2 Oct
2012

Valentina Teclici – Pygmalion (Dedicată poetei Mariana Gurza)

 

***

Pygmalion

                                (Dedicată poetei Mariana Gurza)

Ca Pygmalion, am sculptat

Sensul vieții mele în azurul credinței.

Cu dalta albastră, de vioară,

Am ajustat sentimentele

Până au devenit tril în flautul lunii.

Cu dalta albă, de aripă,

Am sculptat crucea neagră

A ceea ce-am crezut mi-a fost dat,

Încât trandafirii s-au stins împăcați.

Cu dalta cenușie, de clepsidră,

Am cioplit speranțele

Până au doinit verde, în cuibul luminii

Și-au umplut câmpia de poeme.

Cu dalta neagră, de granit,

Am scultat ziua de ieri

Când apusul o lua-naintea răsăritului

Și noaptea domnea ca o regină.

Cu dalta roșie, de flacără

Am sculptat ziua de mâine

În care Galateea prinde viață

Și viața-n mine arde torță

Luminând calea miilor de poeme

Simțite și nerostite.

 

 

 Valentina Teclici

(1 Oct 2012, Napier, New Zealand)

2 Oct
2012

Rugăciune de Mariana Gurza

 Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Rarău

 

            RUGĂCIUNE

 

Doamne, anii trec neintreband

Si azi uitandu-ma in urma

Imi vad iar ingerul veghind

Pasu-mi tacut si focul din  inima…

 

Sfioasa m-aplec spre Tine Fecioara

Inlacrimata de  poveri si pacate

Strig, tanjesc, cer alinarea

Maicutei noastre Preacurate.

 

Si azi iti cer doar mila

Sa-mi duci ruga spre Fiul Tau

Sa-mi pot gasi calea

Ocrotita de Acoperamant Tau.

 

Priveste Doamne spre inima de mama

Un rug ce arde necontenit

Ti-i las Doamne in a Ta seama

Pe copii mei ce mi-ai daruit.

 

Si eu cea plina de pacat

Vreau doar mantuirea…

Iarta-ma de ti-am gresit

Iarta-mi ratacirea.

 

Vremelnici suntem pe pamant

Si inca nu am invatat

Sa pretuim clipa din Cuvant

Si ruga catre Cel Preainalt.

 

 

Mariana Gurza

2 Octombrie 2012

1 Oct
2012

“Părintele Adrian Făgețeanu și crucea Rugului Aprins” – Omagiu la un secol de la nașterea sa

Centenar Adrian Făgețeanu

Ediție îngrijită de Andrei  Dîrlău

Editura: Lumea Credinței, București,  2012

 

…la un an de la trecerea la cele veşnice şi la o sută de ani de la naşterea marelui duhovnic şi mărturisitor Adrian Făgeţeanu, apare prima carte substanţială de cinstire a memoriei sale, cu texte semnate de autori diverşi, clerici sau laici, printre care se numără: ÎPS Andrei Andreicuţ, Andrei Dîrlău (iniţiatorul şi îngrijitorul ediţiei), Marius Oprea, George Enache, Sorin Preda, George Crasnean, Arhim. Mihail Stanciu, Răzvan Codrescu sau regretatul Mihai Rădulescu.

Sunt evocări, interviuri, documentare – unele strict privitoare la viaţa şi lucrarea „patriarhului de la Locurele”, altele privitoare la contextul mai larg în care acesta s-a mişcat în luptă cu vremurile, şi îndeosebi la mişcarea spirituală a Rugului Aprins de la Antim (şi la principalul ei animator, ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor, mucenicit în temniţa comunistă de la Aiud – sfîrşit martiric de la care se împlinesc tot în toamna aceasta 50 de ani).

Volumul conţine şi documente din arhivele fostei Securităţi, legate de anii grei de închisoare făcuţi de părintele Adrian şi de prigonirea generică a monahilor sau mirenilor angajaţi în mişcarea Rugului Aprins.

Se conturează astfel, dincolo de portretul unei mari personalităţi duhovniceşti, şi profilul unei epoci de tristă amintire, dinaintea căreia vedem o dată în plus că ortodoxia românească n-a lipsit de la datoriile ei, chiar dacă crucea muceniciei n-au ridicat-o neapărat ierarhii, ci adeseori monahii simpli, preoţii de mir şi floarea cărturărească a laicatului ortodox.

CUPRINS:

In loc de cuvânt înainte. Părintele Adrian Făgeţeanu (Î.P.S Andrei Andreicuţ)

Notă asupra ediţiei (Andrei Dîrlău)

Rugul Aprins: arestare, condamnare, achitare (Mihai Rădulescu)
Pe urmele deciziei de achitare a lotului „Rugul Aprins” (Silviu Alupei)
Sandu Tudor in pragul canonizării (Răzvan Codrescu)
La ceas de înviere, în sihăstria unui mare duhovnic: părintele Adrian Făgeţeanu (Sorin Preda)
Daniil Tudor – Floarea de foc a Ortodoxiei (Silviu Aroneţ)
Părintele Adrian Făgeţeanu: Părintele Daniil era cel mai dârz dintre toţi cei din închisori” (Pr. Teodor Ciontu)
Aşteptând eternitatea lângă Sfânta Mănăstire
Lainici: Părintele Adrian Făgeţeanu (Mariana Gurza)
Un mare duhovnic văzut prin ochii Securităţii: Părintele Adrian Făgeţeanu, mărturisitorul (George Enache)
Anexă: Proces verbal de interogatoriu
Crucile de aur (Marius Oprea)
Patriarhul de la Locurele (George Crasnean)
Amintiri dintr-o „carte vorbită”:
Părintele Adrian Făgeţeanu despre Mitropolitul Tit Simedrea (Artur Silvestri)
Rugul aprins al inimii. Exemplaritatea unui duhovnic contemporan: Părintele Adrian Făgeţeanu (Andrei Dîrlău)
Părintele Adrian Făgeţeanu – un veac de duhovnicie (Pr. Visarion Alexa)
Mănăstirea Crăsani: visul împlinit al Părintelui Adrian (Episcopia Sloboziei
şi Călăraşilor)

ADDENDA
Ieromonah Adrian Făgeţeanu, Ieromonah Mihail Stanciu:
DE CE CAUTĂ OMUL CONTEMPORAN SEMNE, MINUNI ŞI VINDECĂRI PARANORMALE?

Un răspuns ortodox

In loc de postfaţă: Părintele Adrian Făgeţeanu şi duhovnicii de altădată

Sursa: http://www.cartifrumoase.ro/carte/parintele-adrian-fageteanu-si-crucea-rugului-aprins–i34225

30 Sep
2012

Violeta Lăcătuşu: “visul metaforei virgine” al poetei Maria Rugină

CARTEA NEROSTIRII

                         de Maria Rugină

 

Impresii de cititor

 

 

            Rezultat al unei inteligenţe pătrunzătoare şi informate în domeniile existenţiale cele mai delicate, cartea poetei Maria Rugină propune un ambiţios excurs în universul interior şi exterior printr-o poezie plină de forţă, varietatea ideatică împletindu-se armonios cu un lirism bine dozat.

            Tonul sentenţios al majorităţii poeziilor, valoarea paremiologică a unor versuri sunt completate de deschiderea, mai rar întâlnită, spre universul suprasensibil, pe care poeta încearcă să-l surprindă cu prisos de imaginaţie şi intuiţie.

            Evantaiul registrelor lirice este însă destul de larg, emoţia poetică fiind copleşitoare în poezii precum  Nebine în sine (care începe cu splendidul vers “Mă doare persoana a treia  din lucruri”) sau Lumină de mătase – recviem pentru fiinţa iubită.

Inedită este şi prelucrarea poetică a unor mituri, îmbibată, de cele mai multe ori, cu subtilă ironie (“Ai să dai samă, Doamnă…”). În poezia El şi ea, între cuvânt şi tăcere este persiflat momentul genezei, criticându-se cu insolenţa specifică creaturii, creaţia divină. Intuiţia că “experimentul” va relua forma iniţială a “neperechii”, maschează,  de fapt, dorinţa tainică de eradicare a suferinţei, de găsire a echilibrului mult visat.

Pe un alt registru, de imn dedicat bucuriei de a fi om , poezia Spre lumea lumilor lumii dă glas, cu un patetism bine temperat, visului de infinit, setei de cunoaştere a bănuitelor lumi, dorului de eliberare a frumosului din noi. Ca orice poet, talentata Maria Rugină are nostalgia armoniei ce ar trebui să domnească în pluridimensionalitatea acestui univers, spre care ea îndreaptă ochii inimii.

            Tonul moralizator din primele strofe ale poeziei Bate şi… se transformă apoi într-un imbold dat firii umane, autoarea cerându-i semenului demnitatea şi orgoliul spre a “cere dreptate” . Poezia nu este doar un îndemn al unui stăpân de idei, ci un reflex al iubirii adânci pentru cei în slujba cărora îşi pune sufletul şi mintea şi imaginaţia şi truda şi întreaga fiinţă.

            Uneori, ideea poetică s-ar dori întrupată într-un vers mai amplu, ritmul trohaic, foarte dinamic, (potrivit, spre exemplu în poezia Apa cunoşterii ) secţionându-i, pe alocuri, plutirea diafană ce vine să inunde sufletul: “Ia din veşnicie / Clipa de sublim, / Fă-ţi din ea icoană, / Uită ce nu ştim” (Întoarcerea)

            Sintagme inedite dovedesc puterea de invenţie mereu izvorândă a poetei: “clonele îngereşti”, “stalagmita suferinţei”, “sâmburele energetic”, “miezul marelui pojar”, alături de strofe de o mare frumuseţe: “Cel mai departe vezi pe întuneric,/ Noaptea, când stelele se coc, / Iar floarea-ncearcă să atingă / Buzele vieţii, afară din boboc.” (Încearcă!)

            Introducerea unor aforisme “omologate”, ludicul ţesut din echilibristica ideii şi din jocul amuzant de cuvinte, ironia incisivă, prelucrarea inedită a unor mituri, dovedesc factura modernă a acestor poezii, apartenenţa lor la postmodernism.

O carte de certă valoare se deschide azi cititorului dornic de “visul metaforei virgine”.

Violeta Lăcătuşu     


30 Sep
2012

Editura Muşatinia – Regal cultural la Muzeul de Artă din Roman, lansare carte, autor Gh. A. M. Ciobanu

Sâmbătă 29 septembrie 2012 la Muzeul de Artă din Roman, într-o ambianţă culturală deosebită au fost lansate volumele “Mecena medic şi misionar Teodorescu” şi “Portrete printre rame” semnate de publicistul romaşcan Gh. A. M. Ciobanu. Au fost prezenţi la manifestare primarul de Roman prof. Dan Laurenţiu Leoreanu, publicistul Gh. A. M. Ciobanu, criticul de artă Valentin Ciucă, Arhidiaconul Ciprian Ignat din partea ÎPS Ioachim Băcăuanul, pictorul Nelu Grădeanu, editoarea volumelor Emilia Ţuţuianu. Din publicul prezent la manifestare amintim pe dna. Elena Ciobanu, soţia Maestrului Ciobanu, dna. dr. Sofia David, prof. Vasile Ursachi, prof. Minodora Ursachi, prof. Cecilia Bănică Pal, dr. Larisa Schuster, poeta Violeta Lăcătuşu, poetul Mircea Bostan, pictorul Florin Mircea Zaharescu, pictorul  Iosif Haidu, ing. Toader Dumitrache, muzeograf Mihaela Ciobanu.

 

“Acum, în al zecelea an de activitate al Editurii Muşatinia cu cele o sută de volume purtând sigla editurii, pot să mărturisesc că am parcurs un drum lung şi deloc facil, ţinând cont de existenţa marilor edituri, de perioada dificilă economic  etc.

Împreună cu poeta Cecilia Bănică Pal, Felicia Dumbravă şi diaconul Ciprian Igant am format la începuturi o echipă responsabilă, capabilă să încredinţeze tiparului opere de mare valoare pentru cultura românească.

În ambianţa oferită de Muzeul de Artă din Roman, înconjuraţi de plastica oferită de pictorul Nelu Grădeanu, îl sărbătorim astăzi pe patriarhul culturii romaşcane, ca o încununare a activităţii noastre de până acum.

Domnia sa ne-a încredinţat, în cei 10 ani de activitate, şapte manuscrise, de fapt celebrele notiţe cu creionul, care au prins viaţă prin Editura Muşatinia. Vibraţia primilor fiori, apoi fascinanta ţesătură a unui Mioriţa-Mit triadic, trilogia Mileniul trei pe portativ, iar astăzi avem în faţă încă două realizări editoriale de excepţie una cu ramă şi una fără. Prima carte, “Mecena medic misionar Teodorescu”, este o carte pe care autorul o dedică unui foarte bun prieten dr. Constantin Teodorescu, ataşat şi de oraşul nostru muşatin, plecat din păcate prea curând dintre noi. Felicitări doamnei Sofia David şi domnului Nelu Grădeanu pentru realizarea acestui volum omagial care cu siguranţă se va înscrie în circuitul valorilor culturii române.

Al doilea volum, “Portrete printre rame”, include o suită de personalităţi ce au trezit interesul Maestrului Ciobanu de-a lungul timpului.

Trăiri unice, clipe retrăite din memorie, portrete bine definite, prin tuşe de condei, se constituie într-o adevărată galerie de imagini ale personalităţilor de diverse facturi întâlnite de Maestrul Ciobanu in timp, ce au jucat un rol important în viaţa autorului. Am încercat să dezvoltăm simpla expunere de personaje  a Maestrului Ciobanu şi am incercat să dăm o linie beletristică discursului literar îmbogăţindu-l şi cu imagini.

Mulţumesc domnului profesor pentru încrederea acordată editurii Muşatinia pentru bucuria şi onoarea de a-i edita opera. (Emilia Tutuianu).

Un minirecital de muzică clasică a fost susţinut de Raluca Tihon, clasa a XII-a, Liceul de Arta Octav Bancila, Iasi, prof. Alin Apetroaiei,: DUTILLEUX, “SONATINA” PENTRU FLAUT, si ILANA MARINESCU, “MIORITZA” – piesa aleasa special pentru dl. profesor Ciobanu.
Ana Maria Tihon, clasa a VIII-a, Scoala de Arta Sergiu Celibidache, prof. Viorel Vanzariuc, : BRUCH, “CONCERT” PENTRU VIOARA .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

O mare şi plăcută surpriză făcută de pictorul Nelu Grădeanu doamnei editor Emilia Ţuţuianu a fost un portret în semn de preţuire şi recunoştinţă pentru periplul editorial Mecena medic misionar Teodorescu.

 

Emilia Ţuţuianu

 

 

 

Sursa: Revista Melidonium

27 Sep
2012

Sfântul Ioan Gură de Aur – Viaţa pământească asemuită cu o reprezentaţie de teatru

La amiază, la teatru, cortina se dă în lături – şi actorii, în ceaţă, îşi fac intrarea, având măşti pe faţă. Ei recită o povestire veche, arătând prin vorbe, desfăşurarea întâmplărilor.

Unul se înfăţişează ca filozof şi nu-i filozof; altul rege, fără să fie, ci numai îmbrăcat ca un rege, căci aşa cere piesa; altul face pe doctorul, fără să fi îngrijit nici măcar un lemn, ci numai îmbrăcat ca doctor; altul face pe sclavul, cu toate că-i slobod; celălalt pe profesorul, fără să aibă ştiinţă de profesor. Ei nu par ceea ce sunt, ci par ce nu sunt: doctor, filozof din pricina părului care-i împodobeşte masca, soldat, din pricina uniformei, etc.

Prin înfăţişarea ei, masca ne dă o închipuire, dar nu face mincinoasă firea, ci numai îi ascunde adevărul. Atâta vreme cât privitorii stau şi se uită, măştile nu se mişcă de pe feţe; dar când s-a lăsat seara, când spectacolul s-a isprăvit şi privitorii au plecat, măştile au fost aruncate. Cel care făcea pe regele la teatru, odată plecat, devine iarăşi fierarul de toate zilele; cel care, pe scenă era slobod, afară de scenă, e rob iarăşi…

Aşa-i şi cu viaţa şi cu moartea. Lumea e teatrul; stările omeneşti: bogăţia, sărăcia, puterea, supunerea, şi altele, sunt măştile actoriceşti. Când ziua aceasta se va risipi – şi veni-va noaptea cea de spaimă, căreia mai degrabă i-am zice ziuă, (noapte pentru păcătoşi, ziuă pentru cei drepţi), când reprezentaţia sfârşi-se-va şi măştile fi-vor aruncate, când va fi cercetat fiecare pentru faptele lui, nu fiecare pentru bogăţia lui, nu fiecare pentru rangul lui, nu fiecare pentru puterea lui, ci fiecare pentru faptele lui: judecător, rege, femeie sau bărbat; când ni se va cere o viaţă şi nişte fapte virtuoase, fără să fie luate în seamă nici rangurile strălucire, nici neînsemnătatea sărăciei, nici tirania dispreţului; când ni se va zice: „Infăţişaţi-mi fapte, de eşti rob, mai nobile decât acele ale unui slobod, de eşti femeie mai vajnice de cât acele ale unui bărbat; o, atunci, cu măştile căzute, arăta-se-vor adevăratul bogat şi adevăratul sărac…”

ioanguradeaur

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii