţia. Altfel spus, onoarea, dragostea de Dumnezeu şi de Neam a devenit, oficial, incompatibilă cu statutul de consilier local. Tocmai în timp ce românii îl conduceau pe ultimul drum pe Duhovnicul Neamului, părintele Justin Pârvu, la Târgu Ocna se ţesea o acţiune mişelească, menită să „martirizeze” un simbol, un erou şi un sfânt al acestui Neam: Valeriu Gafencu.
Proiect de hotărâre introdus mişeleşte în şedinţa Consiliului Local Târgu Ocna.
Vinerea trecută, pe 21 iunie 2013, consilierii locali din Târgu Ocna au votat pentru retragerea titlului de cetăţean de onoare al lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, cum l-a numit marele creştin şi călugăr Nicolae Steinhardt. După ce, cu nici o lună în urmă au votat împotrivă, de această dată, cu o singură excepţie, toţi cei 17 consilieri au votat pentru retragerea titlului de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna, acordat post-mortem lui Gafencu. Nu a existat nicio abţinere. Şi nici măcar un comentariu prin care Gafencu să fie apărat. Ca să nu existe susţinători, la fel ca şi la şedinţa trecută, proiectul a fost trecut pe ordinea de zi abia la începutul şedintei, şi e ţinut în continuare la secret, până la ora închiderii ediţiei nu apare deloc pe site-ul Primăriei Târgu Ocna, mai mult, ca o ironie, ultimul proiect de hotărâre publicat vizează menţinerea titlului de cetăţean de onoare pentru Gafencu.
Cum s-a ajuns aici? Prin perseverenţă, pe de o parte, şi laşitate, pe de altă parte. Printr-o adresă din 8.11.2012, Institutul pentru Studiul Holocaustului în România „Elie Wiesel” punea în vedere primăriei Târgu Ocna faptul că Valeriu Gafencu ar fi fost condamnat în 1941 pentru „activitate într-o organizaţie fascistă”, fapt apreciat de conducerea acestui institut ca fiind un act incompatibil cu normele democratice şi etice, cerând consiliului local să retragă calitatea de cetăţean de onoare al oraşului Târgu Ocna acestui sfânt al închisorilor comuniste.
Recent, printr-o hotărâre a Guvernului Ponta, IInstitutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din românia – Elie Wiesel (I.N.S.H.R.-E.W.) a fost trecut din subordinea Ministerului Culturii direct în subordinea Guvernului, toate documentele oficiale ale acestui institut purtând de acum antet guvernamental. De asemenea, în vara lui 2012, o altă hotărâre de guvern a conferit I.N.S.H.R.-E.W. atribuţia legală de a propune parlamentului legi sau modificări ale legislaţiei existente.
La finele lunii mai, Consiliului Local Târgu Ocna a supus la vot proiectul de retragere a titlului de cetăţean de onoare al oraşului acordat lui Valeriu Gafencu. Dezbaterea a fost însoţită de proteste şi mitinguri de susţinere, iar după mai multe pledoarii pro şi contra, s-a supus la vot, fiind nevoie de 10 voturi pentru a i se retrage titlul. Rezultatul votului a fost următorul: 8 voturi pentru retragerea titlului, 6 contra şi 3 abţineri, astfel că Valeriu Gafencu rămânea cu titlul de Cetăţean de Onoare.
Poliţă de încredere I.N.S.H.R
Între timp însă, Iustin Pârvu, cel mai mare apărător al lui Gafencu, a plecat la Domnul. Înmormântarea lui a adunat la Petru Vodă zeci de mii de credincioşi. În acelaşi timp, sub ochii vigilenţi ai liderilor de partid, aleşii din Târgu Ocna votau de această dată retragerea titlului. N-are importanţă că s-au încălcat toate normele legale, procedurale şi morale, că nu s-a respectat legea privind transparenţa decizională, că nu a fost publicat proiectul de hotărâre. Ba mai mult, n-are nicio logică să reintroduci o hotărâre în Consiliul Local după ce plenul s-a pronunţat împotriva ei. În afară, desigur, de perseverenţa diabolică de a continua, cu orice mijloace, pentru a-ţi atinge scopul. Altfel spus, Guvernul Ponta trebuia să plătească o poliţă de încredere I.N.S.H.R.-E.W.. Iar pentru acest lucru şi-a presat aleşii să voteze nu aşa cum le cere conştiinţa, ci cum dictează partidul. După mai bine de şase decenii de la instalarea comunismului, Guvernul Ponta a reuşit să pună în practică un mecanism care funcţionează după regulile regimului roşu, mizând pe frică şi laşitate. Frica aleşilor de a fi excluşi din partid şi/sau de a-şi pierde posturile. Pentru noi e doar începutul. Începutul unei epoci în care ne vindem, oficial şi mişeleşte, trecutul, istoria, Neamul şi credinţa, pentru doi galbeni şi un amărât de fotoliu.
De ce se tem mai mult consilierii de partid decât de Dumnezeu şi de oameni?
Oricum, măsura este extrem de gravă şi reprezintă un precedent periculos. Nu pentru că I.N.S.H.R.-E.W. a cerut un lucru nedrept împotriva unui om care şi-a dat viaţa pentru a salva un evreu. Ci pentru că a făcut acest lucru sub umbrela Statului Român, cu girul său şi cu „armele sale”. Singuri am cedat încă o dată fără luptă o părticică din identitatea şi istoria acestui Neam. Şi, în timp ce un şef de institut are rang guvernamental, o mână de aleşi laşi au în continuare fotoliile de consilieri locali, un erou, un Sfânt al temniţelor nu are dreptul nici măcar la titlul onorific de Cetăţean de Onoare!
„Vă spun sincer că în sufletul meu nu sunt împăcat cu ce s-a întâmplat”
„La ultima şedinţă, subiectul cu Gafencu s-a repus pe ordinea de zi. Pe ordinea de zi se pun numai la iniţiativa primarului. A fost ceva urgent, cam cu o zi înainte s-a ştiut că va fi pe ordinea de zi. Şi asta a fost, s-a votat secret şi s-a votat cu majoritate să se retragă titlul. Ca legalitate, este legală procedura care s-a făcut. Încă nu a fost atacată hotărârea în Contencios, dar mai sunt la dispoziţie 12 zile, parcă. Nu neapărat că a venit directivă pe linie politică, amănuntele astea nu le ştiu. Eu sunt viceprimar şi consilier. Am luat cunoştinţă de solicitare şi s-a votat în felul acesta, mai mult de atât, nu am ce să vă zic. Dumneavoastră, ca ziarist, aţi putea investiga mai mult, aveţi mai mari posibilităţi decât noi. Nu s-a făcut şedinţă cu noi înainte de întâlnirea de Consiliu. Toţi am votat împotrivă, cu o singură excepţie. Chiar şi cei care au iniţiat decernarea titlului de cetăţean de onoare au votat acum împotrivă.
Ce câştigă Primăria, ce promisiuni am obţinut? Nu neapărat promisiuni. Niciun fel de promisiune pentru că nici proiecte de finanţare nu avem deocamdată. E uşor să spuneţi că ne-am „vândut aşa uşor”, dar noi, consilierii, avem vot imperativ. E foarte dureros. Când s-a făcut legea asta că poţi fi dat afară din Consiliu în modul acesta, nu s-au gândit că voinţa consilierului va fi zdrobită. Unii m-au întrebat „dacă votai altfel, ce se întâmpla? Doar pierdeai funcţia de consilier”. E adevărat, dar venea altul, iar condiţia asta era să voteze aşa. Iar rezultatul era la fel. Nu au mai fost dezbateri că s-a considerat că s-a ştiut de data trecută. Dacă am mai avut proiecte care să se tot voteze până ies cum vor unii sau alţii? Nu. Proiectul acesta a fost discutat că, atunci când i s-a dat titlul de cetăţean de onoare, i s-a dat ilegal, în sensul că trebuia tot două treimi din voturi, iar atunci s-a votat cu jumătate plus unu. Ăsta a fost motivul principal. Pe asta s-au bazat ei.
Biserica Ortodoxă Moldovenească, care este în subordinea ruşilor, vrea să-l sanctifice pe Gafencu, şi şi-l însuşesc
Partea legală cam asta e. Discuţiile că a fost legionar şi una şi alta au fost discuţii colaterale. Când s-a dat titlul de cetăţean de onoare, s-a votat cu jumătate plus unu, ceea ce contravenea legii şi fără vot secret, ceea ce iar contravenea legii, că voturile referitoare la persoane sunt voturi secrete. Nici cei care sunt de partea cealaltă a baricadei nu pun problema cum trebuie, în sensul că ei amestecă partea religioasă cu partea administrativă. Şi pot fi contracaraţi foarte uşor în sensul că nimeni nu contestă calităţile lui de sfânt al Bisericii, pe partea religioasă. Pe de altă parte, nici Biserica Ortodoxă nu a discutat tranşant problema lui Gafencu, la modul să ne trimită ceva scris prin care să ne spună că îl considerăm şi vrem să îl declarăm sfânt. Dar şi ei se tem. Vreau să vă spun că am primit adresă din Republica Moldova, şi Biserica Ortodoxă Moldovenească, care este în subordinea ruşilor, vrea să-l sanctifice pe Gafencu, şi şi-l însuşesc. Deci nu înţeleg. Moldovenii au şi venit la noi şi i-am dus la „mormântul” lui Gafencu.
Poate pare ciudat, dar vă spun sincer că în sufletul meu nu sunt împăcat cu ce s-a întâmplat, oricum nu mă credeţi şi nu are importanţă. Nu îl ajută pe Gafencu acest titlu, dar e o chestie ce ţine de oamenii valoroşi şi asta e, nu putem să apreciem…” (David Maricel, viceprimar Târgu Ocna, declaraţie pentru Gazeta de Maramureş)
Fragment din mărturia unui coleg de puşcărie al lui Valeriu Gafencu
„ […] un deţinut al lagărului Tg. Ocna, Victor Leonida Stratan, care-l iubea şi-l admira pe Valeriu Gafencu, a obţinut, printr-o intervenţie specială de la familie, un pachet cu streptomicină. Deoarece starea lui era ceva mai bună, a venit cu medicamentele la Valeriu, fericit că îi poate salva viaţa. Acesta le-a primit, dar a doua zi l-a înştiinţat pe Stratan că a hotărât să le dăruiască pastorului Wurmbrand, spunând că salvarea lui ar însemna mult pentru dezvoltarea creştinătăţii, fiind o personalitate recunoscută, cu relaţii internaţionale şi o mare putere de influenţă. Deşi Stratan s-a supărat, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a cărui viaţă a fost astfel salvată prin devotamentul şi jertfa de sine a studentului Valeriu Gafencu”. (Ion Popescu)
A.F.D.P.R. catre Institutul I.N.S.H.R.- „E.W. ” – Despre Cazul Valeriu Gafencu:
Indivizi şcoliţi la Moscova au venit în ţară odată cu Armata Roşie „eliberatoare”. Nici unul dintre ei nu a fost judecat şi/sau condamnat, măcar „post-mortem”!
În continuare vă prezentăm adresa Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România
Adresa Catre Consiliul Local al oraşului Tg. Ocna, referitor la retragerea titlului de „Cetatean de onoare al orasului Tg.Ocna” acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu
4 iulie 2013 – Asociaţia foştilor deţinuţi Politici din România (Association des Anciens Detenus Politiques de Roumanie – Former Romanian Political Prisoners Association) – A.F.D.P.R. – Str.Mântuleasa nr.10, 70087 Bucureşti, sector 3, ROMÂNIA, tel.fax.3172317
Catre:
Consiliul Local al oraşului Târgu Ocna
Domnului primar Ştefan Şilochi
Spre ştiinţă: Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”
D-lui Director General Alexandru Florian
Referitor: retragerea titlului de „Cetăţean de onoare” al oraşului Tg.Ocna, acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu
Amintim că prin Hotărârea nr.17/10.02.2013, Consiliul Local al oraşului Târgu Ocna, acordă titlul de „Cetăţean de onoare” post-mortem lui Valeriu Gafencu, în semn de cinstire şi recunoştinţă pentru lupta anticomunistă, suferinţa, smerenia şi sfinţenia de care a dat dovadă pe parcursul vieţii şi mai ales în finalul acesteia, când s-a stins în temniţa din Târgu Ocna. Deşi vigilenţi, cercetătorii din cadrul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, au aflat cu oarecare întârziere despre acest fapt şi printr-o adresă tip „somaţie”, din data de 08.11.2012, solicită Consiliului Local retragerea imediată a titlului acordat, pentru motivul că Valeriu Gafencu a făcut parte din Mişcarea Legionară, o mişcare de tip fascist. Mai mult decât atât, fusese condamnat în două rânduri de către un regim totalitar, deşi nu comisese nici o crimă.
Amintim de asemenea, că istoria religiilor cunoaşte cazuri de tâlhari şi femei de moravuri uşoare care s-au întors la Dumnezeu şi au devenit sfinţi şi respectiv sfinte. Iată că unui fost legionar nu-i este permis acest lucru!? Valeriu Gafencu, printr-un sublim gest oferă ultimele sale medicamente unui evreu, Richard Wurmbrand, contribuind la salvarea vieţii acestuia.
Aflând despre pretenţia aberantă, mai multe asociaţii, fundaţii, precum şi numeroase personalităţi ale vieţii culturale şi politice iau atitudine fermă împotriva retragerii titlului. În şedinţa Consiliul Local din 30.05.2013, la care pe lângă consilieri au participat şi reprezentanţi ai celor două „tabere”, acuzatori şi apărători ai lui Valeriu Gafencu, a fost emisă Hotărârea nr.42, prin care se respingea solicitarea Institutului Naţional „Elie Wiesel”. Şi cum reclamanţii au fost cuprinşi de o adevărată mânie proletară, au revenit la scurt timp cu întăriri. După trei săptămâni, prin Hotărârea nr.47/21.06.2013, Consiliul Local retrage titlul de „Cetăţean de onoare” al oraşului Târgu Ocna , acordat post-mortem lui Valeriu Gafencu. Iată dovada de netăgăduit a rezolvării în stil stalinist a unui caz în care sunt invitaţi şi iau cuvântul doar cei care acuză!! Este incredibil cum la un interval de doar trei săptămâni, consilierii şi primarul să-şi schimbe radical punctul de vedere, aruncând oraşul Târgu Ocna dintr-unul al martirilor, în altul al ruşinii. Să fie vorba de ignoranţă, de amnezie, de sfidare? Sau mai degrabă de o totală lipsă de demnitate a componenţilor Consiliului Local, cât şi a primarului zelos, în această problemă, care s-au lăsat timoraţi de domnii veniţi de sus, adică de la partid.
Aţi mai bifat domnilor o victorie, care desigur va scoate poporul român din cea mai cruntă mizerie materială şi mai ales morală, din toată istoria existenţei sale. De asemenea, aţi mai reuşit să aduceţi o gravă ofensă supravieţuitorilor temniţelor şi lagărelor de exterminare comuniste, care toţi, deopotrivă, indiferent de culoarea lor politică, sau fără de culoare, au acceptat ca Valeriu Gafencu să fie mai mult decât un cetăţean de onoare al unui oraş şi anume, un adevărat martir, un sfânt al temniţelor comuniste şi al românilor ortodocşi de pretutindeni. Aşa va rămâne el în mintea şi inimile noastre!
În altă ordine de idei, suntem nu numai indignaţi ci chiar îngrijoraţi de faptul că după evenimentele din decembrie 1989, nu a existat o preocupare semnificativă în condamnarea extremei stângi care a săvârşit înmiit mai multe crime decât extrema dreaptă. Indivizi şcoliţi la Moscova au venit în ţară odată cu Armata Roşie „eliberatoare”, contribuind activ la instaurarea regimului comunist „ilegitim şi criminal”. Nici unul dintre ei nu a fost condamnat măcar „post-mortem”!
Criminalii care au trimis la moarte tot ce a avut mai bun, mai drept, mai moral, mai sfânt, mai bine pregătit profesional acest popor şi mai trăiesc, beneficiază în continuare de decoraţiile şi distincţiile obţinute în lupta cu noi, precum şi de pensiile „nesimţite”?! Nimeni nu a cerut retragerea acestora! În justiţia română găsim adesea termeni cum ar fi: rezonabilitate, echitate, proporţionalitate etc. Care vă sunt unităţile de măsură? Unde este dreptatea? Motivele se cunosc şi nu le mai înşir aici pentru că m-ar cuprinde o „silă iremediabilă”.
În încheiere, se impun câteva precizări privind persoana semnatarului acestei scrisori:
– nu fac politică, alta decât cea anticomunistă;
– nu accept extremele în politică;
– nu accept cultul personalităţii;
– nu accept vigilenţa exacerbată care are menirea de a întreţine o stare de irascibilitate neconstructivă;
– recunosc şi condamn crimele săvârşite asupra poporului evreu;
– nu accept ca hoţia şi minciuna să fie aduse la rangul de politică de stat;
– nu accept ca persoane din alte culte să vină să ne dicteze cine poate sau nu să ne devină sfinţi.
Preşedinte al AFDPR
Membru al Comitetului Internaţional de Conducere al INTER ASSO
Ing. Octav Bjoza
Adaptare după sursele: AFDPR , Ziaristi Online[2] şi gazetademaramures.ro/ [3]
Grafica – Ion Măldărescu
“Sunt și-n literatură, ca-n toate ramurile de activitate omenească, tipuri de șarlatani cari, cu foarte puțină osteneală și cu merite uneori mai jos decât mediocre, extrag din fertila naivitate a societății în cae trăiesc cea mai îmbelșugată recoltă de foloase și de mulțumiri personale.
