Cuvânt și iubire

„Fie ca Dumnezeu care poate totul, care ştie adevărul să ne facă parte de Basarabia întregită la trupul Ţării.”

(Antonie Plămădeală-Mitropolitul Ardealului)

 

„Chemaţi la cârmă valorile ce stau în umbră, aruncate de puternicii zilei. Daţi Basarabiei drepturile ei. Fiţi demofili şi răsplata vă va fi mare! ”

(Părintele VASILE ŢEPORDEI)

 

Puţina şi superficiala informaţie, fie din rea voinţă, fie din nepăsare, fie din orice altceva, face ca nici organismele europene internaţionale să cunoască adevărul adevărat despre acest sfânt şi străvechi pământ românesc, Basarabia–Vatră Străbună aşezată de Bunul Dumnezeu între Carpaţii Orientali până dincolo de Nistru (Tyras), străvechiul spaţiu traco-geto-dac, privind spiritul, naşterea, limba, cultura, civilizaţia, fiinţa şi vechimea ei, rămânând chiar şi pentru majoritatea basarabenilor aproape o terra incognita.

Străvechiul teritoriu ce se întinde dincolo de Hotin spre nord, reprezintă marginea răsăriteană a milenarei Vetre a daco-geţilor în sânul căreia Basarabia consfiinţeşte teritoriul românesc: ”… cu o imensă întindere, de la Carpații Nordici și mult spre răsărit, până spre Urali și Marea Caspică – era populată în Străvechime și Antichitate, covârșitor, de geți,o uriașă comunitate etnică ce făcea parte din marea națiune matcă a illiro-traco-geto-dacilor.”(conf.univ.dr. Gh.D.Istru, Strămoșii Noștri Reali Geții-Dacii-Tracii-Illirii- națiunea matcă din vatra ” Vechii Europe”. Ed. Mica Valahie, București 2010, p.134)

Atestate arhelogic, primele urme ale civilizaţiei umane se situează în perioada paleoliticului mijlociu, aproximativ 1000.000-100.000 de ani, î. d. Hr, c.f. Dr. Valeriu Matei: Românii de la Răsărit de Prut: Cronologie Istorică în Basarabia Schiţă Istorică şi Culturală, op. cit. p. 129, sau cca. 300.000 de ani cum afirmă I. G. Hâncu în Vestigii strămoşeşti, Chişinău, 1990,p. 5.

Pe terasele din apropierea marilor râuri Prut şi Nistru vestigiile cercetate au scos la iveală bogate staţiuni paleolitice, consemnează Constanţa Dimitriu: Câteva obiecte preistorice găsite în Basarabia în <<Arhivele Basarabiei>>, nr. 4, 1933, p. 292, iar Ion Horaţiu Crişan afirmă că dincolo de cele peste 70 de aşezări şi cele 4 necropole descoperite, ceramica geţilor atât de iscusiţi în arta olăritului se întinde până spre zona Niprului. (I. H. Crişan, Burebista şi epoca sa. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Bucureşti, 1977, p. 283)

Cercetătorii avizaţi consideră că separarea daco-geţilor, ramura de nord de marele trunchi trac s-ar fi petrecut în secolul al VIII-lea î.d.Hr.

 

Drama tuturor popoarelor lumii, ca şi măreţia lor dealtfel, fie creştine, fie necreştine se datorează în mod expres Aristocraţiei mirene şi Clerului, care nu înţeleg că nobleţea lor nu constă în heraldică, în arborele genealogic, în cuscrii, în moşii, în stăpâniri, în comploturi, în compromisuri, în vânzări, în exploatarea celor mulţi, în cumpărări de titluri, în conspiraţii, în trădări, în alianţe-mezalianţe, în uzurpări, în nedreptăţi, în înşelări, în expediţii, în expansiuni, în cruciade, în bancheri, în bănci, etc., ci numai şi numai în slujirea şi iubirea de Dumnezeu şi de Neam, precum şi în cinstirea după merit moral a celorlalte popoare.

Mântuitorul lumii Iisus Hristos, Boierul prin excelenţă cum Îl numea evreul devenit monah, Nicu Steinhardt, Împăratul cosmosului, desfiinţează artistocraţia clădită cu trudă pe orizontală, substituind-o cu Boieria verticală, adică nobleţea ca urcuş evanghelic a virtuţiilor creştine, astfel că şi ţăranul, monarhul, vlădica sau sclavul pot fi boieri întru Hristos, diferenţa făcând-o doar aleasa şi suprema slujire prin suferinţă, rugă, jertfă şi dragostea iubirii lor hristice.

Deci, aristocraţia şi clerul, cel puţin la popoarele creştine, deşi nu sunt scutite nici celelalte seminţii, trebuie să-şi asume rolul Elitei conducătoare, moral, politic, social, cultural, creştin-ortodox, a poporului pentru popor şi co-slujitoare a Neamului întru Dumnezeu. Dinastia conducătoare trebuie să fie cea a virtuţiilor, a spiritului, a slujirii întru Frumos, nu cea a arborelui genealogic sau paradoxal, a ciocoilor-arendaşi parveniţi prin demagogia democrată a doctrinelor politice. În acest fel, în acest sens şi mod de slujire hristică, fiecare naţiune creştină, ar deveni model pentru celelalte popoare, păstrându-şi cu nobleţe naţionalismul său, spiritul-creator, credinţa sa, moşia sa, libertatea sa, cultura sa, tradiţia sa, dreptatea sa, iubirea sa, crucea sa, veşnicia sa, întru Adevărul Învierii lui Hristos, întru mântuirea lor.

Dar, culmea înjosirii şi a stupidităţii, tocmai naţiunile creştine, prin Aristocraţia lor conducătoare şi Ierarhia clerului, mereu avide de putere şi bogăţii, se abat în mod ruşinos, slugarnic, vânzător şi trădător de la menirea boieriei lor ortodoxe, de la nobleţea slujirii lor naţionalist-hristice, cu mult mai revoltător parcă decât toate celelalte naţii necreştine.

Tocmai de aceea, Istoria naţională ca şi cea universală este plină de la un capăt la altul de lupte fraticide, de invazii migratoare, de conspiraţii şi ucideri între principi şi principi, între monarhi şi monarhi, între voievozi şi voievozi pentru sceptru şi coroană, între fii şi părinţi, între părinţi şi copii, între fraţi şi fraţi, între clerici şi clerici, între clerici şi mireni pentru tiară şi cârje, între biserici şi biserici, între primaturi şi primaturi, între biserici şi confesiuni, între cruce şi stea, între cruce şi semilună, între aristocraţi şi aristocraţi pentru blazon şi tron, între ciocoi şi ciocoi, între burghezi şi burghezi pentru putere şi moşii, între proletari şi proletari pentru socialism şi anarhie, între atei, gnostici, sectanţi şi creştini, între intelectuali şi oameni de cultură pentru supremaţia materiei sau a spiritului. Istoria este deci, plină de persecuţii, prigoniri, cruciade, inchiziţii, arderi pe rug, bule papale, indulgenţe papiste, revolte protestante, spânzurători, robi, sclavi, cerşetori, mutilaţi, piraţi, infamii, paparazzi, paparude, obedienţe, audienţe, răstigniri, răscoale, revoluţii, războaie expansioniste, mondiale, urzeli în budoare catifelate, otrăviri regale, pontificale, patriarhale, calomnii, denigrări, uri, violenţe, rulete ruseşti, cazinouri apusene, jocuri de noroc, jocuri de bursă, jocuri de putere, apartheid-uri, ku klux klan-uri, sperjururi, abjurări, caterisiri, profanări, plagieri, trafic de droguri şi de orice, diversiuni diverse, furturi de invenţii, hoţii de inovaţii, ambiţii fără scrupule, manipulări cotidiene, incesturi regale, mirene, clerico-monahale, sisteme pseudo-filosofice, doctrine marxiste, leniniste, staliniste, nihiliste, forţe oculte, masonerii, Internaţionale, plenare, soviete, comisariate, infailibilităţi pontificale, sionismo-rabinice, uniatisme, iredentisme, cămătării, cabareturi, prostituţie civică, politică, case de lux, case de toleranţă, homoxesualitate şi pedofilie clerico-mireană, închisori, temniţe, torturi, înscenări, anchete, supravegheri, gulaguri, crime de castă, omoruri de clan, ucideri dinastice, suprimări ecumenice, genociduri politice, pogromuri, globalizări, panerezii, neoschisme, sindicalisme, mondialisme, neolibertăţi, comunitarisme, neoliberalisme, etc.

Toate aceste înfruntări, înfumurări, confruntări, tulburări, calamităţi, agonii, crize, nedreptăţi, exploatări, mândrii, neajunsuri, prejudecăţi, alienări, sminteli, nebunii patologice, închipuiri-astrologice, magii, citiri în iluzii, în comete, în constelaţii, demofilii, spiritisme, mistificări, macină trupul şi vigoarea unei naţiuni, slăbindu-i sufletul comuniunii sale patriarhale, naţionalist-religioase, a unităţii politice, sociale, a bunăstării economice, făcând-o astfel vulnerabilă, neputincioasă, orfană, frântă şi înfrântă în faţa tuturor năvălirilor şi poftirilor barbare ale duşmanilor din casă şi din afară.

Tot ce a fost bun, curat şi sfânt pe pământul nostru dac le-a luat Cerul ca moştenire.

Aşa s-a întâmplat şi cu Neamul nostru străvechi şi binecuvântat: descendent din prima Familie a lumii, ascendent al marelui Imperiu trac, urmaş al marelui Regat dac, cocon al marilor cnezi, voievozi şi domnitori, odraslă a boierilor şi vlădicilor aleşi, candelă a mamelor iubitoare, luminător al iluştrilor cărturari, stejar al falnicilor ţărani, steag al eroilor, apoteoză legendară, cruce a martirilor, imn al sfinţilor, care a ajuns graţie neunirii spiritual-politice din lăuntru, respectiv a nepăsării de Dumnezeu şi graţie vrăjmaşilor din afară, să fie prigonit, călcat de copitele migratoare, sfârtecat de imperii creştine şi necreştine, amăgit de culte creştine, prădat şi jefuit de boierimea calicească, trădat de ciocoime, manipulat de masonerii, amanetat de arendaşii alogeni, vândut de proletari, donat de neoburghezia social-liberală, spulberat la răscruce de vânturi, prăbuşit la porţi străine şi ferecate, târât şi osândit permanent la sărăcie, boli, scuipări, pălmuiri, batjocoriri.

Graţie aşadar, pseudo-aristocraţiei interesate de tron şi avere, nu şi de Ţară, şi a micimii înaltului cler ortodox în mare parte, grijuliu doar de el, nu şi de Dumnezeu, Neamul nostru creştin din toate Principatele dacoromâne şi-a aflat Unitatea politică de la Viteazul  MIHAI, după secole de suferinţe, înfrângeri, biruinţe, îngenuncheri, pătimiri şi răstigniri.

Prima Mlădiţă regală care a fost leagănul marilor personalităţi crescute la Sânul dacoromânismului ce s-a trezit spre comuniune, spre Unirea cea Mare a fost Basarabia, Mireasa şi Martira, care a pătimit cel mai mult dintre toţi români. Au fost în istoria noastră doar câţiva mari Voievozi cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste de ţară, dar graţie trădătorilor omniprezenţi au plătit cu viaţa. Asemeni lor au mai fost şi câţiva oameni aleşi cu diverse misiuni şi vocaţii, care au punctat istoria, cultura, spiritul nostru şi norodul mereu chemat şi predispus totdeauna la jertfa cea mare pentru Neam şi Dumnezeu.

O singură dată s-a ridicat Ţara Românilor de la un capăt la altul prin cei mai aleşi, mai bravi, mai erudiţi, mai curaţi şi mai creştini Fii ai ei, ca să păstreze de-apururi prin Marea Sfântă Jertfă, care a consfiinţit idealul Unităţii, Identităţii şi Demnităţii Neamului Ortodox Dacoromân, ca armonie între Fiii aceleiaşi Naţii şi între alţi semeni purtători de omenie, prin Libertate, Dreptate, Adevăr, Credinţă, Nădejde şi Dragoste întru Dumnezeu, dar s-au năpustit din toate părţile, toate năpârcile, toate hienele, toţi şacalii, toate viperele, toate jivinele, toate târâtoarele, toate dihăniile feroce dinlăuntru, care au crescut la sânul aceluiaşi neam prea darnic, toţi renegaţii şi alogenii cu ura lor viscerală, prelinsă ca un venin de şarpe şi le-au frânt primăvara tinereţii, le-au ferecat vara împlinirilor vocaţionale în zărci şi casimci, le-au năpăstuit toamna doldora de roadele înţelepciunii între furtunile Bărăganului şi stepele încremenite ale Siberiei, mânjind cu denigrările mârşavei lor mişelii, neaua iernii ninsă ca prolog al viitorului de pe frunţile străluminate de aura eroic-mucenicească.

Dacă boierimea locală basarabeană s-a calicit cu poporul şi s-a căciulit mai mult cu muscalii, ca pe vremuri cu fanarioţii, datinile, tradiţia, limba, credinţa, veşnicia, au rămas în grija puţinilor boieri şi vlădici demni şi a ţăranilor din sânul cărora au ţâşnit marile personalităţi basarabene ce au aprins Rugul Românismului.

Un astfel de vlăstar care a crescut Stejar falnic a fost boierul creştin Vasile Stroescu, ctitor de biserici în Transilvania, Moldova şi Ţara Românească. În plan politic ajunge membru onorific al Academiei Române şi senator al Ardealului în Parlamentul României Mari. Acest mecena al culturii româneşti, donează ardelenilor un milion de coroane prin banca „Albina”, renovând şi construind sute de biserici în Transilvania şi nu numai: „În nordul Moldovei a înfiinţat pe cheltuiala sa, aproape 30 de şcoli primare, iar în 1906, a oferit 200.000 de ruble în scopul construirii unei mari catedrale ortodoxe la Bucureşti. Pentru a îndulci situaţia economică a ţăranilor basarabeni şi-a arendat moşiile acestora la preţuri foarte mici.” (Gheorghe Radu, Basarabia pământ românesc. Ed. Cetatea Doamnei, Piatra Neamţ, 2008, p. 64)

A fost voinţa Domnului ca un boier, basarabeanul-ardelean Vasile Stroescu să fie un artizan şi un ctitor în Ardeal pentru Unirea cu Ţara şi un cărturar-pedagog, ardeleanul-basarabean Onisifor Ghibu să devină animatorul basarabenilor pentru acelaşi sfânt Ideal. Profesorul Onisifor Ghibu devine membru corespondent al Academiei Române, ministru, senator, ambasador în Basarabia al ASTREI ardelene-veritabilă Academie a Românismului. Ca emisar al ASTREI, la izbucnirea primei conflagraţii mondiale, Onisifor Ghibu se refugiază şi reînvie la Bucureşti, la 20 Martie 1915, gazeta de apărare şi afirmare a românismului în vederea Unirii tuturor românilor, Tribuna, alături de fraţii-redactori arădeni, Constantin Bucşan şi Ghiţă Popp. În primul ei număr a scris: <<Ceasul cel mare se apropie. A mai şovăi acest crez al celor care se intitulau deja-cetăţeni ai viitoarei România Mare-e păcat. A mai căuta idealul neamului nostru în altă parte-ar fi o nebunie. Şi o crimă-orice împotrivire în faţa acestei porniri fireşti şi nobile, care uneşte azi un popor întreg. Un ideal cere muncă şi jertfe până la capăt. Astăzi ne îngăduim a vorbi prin coloanele acestei reviste, cu toată modestia şi sinceritatea. Mâine dacă va trebui, vom lăsa condeiul şi vom prinde arma-pentru izbânda acestui ideal.>> (Onisifor Ghibu, Unitatea Românească şi Chestiunea Basarabiei. Ediţie îngrijită de Dumitru Preda. Ed. Fiat Lux, Bucureşti, 1995, p. 64)

Profesorul-jurnalist crede în necesitatea războiului dus ca jertfă de români pentru înfăptuirea măreţei Uniri a tuturor românilor. În acest sens îi scria profesorului Iorga: „Noi credem şi acum-că acest război trebuie făcut cu orice preţ, după ce el va fi pregătit, cât se va putea mai bine. Fără acest război nu numai că nu vom câştiga ceea ce e al nostru, dar vom pierde şi ce avem: ne vom pierde sufletul şi vom pierde orice justificare morală de a mai trăi ca popor… România trebuie să-şi facă datoria faţă de idealul ei. Altfel ar dovedi că n-are ideal, iar popoarele fără ideal n-au drepturi la viaţă în vremuri ca acestea, când şi cele mai mari popoare îşi cumpără atât de scump acest drept sfânt.” (idem.)  

În zecile de articole scrise cu însufleţire creştină de Onisifor Ghibu între 1914-1918, anii pribegiei, patriotul ardelean s-a intensificat astfel cu crezul Basarabiei, cu crezul şi idealul sfânt al Dacoromâniei. Explozia socială produsă de Revoluţia bolşevică în sânul Imperiului ţarist la 1917, a creat condiţiile creării Mişcării de eliberare naţională a românilor din Basarabia. Exponentul acestei Mişcări a devenit Partidul Naţional Moldovenesc, creat în martie-aprilie 1917, de către profesorul Onisifor Ghibu în cadrul Apostolatului său de la Chişinău, expresie a celei mai grăitoare mărturii, închegându-se astfel statul: Republica Democratică Moldovenească, care avea să pregătească prin autonomia politică şi teritorială unirea ei cu România-Mumă, la 27 martie 1918.

Numai din pespectiva istoriei prin prisma adevărului istoric privind poporul român şi flagelul comunist putem avea cu adevărat o atitudine demnă şi responsabilă. Începând cu 1917, anul care a afectat la modul general istoria mondială şi-n special istoria Europei de est şi a unei părţi reprezentative din Asia, cu răsfrângeri seismice în Africa şi America de Sud, angajând în complexitatea acestui fenomen de natură socio-politico-ideologică şi ţara noastră. România s-a situat ca un mare zid de apărare al Peninsulei Balcanice şi al Europei Centrale între 1917-1944, în faţa expansiunii ciumei roşii a ateismului bolşevic, fiind prima ţară căreia Ziderblum-Lenin i-a declarat război: „În perioada interbelică bandele bolşevice din Basarabia sprijinite de agenturile sovietice au asasinat 1.259 soldaţi din jandarmerie şi 1.197 poliţişti. În replică justiţia militară a dat 6.350 de ani de închisoare celor 896 de terorişti arestaţi între 1920-1936, dintre care, 98% erau evrei.” (Radu Theodoru, România, Românii şi Comunismul. Un răspuns documentat la o provocare antiromânească. Ed. Lucman, 2009, p. 7)

Trebuie, ca românii care, cu adevărat respectă fenomenul românesc în unicitatea lui ortodoxă să fie demni în a demasca manipularea, să deconspire grupurile străine sau iudele vândute, renegate, străine interesului nostru naţional, să respingă vehement falsurile istorice care ni se impun ca realitate obligatorie din partea marii Oculte: „Nu mai este astăzi un secret că doctrina comunistă îşi are originea la Marx, evreu din Germania. Că zisa Marea Revoluţie din Rusia anilor 1917-1921, i-a avut protagonişti pe Lev Bronştein zis Troţki şi pe Ziberblum zis Lenin, sprijiniţi material şi politic de marea finanţă iudaică din S.U.A. şi Germania. David R. Francis, ambasador american în Rusia, cablogramă trimisă guvernului S.U.A., ianuarie 1918 << …Liderilor bolşevici de aici, dintre care majoritatea sunt evrei, iar dintre aceştia nouăzeci la sută sunt exilaţi reîntorşi, puţin le pasă de Rusia sau de oricare alte ţări, ei fiind internaţionalişti care încearcă să declanşeze o revoluţie socială la nivelul întregii lumi.>> Căpitanul american Montgomery Schuyler, ofiţer de informaţii în Rusia bolşevică. Din rapoartele trimise şefului de Stat Major al Informaţiilor << … mişcarea bolşevică este şi a fost, încă de la începututile ei, orientată şi controlată de evreii ruşi de cea cea mai sordidă teapă.>> Acelaşi căpitan în raportul din 9 iunie 1919 << …Un tabel întocmit în 1918 de Robert Wilton, corespondentul din Rusia al ziarului „London Times” arată că în acea perioadă existau 384 de comisari, incluzând 2 negri, 13 ruşi, 15 chinezi, 22 de armeni şi peste 300 de evrei. Dintre aceştia din urmă 264 veniseră din Statele Unite, după căderea Guvernului Imperial.>> CEKA poliţia politică a bolşevicilor. Şef, Moses Uritzky şi Gernrikh Yagoda-Yehuda, evrei.” (Radu Theodoru, op. cit. p. 16)

Rolul militant al neobositului patriot ardelean Onisifor Ghibu în cetatea Basarabiei a fost intens şi imens. A colaborat la Cuvântul moldovenesc, iniţiind apoi o Şcoală moldovenească de formare a viitorilor apostoli ai românismului, aducând cu sprijinul unor mari generali şi ofiţeri patrioţi în frunte cu Constantin Prezan, viitorul mareşal, la 1 Octombrie 1917, o tiparniţă la Chişinău, întemeind gazeta <<Ardealul>>, în paginile căreia a aşezat Declaraţia-program a Unirii:  „Ţara de mâine a românilor-trebuie să cuprindă întreg pământul locuit de ei, de la Tisa şi până la Nistru, şi încă dincolo de acest râu… Nimeni nu ne poate tăgădui dreptul asupra pământurilor, în care noi suntem cei mai vechi şi cei mai mulţi locuitori.” (Onisifor Ghibu, op. cit. p. 65)

   În cadrul Mişcării de eliberare naţională a românilor basarabeni, roluri şi asumări decisive privin biruinţa acesteia au avut-o: Adunarea Uniunii Cooperatorilor din Basarabia (6-7 aprilie 1917), Adunarea extraordinară a reprezentanţilor clerului şi mirenilor (19-25 aprilie 1917), Congresul Ţărănimii din Basarabia (23-25 mai 1917), Congresul Învăţătorilor Moldoveni (25-28 mai 1917) şi Congresul militarilor moldoveni (Chişinău, 20-27 octombrie 1917) şi, la fel de important presa naţională prin militanţii ei de seamă. Toate aceste mari voinţe au hotărât instituirea Sfatului Ţării, care prin cei 95 de deputaţi prezenţi şi-a deschis primele lucrări la 21 noiembrie 1917, alegând pe Ion Ianculeţ  ex-vicecomisarul Basarabiei ca preşedinte al Sfatului Ţării, pe Pantelimon Halippa şi Mihail Savenco-vicepreşedinţi, iar pe Ion Buzdugan, Veniamin I. Grinfeld, Boris Epure şi C. P. Misircov, ca secretari. ( Basarabia-Schiţă istorică şi culturală. Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi Editura Semne 2008, p. 28)

Sfatul Ţării s-a întrunit solemn sub preşedenţia lui Ion Inculeţ, preşedintele Republicii Democratice Moldoveneşti şi a guvernului, în prezenţa primului- ministru Alexandru Marghiloman al României dând citire Declaraţiei de Unire la 27 Martie 1918, cu România: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut şi Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia de acum o sută şi mai bine de ani (106 ani-n.n.) din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric şi dreptului de neam pe baza principiului că noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru totdeauna, se uneşte cu mama sa România. Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi şi totdeauna!” (Gheorghe Radu, Basarabia Pământ Românesc.Ed. „Cetatea Doamnei”, Piatra Neamţ, 2012, p. 96)

După prea lunga rugă şi răbdare aşteptată de sute de generaţii, Neamul s-a întregit în România Mare, axul eminescian-De la Nistru pân’ la Tisa. În ziarul înflăcăratului luptător ardelean Onisifor Ghibu s-a scris cu  majuscule: „ BASARABIA S-A UNIT CU ŢARA-MAMĂ!” <<Era un drept sfânt al neamului nostru şi el a luat fiinţă. Împlinirea lui-e dovadă că, oricâte nedreptăţi ar avea să îndure un popor, dreptul lui nu poate pieri; el trebuie să se împlinească la sosirea momentului celui mare.>> (O. Ghibu, op. cit. p. 65)

 

Moţiunea Basarabia-Actul Unirii a fost semnată de Ion Inculeţ-preşedintele Sfatului Ţării, Pan Halippa-vicepreşedinte şi Ion Buzdugan-Secretar, având inscripţionată portretele regelui Ferdinand cu iscălitura sa (sub cuvântul <<Basarabia>>), a Domnitorului Ştefan cel Mare cu sigiliul şi anii de domnie (în stânga), precum şi a lui Dimitrie Cantemir, cu anii de domnie (în dreapta), iar dedesuptul moţiunii o inscripţie a Cetăţii Albe din 1476, la care se adaugă şi două strofe din poezia Zaridei Sylvia:  „Bucuraţi-vă surori mândre şi vă veseliţi/ Împreună regăsite, lângă maica ce iubiţi/ Jucaţi hora înfrăţirii cu flăcăi dintre stejari/ Hora sfântă a dezrobirii, hora României Mari.// Iar când falnic viitorul, va păstra în veci solia,/ Basarabia rămâne pe veci a ţării noastre rai;/ Ca în hrisoave să rămână Ferdinand şi cu Maria,/ Prea slăviţi în România pe altarul lui Mihai.” (idem)

Basarabia redevenind din acea clipă vechea provincie dacoromână. Adunarea Deputaţilor şi Senatul României au votat la 29 Decembrie 1919, Legea privind ratificarea Unirii Basarabiei cu România, act ce s-a consfiinţit la 31 Decembrie 1919, prin promulgarea Legii respective: 3 deputaţi au votat împotrivă, 36 ( deputaţi ucraineni, evrei, bulgari şi germani s-au abţinut, iar 86 au votat Unirea. Graţie măreţului şi divinului eveniment, regele Ferinand îi scria lui I. Inculeţ la 28 Martie 1918: „Un vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulţumesc bunului Dumnezeu că mi-a dat în zilele de restrişte, ca o dulce mângâiere, să văd după o sută de ani pe fraţii basarabeni revenind iarăşi la patria mamă. Aduc prinosul meu de călduroase mulţumiri domniilor voastre şi Sfatului Ţării ale cărui patriotice sforţări au fost încoronate de succes.”

După vizitele la orfelinatul din satul Sascut, la spitalul Oneşti şi satele Grozeşti-Oituz, Caşin, printre suferinţe, jale, ruine şi dărâmături, Regina Maria consemnează a doua zi în Jurnalul de Război: „Basarabia s-a declarat anexată României. E un motiv de mare bucurie-ar trebui să mă bucur şi eu, dar m-am dezobişnuit şi nu pot decât să privesc înainte cu teamă, întrebându-mă ce necazuri ne va mai aduce situaţia.” (Iaşi, Miercuri, 28 Martie / 10 Aprilie 1918, MARIA Regina României, Jurnal de Război 1918. Vol. III. Trad. de Anca Bărbulescu. Ediţie îngrijită de Lucian Boia. Ed. Humanitas, Bucureşti, 2015, p. 25)

Nădejdea creştină este permanent vie. Ea nu moare niciodată. Ne învaţă să credem continuu şi să sperăm că prin voia Bunului Dumnezeu, unitatea neamului românesc se va reface într-o zi binecuvântată în hotarele lui fireşti, cum întrezărea cărturarul-mitropolit basarabean Antonie Plămădeală: „Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei nu s-au rupt niciodată din propria lor voinţă de trupul Ţării. Întotdeauna rupturile au fost silnice. Şi, oricât m-aş strădui, mintea mea nu poate înţelege cum de se pot împăca unii cu silnicia. Ba chiar, sunt unii care, incredibil, încep să numească silnicia binecuvântare, şi s-o creadă privilegiu. Şi aşa, păşim pe un teren care se va descoperi uşor a fi fost al trădării şi al ruşinii.” (Antonie Plămădeală, Basarabia. Sibiu, 2003, p. 126)

Existenţa unor aleşi ai Domnului, chemaţi la afirmarea şi susţinerea românismului unitar s-a propagat ca un puternic ecou reverberat în inimile adevăraţilor români promotori ai Unirii.

Basarabia, Mireasa înrobită a fost Martira care a tras semnalul întregirii tuturor românilor. După Împlinire însă, visul Miresei a rămas doar o amăruie închipuire, nelăsând loc nici bucuriei, nici măreţiei. După numai 15 ani de la Unire, Părintele Vasile Ţepordei, unul dintre Luminătorii Basarabiei, constata cu amărăciune: „Basarabia este cu mult mai străină sufleteşte decât în 1918. Datorită jocului politic…, şi altor cauze, generaţia Unirii s-a dovedit după Unire, inconsistentă sufleteşte, etic şi patriotic, instabilă politic, neomogenă şi şubredă, în activitatea şi comportarea ei publică, politică, socială, culturală. N-a rezistat gloriei şi favorurilor excepţionale ce i s-au oferit. Foarte uşor a cedat contaminărilor nefaste politicianiste şi tentaţiilor parvenirii politice-sociale, carierelor şi posturilor rentabile-toţi fruntaşii unionişti au ajuns miniştrii (Inculeţ de 11 ori, Halippa de 9 ori ş.a.), academicieni, profesori universitari, deputaţi, prefecţi, primari urbani, directori de bănci, etc.” (Vasile Ţepordei, Scrieri Alese. Ed. Flux, 2005, p. 88, 11)

Dar, să nădăjduim prin rugă şi jertfă în marele Dar, pe care ni-l va face Bunul Dumnezeu, vorba Părintelui Sergiu Roşca, alt Luminător basarabean al Nemului: „ Aşa cum în 1918 ea a fost prima rândunică ce a prevestit zorile unei vieţi noi pentru neamul românesc, dând semnalul Unirii şi al Reîntregirii neamului, acelaşi semnal îl dă şi astăzi.” (Basarabia, nr. 526 din 28.o3.1943)

La două decenii de la înfăptuirea sfântului Ideal creştin românesc, altă mlădiţă basarabeană, profesorul G. Raşcu, publicist însemnat al vremii mărturisea: „Unirea Basarbiei-a fost pentru sufletele româneşti ca un balsam pus pe o rană adâncă, ca o rază de mângâiere venită în vremea celei mai cumplite deznădejdi. Basarabia s-a unit cu ţara mamă atunci când n-avea nimic de câştigat, decât bucurie sufletească; de aceea pentru noi, aceia care trăim la graniţa Nistrului şi ne hrănim din pământul ei binecuvântat, nu poate să existe o zi mai scumpă decât ziua de 27 martie.” (Sergiu C. Roşca, Basarabia Pământul misiunii noastre. Ed. Universitară, Bucureşti, 2006, p. 7)

Să rămână şi pentru noi românii de astăzi, grija de a trage primii semnalul aceastei misiuni divine a Re-Unirii cu Basarabia, fără a avea ceva de câştigat decât bucuria sufletească şi binecuvântarea lui Dumnezeu!

Amin!

Întru mulţi ani fericiţi Mireasă şi Martiră Basarabie!     

—————————–

Gheorghe Constantin NISTOROIU

27 Martie 2016, Brusturi-Neamţ.  

 

Azi, 24 martie 2016, ora 8,30, profesorul de excepție Dimitrie Spilca, a plecat într-o altă dimensiune…Un dascăl cum puțini sunt. Iubit de elevi, tracasat de cei care nu înțelegeau menirea educației… Un Om drept, care și-a iubit neamul, plin de demnitate și devotament.

Dumnezeu să-i vegheze somnul și să-l odihnească în pace.

 

 

SFIDARE

 

Pe malurile timpului,

vremea rece şi ploaia

răcoresc suflete.

Unii zidesc palate în sfidare

fără să întoarcă privirea,

fără să le pese de molimă,

de cancer, de tot ce ucide

în noi şi printre noi.

iar eu, cu rugul întrebării

încotro

prea rar

pricep sensul cuvintelor

care scriu

numele pomeniţilor.

 

 

RUGĂ PENTRU UN PRIETEN

 

 

Între naştere şi moarte,

ştii,

anii se adună, mărgele albe,

sau negre,

sau colorate.

Ca pe mătănii,

Dumnezeu mereu îi numără :

jumătate sunt de izbândă

şi de trumf,

jumătate de cumpănă.

Jumătate sunt ai inimii tale,

jumătate ai inimilor altora.

Ai lui Dumnezeu, toţi.

 

 

DOINA

 

 

I-am spus cerului cer,

doinei doină.

Cuibărită-n inima mea

s-au topită-n azurul dimineţilor,

în lumina din mine,

în bucuria,

în forţa

cu care am vrut să zbor.

Pe marginea cerului,

Doina

va rămâne steaua mea.

 

                       Mariana Gurza

                       24 martie 2016

 

“Am colapsat precum un rob

 

       (Cacofonia e intentionata)”

                            Prof. Dimitrie Spilca

 

***

Ileana Spilca

George Anca

FILOCALII

Stăniloae-Maxim Noica-Aristot Corneanu-Scăraru

Bhose-Făgețan Bharata-Natyasastra

Bogdan-Hegel Drăghiceascu-Anca Ivănescu-Joyce Biblio

 

            Talasie

treime în unime

unime în treime

unul și același spre Dumnezeu

 

priveghiați să nu

intrați în ispită

taina îndumnezeirii ne fie ținta

 

ia seamă la șarpe

să nu-ți dea din pom

omoară păcatul să nu învii mort

 

Isihie Sinaitul

marea apă multă

rugăciunea fără gânduri

liniștea inimii pază minții

 

adevăratul subiect al

istoriei nu este omul

ci Dumnezeu apud Draghicesco

 

silind sufletul să

vorbească lucruri străine

va dormi cu amar moartea uitării

 

adu-ți aminte de moarte

ca de răsuflarea proprie

prin moarte zboară sufletul în văzduh

 

saltă și se dau

peste cap

delfinii în marea liniștită

 

*

să se taie în două

să se rupă

să se facă el însuși dușman al său

 

omul dinlăuntru

petrece în trezvie

păzind și pe cel de afară

 

atâta tace încât

biruiește și pe Pitagora

om prin om să se mântuiască să se piardă

 

monahii din India

i-au scris lui Ioan Carpatinul

avva Filimon se închisese într-o peșteră

 

*

începătoriile

stăpâniile

lumina neapropiată

 

Ioan Damaschinul

intră într-o casă de desfrâu

să scape de la pieire o femeie piedută

 

*

D.Drăghicescu

spirit separat de el însuși

conștiință inconștientă

gândire pietrificată

 

conștiința Dumnezeu

sferă cu rază infinită

eul causa sui

 

*

20-10-14

de vei cădea în păcat

și nu te vei întrista

vei cădea iar

 

leoaica nu juninca

nerușinarea nu

întristarea lui Dumnezeu

 

căutăm casa

batem la ușă

în ceasul morții

 

*

faci bine

rabzi dușmănia

răutățile binefacerilor

 

îți intră în urechi cuvinte urâte

mânie pe tine însuți

și nu pe cine le grăiește

 

șerpi în păduri

șerpi în case

se preschimbă între ei

 

Nil

joacă pe scenă

mască străină

nume de gol

 

cea mai de pe urmă

neasemănare

chipului dintâi

 

ne-am răstignit lumii

am încetat a fi

oameni în firea îngerilor

 

întorși la cele dindărăt

prinși de cele ce suntem

datori să-le uităm

 

cuvioasă schimă

poză fariseică

stâncă în loc de liman

 

mormânt văruit

în loc de biserică

lup în loc de oaie

 

Nil nevorbirii

de bine de rău

nici în dodii

*

21-10-14

Drăghicescu

absența lui Dumnezeu

probează pe Dumnezeu

așa cum seceta probează apa

 

Dumnezeu însuși

se creează

gradual în lume

 

în om există

doar un Dumnezeu

embrionar

 

vița măslinul smochinul

n-au primit să stăpânească

peste copacii pădurii

 

mărăcinele

copacilor

asupra oamenilor

 

*

21-10-14

vei fi țintă de batjocură

nu vei avea nour să-ți facă umbră

în vremea rugăciunii

 

 

după Dumnezeu mintea

se face nematerială

și săracă de toate

 

aibe ochiul neîmprăștiat

și lepădându-te de trup și suflet

trăiește prin minte

 

Ioan cel mic

marele monah

se îndeletnicea cu lucrul isihiei

 

atât i s-a împotrivit cel rău

că îndată ce întindea mâinile

acela i se înfățișa ca un leu

 

nu vor putea sta câinii

când tu stăruiești

în convorbirea cu Dumnezeu

 

sabie scoasă

lampă spre vedere

nu te turbura

 

când pismașul diavol

nu poate mișca memoria

în timpul rugăciunii

 

cel ce pătimește

împreună cu cei neștiutori

să te cerceteze și pe tine

 

apropie-te în chip

nematerial

de cel nematerial

 

se mânie

ține minte răul

își turbură ochii

 

nu-l mai preamărește

pe ziditor din făpturi

ci din el însuși

 

stă de vorbă cu el

de-a pururi

cum ar sta cu un tată

 

starea de rugăciune

răpește mâinea înțeleaptă

spre înălțimea spirituală

 

ești încă un mirean

înfrumusețând

cortul pe din afară

 

de patimi

de neștiință și de uitare

de toată ispita și prăbușirea

 

voia ta

voia lui

el voiește

 

roagă-te pentru dobândirea lacrimilor

să înmoi sălbăticia

din sufletul tău

 

se atinge de trupuri

stârnind întrânsele

fierbințeala dobitocească

 

Marcu

nu te întrista

nu te lăsa întristat

de pricină tristă

 

nepăsarea țese

veșmântul norului

peste suflet

 

pe aripile sufletului

se răpesc în nori

și la judecată nu vin

 

Isaia pustnicul

defăimaților

lipsiți de tot binele

vrednici nici de câini

 

se ascund în vicleșug

și răpesc sufletul

ca pe o vrabie

 

răsuflare

până la cea

din urmă suflare

 

vremea foametei

mila

cu sfinții

 

nimic nu te

învinovățește

de păcat

 

mintea

urmează

dragostei

 

pocăința

îl va naște

a doua oară

 

nepurtarea de

grijă adică

moartea față de oricine

 

Drăghicescu

liberând timpul

de caracterul său pur temporal

în haosul timpului

 

distilarea timpului

pentru a face

să iasă eternul

 

Diadoh

împăcați cu sine

nu suntem ai noștri

suntem asemenea

 

24-10-14

înmuindu-se sufletul

prin înrâurirea temerii

vine la dragoste lucrătoare

 

temeți-l sfinții

iubiți-l cuvioșii

frica drepților

 

nu mai este gândul

vreunei temeri

ci o ardere neîncetată

 

sufletul acoperit

de lepra voluptății

nu simte frica

 

mai presus de laude

întâi frica

apoi dragostea

 

adâncul credinței

fiind apa

uitării relelor

 

se are

pe sine însuși

pârâș al său

 

iubind ce e înrudit cu sine

sufletul cer

trupul pământ

 

negura turburării

vicleșugurile pescărești

mintea contemplativă

 

mângâiere de veghe

arătare în somn

a vreunui bun viitor

 

zămislește îndoială

înțeles întinat

folosind sfântul nume

 

afecțiune

de o simplitate

infinită

 

vărsând untdelemn

în marea turburată

furtuna biruită

 

nu putem

să-l vedem

în chip văzut

 

spun lucruri mari

și amenință luându-și

chip de ostași

 

ni s-ar trimite vreo vedere

chipurile gândurilor

batjocurile dracilor

 

Drăghicescu

idealismul critic

nu diferă esențial

de spiritualitatea creștină

 

Dumnezeu

și spiritul

religiei spiritului

 

adevărul este

binele este

Dumnezeu este

 

mintea se face

străvezie și-și vede

propria lumină

 

legea unității

într-o ființă

nemai a noastră

 

lovind sufletul cu sunete

până ce norul va fi împrăștiat

de valurile melodiei

 

Antonie

somnul trezviei

ochii închiși

vedere

 

pentru om

se schimbă

Dumnezeu la față

 

celor din cer nemurirea

celor de pe pământ

prefacerea

 

demonul propriu

pururea cu tine

și cu Dumnezeu

 

25-10-14

Drăghicescu

a-l afirma pe Dumnezeu ca real

înseamă a-l nega

pentru că el aparține viitorului

 

se creează în inconștientul omului

nu poate avea altă existență în afara eului

este reflexul eului nostru

 

27-10-14

Joyce

în cruce o odihnă și un brici

cruci grăbite prin aer

o adevărată Christină Chrisostomos

 

tatăl este

el însuși

propriul său fiu

 

28-10-14

Drăghicescu

lumea un vis

fruct al imaginației

încetează cu visul

 

poate sunt creația

unui vis ori a imaginației

unui necunoacut incognoscibil

 

cele două infinituri

eul de jos e sufletul

eul de sus e dumnezeu

 

noțiunea de cauză nu este

aplicabilă fenomenului

de care ne ocupăm

 

 

Casian

nu s-ar vătăma omul

de om dacă n-ar avea

înăuntru pornirile

 

fiarele sălbatice

cu tine în pace

fericitule Iov

 

întristarea n-a lăsat

pe Cain să se pocăiască

după ce și-a ucis fratele

 

29-10-12

Drăghicescu

atributele conștiinței

ordine coeziune libertate

introduse în haos

 

conștiința echvalentul

lui Dumnezeu

demiurgul

 

creatorul lumii

personificare a

conștiinței noastre

 

sinuciderea nu ar putea fi

pedepsită cu moartea

de către puterea supremă

 

aruncă-mă

în metafizică

și după sinucidere vorbim

 

ai câștigat întregul

univers și ți-ai

pierdut sufletul

 

să ne aprindem

prin amintire

de focul cel veșnic

 

s-au izbăvit

în largul mării

se îneacă în port

 

fugi de locurile

unde poți să cazi

după fructe nevăzute

 

31-10-14

demonul este profet

totdeauna înșelător

pentru cine l-a disprețuit

 

1-11-14

neispitit de diavol

ispitit de mântuire

îngropat cu sfinții

 

slava deșartă

se gonea pe sine însăși

și se ascundea dinaintea oamenilor

 

stând culcat la

pământ a rostit

toată psaltirea

 

2-11-14

repeza reteza voia ta

pe pământ nor de vânt

de-ngropat de sărutat

 

vezi pământ fie fii

patru vede vanghelii

tuspatru patrii temerii

 

oarecând Ioan a luat-o

înaintea lui Petru alergând

la mormântul Domnului

 

contemplația te va urmări

și prinzându-te se va împreuna

cu tine într-o preacurată nuntă

 

iluminarea negrăită se vede

de către ochiul sufletului

nu și de către cel al trupului

 

piatră colțuroasă

lovindu-se de alte pietre

și devenind rotundă

 

din groapă în prăpastie

frică după frică

venin lângă venin

 

bucură-te cel dintâi

fii sănătos cel de-al doilea

fii fericit cel de-al treilea

 

se mâniau pe ei înșiși

pentru că s-au lăsat

cuprinși de mânie

 

spune numele celui ce te-a născut

porecla celei ce rău te-a adus pe lume

necuratele nume ale fiilor și fiicelor tale

 

3-11-14

Drăghicescu

sursa științelor este

în predispoziția naturii umane

de a realiza omnisciența divină

 

matca de repulsie a făcutului

vinovat de durere și de rupere

de desfacere din mintea universului

 

o nouă religie

pentru cele nevăzute

eliberare de neînțelesul imediat

 

hai hai hai

cu mândra-n rai

că din iad abia scăpai

 

în iconomia divină

un demon vindecă răul

făcut de alt demon

 

4-11-14

simți făurarul divin

că sacra lui arcă nu este

precum o văzuse în vie

 

cu marea cetate clădită de zei

în mijlocul țării

cu munți de patru părți

 

plinul de sine

recunoscător devotatul tău

sclav și prieten Plinius

 

matematica este

cea mai clară moștenire

a omniscienței divine

 

cădeau fără de voie

alți mai nenorociți

voiau să cadă dar nu puteau

 

obișbuiesc prea ticăloșii ucigași

să ne războiască pe noi nenorociții

întru cele contrare firii

 

5-11-16

Bharata

santal alb santal roșu

mistuitorului de sacrificii

făcătorului de ziuă

 

după spargerea ulciorului

maestrul artei dramatice

va lumina scena cu o lampă

 

pe tron pe gunoi afară din cetate

dospitu-m-am și m-am topit

și socotitu-m-am pământ și ceruri

 

nu există un loc

mai sigur decât cerul

de unde au căzut îngeri

 

în erezie și hulă

din tulburare și veselie

cunoaștem teomahia demonilor

 

6-11-14

lumea lui credulus și faber

se schimbă indefinit

formele geometrice sunt etern aceleași

 

sămânța stropul episodul

incidentul deznodământul sunt

cele cinci elemente ale intrigii

 

pământul să fie plin de roade

să piară necazurile și bolile

pacea să domnească peste vaci

 

arborele cunoașterii

nu trebuie tăiat

în timpul înfloririi

 

ne temem să vă filosofăm

în acest cuvânt de acum

despre limanul isihiei

 

în groapa adâncă a necunoștinței

întru întunecatele patimi și în umbra morții

începem să filosofăm despre cerul pe pământ

 

această desăvârșire a celor desăvârșiți

mereu nedesăvârșită foarte

extaz până la cer a contempla pe Dumnezeu

 

credința raza soarelul

nădejdea lumina soarelui

dragostea discul soarelui

 

cerbul scoțând pe șerpi din ascunzătorile lor

ucigându-i și mâncându-i este cuprins

de sete și caută apa izvoarelor

 

dar cine mă oprește a spune și a grăi

cuvânt cu cuvânt cele ce-mi sunt cunoscute

prea luminată răpire alergătorule spre cer

 

7-11-14

numai viață numai farmec

nu numai ai lui Dumnezeu

nu numai ai diavolului

 

va interpreta înțepenirea

nemișcat și inconștient

cu membrele atârnând

 

nimic nu mă oprește

a continua istorisirea

în marea sărată a morții

 

izvor fără de apă

plin de broaște egiptene

și mai ales de cărbuni

 

8-11-14

nu zgomot nu mișcare

nu incident sala plină

succesul e numit divin

 

adevărații spectatori de teatru

mulțumiți de mulțumirea altora

întristați de tristețea altora

 

îl omoram cu mâna mea

la venirea nemților

dar nu-l predam comuniștilor

 

omul lui Dumnezeu

acest om minte

Satana ia chip de femeie

 

comuniștii și-au întors

cămașa pe dos

și țipă lozinci democratice

 

război pentru a învinge

politică pentru a construi

întreprindere pentru a reuși

 

accident rutier din cauza ta

stop cardiac în plină sănătate

sinucidere din melancolie

 

pedepsitorul personalității

aducătorul deșertului

făcătorul de vid

 

9-11-14

s-a ivit din același

principiu al subiectivității

mântuirea lumii

 

starea staționară

neagă stare inițială

menținând revenirea în univers

 

ce e fals și ce e adevărat

poartă asupra

îmbinării și diviziunii

 

rugămintea este o rostire

dar nu e nici

adevărată nici falsă

 

niciun om nu e alb

orice om este alb

există un om alb

 

în cele ce nu sunt neîncetat în act

există deopotrivă posibilitatea

de a fi și a nu fi

 

este necesar ca

existentul să fie când este

inexistentul să nu fie când nu este

 

nefericirea necesară

unității omului

cu Dumnezeu

 

participând la adevăr

este un moment

al ideii divine

 

râul curge în ocean

cu apa tulburată

de relele elefanților

 

bătut cu bice de fulgere

cerul plânge

cu stelele stinse

 

în cingătoare de fulgere

șirag de păsări albe

norul elefant pe cer

 

10-11-14

de-ai fi unul din dușmanii mei

încetează de a mai fi

în fața cenușii mele

 

publicul trezit

din nebunie îi va face

pe cei puternici să roșească

 

versurile exilatului din Tomis

ca unele fraze ale lui Platon

ca Dieu est en nous de Ronsard

 

din veritate în veritate

puteți merge până la Dumnezeu

care este veritatea verităților

 

sălbăticia plebeiană

și infamia curtenilor

își găsesc justificare în religie

 

devenirea neidentică

a identicului și devenirea

identică a neidenticului

 

din aparența colorată a sensibilului dincoace

și din noaptea goală a surasensibilului dincolo

conștiința pășește în ziua spirituală a prezentului

 

legea inimii se găsește

în ființa pentru sine

a conștiinței

 

11-11-14

în capul universului

sabei sarmați își duc izvorul

să-și potolească setea

 

nu culcuș în iarbă

nu umbră de măslin

alungat și din râpă

 

o aduc din orășelul din vale

dar nu pot să-i pomenesc

numele că aude căprița

 

să nu îndrăznești să uiți

fiecare din noi e Cristos

toți suntem răstigniți

 

acest individ singular

nu are decât valoarea

umbrei ideale

 

umbră lipsită de sânge

lege a slăbiciunii și întunericului

lege a zilei și a forței

 

principiul asuprit al ruinei

și al distrugerii apare la lumină

și este ceea ce are valoare

 

12-11-14

separarea fenomenelor

nu prin foc ci prin spirit

un sort de foc divin

 

în urma unui accident

Dumnezeu a pierdut omnisciența

și o reface prin știința umanității

 

procesul universal al lumii ar fi reprezentat

printr-un singur imens sistem de

ecuații diferențiale simultane

 

falanga în șiruri

arcașii prăștiași

să tragă în barbari

 

nu mai putea rosti niciun cuvânt

făcea semne unora și altora

capul sus semne din ochi

 

spațiile dintre elefanți

spaima călăreților

pedestrași călcați în picioare

 

a vorbi frumos despre Homer

e putere divină

care te pune în mișcare

 

zvonuri false

zvonuri adevărate

mai ales în război

 

în timpul mulsului

nu se grăiește nu se cântă

nu se rostesc măscări

 

concordatio complexatio

explicatio via negativa

coincidența contrariilor

 

sărăcia umilința pocăința

nu carne nu vin nu căsătorie

numai Tatăl nostru

 

au accentuat dualismul

sporind rolul

diavolului

 

străin predicator vrăjitor

rezistență persecuție triumf

tu însuți te-ai fi convertit

 

grecii începutul filosofiei

Hegel desăvârșirea

azi descompunerea

 

un gol al persoanei

o existență întâmplătoare

o mișcare lipsită de esență

 

lumea înstrăinării

eterul conștiinței pure

conștiința în două lumi

 

13-11-14

curtezana merge încetișor

femeia de neam speriată

servitoarea cu pași repezi

 

clinchetul bijuteriilor

alifii parfumate

vânt cu poala veșmintelor

 

depresia femeilor

când își văd iubitul

mergând alene

 

întruparea femeilor

celeste sub blestem

ori pentru a avea urmași

 

chemarea înapoi

cămara tainei

slava fecioriei

 

*

înțelegătoare scară

de taină cerului

gândind pogorând

 

gura ta cea de gând

tăcerea ta cea de gând

în luarea aminte

 

norule în chipul

porfirei porfirei

umbrește acea fierbințeală

 

sfat nespus

zid nezidit

brazdă nearată

 

văzând naștere străină

ne înstrăinăm de lume

mutându-ne mintea în cer

 

leproși curățați

diavoli sugrumați

credincioși împărați

 

ieșirea din ascundere

este ieșirea la iveală

în starea de neascundere

 

*

fie că trăiesc

fie că mor

eu nu sunt Osiris

 

nu spun să facem risipă de bani

și să construim atâtea trireme

pentru a ne păzi pe noi înșine

 

cei ce nu pedepsesc pe nelegiuiți

să nu aducă sacrificii

ofrandele lor să nu fie primite

 

i-a prins la o primejdie sigură

cu toate că sacrificiile s-au arătat

neprielnice și auspiciile funeste

 

*

în interiorul culturii

gândirea a apărut

ca o latură a înstrăinării

 

religia ne-a apărut conștiință nefericită

conștiința pură este înstrăinată de conștiința reală

esența este înstrăinată de existența ei

 

*

neispitire de nuntă

munte netăiat

pântecele tău m-a înnoit

 

roua pe lână focul pe rug

cuvântul cel dintru început

trecut-a umbra legii

 

din tine s-a închipuit

precum suntem noi

cel neîmpărtășit de chip

 

cel ce ține toate

numai cu voia

în brațele tale ca un om se ține

 

pruncul tău cu mâna sa

a cercetat vizuina cea

pierzătoare de suflete a aspidelor

 

din muntele netăiat

s-a tăiat piatra

cea din capul unghiului

 

nor luminos

al apei celei vii

ai plouat pe Hristos

 

îndoit în fire nu în fețe

Dumnezeu desăvârșit

om desăvârșit

 

Isaia dănțuiește

văzând născut din tine

pe Dumnezeu și omul

 

*

14-11-14

inima pământului

inimă fără vină

inima cuvântului

 

ajută-mă să zidesc

în negrăita fire

din depănarea litaniei

 

bunăvoința de rouă

trandafirul cel plâns

al întoarcerii de taină

 

ascetică neprihănire

nemărginirea desăvârșirii

cu trup de nestricăciune

 

*

este de prisos ori nu

îndemnul oracolului din Delhi

cunoaște-te pe tine însuți

 

contingentul semnifică

ceea ce nu este

dar poate să se ivească

 

Socrate este viețuitor

omul este viețuitor

în chip întâmplător viețuitor

 

tot ce se petrece în univers

este o dovadă că există

o providență divină

 

15-11-14

ne-am înțeles să ia cuvântul întâi cel mai bătrân

și apoi ceilalți după vârstă

cel mai tânăr era Demostene

 

omul acesta în care totul este vândut

chiar și glasul simte dezgust

și disprețuiește venalitatea noastră

 

aceaastă ființă fioroasă începu să bolborosească

mort de frică un exordiu obscur

fără să mai poată găsi șirul cuvintelor

 

când ne întorceam acasă din ambasadă

vorbi cu fiecare dintre noi

într-un chip neașteptat de politicos

 

nu știusem ce înțeles au cuvintele

de om imposibil de înțeles de cameleon

m-a făcut să înțeleg viclenia sub toate formele

 

unuia îi promitea să-i înlesnească un împrumut

altuia să-l facă strateg

pe mine mă fericea pentru talent

 

fu cel dintâi care ne lăudă și jură

în fața consiliului că el felicită cetatea

că a trimis în ambasadă asemenea oameni

 

legiuitorul îndepărtează de la

purificarea lustrală din agora

pe cel ce refuxă serviciul militar

 

pe cel lipsit de curaj și pe dezertor

și nu-i permite să fie încoronat

și nici să ia parte la sacrificiile publice

 

iar tu chemi în orchestră

pe timpul reprezentării tragediilor

pe cel ce a prădat dușmanilor templele

 

atenieni țineți seama de lucrurile pe care vi le-am spus

și de acelea pe care nu vi le-am spus și prin votul vostru

sprijiniți dreptatea și interesul statului

 

*

Bharata

semnificațiile pătrund în auditori cu ajutorul

interpretării verbale gestuale și temperamentale

oh toate lucrurile s-au pătruns de acest miraj

 

starea emotivă stârnită de un înțeles aflat

în armonie cu sufletul pătrunde trupul

precum focul în lemnul uscat

 

mânie față încruntată față schimonosită de

de furie buze mușcate mâini lovite una

de alta și brațe amenințătoare

 

frica aparține femeilor și caracterelor inferioare

provenind din vinovăție față de superiori

fiare sălbatice și codri pustii

 

vederea elefanților sau șerpilor

amenințările vremea rea

noaptea întunecoasă auzirea bufniței

 

se va interpreta prin tremurul mâinilor

și picioarelor zvâcnetul inimii în măruntaie

gura uscată umezirea buzelor cu limba

 

sila trebuie subliniată prin acoperirea nasului

crisparea membrelor corpului

stinghereală și junghi la inimă

 

omul dezolat are ochii scăldați în lacrimi

chipul și ochii jalnici de oftat

stând ca yoghinul adâncit în meditație

 

omul suspicios are membrele tremurătoare

capul aplecat privește într-o parte și în alta

are limba scoasă și atârnând chipul pământiu

 

invidia se ivește la vederea norocului

prosperității inteligenței și exuberanței

jocurilor și desfătărilor altora

 

beția este moderată ușoară și josnică

unii bețivi cântă unii plâng unii râd

unii spun vorbe urâte alții dorm

 

grija se va interpreta prin suspine

răsuflare anevoioasă zbuciumul

gol în inimă neglijarea curățeniei neliniște

 

descumpănirea se naște din nenorocire

vătămare frică amintirea unei vechi dușmănii

se va interpreta prin tulburarea tuturor simțurilor

 

mulțumirea  înseamnă a te bucura de toate cele

de ascultat gustat pipăit văzut sau mirosit

ori întâlnite în cale și a nu te întrista de cele nedobândite

 

rușinarea se va reprezenta prin acoperirea feței

scrijelarea pământului roaderea unghiilor

pipăirea veșmintelor sau inelului

 

omul ce purcede la fapte nesăbuite

ca omorul sau vătămarea din lipsa de judecată

trebuie socotiți irascibili de către cei înțelepți

 

bucuria bărbaților se naște la atingerea celor de neatins

dobândirea averii sau reunirea cu cei dragi

ca și la împlinirea dorinței inimii lor

 

panica provine din semne rele rafale de vânt

ploaie foc elefanți turbați auzirea veștilor

bune sau rele atac al dușmanilor

 

aroganța provine din suveranitate

neam nobil frumusețe tinerețe

erudiție forță îmbogățire

 

se va interpreta prin iritare

dispreț dezaprobare nerăspundere

la întrebări și neacceptarea discuției

 

priviri peste umăr mișcări în toate părțile

ridiculizare vorbe jignitoare neascultarea superiorilor

și luarea lor în derâdere întreruperea vorbelor altora

 

disperarea la pesonaje de tip superior se va reda prin

căutarea unor tovarăși născocirea unui mijloc de scăpare

pierderea rigorii mintea dusă respirația anevoioasă

 

la cele de tip inferior prin alergare într-o parte și în alta

privirea împrejur gura uscată umezirea colțurilor gurii

somnolență respirație anevoioasă cugetare

 

visarea apare din scufundarea în somn desfătări senzuale

sau rătăcirea minții se va reprezenta cu ochii închiși

letargia simțurilor și vorbit în somn

 

resentimentul apare la bărbați energici

când sunt jigniți prin cei ce le sunt superiori

prin învățătură vitejie sau putere

 

disimularea întemeiată pe frică

se naște din fățărnicie înșelătorie se va reprezenta

prin dseconsiderare și vorbe în doi peri

 

violența apare când un hoț e prins furând

sau ca urmare a ofensei regelui interpretarea ei

se va face prin ucidere întemnițare lovire amenințare

 

certitudinea oamenilor se naște din înțelegerea

sensului feluritelor scripturi sau științe

interpretarea se va face prin instruirea discipolilor

 

otrăvirea slăbiciune tremurat arsuri

horcăit spume la gură prăbușirea

umerilor paralizia moartea

 

chibzuirea provine din îndoială cântărirea argumentelor

discuții în contradictoriu se va interpreta

prin ipoteze interogții deiberare planuri secrete

 

judecăți contrare cu privire la lucruri contrare

înțelepciunea e ceva bun

înțelepciunea e ceva rău

 

 

 

 

Steven Bennett (photo) is an English teacher from London who is a vocal supporter of the Bodnariu cause. He brings us shocking news about what Barnevernet has planned for April 16th, the international day of protest against this diabolical system. Steven writes:

“Many parents are now being given visitation dates by the CPS to see their children/loved ones on Saturday 16 April, knowing that the parents will choose seeing their children over going to one of the protests in Norway. One Barnevernet employee made a comment to one mother, “well, we will see how many will participate on this day, when so many of you will have visitations.“

Despite them trying to silence the families, Barnevernet will not be able to stop the world from protesting! Steven continues to write:

“A friend of mine took the bus today from Oslo to Hemsedal. Next to him was a very pleasant man from Poland, who is a resident of Førde. This is not too far from where the Bodnariu children were taken from their parents.

He had just returned from Poland where he had visited the two youngest of his four children. His two oldest children still live in Førde.

My friend asked him the reason why his two youngest children don’t live with him now in Norway. The Polish man told him it was because the local CPS, Barnevernet took his youngest children through an emergency decision, but he won them back in a county court decision after four months of separation.

The two youngest children now live with relatives in Poland, because it’s far too dangerous for him to raise his children in Norway – the risks of losing them for trivial reasons are just far too high. This man was one of the fortunate ones, sadly, many others, are not so fortunate.

The biological principle was meant to be the guiding and determining factor in child welfare law, yet in Norway today, we see this principle trampled firmly down in the mud and ignored.

For example, a mother and her little daughter are being assessed by psychologists and social workers, who are building a case over a few hours of video tape. Can you image the pressure the mother and her poor child are under? The ‘experts’ checking the vital contact between mother and daughter, concluding afterwards, that the emotional bond, lack of eye contact etc. are good enough reasons of robbing this precious innocent child of her mother. They are not interested in the competence of a tired mum or the irrevocable damage this will cause to her daughter and the pain and hurt this will cause to both of them. They don’t care that the child will be raised with a complete stranger, and the contact between grandparents and relatives will be two or three hours, three times a year, if they are lucky.

In the past, child welfare educators, psychologists, psychiatrists and judges, recognised the biological principle as the most ethical and moral direction to go in, as this was seen as the ‘best interest for the child.’ In Norway today, sadly, there is currently little interest in going in this direction. The moral ground has been taken away, and the best interest of the child has been replaced with the best interest of the ‘Norwegian CPS system.’

You can place children with complete strangers which will provide an instrument of care, but they will never receive motherly/paternal love, no grandfather will see them, other than a fleeting moment (no hugging) at one of the three two hour visits a year, if they are lucky. Norway’s CPS doesn’t take into the slightest regard the great love, the huge bond, the biological connection, between father and child.

Countless children are managing to escape from foster care and institutions, finding their way back home to mum and dad, only to be swept away again with police assistance. They still try again.

If anyone remembers a British television series in the late 60’s called ‘The Prisoner,’ starring Patrick McGoohan, you will notice eerily similar patterns to events in today’s Norway. In the series, those abducted do not have names; instead, they are given a number. Number two has to monitor number six (protagonist) and make sure he doesn’t escape. A major theme of the series is individualism, as represented by number six, versus collectivism, as represented by number two and the others in the Village.

Ignoring the biological principle in Norway is destroying thousands of children’s lives, tormenting and devastating parents in the process – just because of poor eye contact, sleeping patterns, food habits or some other trivial thing. Barnevernet, Norway’s CPS has completely ruined the child welfare system by making the biological principle invalid.

Do you hear the cries of the children in Norway? Can you feel the torment, fear and anxiety that Norway’s CPS puts healthy families through? It’s a reality and if you do hear those cries, please make sure you make a stand and turn up at a protest in your area.

Please support the persecuted families in Norway and support those who can’t be there because of visitations, fear, or reprisals.”

http://delightintruth.com/2016/03/21/to-the-shame-of-norway-barnevernet-strikes-back/

Având în vedere criza creată în cadrul Uniunii Scriitorilor din România, în evidență fiind faptul că actuala conducere a acestei asociații nu a gestionat corect situația privind interesele reale ale dezvoltării și afirmării culturii scrise, transformând prestigioasa instituție într-un focar de scandal; considerând că membrii ei protestatari au suficiente motive întemeiate de a contesta incapacitatea USR de a înțelege transparența și comunicarea reală cu societatea românească; în vederea lămuririi unor aspecte care privesc cheltuirea banilor publici – solicit celor care ocupă pozițiile de decizie din USR să facă publică lista beneficiarilor Legii 8/2006, (privind instituirea indemnizaţiei pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite şi recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică).

Solicit conducerii USR să facă public numărul membrilor săi, media de vârstă a membrilor săi și vârsta pe care o aveau la primirea lor în Uniune în ultimii zece ani (de când funcționează Legea nr 8/2006).

Solicit conducerii Uniunii Scriitorilor din România să explice, de asemenea, public, pe înțelesul tuturor contribuabililor, Legea 8/2006 și, mai ales, motivațiile care au determinat acordarea de indemnizații doar pensionarilor membri ai USR, dar și de ce indemnizațiile sunt inegale. Solicit USR să dea publicității numele celor care încasează indemnizația și, în dreptul fiecărui nume, să se menționeze suma pe care o încasează în fiecare lună, ca expresie a acestei indemnizații.

Solicit conducerii USR și publicarea listei scriitorilor care primesc indemnizație de merit.

De asemenea, solicit USR publicarea listei membrilor săi, identificați ca informatori ai Securității (,,brațul înarmat al partidului comunist” – organizație condamnată, prin Legea nr.187 din 7 decembrie 1999, ca poliţie politică), precum și lista membrilor USR care au făcut parte din nomenclatura PCR.

Solicitările mele se sprijină pe drepturile cetățeanului, conferite de Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (actualizată până la data de 16 octombrie 2006) cu modificările și completările aduse de Rectificarea nr. 544 din 12 octombrie 2001; Legea nr. 371 din 5 octombrie 2006; Legea nr. 380 din 5 octombrie 2006.

 

 

HORIA MUNTENUS

Cluj-Napoca
21 martie 2016

 

A  F  O  R  I  S  M  E

Despre flori

Un singur fir de floare îți dăruie o clipă sublimă de  sărbătoare.

X

Natura ne-a decorat cu flori ca să  ne trăim viața în fiori.

X

Într-un buchet  de flori sunt o mie de mesaje și un curcubeu de culori.

X

O casă fără floare e ca o zi fără soare.

X

Viața însăși e o floare plină de nuanțe și culoare.

X

Și florile vorbesc, dar niciodată nu bârfesc.

x

Cu un compliment și o floare cucerești o inimă plină de candoare.

X

Plantează-ți în grădină o floare și vei avea mereu o rază de soare.

X

Când cineva te întâmpină cu flori, e semn de prețuire dar și de iubire.

X

Lumea e și ea o floare. Din păcate nu prea bine mirositoare.

X

Florile îndeamnă la meditație: natura creatoare este plină de grație.

X

Toate băutuile te amețesc. Parfumul  florilor te trezesc

x

Și florile mor, nu înainte să fi dăruit comori.

X

Femeia este cea mai frumoasă floare, are farmec, strălucire, dar și câtă splendoare.

X

Cine strivește o floare, are în loc de suflet cu săgeți otrăvitoare.

x

Pe fiecare petală de floare e un poem scris în culoare.

X

Omule, nu rupe nicio floare. Și ea are  suflet care doare.

X

Iubirea începe cu o floare și se termină cu o ceartă revoltătoare.

X

Din nectarul florilor, albinele  produc mierea pe gustul tuturor.

X

Când florile își închid petalele, cerul  își arată umbrele.

X

Poezia e cu adevărat seducătoare când între versuri descoperim și o floare.

X

Omul care nu iubește florile, zilele-i le macină morile.

X

Universul e o floare rară și încântătoare.

Harry Ross

Israel

PUNŢI SUFLETEŞTI

 

Pentru omu-nsingurat,
Pentru legături fireşti
Eu prin vers am încercat
Să întind punţi sufleteşti

 

Între toţi oamenii buni
Care s-au înstrăinat,
Între ei şi-ntre străbuni
Cei ce ţara ne-au lăsat.

 

În lupta pentr-un trai firesc,
Pentru o lume mai bună
Cum e profund omenesc,
Să învăţăm a fi-mpreună.

 

În dragoste, în omenie
Care ne-au fost în veci temei,
În grija pentru ţară, glie
Şi pentru viitorul ei.

 

 

MENIRE

Şi eu sunt la fel ca şi cei de dinainte
Străbat mereu aceleaşi dragi poteci
Poate acum mi-e pasul mai cuminte
Şi gândurile-mi sunt poate mai reci.

Dar am aceeaşi stea care mă cheamă,
Imboldul şi neliniştea-s aceleasi
Şi-un crez lăuntric ce de bună seamă
Îl are orice om ce n-aparţine sieşi.

Mânat de-un ideal nedefinit
Sădit în sânge-ncetul cu încetul
Să împlinesc acel destin menit
S-armonizez izbânda cu eşecul.

Uitarea-i un balsam dar nu-i de-ajuns
Să potolească-un dor de mii de ani
Care a ars şi a rămas nestins
În zeci şi zeci de generaţii de ţărani.

Eu sunt continuarea vrerii lor
În aste zile tulburi şi moderne
Sunt un chezaş, garant al tuturor
Că praful sau uitarea nu s-aşterne.

Sunt simplă za din lanţul nesfârşit
Dar c-o menire limpede şi clară
De-a fi mereu prezent şi pregătit
Să nu ne facem neamul de ocara.

 

CORCODUŞII

 

Râdeau în soare corcoduşii
Cu hohote albe-verzui
Eu i-admiram din pragul uşii
Sau printre ei umblam hai-hui.

 

Acestea se-ntâmplau demult,
Aveam grădină, corcoduşi,
Aveam putere să exult
Dar acei ani demult sunt duşi.

 

Cu florile de corcoduş
Vestind miracolul trăirii
Eu începeam al meu urcuş
Cu primii muguri ai iubirii.

 

Rămasă-i doar în amintire
Copilăria cu-al ei farmec
Când corcoduşii în neştire
Iubirea mă făceau s-adulmec.

 

Azi îi privesc şi nu mă satur,
Parcă-s la fel dar parcă totuşi
Văzuţi cu ochi de om matur
Nu sunt aceeiaşi corcoduşi.

 

Costache Năstase

20.03.2016