Cuvânt și iubire

În două texte anterioare,  “Impostori şi hoţi”  şi  “Nesimţire şi memorie selectivă” am căutat să prezint elementele constitutive ale sistemului din România. Un sistem închis al corupţiei în care oricine nu este corupt este eliminat că un corp străin, ceea ce şi este consecvent cu natura sistemului pomenit. Personal am ales să numesc acest sistem al  “neamului prost”. Căci el s-a alcătuit din drojdia societăţii româneşti, din foşti demnitari ceauşişti, jalnicii lor urmaşi şi cei care li s-au alăturat: şmecheraşi de duzină, găinari sadea şi hoţi. Cu câteva sute de lei “ceauşeşti” şi ceva dolari adunaţi la ciorap aceşti indivizi au cumpărat practic toată România.

Îmi aduc aminte că în Decembrie 1989 în euforia generală mi-am exprimat entuziasmul, faţă de Protosighelul Graţian Radu. Răspunsul sau brutal a fost: ”Și tu crezi că o să fie bine?”. La întrebarea mea. ”De ce să fie rău?” . Înţeleptul monah mi-a spus, ” păi nu eu am planul ba, ei îl au”. Dreptate a avut!

Căci în adevăr era un plan diabolic şi care a lucrat perfect.
În primul rând rostul celor şaizeci de ani de comunism a fost dublu. Să lichideze fizic tot ce era valoare, structura ,iniţiative, demnitate, curaj din România şi să arunce restul populaţiei în stare de şoc. Într-o stare de spaima şi confuzie în care orice zvon devine credibil. Aşa au apărut la început “teroriştii’ şi apoi “minerii”. Între timp la preţuri de batjocură au furat/adjudecat toată bogăţia ţării, de la sol, la subsol, de la ape, la aerul pe care îl respirăm. Dar ca nişte cretini ce sunt, fără ruşine de oameni şi fără frică de Dumnezeu, îşi imaginează că prezentul putred va fi veşnic, în alte cuvinte se închină la idoli. Prezentul acesta beteag nu va fi veşnic şi se va prăbuşi mult mai repede decât cred şi îi va readuce la starea lor de facto, ”neam prost”.
Instalaţi ferm la putere aceşti conducători ai sistemului  “neamului prost” au cooptat, prin corupţie şi ciolane ieftine un segment dintr-o intelectualitate pregătită moral spre orice compromis. Cu ajutorul lui George Soros au fost create sumedenie de Organizaţii ne guvernamentale (ONG) având un scop clar.
Să laude noul imperiu sodomit (USA şi slugile lor), să aducă osanale noului sistem “globalist” şi să insulte fără margine Ortodoxia şi Tradiţia.

Tot ce era românesc a fost terfelit. Degeneraţi fără număr, s-au grăbit să declare că “cel mai mare rău” pentru Români au fost Eminescu şi Caragiale. Acești psihopaţi li s-au alăturat alţi eiusdem farinae. Indivizi fără coloană vertebrală dar cu stomac nesăţios. Ei au fost unşi “profesori”, şefi de reviste, sinecurişti, etc. Rolul lor, stabilit de Soros, era să intoxice pe bieţii Români derutaţi să îi robotizeze.

În acest fel s-au creat contra modele. Personaje care făceau apologia pidosniciei (sodomismului), a “globalismului” şi a  #rezistenţei. Personaje confuze, tinerei şi tinerele, de tot tulburaţi hormonal şi care zbiară fără rost, agitaţi care umblă vandra, hodorogi ramoliţi, opozanţi din temperament. Într-un cuvânt jalnica ceată a “idioţilor utili”. Al căror rost este să creeze haos şi spaţiu de manevră pentru marii tâlhari. Mulţi dintre ei nu sunt alta decât răzgâiaţi urmaşi ai neo-îmbogăţiţilor, a hoţilor la drumul mare, a directoraşilor care s-au declarat “patroni” şi oameni de afaceri, a traficanţilor de influenţă.

Nenorocirea este că numărul acestor “imbecili utili” este mare. Ei sunt trup şi suflet sub influenţă OGN-urilor, militarizate la maximum şi excutanti disciplinaţi. Mulţi dintre ei sunt care se laudă că acţionează “voluntari”. Sărmanii nici nu îşi dau seama că prostia este cea mai ieftină comoditate şi că ea este aruncată imediat după folosinţă. Prostia militantă, ”idiotul util” ţine topologic de produsele de higiena cu folosinţă unică.
Cu asemenea deşeuri de regulă nu este consult să vorbeşti. Nu înţeleg şi recurg la rotitul ciomagului şi înjurătură directă. Singurele domenii unde au reale aptitudini.

Dar dincolo de asta rămâne totuşi bunul şi generosul Neam Românesc. Care nu cedează, are doar nevoie de un răgaz şi o clipă pentru a îşi trage sufletul. Repede va pricepe că duşmanul nu este în afară; nici Rusia, nici Ungaria, nici Serbia. Duşmanul este lângă noi, este sistemul  “neamului prost”  şi al acoliţilor lui (“imbecilii utili”) . Nu există dezastru fără ieşire şi nu există cale fără libertate. Dar despre asta într-un text viitor.

———————————

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center

25 octombrie 2017

– Ce este poezia pentru dvs., domnule EUGEN EVU?

– Pentru mine, poezia este, înainte de toate, catharsis. Așa cum ea a fost încă de la începuturi, din ve­chime. Poezia vindecă lumea de întuneric și de spaimele minții. De fricile primordiale. Pentru că în om există frica asta instinctivă de întuneric și moarte. Și poezia te poate curăța de aceste angoase.

Eugen Evu a decedat în data de vineri 20 octombrie 2017, într-un centru de îngrijire din orașul Hunedoara. Înmormântarea va avea loc în data de 25 octombrie, în orașul în care s-a născut și a trăit laborioasa sa viață.

Născut la 10 septembrie 1944 în Hunedoara, din părinții Gheorghe și Clara, căsătorit cu Maria și având copiii : Gloria-Eva, Sorin Sargețiu, Remus-Septimiu.

Studii liceale – în orașul natal. Urmează școala Profesională de Metalurgie și o școală tehnică la Hunedoara.

Activitate literară: Debutează în revista « Familia », în anul 1970, cu două poeme, apreciate elogios de Sf. Augustin Doinaș.

Editorial a debutat, prin concurs, în anul 1974, la Editura Facla din Timișoara, cu 21 de poezii, în volumul Toate iubirile.

Debut în presă: 1963, în ziarul Flacăra Hunedoarei, cu poezia « Dansul albastru ».

A înființat cenaclul literar „Izvoare”, apoi „Lucian Blaga”, care ulterior și-a schimbat denumirea în „Dan Constantinescu”. În 1981 primește premiul Televiziunii Române. A lucrat ca instructor metodist la Casa de Cultură Hunedoara, în specialitatea literatură, muzică, arte plastice, aducând orașului numeroase premii pentru teatru , teatru de copii. Este autor a doua piese de teatru, premiate la nivel național, cu locul I, la Cluj și Arad. Desfășoară o bogată activitate publicistică. A înființat primul săptămânal al Hunedoarei, ziarul „Renașterea Hunedoarei”, care a apărut între 1990-1991.

Abordează genurile: poezie, proză, eseu, teatru scurt, jurnale, satiră și umor, pamflete, critică literară și arte plastice, publicistică, memorialistică.

Fondator al publicațiilor de cultură și artă, trimestriale și săptămânale: „Renașterea Hunedoarei”, redactor șef al primului săptămânal liber editat la Hunedoara (1990); „Bufnița” publicație de satiră și umor – 1991; Revista de cultură și Artă „Vitraliu Hunedorean” – red. Sef, (1997); Revista „Constelația Dragonului”, Deva 1998); Emisiuni radio Color, Hyunedora, cu Mircea Goian; Director fondator al revistei „Provincia” renumită Noua ProVincia Corvina” (anul 16 de apariție neîntreruptă, în 2012); Fondator redactor șef al magazinului intercultural european „Palia literară”, Orăștie, director Elena Daniela Sgondea, (dec. 2011); Colaborator-semnatar a numeroase publicații din țară și străinătate. Antologator a șase volume cu scriitori români și străini, traduși din italiană, germană, engleză, franceză, croată, maghiară, spaniolă, siriană. Antologator al unor volume de tineri scriitori precum și al antologiei „Harfele Harului” – de poezie creștină și străină, în tandem cu Ion Urda.

A fost membru în colegiile de redacție ale mai multor reviste și ziare.

Eugen Evu a publicat peste 40 de volume de poezie și proză – eseuri, jurnale, literatură pentru copii numeroase articole, studii, cronici literare și de artă, interviuri în reviste de cultură și de artă, în ziare locale și centrale. Și-a făcut cunoscute și dosarele de urmărit de către fosta Securitate, documente care însumează aproape 500 de pagini de mărturii, înregistrate în aproape două decenii, din anii 1970 și 1980.
A primit diploma de „Cetățean de Onoare al Municipiului Hunedoara”.  I s-a decernat „Cheia municipiului Hunedoara”.  Este nominalizat în Dicționarul “Who’s Who” (2001).

 A obținut peste 30 de premii ale revistelor literare la festivalurile – concurs; concurs interjudețean pentru creație poetică (1974 – 1989); Laureat cu premiile I și II la poezie, teatru poetic, teatru scurt, teatru pentru copii (creație și regie) televiziune și radio, la București, Cluj-Napoca, Arad, Câmpina, Oradea, Reșița; Premiul tineretului pentru poezie si reportaj al TVR, 1986; Trofeul „Micului Cititor” (Deva, 1997);  „Premiul Special”, la Salonul Internațional de Carte de la Oradea, pentru volumul „Grădinile semantice” (1999);  Premiul Salonului și Târgului de carte, Deva (1998); Premiul „Novalis Kreis” – Literatur und Muzik, Munchen, Germania, decernat de un juriu germano-român, președinte: Robert Stauffer, președintele Uniunii Scriitorilor Germani din Bavaria, pentru cartea „Grădinile semantice” (2000);  „Diploma de Onoare” a Universității din New-Mexico, decernată de International Association of Paradoxism. (2001); „Premiul special al juriului pentru poezie”, la Festivalul Internațional de Poezie, Deva, 2001; Premiul Societății Scriitorilor Francezi pentru autorii din est (Euro-Poesie) (2002); Premiul pentru poezie al Academiei de știință, Literatură și Artă, Oradea (2002); Premiul Special al ASLA și Academiei Romano-Americane „The 27th Annual ARA Congres” (2002); Premiul Universității Oradea și U.S.R. pentru cartea „Tresărirea focului” (2002);  Premiul „Le Printemps des poetes” (Paris, 2003).
A colaborat cu multe reviste din țară și străinătate.

Prietenii si colaboratorii nu-l vor uita niciodată! Dumnezeu să-l odihnească!

—————————

Vavila Popovici  (cea căreia îi spunea „surioară”)

 

Există o părere destul de răspândită după care creştinismul ar fi o manifestare a blândeţii, sentimentalismului lacrimogen şi stărilor emoţionale pasagere. Nimic mai fals.
Creştinismul respinge orice formă de sentimentalism ieftin şi orice formă de lacrimozitate călduţă. Creştinismul este în fapt o stare maximalistă. O stare în care se asumă cel mai mare risc, fără nici o garanţie. Creştinismul poate fi comparat cu saltul de la trapez fără plasă.
Absolut ridicule sunt reprezentărilor  “îngeraşilor”  de pe broderiile de mahala şi de pe cărţile poştale folosite de slujnicuţe.
Îngerii sunt personalităţi spiritualee copleşitoare şi de o putere inimaginabilă pentru muritori. Nu întâmplător primul cuvânt adresat de Îngeri celora cărora li se arată este,  ”nu va temeţi”. Categoric  “îngeraşii” de mucava nu ar putea genera asemenea stare de spaimă. Să nu uităm că Sfântul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, la vederea Îngerului şi-a pierdut graiul. Mai mult încă, există text evenghelic care avertizează foarte clar: ”Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea. ”Multe traduceri sunt încă mai răspicate: Noul Testament de la Albă Iulia spune, ”o iau cu puterea”; textul diortosit de către Mitropolitul Bartolomeu Anania spune, ”se ia prin asalat”; iar texte în limba engleză spun, ”se ia prin violenţă”. Este evident că aceste îndemnuri la  “asalt,, la “strădanie”, ”la violenţă”  nu se referă la manifestările fizice, se referă la atitudinea spirituală. Cei care voiesc Împărăţia trebuie să lupte cu patimile lor şi cu potrivnicii din afară din toate puterile, cu violenţă, cum spunea Sfântul Pavel, ”până la sânge”. Şi nu este întâmplător. Căci nu există mai mare putere în întreagă creaţie decât libera voie a celor înzestraţi cu conştiinţa de sine şi cu înţelegere duhovnicească. Folosirea spre rău a acestei puteri poate avea consecinţe devastatoare.
Cu acestea spuse este de folos să arătăm un aspect mai puţin cunoscut privind răspândirea creştinismului în primele veacuri ale Erei Creştine.
După apostoli şi propovăduitori, armata Romei a fost mijlocul cel mai important prin care s-a răspândit învățătura creştină în primele veacuri după Hristos.
În acea vreme Armata Romei se compunea din trupe “legionare”, care erau recrutate dintre cetăţeni ai Romei şi din “auxilia” care erau recrutaţi dintre “peregrini”, locuitori ai Imperiului fără cetăţenia Romei. Pentru cei din “auxilia” serviciul militar era de douăzeci şi cinci de ani. La capătul acestui serviciu ei primeau dreptul de “conubia”, de a îşi întemeia o familie şi de a dobândi pentru ei şi urmaşii lor cetăţenia Romei.Toţi cei care serveau sub stindardele Romei erau voluntari şi pentru ne-cetăţeni armata era un bun mijloc de a promova economic şi social. În privinţa această este de amintit că cei mai buni soldaţi se aleg dintre “criminali” şi “sfinţi”, dintre cei care sunt îndemănateci în lupta şi dintre cei care au tărie morală. Cu marea deosebire că în faţă pericolelor supreme, în faţă morţii, întotdeauna cei mai buni și mai viteji sunt dintre sfinţi.
În aceste condiţii numeroşi creştini au intrat în trupele Romei. Purtaţi de la un capăt al altuia al Imperiului ei au răspândit credinţă în Hristos şi dovedit propria lor credinţă prin foarte numeroase acte de martiriu. Nu este întâmplător că în foarte multe scrieri apostolice sunt folosite comparaţii şi termeni luaţi din viaţă militară. (“Pavăză”, ”armură”, ”trâmbiţă”,etc.). Sfântul Pahomie cel Mare a aflat despre creştinism în vremea servirii sale sub arme.
Numărul soldaţilor Romei care şi-au dat viata pentru credinţă este foarte mare. După studii făcute după Actele Martirilor rezultă că procentual numărul celor martirizaţi dintre soldaţi era dublu faţă de cei martirizaţi din populaţia generală. Cum spuneam au fost foarte mulţi martiri dintre soldaţi iar în unele cazuri actele de martiraj au fost absolut uluitoare. Poate cel mai strălucit exemplu l-a oferit Legiunea Tebană în anul 286.
Legiuna Tebană, după cum îi spune numele, era recrutată în Egiptul de jos, zona Teba. Această legiune, care avea şase mii şase sute şi şaizeci de membrii, era în întregime creştină. În anul 286 ea a fost deplasată în Galia pentru a lupta contra Burgunzilor. În acel an Împăratul Maximin a dezlănţuit o violentă prigoană anti-creștină. Soldaţii Legiunii Tebană au primit ordin să facă jertfe la zeii păgâni. Membrii Legiunii, până la unul, au refuzat. În aceste condiţii Legiunea a fost decimată, adică unul din zece soldaţi a fost ucis. După ce şase sute de camarzi au fost ucişi restul Legiunii a refuzat din nou sa aducă jertfe păgâne. Legiunea a fost din nou decimată. Nici aşa soldaţii şi ofiţerii nu s-au supus ordinului de a aduce jertfe şi restul Legiunii a fost exterminat. Acest miracol a avut loc în localitatea Agunum, actualul St.Maurice. Căci după tradiţie, Mauritius, comandantul centuriei a treia din Legiunea Tebană, avea în posesie Sfânta Lance, cu care fusese împuns Iisus. Numeroase documente şi mărturii arheologice dovedesc adevărul acestui miracol.
Această transformare a soldaţilor Romei, din ostaşi ai Imperiului în Marturisitori cu sânge pentru Hristos este minunea cea mai convingătoare. Căci mai lesne este ca Voia lui Dumnezeu să mişte din ordine firească lucruri neansufletite. Adevărata minune este cea care se petrece în oameni care se “întorc” (se pocăiesc, trec prin “metanoia”)  căci ei sunt înzestraţi cu liberă voie.
Este extrem de impresionant că cei care au purtat cu vitejie cea mai înficoşătoare putere, armele Romei, nu au ridicat un deget în apărarea lor şi fără şovăire au luptat cu Duhul pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
Cei mai buni soldaţi ai Imperiului s-au dovedit încă mai viteji și mai strașnici luptători pentru Împărăţia Cerurilor.

———————————

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center

24 octombrie 2017

Dragi români din toată lumea,

Este greu de crezut și nu știu cum justifică guvernul  Ucrainei, această acțiune împotriva bunului simț !  Avem de-a face cu o acțiune stalinistă, greu de înțeles din Canada, unde respir din anul lui Orwell, “1984” !

Aici, așa ceva ar fi de neconceput.  Trebuie să facem tot posibilul să aducem guvernul Ucrainei la realitate. Poate că este o greșeală, sau poate nu s-au înteles bine intențiile.

Sunt nepotul prof. univ. dr. Nicolae D. Costeanu – Cavaler de Onoare (Franța) pentru știință, fost decan al Facultății de Chimie din Cernăuți, autorul primului Tratat de chimie neorganica  în limba română, pentru universități. A fost scris la Cernăuți, în perioada dintre cele două dezastre mondiale, războaiele.

Voi lupta alături de românii patrioți, care nu vor altceva decât puțin respect pentru limba română și pentru comunitatea română din Ucraina, căzută prin mașinațiile bloșevice-staliniste (sper ca ucrainienii nu îl iubesc pe Stalin !)  de partea “cealaltă” a graniței. De asemenea, voi publica în revista “Destine Literare” (www.scriitoriiromani.com) manifestul acesta. În plus, îi voi scrie Președintelui Donald Trump, care în mod sigur va fi de partea noastră  în acest caz. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Cu stimă,

Alexandru Cetățeanu

Canada

*

Ca fiică de bucovineni, mă alătur și eu acestui strigăt!

Mariana Gurza

http://euromedia-ucraina.blogspot.ro/2017/10/scrisoare-deschisa-catre-cetatenii.html

         Facem acest apel la adeziunea  dumneavoastră într-un moment de mare cumpănă pentru  comunitatea  noastră  din Ucraina, deoarece ne este pusă sub semnul  neantului însăşi  existenţa în leagănul limbii materne. După cum deja aţi luat aminte,  la 5 septembrie curent Rada Supremă a Ucrainei a adoptat o nouă lege a învăţământului, promulgată de preşedinte  la 25 septembrie. Ea  prevede, printre altele, excluziunea  învăţământului în limbile minorităţilor naţionale, prin coerciţie şi în  limba  noastră natală,  română. Potrivit acestei legi, începând cu anul de învăţământ 2018, limba maternă a elevilor noştri va fi admisă doar  în ciclul primar. În clasele a 5-a   – a 9-a  toate materiile vor fi predate în limba ucraineană, cu excepţia limbii şi literaturii române ca  obiect de studiu aparte, iar  în clasele a 10 – a 12 învăţământul  se va  efectua  doar în limba ucraineană. În consecinţă, copiii noştri vor intra în şcoală români şi vor ieşi  din ea … ucraineni.

         În decursul secolelor strămoşii noştri  din acest colţ de Ţară Ştefană s-au aflat  sub diverse regimuri  de ocupaţie, însă nimeni dintre   intruşi nu s-a atins de limba în care vorbea  populaţia băştinaşă. După raptul  nordului Bucovinei şi a Ţinutului Herţei,  buneii şi părinţii noştri au fost duşi în Siberia şi Kazahstan,  pământul şi agoniseala de-o viaţă  le-au fost confiscate, însă de limba fiinţei noastre  nu  ne-a privat nimeni. Stalin şi Beria ne-au îmbrăcat graiul  într-o  haină   insolită , însă  vorbeam şi studiam  cu toţii la şcoală în limba maternă, deşi în rufă străină. Abia acum, la începutul celui de al treilea mileniu, după ce Ucraina a  obţinut  independenţa şi a declarat că va urma calea democraţiei autentice, abia acum  limba noastră  a devenit o povară şi o piedică pentru conducătorii  ei,  care promovează faţă de minorităţi o politică de adevărat etnocid spiritual, inclusiv lingvistic. Nu credem că există păcat   mai mare decât acela de a interzice cuiva să vorbească liber şi să înveţe la şcoală  în limba maternă, în limba pe care i-a dat-o Bunul Dumnezeu. Din nenorocire, acest lucru nu este  conştientizat doar de  ultrapatrioţii ucraineni care,  în loc să-şi vadă de problemele lor spirituale, vin cu interdicţii  şi scuipă în izvorul cristalin al altor limbi materne.  Astfel,  procesul de deznaţionalizare a românilor din Ucraina, declanşat  cu 10-15  ani în urmă, când în programa şcolară a fost redus numărul de ore la limba şi literatura română prin  introducerea cursului integrat de literatură română şi universală, a intrat acum  în faza finală – punerea totală la index a limbii române în procesul de învăţământ. Nu cunoaştem  vreo ţară în lume care  să  interzică  unei etnii băştinaşe libertatea de a învăţa  în limba maternă.  Or,  toată lumea ştie  că oraşul Cernăuţi a fost atestat pentru prima oară într-un privilegiu al Domnitorului Moldovei Alexandru cel Bun şi că prima şcoală din oraş,  care a început să funcţioneze cu mai bine de  200 de ani în urmă, a fost cu predarea în limba română.

Cinismul   conducătorilor  Ucrainei   depăşeşte orice limită  atunci când  ei încearcă să demonstreze lumii întregi  că, încălcând Constituţia,  au procedat în felul acesta  din grija părintească ce ne-o poartă.  Adică, printr-un abuz de putere, ne lipsesc de posibilitatea de a învăţa la  şcoală în limba maternă, ne obturează  orizonturile civilizaţiei, mijloacele  fireşti pentru…a ne asigura  un viitor fericit în Ucraina. Chipurile, trebuie să  însuşim la perfecţie limba ucraineană ca să ne integrăm  mai temeinic în societate.  De fapt e vorba de transformarea ţării într-un spaţiu coercitiv, de o asimilare  făţişă, brutală a tuturor etniilor minoritare din Ucraina, şi în primul rând  a noastră, a românilor, pentru a nu recunoaşte că  suntem băştinaşi  dezmoşteniţi pe aceste meleaguri şi s-ar  cuveni să ne bucurăm de toate drepturile  aposteriori.

         Dragii noştri fraţi şi surori!  Ne-am adresat deja Preşedintelui Ucrainei şi Preşedintelui României,  unor instanţe  internaţionale,  iar acum  vă cerem  dumneavoastră  sprijinul  efectiv în demersul nostru  pentru prezervarea  limbii materne şi  a spiritualităţii  româneşti. Vă implorăm:  nu ne lăsaţi  singuri în faţa pericolului  letal de a ne pierde limba, iar odată cu ea   şi fiinţa etnică. Cernăuţiul l-a dat literaturii naţionale şi celei  universale  pe Mihai Eminescu, a fost leagănul multor  personalităţi marcante ale culturii  noastre  şi  ar fi un dezastru de neconceput şi de neiertat să se întâmple cea ce  şi-au pus în gând nişte oameni fără Dumnezeu, terorişti ai istoriei.

Sperăm că vom fi auziţi, înţeleşi şi sprijiniţi în  lupta noastră  vitală pentru limba maternă şi păstrarea identităţii naţionale.

Cernăuţi, 17  octombrie  2017

Alexandrina CERNOV,

redactor şef al revistei „Glasul Bucovinei”,

 membru de onoare al Academiei Române, 

Vasile TĂRÂŢEANU,

preşedintele  Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”

din Cernăuţi, membru de onoare al Academiei Române,

Mircea LUTIC,

scriitor,

laureat al Premiului literar „Mihai Eminescu” al Academiei Române;

Ilie T. ZEGREA,

preşedintele Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi;

Vasile BÂCU,

preşedintele Societăţii pentru Cultura Românească

„Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi;

Mircea PILAT,

preşedintele Asociaţiei Ştiinţifico-pedagogice „Aron Pumnul”

din regiunea Cernăuţi;

Iurie LEVCEC,

preşedintele Centrului Bucovinean de Artă

pentru Conservarea şi Promovarea  Culturii Tradiţionale Româneşti.

Sub titlul “De la Enescu la blues, de la doină la jazz modern”, ICR New York prezintă un nou turneu de prestigiu, avându-i ca protagoniști pe doi muzicieni de renume internațional: pianistul român Lucian Ban și violistul american, nominalizat la premiile Grammy, Mat Maneri.

Turneul va avea loc în perioada 27 octombrie – 2 noiembrie 2017 și va cuprinde o serie de patru concerte, însoțite de prezentări și discuții cu publicul, precum și un workshop-prelegere, toate susținute de cei doi artiști în patru locuri legendare și consacrate pentru iubitorii muzicii, din sudul și sud-vestul Statelor Unite. 

Evenimentele se vor desfășura conform următorului itinerar: 

• 27 octombrie: concert la clubul The NASH, din Phoenix, AZ (http://www.thenash.org/)

Recunoscut de revista Downbeat ca fiind unul dintre localurile de jazz de top din Statele Unite, The Nash se află în plin centrul orașului Phoenix (statul Arizona), pe Roosevelt Street. Clubul are un amplu calendar de concerte live și, prin programele sale educaționale și de informare, asigură viitorul artei iconice a jazz-ului. The Nash găzduiește concerte clasice de jazz și de muzică nouă, spectacole de muzicieni profesioniști locali, studenți și artiști internaționali în turneu. Săptămânal au loc sesiuni de jam jazz, workshop-uri, master classes. Programele educaționale sunt oferite într-o mare varietate, de la lecții private individuale până la laboratoare combinate, audiții ghidate, jazz în film ș.a.

• 28 octombrie: concert la GIG Performance Space, din Santa Fe, NM (http://www.gigsantafe.com/)

Un proiect al Fundației Open Arts, GIG Performance Space din Santa Fe (statul New Mexico), este un local non-profit care prezintă muzică de clasă mondială, de la jazz și folk, la muzică alternativă și clasică.

• 30 octombrie: concert la BLACKERBY Stage & Studio, din Austin, TX (http://www.stageandstudio.com/); eveniment prezentat în cadrul Liminal Sound Series, în colaborare cu City of Austin Cultural Arts Division; concertul va fi acompaniat de un workshop, susținut de cei doi muzicieni, cu tema “Muzica lui G. Enescu și muzica tradițională românească în improvizație și jazz-ul contemporan”

Blackerby Stage & Studio din Austin (statul Texas) este o combinație unică de spațiu de performanță, studio de înregistrare și școală de predare a muzicii de către profesori profesioniști. Aici se mizează pe un public format în mare măsură din profesori și studenți la muzică.

• 2 noiembrie: concert la SNUG HARBOR, din New Orleans, LA (https://snugjazz.com/)

De peste 30 de ani, Snug Harbor este unul dintre cluburile de jazz cel mai prestigioase din New Orleans (statul Louisiana), cu o programare modernă, care demonstrează universalitatea jazz-ului, un limbaj muzical născut în New Orleans.

După colaborarea în cadrul proiectului “Enesco Re-Imagined” (2009), pianistul Lucian Ban și violistul Mat Maneri lansează în 2013, la legendara casa ECM Records, albumul  “Transylvanian Concert”, care se bucură de aprecieri unanime și aduce consacrarea internațională pentru muzicianul de origine română. Cele mai prestigioase ziare din SUA și Marea Britanie titrează: “Un album minunat și neliniștitor, ce relevă pasiunea celor doi muziceni pentru mister” – The New York Times; “Transylvanian Concert are propria frumusețe melancolică, dar și o neînfranată exuberanță” – The Guardian, UK; “Fascinant, evocator și explicit senzual” – L.A. Weekly. Cu ocazia turneelor din anii trecuți, concertele și prezentările duetului Lucian Ban & Mat Maneri au generat elogiile publicului și criticilor de specialitate, readucând în discuție personalitatea și opera lui George Enescu, precum și extraordinara bogăție a muzicii tradiționale din România. Originalitatea și intensitatea muzicală, chimia extraordinară dintre cei doi muzicieni sunt comentate în recenzii și articole: “Cei doi muzicieni împartășesc geniul compozitorului român [Enescu]”, scrie Susan Scaffidi în The Californian; Glenn Siegel vorbește despre “excelența lui Lucian Ban și Mat Maneri”, iar Joe Majore recenzează concertul din Springfield, MA, referindu-se la prelucrarea unor piese de Enescu și Bartok astfel: “tratarea lui Ban / Maneri a reușit să pună fără efort un strat filigranat de jazz deasupra unei armături de abstracție musculară, contemporană”. 

De data aceasta, prin turneul “De la Enescu la blues, de la doină la jazz modern”, programat la sfârșitul lunii octombrie –  începutul lunii noiembrie, duetul Lucian Ban & Mat Maneri va prezenta, în premieră în sudul și sud-vestul Statelor Unite, materialul viitorului album, rezultat în urma unor serii de cercetări și concerte în România, pe care cei doi muzicieni le-au întreprins în 2016-2017: de la piese din Enescu, re-imaginate prin limbajul jazz-ului modern și al tradiției muzicii de cameră, la blues & spirituals, de la doine și colinde, dansuri și vechi cântece populare românești, prelucrate original, la compoziții jazzistice proprii. Pe lângă ineditul pieselor interpretate, proiectul este o premieră și prin faptul că se adresează unui nou public meloman, cel din sudul și sud-vestul Statelor Unite – o zona geografică imensă, cu centre istorice și universitare majore (New Orleans – patria jazz-ului, Arizona, Texas, etc.), dar unde prezența culturală a României este mai limitată, artiștii români și producțiile culturale românești ajungând mai rar aici.

 

CV-uri:

Mat Maneri (violă)  https://en.wikipedia.org/wiki/Mat_Maneri

Celebra revistă  „All About Jazz”  îl descrie în termeni fără echivoc: „Mat Maneri a schimbat felul în care lumea jazz-ului ascultă vioara și viola”. Nominalizat în 2006 la Premiile Grammy pentru „Cel mai bun album de muzică alternativă”, Mat Maneri este recunoscut drept unul dintre cei mai creativi muzicieni de jazz contemporani, un adevărat „copil nebun” al avangardei americane. În 1990, a fondat prestigiosul Joe Maneri Quartet, împreună cu tatăl său și cu Randy Peterson. Mat Maneri a început să scoată albume ca lider de grup în 1996 și a dezvoltat patru ansambluri muzicale. Pianiștii Paul Bley, Cecil Taylor, Matthew Schipp și Borah Bergman l-au solicitat să lucreze cu ei, pe scene importante, precum cele ale Montréal Jazz Festival, Library of Congres – Washington, DC, și în concerte din toată Europa. Fără să poată fi inclus într-o categorie anume, datorită versatilității sale muzicale, Mat Maneri a colaborat cu Joe Morris, John Medeski, Tim Berne, Cecil McBee, T.K. Ramakrishnan, Franz Kogelman, Roy Campbell, Spring Heel Jack, Draze Hoops și apare pe CD-ul „Remixex” al Illy B Eats.

Lucian Ban (pian)  www.lucianban.com 

Unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni români de jazz, pianistul Lucian Ban și-a câștigat renumele pe scena newyork-eză grație unei serii de proiecte și albume de primă mână, sound-ul pianului său aducându-i elogii din partea criticilor de specialitate. Bruce Lee Gallanter l-a apreciat ca fiind „unul din cei mai buni pianiști care s-au mutat la New York în ultima decadă”, iar Terrell Holmes, de la „All About Jazz” scria, în 2003: „Pianistul Lucian Ban cântă cu o fluenţă şi o sensibilitate care amintesc atât de un Vladimir Horowitz, cât și de un McCoy Tyner”. Împreună cu renumitul  contrabasist american John Hebert, Lucian Ban a inițiat și condus Octetul „Enesco Re-Imagined”, dedicat reinterpretării lucrărilor celebrului compozitor George Enescu, un proiect ce s-a bucurat de o excelentă primire în presa internațională, câștigând o serie de premii BEST OF 2010, fiind aplaudat pe marile scene ale lumii, la: London Jazz Festival / Royal Elizabeth Hall, Barcelona Jazz Festival, Jazzdor din Strasbourg, Capitala Culturală Europeană de la Guimarães, Portugalia, ș.a. Considerat de cunoscutul ziar britanic „The Guardian” drept „un nume de urmărit / a name to watch”, pianistul, compozitorul și aranjorul Lucian Ban, originar din Cluj, activează la New York, unde este liderul mai multor grupuri (Tuba Project, Elevation, Sam Newsome & Lucian Ban), toate implicând muzicieni de prim rang, recunoscuți în întreaga lume. A editat 8 albume sub nume propriu, pentru case de discuri americane și europene, iar, în 2013, și-a făcut debutul pentru celebra casă de discuri ECM Records (Keith Jarrett, Jan Garbarek, etc) cu„Transylvanian Concert”, album care îl consacră internațional. În 2016, Sunnyside Records editează al 2-lea album al grupului său Elevation, „Songs from Afar”, apariție discografică ce aduce pentru prima oară unui muzician de origine română calificativul maxim de 5 stele, în celebra revistă americană „Downbeat Magazine”.

Video:

https://www.youtube.com/watch?v=XxrAlW0dTdU

https://www.youtube.com/watch?v=AopI7jtXR8Q

https://www.youtube.com/watch?v=sfrCwlqjp-Q

————————————–

ROȘU  CINCI

 

*

scurtez neploii Alpineștii

nici mierlele să se întreme

abia la una fluierare

de se apropie s-apropie

 

dropie mai răsari caraulă

în ce landă cu mine vedere

alice ude-le nădușeala duș

la vară dară Mărioară

 

creștet secet secetei stei

lamente placebo panta rei

down a cui sapiență reumă

bisericească-se clanța lanț

 

în rămășițele călcăturii

singur tobogan și o fată

cârduri izolate solitarilor sol

nerămas de distrus ultimei

 

cât că prea nu te recunoști

în amnezie de sine fir fără păianjen

la vernisajul pe Lipscani mă duc

Luri m-a refuzat a mă menaja

 

învârtita bastonului continuă

mă dărâm la două mâini

a nu mai zărui adunări

ce-or fi zicând revăzându-mă

*

ziceam roșului cinci de-om răsări sitari

trei pân la șase mierle-mi pari

din five și te-aștept însărsănat

porumbel pe creștetul lui Mircea Eliade

 

nu mă învrednicesc nici să renunț

mierla de ora 5 nicio sfârâială

brr trupina spânzurată pranayam

mesteca gumă benoclându-mă

 

cu idee de la nori creă vântul lumea

„numai D-stră puteți judeca dacă

Zalmois merită să inspire o tragedie”

și așa primii prima scrisoare

 

ne-nghesuie rărimea umbră

aerul răzgândindu-ne

îmi voi pritoci la sânge versete

era să urc de schimb mai va

 

vagi compensații nici păsări

spumanții cutreierărilor

epileptica Mismis Chiara

simplificându-mi postumitatea

*

împăcate lamentații cego

pedepsinzi păienjeni chinină

terifiabila desmorsă corsă

pe-așa nu mai fluier mierlei

 

sub săbii vrăbii pranayama

cal presat între manuscrise

coperți la trei o dată alta

mai chin cu piesele colante

 

euharistion idiomelor

privighetorile Călimăneștilor

ce să mai zic în schiță de fantast

de țară nici atât meridian

 

aripii rupte rugă Tanior

cap tăiat rosicrucian

am merge cu trenul la Ilidia

toartele artele departele

 

vorbiții mei m-oi despărți

din cinci în cinci dans baroc

doar ursul cu o carte-n labe

nucilor ciutură respiră

*

tăiatu-ți-se capul tău Ioane

izvorâtor de mir Dimitrie

odraslă a Tesalonicului

Diamant Marcelino Santa

 

demonilor rană de nevindecat

purtătorule de biruință Gheorghe

mai tare decât varul pe un mort

înfricoșător arzător al capiștilor

 

satana suspină păgânii oftează

purtător de trup birui pe cei fără trup

fiecare luminândă se cântă de trei ori

podobie ce-ai umplut cerul de stele

 

ai luminat chipul învierii

pierzător al celor de dedesubt

întăritor tuturor tăriilor

răsăriturilor venind către apus

 

fă cu mine semn spre bine

ca să vadă cei ce mă urăsc

rușinați că Tu Doamne

m-ai ajutat mântuindu-mă

*

prin sat cu Ion

multul strică puținul n-ajunge

țuica după bere este o plăcere

țuica după vin e un chin

 

că fizic n-are cine

veni oricâtă fervoare

dezgropători urmași

nu te mai înmormântezi

 

m-m fript lumânărindu-mi

mama în cutiuță

păjistuțele de lângă

stele ale noastre

 

le-oi lua acasă

ce să le povestesc

nici să am răspuns

nu mă mai duc la Nae

 

Ionică mi-o spune

iriși uscați nu semn

Parângul abur

topire de degete

*

n-am cum să-mi dau foc

niciun foc lui Builă

cum n-ar fi murit nimeni

hai mamă învățătorule

 

cu lacrimile tale ai lucrat pustiul

odraslă a peșterii sfinte

vinul pur singur cu popa

de nu vrea la oraș Rafael

 

că nu clipește decât la soare

un cântec bisericesc din cunie

să nu fi fost popicul fără

parohie că nu găsește nevastă

 

nicio fată de popă nu vine la țară

ăl mai mic din copii când taică-

său a și murit nu-l știe

capre că nu mai putea mulge vaca

 

nu mai e nicio vacă în sat

Jenica i-a spus că meseria se fură

cât să n-o-nvețe croitorie

m-oi duce sub zarzăr la muri

*

cinci după mine caprele neatinse

nu te du la biserică vino la mine

dar când mor nu la tine vin

câinele numai și mângâiere

 

legata înghite flori galbene

a mijlocie la umbra mea

iada din două crescându-i cornițe

toate ochi galbeni cratimă neagră

 

de sculpturile lui Neagu

roade din scaun îmi încearcă pixul

mijlocia îi dă un mai

cum că să mă lase să scriu

 

le am în spate subțiez umbra

s-a culcat și iada în lungul ierbii

soru-sa mai înaltă în negru roșcat

pe lângă legata limbută mamă

 

și foi de muri servește a bătrână

în două picioare negrușca

împinge cornițele în palmă

aproape să nu-i țin podul

*

se scufundară-n aventură rumegată

sportul caprelor până la Roma

Cosmin la comunitate în Italia

tratak îmi fluier musculițe

 

pe dascălul eresurilor l-ai rușinat

ne apără de veșnica osândă

sabie ascuțită cu focul duhului

scuturător al lanțurilor satanei

 

nu-ți adjectivai frământul

greului cu tradiționaliștii

Mauriac Obama Wiesel

pe ascuns retezarea românilor

 

sub picioare fostă iarbă

amuțite mierle după una

contorsiuni de vreme prana

dinspre diseară măcar mă

 

nu contează premiul antum

sinucideri natya vikingi

talmud sfărâmând patrii

distrugere pe toți banii

*

am fost cu tine în Kurukshetra

picuri de întârziere așteaptă soare

paralela de seară Lawrence

psihoze treanscendente a la long

 

cușme de coroane o perucă

la domni scrijelate tăblițe

are you Ganga we all are Ganga

apoi scumpirea țigărilor

 

negrul nopții și înapoi

fum din gunoi aruncat la lup

se va încălzi uitatul îngheț

pe drept v-aștept de la spital

 

risipă monștrii pură ghionoaia

ce-are lumea de zis și tace

ancestralitate torturială

reținerea respirației umbhaka

 

fără păcat hoțirea hoților

panpanică pe toate drumurile

planul mă urmărește Indie

prințe fiu fecioarei Kunti

*

patru al vostru doarme

mai mult înoată ceasul

când ai fost tânăr Vyasa

vai pescuisei o scoică

 

copiii stropilor nerăzboinzi

spirite vegetale ghirlandate

cinci generali trei mareșali

în cerc zece căpitani

 

neasmuțire dinspre dumnezeire

mare furată de recele avariției

indiferența imaterialității

nici norii puja carantinei

 

autoflagerare neînecată

nu e teatru nu ne întrece

ne dăm seama de pliuri

oase-n contemplație

 

vocalele ne-n miracol

doi delfini cu tine trei

încuiat neauzindu-mă

străpungeri avatarelor

*

Golcunda vin vărsat

inspirație norocitoare

respirație cuvântătoare

credința moarte repetată

 

învățați cu vocile

v-aștept să adormiți

toți trei îngrijorați

suflare de altădată

 

auspiciile înapoi

tăcerea dinaintea renunțării

singur florii soarelui

puseși la cale insolație

 

călătoria dimineții

de-ai cui câmpii împreună

necitirea o contemplu

nescrierea m-ar mântui

 

voi fi gita azi mâine

ea se va preface că eu

nu cumva-mi fac de lucru

nimic pe vremea asta

*

citite ghiocuri de-atunci

la ăla te-ai dus de bolnav

la mine de sănătos

adeverindu-ne vălurire

 

luna umbră nopții

sesiza sărbători

de abstinență

în lipsa valurilor

 

părinților neadormire

asonanțe sanscrite

în ale perenitățolor

pandiților ghiocurilor

 

destin cu nimeni

copil înecat în fiord

frații ahimsei

căruțașul divin

 

bumerang cicatricea

ierarhului Alexandru

protectorul omenirii

în ultima zi

*

nu dau de banyan

intruzie trezie

cine nemaicine

Gita mea cu mine

 

sanscrită română

revelație nonexhaustivă

bântuiala intelectului

magie subînțeleasă

 

probabilism săgeată

Rudheya reînfiu

vedem cine ce și eu

doar arcași și împărați

 

petele solare

noaptea-n piramidă

pe mine mă ține ceru

ca pe tine temniceru

 

student în Salamanca

al toamnei înfiat

deghizare trauma

al răstignirii iarăși

*

noaptea halou lunii

sfâșiind rotund

nu stătusei fato

dinaintea grasei

 

ora roșu minut cinci

cap avatar retezat

din cenușă te-ai cunoaște

pus pe recunoaștere

 

sanscritizez traduul

încarc necititul

aș tăia lemne

omonim transcendenței

 

nu porniră la 5

viiturile neroșului

chaturgita jurând

cinciul peste roșu

 

ghiocul norocul

câine roșu cinci

m-a văzut uscata

vede vedele

*

roș cin cine valah allah

amu cică fără un cuvânt

lui nimeni d-aia zbârnâie

trei-patru etaje în attic

 

locuri 6 fără un sfert

de-aș scăpa de rubayate

sufletul nu moare

nu e numai suflu

 

cocoșul negru prins

câinele nopții roșii

tramvaie goale

vreo suedizare

 

revenustată pe-o parte

văzând roșu de frică

norilor neșapte

plecare fără sabie

 

închipuiți afaceriști

crimă invitându-mă

gând conceptului numeric

poate schimbăm vorba

*

pax letargie gratis

caleștile sub șopron

demisii sublunare

cât pătrățimi atârn

 

pridvor de pace himsa

crăpați monovii yoga

bum la cinci cu noi

câinii de-ai doilea

 

caz cosmic anom nonim

unu în tramvaiul 1 două 3

4 lunguri ferăstrae crio cri

ne prăpădirăm altruiști

 

ex Jaipur alt premiu

bruneta-mi vorbi

soare consultându-mă

să citesc literele în el

 

pată la plural cu Bacovia

adormirii la aniversare

îmi crapă ochii

râd recepționerele

*

3 minute să vă văd

7 oi fi fost și eu

de ce cabinetul 5

1 minut săritoarelor

 

calci piane-mpălăzite

am ce plânge încă fruntze

Diwali-mi trimse Modi

renunțiator citire

 

abia aștept ziua val

scapi ca 5 de 5

plașii picioarelor

din lojă treaba lor

 

domle m-ai sunat

nu eu telefonul

cine peste cine

spectacolul cal

 

cârnic oxfordat

văd neluminare

lasă genele

tot în mohor

——————————-

George ANCA

București

23 octombrie 2017

În perioada 19-20 octombrie capitala culturală a tuturor românilor a găzduit cea de a 12^-a ediție a Simpozionului Internațional ”Cucuteni 5000 REDIVIVUS: științe exacte și mai puțin exacte” sub genericul ”100 ROMÂNIA: 1918-2018. Sărbătorim împreună”.  În sala Senatului Universității Tehnice ”Gh. Asachi” pe data de 19 octombrie, orele 9.30 cu intonarea Imnului Național au început lucrările Simpozionului. De această dată, pentru prima oară după cele 11 ediții precedente, Simpozionul și-a ținut lucrările fără Valerian Dorogan, prof.univ.dr.hab., prorector al Universității Tehnice a Moldovei, unul dintre părinții acestui simpozion important pentru  cunoașterea și promovarea istoriei Neamului, care ne-a părăsit subit acum două săptămâni. El nu a fost fizic printre noi însă i-am simțit prezența. Sunt sigur că s-a bucurat de acolo din ceruri de succesul acestei ediții organizate la un nivel excelent de grupul organizatoric de la Iași, în primul rând de prof. Dumitru Olaru, prorectorul Cezar Oprișan, decanul Facultății de Mecanică Gelu Ianoș.

Acest simpozion a fost marcat de personalitatea Valerian Dorogan. Drept recunoștință pentru rolul său în fondarea acestui Simpozion și promovarea culturii Cucuteni organizatorii au instituit diploma ”Valerian Dorogan”, care a fost înmânată părintelui acestui Simpozion prof.univ.D.H.C. al UTM Lorin Cantemir și lui Mihai Tun, un împătimit și promotor fervent al culturii Cucuteni, fost primar timp de 36 de ani al c. Cucuteni unde a creat minunatul muzeu Cucuteni. Cuvintele de deschidere ale lui N. Dabija (Chișinău), prof. C. Oprișan, G. Ianoș, L. Cantemir (Iași), V. Puiu (Bacău), I. Muscă (Suceava), M. Tun (c. Cucuteni) și a subsemnatului au fost marcate de profundul regret legat de plecarea dintre noi a profesorului și prietenului V. Dorogan. În continuare prof. D. Olaru a prezentat un emoționant material care a inclus o ultimă înregistrare video cu V. Dorogan la zilele Obârșiei Mioriței de la Cașin din vară.

Grupul de la Universitatea Tehnică a Moldovei în număr de 10 persoane (S. Za porojan, I. Manole, V. Cobzac, Z. Stratan, V. Podborschi, T. Botin cu soția Elena, A. Marin, M. Vaculenco, V. Nastas și subsemnatul) a venit cu o amplă prezentare despre Valerian Dorogan, incluzând perioadele de copilărie în Cotiujenii Mari natali pe unde „….copil fiind păduri cutreiera”, de studenție și, în special, perioada de organizare a celor 11 ediții ale Simpozionului Cucuteni, în care a pus atâta suflet. Din discursurile, intervențiile, confesiunile filozofice ale prietenului Valerian Dorogan s-a desprins un îndemn către cei vii exprimat prin emoționantele versuri ale lui R. Kipling: ”În trecerea grăbită prin lume către veci,/ Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!/ Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat, / Fă-ţi timp că eşti de multe mistere-nconjurat!… Fă-ţi timp, ACUM! / Să ştii: zadarnic ai să plângi, / Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!” Emoționanta prezentare a finalizat cu minunatul cântec ”Model Natură” al bardului de la Văleni Mircea Zgherea pentru care V. Dorogan avea o deosebita stimă…”Nu sunt un os mai mare decât acei ce-au fost / Pleca-voi în țărână cu-al meu destin și rost. / Dar cât consum lumină aș vrea ceva să fac. / Să fiu un fir de iarbă, cât de puțin de leac!”. Regretatul prieten Valerian Dorogan a fost mai mult decât un firicel de iarbă născut din lumină. În același sens prof. Vasile Puiu a recitat deosebit de emoționant versurile scrise de artistul plastic și poetul V. Cobzac și dedicate lui Valerian Dorogan ”Se duc profesorii…”

Lucrările Simpozionului au fost prezentate în plen și pe cele trei secțiuni de bază: ”Iași – capitala renașterii naționale”, ”Cultura și Civilizație”, ”Istorie și Continuitate”, ”Științe exacte și tehnice”. Printre ele pot fi evidențiate: ”Manifest de Unire” (N. Dabija); ”Motivele cucuteniene – similarități cu ornamentica cămășii tradiționale din Moldova” (A. Lăcrimioara Leon ș.a., UT ”Gh. Asachi”); ”Centenarul Unirii: cum ne pregătim de el?) (V. Dulgheru, UTM); ”Columna lui Traian – simbol al latinității poporului român” (prof. M. Munteanu, UT, Cluj Napoca); ”Considerații privind valurile lui Traian și Brazda lui Novac” (prof. L. Cantemir, drd F.D. Dincă” Prezentare de ceramică în stil Cucuteni – Tripolie” (A. Stoica, Chișinău); ”Miorița – expresie a înaltei spiritualități a daco-românilor, a vechimii și a continuității lor în timp” (prof. M. Ciornei, Suceava) ș.a.

Simpozionul a fost puternic marcat de evenimentul ”Centenarul Unirii”. Discursurile, luările de cuvânt pe marginea lucrărilor erau dedicate acestui mare eveniment. Acestui subiect au fost dedicate și discursul maestrului N. Dabija la postul ”Radio Iași”, emisiunea de la postul de televiziune TLR, Iași, la care au participat prorectorul C. Oprișan, prof. D. Olaru, V. Puiu și subsemnatul).

Ziua a doua a c ontinuat cu vizitarea minunatelor monumente istorice și culturale din Iași: expozițiile din complexul muzeal ”Moldova” (Palatul Culturii), Muzeul Mitropoliei Moldovei cu splendidele artefacte de o valoare istorica și spirituală inestimabilă.

Închiderea lucrărilor Simpozionului a fost pe potriva evenimentului. La orele 12.00 toți participanții la Simpozion au participat (alături de alți invitați) la manifestarea organizată de Academia Română în somptuoasa aulă de pe Copou, de la tribuna căreia domnitorul Unirii Alexandru Ioan Cuza a declarat la 24 ianuarie 1859 Unirea Moldovei cu Muntenia, unde în prezența membrilor Academiei și a conducerii de vârf a Universității Tehnice ”Gh. Asachi” a fost prezentat discursul de peste o oră al maestrului N. Dabija dedicat Unirii. Extrem de interesantul discurs a fost înregistrat audio și video și va fi difuzat ulterior prin diferite media.

Astfel a mai fost întoarsă o filă în calendarul cucutenian – cea de a 12^-a. Adio, Iași!!!

Pe curând la cea de a 13^-a ediție care va fi organizată la Chișinău în anul Centenarului Unirii!!!

 ——————————-

Valeriu Dulgheru

Chișinău

23 octombrie 2017