Cuvânt și iubire

XY: Cum adica “Germania sa ramana fara evrei in mod civilizat”? Oameni stabiliti de secole, sa-si lase toate proprietatile, acumularile si sa plece? Unde?

VR: Dupa simbioza iudeo-prusaca pana pe campul de lupta al razboiului mondial, evreii nu credeau ca Hitler ajunge la putere, sau daca ajunge Programul lui, vag si sumar, pe doua pagini, in care spectrul „foamei“ e pomenit de mai multe ori, ar putea fi realizabil. Probabil ca nici nazisti nu credeau, nici una, nici alta, dar 1933, boicotare economiei germane fragile de catre evreii din SUA a fost perceputa ca o declaratie de razboi si radicalizarea si-a urmat cursul ascendent, culminand in vreme de razboi cu holocaustul. Totusi evreii germani emigrau civilizat, nu ca cei din est, pana in 1939. In memoriile sale istoricului Fritz Stern, care a emigrat cu familia un an inainte de razboi, pomeneste de venirea mobilei in USA ca de un eveniment normal, chiar si a frigiderului electric, de nefolosit pe noul continent.

XY: Sa nu pui “caruta inaintea cailor”! Primii care au inceput boicotul evreilor au fost nazistii, deci “ramanerea fara evrei in mod civilizat” a fost exclusa din capul locului: devastarea magazinelor, baterea copiilor care se duceau sau reveneau de la scoala, blocarea de catre brutele SA a intrarii in magazinele evreiesti au premers preluarea puterii de catre nazisti. Totul ar fi fost acceptabil dar ca principala problema e ca nazistii voiau sa renunte la dreptul roman! Ca si cum dreptul din secolul XX se reduce la dreptul roman(o-catolic)! ca si cum revolutia franceza si codul Napoleon nici n-au existat! Luam 1000 de ani de evolutie si istorie si ii eliminam ca sa ne iasa teoria ca totul decurge de la Vatican!

VR: Dorinta nazistilor de a inlatura dreptul roman si a-i persecuta pe evreii e cea mai clara dovada ca erau provinciali antiintelectuali, ca programul lor era sortit esecului ab ovo, de aceea nici nu erau luati prea in serios. In mod normal, atat dreptul roman cat si evreii intelectuali internationali si-ar fi continuat existenta milenara in Europa Centrala, dar a venit razboiul mondial provocat cu multa maiestrie de Churchill si Stalin, si totul s-a prabusit in afara de dominatia anglo-mozaica in vest si cea ruso-sovietica in est pana in 1989. Imperiul German II si II sunt istorie, UE e viitorul.

XY: Nu boicotul nazist a fost raspunsul la cel european sau mondial (slab, de altfel, interesele marelui capital nu tin cont de morala – conteaza legea plusvalorii) ci invers. Iar asasinarea unul consilier de grad IV al ambasadei germane la Paris e de acelasi tip cu incendierea Reichstagului – manipularea unor oameni slabi de minte cu anumite atitudini resentimentare(van der Lubbe, Grinszpan – in cazul 2) pentru atingerea unui scop formulat dinainte, nu ca reactie (interzicerea opozitiei in primul caz, trecerea la represalii accentuate in cazul al 2-lea). Rezumand: despartire civilizata inseamna: segregare, boicot, legi rasiale?

VR: Greu acuma de spus, ce a fost la inceput, gaina sau oul, important e ca Imperiul German II si III era considerat un concurent periculos, atat de imperialismul franco-anglo-american, cat si de cel ruso-sovietic. Atat Kaiser-ul, dar mai ales Führer-ul erau incapabili sa faca fata amenintarilor din vest si est, si cu atat mai putin sa creeze o stabilitate in Europa. Rezultatul: 100 de milioane de victime: evreii, germanii, rusii, anglo-saxoni, francezi, romanii, polonezii, cehii, sarbii etc. In acest context nu e de mirare ca exista o multitudine de teorii conspirationiste, minciuni si falsuri.

XY: De cand e Rusia Sovietelor in partida razboinica? Ce e aia Focus? Ideea folosirii contradictiilor sistemului capitalist e argumentul lui Lenin pentru a explica victoria (surprinzatoare chiar si pentru el) a Revolutiei din Octombrie. Conform teoriei marxiste, revolutia trebuia sa inceapa in tari avansate, cu clasa muncitoare organizata (sindicate, cooperatie, partid muncitoresc de masa), cel mai probabil Anglia, si sa se extinda la scara mondiala. A iesit altfel – a inceput in “veriga cea mai slaba” si nu s-a putut extinde, intervenind “stabilizarea relativa” (termen al Kominternului de la unul din congrese – 1923 sau 1924). A urmat conceptul “constructiei intr-o singura tara” dar care nu elimina internationalismul insa il trecea pe planul II. De aceea URSS nu s-a implicat prea tare nici in China, nici in Spania. Si unde e aici “panslavismul” si „panortodoxia”, cand toate conceptele vin din marxismul clasic pe care il urmau si Lenin si Stalin?

VR: Stalin este castigatorul razboiului in urma caruia a creat cel mai mare imperiu din istorie, mai mare decat a lui Ghingis Kahn, din Berlin pana la Marea Japoniei. Marxism-leninismul era pentru el o teorie, strategie de dezvoltare occidentala si acelasi timp o platosa ideologica antioccidentala. Misiunea internationalista a Moscovei era a celei de a treia Roma, care-si masca panortodoxia si panslavismul in lupta de eliberarare a clasei muncitoare din intreaga lume.

XY: Care era, ma rog, partida pacii din Germania nazista? In lantul Reocuparea Ruhr-ului (1935), interventia in Spania, de partea lui Francom (INAINTEA APARITIEI BRIGAZILOR INTERNATIONALE) – (1936), Anschluss (1938 martie), ocuparea regiunii sudete (septembrie 1938), dezmembrarea si ocuparea intregii Cehoslovacii (martie 1939) tu vezi ceva pacifist? Eu ii vad pe nazistii agresori si pe conciliatorii occidentali (ei vor fi fost “partida pacii”?) care sperau un singur lucru: sa ajunga sa ciocneasca Germania cu URSS si epuizarea ambelor sa le asigure dominanta si statu-quo-ul. Aici Chamberlain si Churchill gandeau la fel. Altminteri, de ce au dat garantii Poloniei, dar nu si celor pe care azi ii iubesc atat – Statelor Baltice? Nu ca sa-i arate lui Hitler calea: pe acolo o luati – Drang nach Osten! Si cand, in ceasul al 12lea, inainte de „pactul Ribbentropp-Molotov” URSS a propus un pact de asistenta mutuala, s-a trimis la Moscova o delegatie de functionari de rangul IV, cu vaporul, drumul durand 3 saptamani, cu propunerea ca la comandamentul unit Anglia sa vina cu o divizie, Franta cu 5 (sau 8, tot aia e) si URSS cu 160? Nu vede si un orb care-i scopul? Furia contra “pactului” e de fapt furia ca au fost pacaliti. Cat priveste rolul Romaniei si Poloniei, sa ne referim la Cehoslovacia in 1938, inainte de Munchen. URSS s-a aratat dispusa, conform pactului de asistenta mutuala URSS-Cehoslovacia, sa ajute militar aliatul cehoslovac. Dar… nu aveau granita comuna iar cele doua tari susmentionate (una catolica si una ortodoxa) au refuzat dreptul de trecere, desi cel putin Romania avea obligatia, conform Micii Antante, sa ajute o tara aliata. Unde e ortodoxia/catolicism aici? Mai degraba e opozitia in numele apararii proprietatii private a marelui capital pe care Germania nazista o accepta iar URSS voia sa o demoleze. Oricum nici o “partida a razboiului“ nu a manipulat Polonia si Romania. Tarile astea doua si-au ales singure calea. Ba polonezii au declarat ca prefera sa fie sclavii Germaniei decat aliatii Sovietelor. Le-a fost bine, nu-i asa? Cine uita istoria sau o rescrie dupa cum ii convine e condamnat sa o retraiasca – si inca “wie es eigentlich gewesen”!

VR: Multumesc, si cred ca suntem in pragul multor surprize legate de acest subiect.

—————————————–

Viorel ROMAN

Consilier academic la Universitatea din Bremen

1 septembrie 2017

www.viorel-roman.ro

Duminică, 27 august, într-o zi autentică de vară, în primitoarea curte a domnului Viorel Pop a avut loc un eveniment deosebit, lanarea revistei trimestrială de cultură „Clepsidra de cristal”, anul IV, numărul 14, iunie 2017, (colectivul redacţional format din Aurel Jentea, Angelica Cristescu şi Emil Crâncău) şi romanul istoric „În umbra lui Shakespeare” de Walter Ubelhart în prezentarea scriitorului dr. Nicoară Mihali.
Atmosfera a fost întreţinută încă de la început de solistul de  muzică folk Dorel Moldovan, un împătimit al naturii şi frumosului, care are mulţi adepţi în rândul comunităţii locale şi băimărene.
În numărul 14 al revistei semnează: Mihai Trifoi, Nicolae Dumitru, dr. Nicoară Mihali, Georgeta Cedică Robu, Gheorghe Olteanu, Viorel Pop, Ioan Potop, Alec Portase, Doina Ioana Poduţ, Pamfil Bilţiu, Dragomir Ignat, Olimpia Mureşan Cioica, Aurel Pantea, Dorina Maria Raica, pr. Radu Botiş, Smaranda Iuga şi elevii Nikola Boros, Crista Bihari.
Ca să vă stârnesc curiozitatea am să citez din eseul lui Nicoară Mihali „Cu maimuţa la DNA” : „ Toată pleava unei şcoli de elită ne-a făcut de ruşine. Cum să mai ieşi în lume şi să spui că ai muncit şapte ani la o teză de doctorat? P l a g i a t o r i i  au compromis această naţiune până ce indivizi cu patru clase te întreabă dacă eşti pe drumul lui Ponta sau pe cel bătătorit de Kovesi. Scrisorile cu cap de mort de la Autoritatea Financiară se trimit zilnic către ţară. Serviciul secret desface zilnic corsetul târfelor de pe variantă. Toţi falsificatorii de adevăr ajung în Parlament.”
Despre romanul „În umbra lui Shakespeare” de Walter Ubelhart a vorbit autorul, care i-a mulţumit public scriitorului Nicoară Mihali pentru că l-a încurajat să scrie iar succesul de care s-a bucurat cartea îl face să se gândească serios la o continuare a romanului.
„În umbra lui Shakespeare” este un roman care-l are ca personaj principal pe Johannes Banfi Hunyades din Baia Mare, cu acum un jumătate de mileniu în urmă. Personajul nostru se afirmă în cercurile alese din Londra, ajungând, se pare, apropiat marelui William Shakespeare.
Tot acasă la Alina şi Viorel Pop a avut loc Expoziţia de pictură a profesorului Ioan Drăghici despre care au vorbit laudativ Viorel Pop, Dragomir Ignat şi artistul plastic Mihai Tirică.
A fost o duminică de sfârşit de august în care literatura, muzica şi pictura au fost în prim-plan. Bunul simţ, cuvintele alese şi bunătăţile culinare oferite de către gazde la sfârşitul manifestării ne-au făcut să ne simţim doriţi şi importanţi la Tăuţii Măgherăuş şi să promitem revenirea cu ocazia unui nou număr al „Clepsidrei de cristal”.

Situația este a unui sistem al corupției, organizat și exclusivist. Regulile și procedurile nu îngăduie decât prezența celor corupți sau dispuși la corupție. Nu este posibilă existența sau supraviețuirea unui altfel de reprezentant. Recrutarea se face exclusiv dintre “neamurile proaste”; indivizi fără cultură, fără respect pentru tradiție, fără rădăcini.Tipul perfect este “tzoapa”. Indivizi care apreciază nu calitatea unui covor ci numărul lor, nu frumusețea unei case ci mărimea ei, nu gustul bucatelor ci cantitatea, nu frumusețea locurilor ci agitația geografică fără rost. Semnul sub care stau este “alternativa”, schimbarea: de la nume la, tratamentul fizic. În esență stau sub semnul magiei și provizoratului; șarlatani și fraude se încred doar în șarlatanie. La caz se duc la vrăjitoare, de regulă tziganca.Tzigania îi atrage căci sufletește îi aparțin. Aparțin ca “gen” nomadismului” și de aceea iubesc tzigania și i se identifică și ea li se potrivește…În cel mai bun caz sunt produse de mahala sordidă. Vicleni peste măsură, căci în cazul lor efectiv a îi numi “inteligenți” ar fi vorba de ocară, au adoptat rapid “corectitudine politică”. Ei nu sunt “naționaliști”, Doamne ferește, sunt deja internaționaliști, îl iubesc pe Soros (de fapt, de le-ar fi îngăduit nu ar înceta să îl sărute sub coadă), și gata să #rezist. Niște farsori penibili care în trei cuvinte fac patru greșeli de ortografie. Așa zisa “credință” este manifestare în superficialitate; credința lor este în descântec tzigănesc. Vorbesc de cinste și trăiesc din furt, fără bătaie de cap. Tot ce ține de ei este descris superlativ, de la râzgâiați obraznici la neveste cu suflet de curve, nu își văd urâțenia, prostia. Insulta ce este autentic și au darul poalelor în cap. De fapt sunt o parodie a neo-ciocoiului, sunt sub el. Neo-ciocoiul caută să imite pe Boier. Tzoapa nu mai poate nici atâta. Iși număra banii și își șterge mucii cu mâna. Produs al vremii de tranziție și al apei tulburi, năpasta unui Neam. În urma lui rămâne pustiul. Nu are respect, nu are recunoștință, pretinde că are “păreri” și de fapt are doar capul gol și instinct de găinar. Sunt instalați în fruntea bucatelor și nici nu își dau seama că sunt o masă de manevră și anexa a mai largii categorii a “imbecililor utili”. Rolul care le-a fost hărăzit, de cei care controlează marile dezastre, este să distrugă, să maculeze. La capătul acestei meniri vor fi șterși ca o fecală putredă și aruncați în coșul cu gunoi. Sunt doar un instrument al marelui întunerec. Dar măcar un lucru îl știm sigur, acest întunerec nu va birui căci va fi sfâșiat de Lumina care ne rămâne singura nădejde.
———————————-

Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA
la

3 septembrie 2017

IN MEMORIAM Arturo Corcuera

Fabula ceasului cumpărat la Praga

 ***

Orele poartă deja veștmânt din numere
Luis de Góngora

Pasăre cu ciocul alungit, minutarul. Se-aseamănă cu o pasăre colibri.
Dă roată pe foaia de porțelan, e prizonier, fixat în perete.
Secundarul îi merge pe urmă, ca un pui golaș, nou născut.
Acele acestea ne numără orele, îmbrăcându-le-n strai din cifre romane.
Ne zic cum viața se trece și cum bătăile ei, la fel, se opresc,
ca niște inimi de oameni.

Arturo Corcuera, 1935- 20.8.2017, Peru
Traducere Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

Pájaro de alargado pico el minutero del reloj. Semeja un colibrí. / Gira en plano de porcelana, cautivo en la pared.
Lo sigue el segundero, polluelo desplumado, recién nacido. / Juntos señalan las horas vestidas de números romanos.
Nos dicen que la vida pasa y que sus pulsaciones también detienen como el corazón de los hombres

Arturo Corcuero și Germain Droogenbroodt la Festivalul Internațional de Lirică
Mihai Eminescu, din Craiova, România, 2015

 

Daris Basarab alias Boris David

 (n. 10 mai 1929, Ismail – d. 1 septembrie 2015, București)

Dor de…

 

Dor de dorurile mele

Dor de ducă, dor de mare

Dor de viaţă şi de soare

Şi de tine, printre ele.

 

Dor de clipe-n care stele

Dăruiam fără de preget

Dirijând dintr-al meu cuget

Sensul gândurilor mele.

 

Azi de caut prin sertare

Câte-un dor din cele multe

N-am cui cere să le-asculte…

 

Nu că nu ar fi în stare

Dar  mă tem că-s doar a mele

Şi deci nu au căutare…

 

28 mai 2013

 

De ce-ai plecat?!…

 

De ce-ai plecat, de ce-ai mai fi rămas?!

Mă-ntreb nedumerit de ce se-ntâmplă –

S-a întâmplat ceva ce eu nu ştiu?

Sau, poate, ce ai vrea, nu pot să fiu?

 

Şi-atunci, să înţeleg că-i rămas bun?

Ceva ce-i greu să spui simplu-n cuvinte? –

Tăcerea-i arma care-n linişte

Ucide uneori clădind morminte.

 

Dar mâna poposită-n palma mea?!

Eu n-am lăsat-o liberă să plece!

De ce ai hotărât, tu, pentru ea?!

Mă-ntreb şi mă frământ cât zece…

 

4 iunie 2013

 

Tăcerea

 

O fi tăcerea poleită

Cu aur galben, auriu,

Dar ce nu ştiţi e că ascunde

Dureri ce vin dintr-un pustiu.

 

Pustiul care nu se vede

Oricât ai fi de străveziu –

Zâmbeşti, glumeşti, dar ceva plânge

În sufletul ce încă-i viu.

 

Căci nu se moare pe nespuse,

Chiar dac-ar fi mult mai uşor –

De ce ţi-e dat nu ai scăpare,

Tăcut, tu strigi, de ce ţi-e dor.

 

Şi-aşa-n tăcere poţi ascunde

Ce din orgoliu-l tot păstrezi –

Lăsând să treacă, a câta oară?!

Ceva ce nu mai vrei să vezi…

 

4 august 2013

 

Ai apărut…

 

Ai apărut în viaţa mea

Târziu, aş spune-n miez de noapte,

Când nu aud a vieţii şoapte,

Şi nu mai văd lumina ta.

 

Eu mă îndrept înspre o taină

Ce n-o-nţelege nimenea –

Şi eu mă-ntreb ce-o fi cu ea –

Unde dispare viaţa-mi faină?!

 

Tu, te prefaci a nu-nţelege,

Ce cred că toţi au înţeles –

Din tot ce spui, bine-nţeles,

Eu ştiu, ce-n fond, se va alege.

 

Şi-aşa îmi umplu drumul greu,

Cu doruri din făptura-mi toată –

Dar vine-o rază, deodată,

Trezind ce-a fost, doar, visul meu…

 

28 septembrie 2013

————————–

Boris David (Daris Basarab)

(Din volumul care mi-a fost dedicat, Postume vii, Editura Mușatinia, 2014)

https://www.scribd.com/document/192572082/Postume-vii-Daris-Basarab

http://www.darisbasarab.com/centru/tandem.pdf

 

 Veșnica sa pomenire!

1 septembrie 2017

 

 

,,Nu-mi reproşez nimic din acest fel de a fi, nici cu gândul la trecut, nici la ceea ce sunt astăzi. Mereu în sufletul meu a fost tumult şi nu mai am timp să scap de el. Când voi ajunge Dincolo, voi avea destul timp să mă analizez, convins, mai mult ca oricând, de faptul că sufletul nu moare niciodată. Deci: Avanti Boris, Poessis Cossa!, ca într-o revoluţie made in Italia”. (Boris David)

„N-a fost să fie…”, prietene! Aşa cum afirmai odată, este foarte greu de a scrie despre un prieten la trecut. Ştiu că ai fi dorit să-ţi respecţi promisiunea făcută Margaretei… De a nu pleca încă… Şi ai plecat… Strigătul tău a fost auzit. Îmi paralizaseră toate simţurile când intuisem ce va urma. Ce ne-a apropiat? Totul! Tu un basarabean dezrădăcinat, eu o fiică de bucovineni pribegi. Demni şi curaţi ne-am luptat cu viaţa, păstrându-ne credinţa: „Nihil sine Deo!” (Nimic fără Dumnezeu!)

***
Boris David (cu pseudonimul literar – Daris Basarab) s-a născut în Basarabia, în oraşul port la Dunăre, Ismail, la 10 mai 1929. Frământat de prezent, este cu gândul la cum „a fost”, străduindu-se să se adaptez la „cum este”…şi-a făcut, cu încăpăţânare, un modus vivendi al său. Sentimental, visător, sclav al propriei poezii, veşnic îndrăgostit, „de cursă scurtă”, aşa cum afirma în ultima vreme, a beneficiat de un mediu artistic deosebit, în care s-a complăcut spre surprinderea prietenilor din activitatea sportivă. Aici s-a ascuns, de fapt, adevărul despre refuzul său de a se opri la vreo disciplină cu profesionalism. „Am fost, şi am rămas un amator, precum cei din arta naivă, dacă mi-e permisă comparaţia. Am cules, în sport, ca şi în poezie, informaţia primară, am stors-o după capul meu şi, în multe privinţe autodidact”…

Prietenul său din tinereţe, Titus Popovici (scriitor şi scenarist român, membru corespondent al Academiei Române), apreciind calitatea versului şi cea de comentator, i-a sugerat un pseudonim, Daris, luând din nume şi prenume începutul şi sfârşitul. După mulţi ani, a mai adăugat un Basarab. Boris David, ca brav basarabean, bolnav de românism, s-a identificat cu versul său, strigându-şi dorul prin cânt, tânjind după Ismail. Şi-a urmat drumul, remarcându-se în toate domeniile. În anul 1941, la 12 ani, aflat cu familia sub ocupaţie sovietică, scapă dintr-o coloană de deportaţi. Războiul de eliberare se termină greu pentru basarabeni care, în 1944, sunt nevoiţi să ia drumul pribegiei. Un lung şi istovitor periplu prin oraşe din România: Călăraşi, Râmnicu Sărat, Beiuş, Oradea, se încheie în Cetatea Episcopală, unde, sub protecţia, încă influentă a episcopului de Oradea, familia este ferită de urmăririle Comisiilor mixte de repatriere. Studiază la Liceul Emanuil Gojdu din Oradea. Urmează apoi la Universitatea Politehnică din Timişoara, Facultatea de Chimie Industrială, absolvind în anul 1954. Munca în cercetare i-a adus cele mai mari satisfacţii. Dosarul politic a fost o piedică în calea ascensiunii lui în domeniul universitar. Dar, brevetele de inventator certifică calitatea şi pregătirea chimistului Boris David.

A lucrat la Compania naţională a Uraniului ca inginer chimist din 1954, unde s-a dedicat cercetărilor din domeniul metalelor rare şi radioactive realizând câteva invenţii şi inovaţii (împreună cu un colectiv de cercetători) şi numeroase lucrări de specialitate, comunicări ştiinţifice. A lucrat ca inginer chimist în prospecţiuni geologice în: Algeria (1972), Tanzania (1975) şi Mozambic (1977-1978). Dragostea sa pentru Africa nu s-a stins niciodată. „AFRICA – DRAGOSTEA MEA” – ne mărturiseşte autorul la începutul volumului Dor de ducă încă de la început. Boris a prins gustul „vieţii de hoinar”… iubind natura, călătoriile. În paralel, continuă visul din adolescenţă, scriind poezie şi proză.

Pentru Boris David alias Daris Basarab volumul „N-a fost să fie…” a rămas un roman neterminat. O plecare grăbită şi neaşteptată, acum un an, de 1 septembrie 2015. „N-a fost să fie…” . „La 85 de ani, am adunat destule „momente critice” şi nu ştiu dacă încercând o mediere a lor, aş putea ajunge la o definiţie cuprinzătoare a stării sufleteşti care te cuprinde”, afirma în ultimul său interviu, consemnat de doamna Emilia Ţuţuianu.

Nu ne-am întâlnit niciodată, decât prin puterea cuvântului, legaţi de acelaşi dor, Basarabia şi Bucovina. Un prieten rar. Îmi lipseşte… A fost şi va rămâne printre puţinii prieteni dăruiţi într-o viaţă de om. Dispar chipuri dragi, oameni pe care i-am preţuit… Ne-am cunoscut prin intermediul prietenului comun, Mihai Rădulescu, scriitor de beletristică, istoric al detenţiei române sub comunism, armenolog, cercetător al artelor plastice şi editor, una dintre marile personalităţi ale culturii române din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea. „Istoria literaturii române de detenţie“, cartea care îl consacră pe Mihai Rădulescu în spaţiul istoriei noastre literare, este şi prima carte de acest gen pentru istoria noastră, nu numai literară, ci şi aceea a civilizaţiei. După plecarea din lumea aceasta, a profesorului Mihai Rădulescu, după o perioadă de ani de suferinţă, în ianuarie 2009, împreună cu Boris şi Monica Levinger, am încercat să-i păstrăm „neîntinat” crezul: „Un popor fără istorie nu poate rezista în înfruntarea cu viitorul”. Acest crez le-a insuflat celor doi prieteni, Boris şi Mihai, puterea de a răzbi în viaţă, măcinaţi de adevăruri ce se doresc uitate. Am găsit înţelegere în presa internaţională pentru a-l aduce în memoria colectivă pe cel care, Experimentul Piteşti sau Fenomenul Piteşti i-a schimbat destinul.

În discuţiile private, am descoperit în Boris, un suflet răzvrătit, uneori un rebel sentimental. Un model de soţ şi părinte. Un prieten cum rar îţi este dat să întâlneşti într-o viaţă de om. Trecea printr-o suferinţă care mă marcase şi pe mine… Nimeni nu poate să înţeleagă ce este în sufletul unui om, ce poartă cu el boala secolului… Întrebări curioase de genul… „sunteţi bine, aveţi loc…?” Da, sunt bine, suntem bine! Am avut grijă ca din acest punct de vedere, să-i ocup mintea lui Boris prin provocări directe. Am dorit să-i dau încredere şi putere de a depăşi boala cu seninătate, pe unde de vers, prin poeme personalizate… A fost o luptă pentru VIAŢĂ! I-am prezentat oameni minunaţi, care între timp i-au devenit prieteni. Actorul Florin Nan, poetul Eugen Emeric, dar cea mai implicată s-a dovedit a fi editoarea şi poeta Emilia Ţuţuianu.

Prozator, Boris David alias Daris Basarab, s-a făcut remarcat prin volumele sale „Povod” şi „Ecvestra” , volume ce au atras multe ecouri în ţară şi străinătate. Pentru Boris tăcerea a avut glas, „între sunet şi lumină”, povara anilor l-au făcut nostalgic deşi fiorul tinereţii sufleteşti l-am regăsit mereu. Poemele sale reflectă viaţa aşa cum o percepe poetul, un îndrăgostit de Eminescu, un păstrător al anilor de pribegie. Acid şi critic, purtând încă durerea pentru BASARABIE, Ţară râvnită, Ţară sfârtecată… Prin Editura Muşatinia din Roman, Boris s-a dovedit prolific în creaţii, bucurându-se de noi apariţii şi ecouri pe măsură. Volumul de poeme „Postume vii”, ce îmi fusese dedicat, m-a copleşit. Un dar unic, un dar de suflet aşa cum şi Boris pentru noi toţi a fost un dar ceresc.

Cum aş putea uita grija de care m-am bucurat în urma unui infarct? Îi simţeam tristeţea şi ne trimiteam câte un semn…! Doar un semn de exclamare… Şi totuşi, intervenţia pe cord m-a schimbat… O schimbare pe care nici eu nu o înţeleg… M-am închis în mine, am refuzat să mai scriu. Totul a fost interpretat… Şi Boris şi Emilia au suferit în tăcere… Am fost poate nedreaptă…

Plecarea lui Boris, mi-a marcat mai mult sufletul… Emilia şi Dorin, au fost prezenţi până în ultima clipă, la marea despărţire. Un gest nobil faţă de un prieten nobil… Mulţumesc celor care s-au implicat şi se implică la pomenirea lui după tradiţia ortodoxă… Boris David, nu poate să fie uitat! Cărţile şi descoperirile sale unice îl vor situa pe Basarabean alături de românii de frunte. Modestia şi demnitatea lui sunt remarcabile. S-a pregătit pentru viaţă, în felul său optimist, pentru a nu ceda disperării în faţa nereuşitelor şi a continua senin drumul omului încrezător în destinul său. Pentru el „nereuşita” era trecut, iar visul Dorului era viitorul de neoprit… Avea un simţ al umorului dezarmant. Unchiul Alex îl învăţase multe…

Boris David a devenit de curând, membru al Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova, anunţul fiind făcut de Preşedinta-fondatoare a acestei uniuni, poeta Diana Ciugureanu-Zlatan. La 1 septembrie 2016, sunetul clopotelor s-a transformat în rugă. Rămas bun, dragul meu prieten… Acum, eşti împreună cu cei plecaţi întru viaţă veşnică.
Nu te vom uita, BORIS DAVID!
———————————-
Mariana Gurza
Timişoara
1 septembrie 2017

***

Creaţii literare
Povod, Editura Semne, Bucureşti, 2004;
Ecvestra, Editura CONPHYS, Bucureşti, 2007;
Postume vii, Editura Muşatinia, Roman, 2014;
Dor de ducă, Editura Muşatinia, Roman, 2014;
Rugul creaţiei – Nicolae Otto Kruch, Editura Muşatinia, Roman, 2014;
Primăvara sunetelor, Editura. Muşatinia, Roman, 2015;
Mai multe creaţii http://www.darisbasarab.com/

Cercetare ştiinţifică

Inovaţii şi invenţii:
Ing. David Boris, Fiz. Nichita Irina, Teh. Indrei Maria – Analiza spectrogeochimică, Certificat de Inovator Nr. 17/26.01.1963, TPEM, Bucureşti RO;
Ing. David Boris, Chim. Văcariu Vintilă Teodoru, Teh. Anghel Elena – Determinarea colorimetrică a uraniului din soluţii de tributilfosfat. Certificat de Inovator Nr. 3/25.10.1972, MMPG, TMR, Bucuresti RO;
Ing. Boris David , Ing. Gheorghe Filip, Chim. Vintilă Teodoru Văcariu şi Cornel Eftimescu. Procedeu şi instalaţie de extracţie continuă a uraniului. Brevet de Inventator Nr. 60714/13.12.1974, Bucureşti RO;
Chim. Vintilă Teodoru Văcariu şi Ing. Boris David . Procedeu de obţinere a monocarbonatului de uranil. Brevet de Inventator Nr. 59085/07.01.1975, Bucureşti RO;
Dr. Ing. Ioan Niederkorn, Chim. Vintilă Teodoru Văcariu, Ing. Dan Georgescu, Ing. Carol Matyas, Ing. Boris David , Ing. Gheorghe Circo, Ing. Nicolae Frăţilă, Chim. Rozalia Mathe, Ing. Ileana Iorga. Procedeu de valorificare complexă a unor minereuri de metale rare. Brevet de Inventator Nr. 99378/20.11.1979, Bucureşti RO;
Ing. Boris David , Chim. Rozalia Mathe. Procedeu de extracţie a elementelor radioactive şi rare din soluţii sulfurice complexe. Brevet de Inventator Nr. 77379/30.05.1981, Bucureşti RO;
Ing. David Boris, Chim. Mathe Rozalia. Procedeu pentru recuperarea din jarositul potasic a SO3, Fe2O3 şi a K2SO4 ca atare, sau convertit în Na2SO4 şi KOH. Brevet de Inventator Nr. 82155/22.12.1982, Bucureşti RO;
Ing. Filip Gheorghe, Ing. Bejenaru Constantin, Ing. David Boris, Dr. Ing. Tătaru Sever, Chim. Văcariu Vintilă Teodoru. Procedeu de recuperare a uraniului din ape reziduale uranifere. Brevet de Inventator Nr. 87604/25.03.1985[3], Bucureşti RO;
Ing. David Boris, Ing. Filip Gheorghe, Dr. Ing. Tătaru Sever, Ing. Vasile Constantin, Chim. Văcariu Vintilă Teodoru. Procedeu de eliminare şi recuperare a uraniului din ape reziduale uranifere. Brevet de Inventator Nr. 118948 B1/30.04.2004, Bucureşti RO. Medalia de Argint la Salonul Internaţional de Inventică ECOINVENT 2005, Iaşi RO[4][5].

Publicaţii şi comunicări ştiinţifice:
V. Cocheci, B. David. Studiul asupra condiţiilor optime de obţinere a cărbunelui activ din coji de seminţe de floarea soarelui. Comunicări Ştiinţifice şi Tehnice. Institutul Politehnic Timişoara. Anul II, 1956;
Ing. David Boris şi Fiz. Irina Nichita. Aplicarea analizei spectrale de emisie în prospecţiunile geochimice. Revista Minelor, Vol. XIV, 8, 370-373, Bucureşti 1963;
V. Patriciu, M. Olteneanu, N. Bonciocat, B. David. O nouă metodă pentru determinarea cantitativă şi corelarea depunerilor de săruri de potasiu şi magneziu.Revista Minelor, Vol. XV, 9, 455-459, Bucureşti 1964;
B. David. Metodă modernă de analiză a materiei prime minerale. Analiza Spectrală de Emisie. Revista Minelor, Vol. XVI, 4, 155-160, Bucureşti 1965;
B. David, Gh. Filip, S. Tătaru. Comportarea unor schimbători de ioni fabricaţi în RSR în condiţiile hidrometalurgiei uraniului. Simpozionul privind Sinteza, analiza şi utilizarea schimbătorilor de ioni. C.C. Victoria, 24-25 Noiembrie 1967;
V. Ianovici, I. Măldărăscu, B. David şi Irina Bratosin. Quelques particularites concernant les teneurs en certains elements-traces dans les volcanites des Carpates Orientales. Revue Roumaine de Geologie. Tome 12, 1, 3-26, Bucharest 1968;
C. Udrescu şi B. David. Utilizarea lăţimii liniilor spectrale la determinarea Litiului în roci. Metrologia Aplicată. Vol. 15, 2, 75-79, Bucureşti 1968;
B. David. Analiza Spectrală a Componenţilor Majori din Rocile Silicatice. Revista de chimie. Vol. 19, 9, 536-541, Bucureşti 1968;
Boris David, Mihai Olteneanu. Analize de laborator utilizate în practica geologică. Editura Tehnică. Bucureşti 1968[6];
B. David, Gh. Filip, S. Tătaru. Comportarea unor schimbători de ioni fabricaţi în ţară în condiţiile hidrometalurgiei Uraniului. (I) Revista Minelor, Vol. XIX, 1, 24-29, Bucureşti 1968;
B. David, Gh. Filip, S. Tătaru. Comportarea unor schimbători de ioni fabricaţi în ţară în condiţiile hidrometalurgiei Uraniului. (II) Revista Minelor, Vol. XIX, 4, 150-153, Bucureşti 1968;
B. David, Gh. Filip, V. Văcariu şi S. Tătaru. Extracţia Uraniului cu Tri-n-Butilfosfat. Revista de Chimie, Vol. 19, 8, 459-463, Bucureşti 1968;
S. Tătaru, Gh. Filip et B. David. L’adsorption de l’Uranium par les resines echangeuses d’ions en presence du Ferocyanure. Revue Roumaine de Chimie. Tome 13, 4, 429-436, Bucharest 1968;
S. Tătaru, B. David et Gh. Filip. L’adsorption de l’Uranium par les resines echangeuses d’ions en presence du Permanganate. Revue Roumaine de Chimie. Tome 13, 6, 787-791, Bucharest 1968;
Constanţa Udrescu, B. David şi Viorica Mândroiu. Determinarea rapidă a Sodiului şi a Potasiului în roci, utilizând lăţimea liniilor spectrale. Revista de Chimie, Vol. XX, 3, 243-249, Bucureşti 1969;
S. Tătaru, Gh. Filip şi B. David. L’adsorption de l’Uranium par les resines echangeuses d’ions en presence du Chlorate et du Perchlorate. Revue Roumaine de Chimie. Tome 14, 5, 599-604, Bucharest 1969;
B. David, V. Văcariu, Gh. Filip. Studiul reextracţiei Uraniului din soluţii de Tributilfosfat. Consfătuirea Tehnico-Ştiinţifică „Posibilităţi de valorificare a minereurilor radioactive din RSR”. CNIT, CEN, MM, 8-9 mai 1969, Bucureşti;
V. Văcariu, B. David, Gh. Filip. Metode de control analitic a proceselor de purificare a Concentratelor Chimice de Uraniu. in hamacul din spatele curtii; Consfătuirea Tehnico-Ştiinţifică „Posibilităţi de valorificare a minereurilor radioactive din RSR”. CNIT, CEN, MM; 8-9 mai 1969, Bucureşti;
V. Văcariu, B. David, E. Anghel. Aplicaţii ale metodelor fizico-chimice de analiză în industria Uraniului. Conferinţa Republicană de Chimie-Fizică Generală şi Aplicată. 1-4 septembrie 1970, Bucureşti;
S. Tătaru, B. David et Gh. Filip – L’adsorption de l’Uranium par les resines echangeuses d’ions en presence des anions SO4. Revue Roumaine de Chimie. Tome 16, 4, 625-630, Bucharest 1971;
Dr. Ing. S. Tătaru, Ing. I. Niederkorn, Ing. E. Jude, Ing. B. David, Chim. A. Andronescu, Ing. S. Bojin. Tehnologia complexă de prelucrare a unor minereuri Uranifere cu caracteristici mineralogice diferite. CNIT, MMPG, CSEN. A II-a Consfătuire Tehnico-Ştiinţifică: Stadiul actual al cercetărilor în domeniul aplicării tehnicilor nucleare în prospectarea minereurilor radioactive, construcţia de aparatură geofizică. Oraş Dr. Petru Groza, 14-16 octombrie 1971;
B. David, S. Tătaru, V. Văcariu. Recovery of Uranium from Mine Waters. The 3rd Symposium on Ion Exchange. Hungarien Chemical Society, Budapest Balatonfüred, 1974;
Tătaru S., Bojin S., Matyas C., David B., Anastase H., Balog A. Reducerea poluării radioactive la complexul de sortare a minereurilor de Uraniu. Simpozion „Probleme de radioprotecţie la extracţia şi prelucrarea minereurilor radioactive”. MMPG, CMMN, Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Minereuri şi Metalurgie Neferoasă Baia Mare. Stâna de Vale, 8-9 octombrie 1981;
B. David, Antoaneta Roman, Mariana Nina Oprea. O nouă metodă de dozare fluorimetrică a Uraniului Total din soluri şi roci. Simpozion IMR, aprilie 1988, Bucureşti;
B. David, Raluca Pascal, Mariana Nina Oprea. Purificarea peroxidică a Concentratelor de Uraniu. Simpozion IMR, aprilie 1988, Bucureşti;
B. David, Antoaneta Roman, Mariana Nina Oprea. Dozarea fluorimetrică a Uraniului Total din soluri şi roci. Al III-lea Congres de Chimie. Septembrie 1988, Bucureşti.
Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Boris_David

Şansa şi bucuria de a întâlni un om ales – Boris David – cu realizări exemplare în plan profesional şi un inspirat poet, o asemăn unui curcubeu ivit după furtunile vremii care ne dă încă speranţă în oameni… Refugiat din Basarabia sudică, petrece anii tinereţii la Oradea, iar studenţia la Timişoara, unde o întâlneşte pe cea care va fi aleasa inimii sale – Margareta Kruch.
Cariera profesională îi este încununată de succes la Institutul de metale rare din Bucureşti unde realizează mai multe invenţii şi inovaţii.
În plan literar, ineditele experienţe de pe continentul african, unde a lucrat în cercetare geologică, sunt admirabil povestite în volumul Dor de ducă. Rana dorului de Basarabia sfârtecată ne este dezvăluită în romanul Povod; celelalte cărţi ale sale sunt cărţi de poezie, către care se îndrepta mereu, aşa cum singur mărturisea: ,,nu pot să-mi schimb năravul şi caut mereu un pretext care să mă ducă spre poezie…”.
Un suflet visător, sensibil, în căutarea frumosului şi oamenilor de caracter, aşa rămâne pentru mine Boris David, mereu îndrăgostit de cuvântul scris, care înnobilează caractere, singurul adevăr temeinic al lumii.
Un suflet cald, care te primea cu grație și echilibru în universul său, fără a pretinde să-i întorci gestul. Și nu puteai intra întinat, pentru că emana puritate, onestitate, sinceritate…
Un suflet blând, care a trăit intens fiecare secundă, fiecare eveniment, arzând cu toată ființa şi îndemnându-i parcă pe cei din preajma-i să facă la fel…
Un suflet deosebit, plin de doruri și frământări pe care atât de sublim le-a pus în cuvânt pentru noi, pentru cei ce vor veni, pentru cei ce știu și simt vibrația sufletului în cuvântul scris…
„În sufletele mari viața bate ca valurile în stâncă, și cei mai mulți înțeleg din ele numai nisipul ce cade” spunea atât de frumos Nicolae Iorga.
A fost o bucurie pentru ochii sufletului meu să admir sculptura valului pe stânca Boris și o mângâiere divină pentru tălpile sufletului să calc nisipul prețios al operei sale…
Personalitate remarcabilă, generos în trăiri și acțiuni, aspru cu sine și îngăduitor cu cei din jur, oază de bine, de dragoste sinceră, de prietenie adevărată – așa era omul Boris. A fost prieten cu timpul care i-a oferit bucurii, tristeți, iubire, doruri, dezamăgiri, dar mai ales vremea să trăiască toate acestea. Greutățile le-a privit ca pe obstacole temporare, iar speranța a păstrat-o întotdeauna pentru un mâine mai bun.
Aşa cum remarca şi bucovineanca poetă Mariana Gurza ,,Boris David, nu poate să fie uitat! Cărțile și descoperirile sale unice îl vor situa pe Basarabean alături de românii de frunte. Modestia și demnitatea lui sunt remarcabile. S-a pregătit pentru viață, în felul său optimist, pentru a nu ceda disperării în fața nereușitelor și a continua senin drumul omului încrezător în destinul său. Pentru el ”nereușita” era trecut, iar visul Dorului era viitorul de neoprit… Avea un simț al umorului dezarmant. Unchiul Alex îl învățase multe…”
Cartea de faţă ne destăinuie amintiri din viaţa sa, trăită exemplar alături de iubita sa soţie, Margareta, fiind şi – de ce nu? – o frescă a vieţii sociale din anii comunismului.
Volumul apare postum, la împlinirea unui an de la plecarea lui Boris în eternitate, ca un modest omagiu adus unui prieten de suflet, aşa cum a fost Boris pentru mine…
Dumnezeu să te aibă în paza sa, prietene drag Boris!

—————————————

Emilia Ţuţuianu

1 septembrie 2017