Cuvânt și iubire

      RUGĂCIUNE

 

Parascheva Cuvioasa
Care-ai plans si-ai privegheat,
Si cu inima miloasa,
Pe cei ce goi ai imbracat,
Da-ne mila Ta si noua
Inimile sa ne moi-
Si cu-a lacrimilor roua
Sa ne-mpodobesti pe noi,

Cadem Cuvioasa,
La mostele Tale,
Tu ne izbaveste
De cumplita jale.

Tu, care-ai fost zmerita,
Mai mult decat sfintii toti,
Iar acuma esti slavita,
De mireni si de preoti,
Da-ne noua umilinta,
Scara catre inaltimi,
Intareste-ne credinta,
Apara-ne-ca pierim !

Cadem Cuvioasa,
La mostele Tale,
Tu ne izbaveste
De cumplita jale.

Tu, facioara cuvioasa
Care tara ne-ai iubit,
Si ca steaua luminoasa
Peste Iasi ai rasarit,
Apara pamantul tarii,
De lacuste si gandaci
Si cu Domnul indurarii,
Neamul nostru sa-l impaci.

Cadem Cuvioasa,
La mostele Tale,
Tu ne izbaveste
De cumplita jale.

 

Foto: Cristina Nichitus Roncea

 

De citit și http://roncea.ro/2014/10/12/minunea-cu-sfanta-parascheva-in-jarul-bisericii-trei-ierarhi-istorisita-de-a-c-cuza-insemnari-din-viata-si-documente-omenesti-via-doxologia/

Dacă am deschide ochii mari am vedea că dincolo de nesfîrşitul război politic intern, unde cauza puterii adună fel de fel de corupţi, unii care profită din plin, iar poporul se alege tot cu mizeria, există războaie nevăzute şi dacă nu ne vom trezi la timp vom fi număraţi cu clic şi enter şi vom fi hrăniţi cu pîine biometrică. Războiul dintre Directorul F.B.I. James Comey şi Eric Schmidt – Preşedinte executiv al Google – a făcut înconjurul lumii. Conform A.F.P., spionajul practicat pe Internet de Statele Unite constituie o ameninţare gravă care ar putea să conducă la „spargerea Internetului”, a avertizat preşedintele Consiliului de Supraveghere al Google. Giganţii Google şi Aplle s-au plîns în nenumărate rînduri de spionajul electronic practicat de S.U.A., dezvăluit de către fostul consultant N.S.A. Edward Snowden. Directorul poliţiei federale James Comey nu este de acord cu politica de protecţie a datelor, implementată de Apple şi Google, iar Preşedintele executiv al Google critică virulent spionajul virtual şi stocarea datelor utilizatorilor de internet. „Impactul este grav şi se înrăutăţeşte”, a apreciat Eric Schmidt, „iar rezultatul cel mai simplu este că vom ajunge să spargem Internetul”. Eric Schmidt a făcut această declaraţie cu prilejul unui eveniment organizat de către Ron Wyden, preşedintele Comisiei pentru Finanţe al Senatului S.U.A., în cadrul dezbaterilor asupra consecinţelor spionajului pe Internet, practicat de serviciile americane de informaţii (N.S.A.).

Aplle şi Google solicită curăţenie  în practica spionajului

Serverele din America au început să se golească. Unele ţări au cerut deja grupurilor cu activitate în domeniul Internetului să le găzduiască serviciile sau datele pe servere locale şi nu în S.U.A. Participanţii la dezbatere au sfătuit legiuitorii americani să facă curăţenie în practicile spionajului, pentru că vor pierde încrederea comunităţii internaţionale. „În lipsa unor legi mai bune, suntem obligaţi să investim în tehnologii mai sofisticate, care nu pot fi atacate uşor”, a declarat Brad Smith, însărcinat cu Afaceri Juridice al Microsoft. „Dacă oamenii din Guvern vor fi îngrijoraţi de criptare, atunci să investească în legi mai bune!”  Apple a fost prima companie care a anunţat că, pentru a evita obligaţia de a livra guvernelor datele personale ale clienţilor săi, nu va mai avea acces la parolele utilizatorilor. Google, care deja a consolidat securitatea mesageriei sale Gmail, a reacţionat ulterior, afirmînd că sistemul său de operare Android asigură o protecţie similară de mult timp, dar că în noua versiune utilizatorul nu va mai fi nevoit să o activeze.

David Cameron a cerut  cenzurarea completă a site-urile XXX

La antipod, Marea Britanie scoate populaţiei din priză cablul XXX şi o lasă cu poftele nesatisfăcute. Cel care doreşte accesul la site-urile porno trebuie să ceară aprobarea providerului de internet. Asta a decis David Cameron, împrumutînd lecţia de la Putin şi intrînd într-un război greu de controlat cu 30% din internet. Sub umbrela „protecţiei minorilor”, David Cameron a decis ca toate casele conectate la internet să fie obligate să răspundă la o întrebare: „Vreţi sau nu să aveţi acces la pornografie?” Uite cum îl copiază pe Putin (şi nu face rău), care înaintea lui Cameron a pus pe piaţă un pachet de legi restrictive cu privire la sexualitate şi la educaţia sănătoasă a tinerilor. Pe cînd în România o astfel de lege? Mai mult decît atît, Cameron vrea ca site-urile pornografice să fie cenzurate complet, iar utilizatorul să fie nevoit să facă demersuri speciale pentru a obţine din nou acces. Nimic mai potrivit! Prea multă mizerie pe plajele virtuale!

Site-urile XXX, o adevărată industrie în S.U.A., mai accesate decît C.N.N.

Într-o Europă extrem de permisivă la capitolul sexualitate şi pornografie, după Rusia, Ucraina şi Islanda, Marea Britanie este a patra ţară care interzice accesul în zona XXX. David Cameron a cerut monitorizarea căutărilor şi imaginilor legate de pornografia infantilă. Cei care vor căuta pe Google termeni relevanţi în acest sens sau vor vizualiza poze cu bulina roşie riscă să fie catalogaţi drept pedofili şi să fie trataţi conform legii.  Măsura ar trebui instituită la nivel mondial, pentru că traficul generat de site-urile cu conţinut pornografic este uriaş. Iată cîteva cifre care dau de gîndit: Cel mai accesat site de profil are 4,4 miliarde de afişări, de trei ori mai mult ca C.N.N. Site-urile pentru adulţi reprezintă 30% din traficul total de pe internet. În fiecare secundă sînt descărcaţi 50 GB de elemente pornografice. Interzis în anumite ţări, încurajat în altele, consumul este atît de mare încît într-o hartă a internetului porn-ul apare ca o super-putere mondială. Statele Unite l-au transformat într-o industrie, în timp ce unele ţări conservatoare l-au interzis în totalitate. David Cameron a afirmat într-o conferinţă de presă că „pornografia virtuală degradează copilăria, iar în cele mai negre colţuri ale internetului se ascund lucruri care ne pun în pericol copiii”. („The Telegraph”).

Record de accesări porno de pe calculatoarele Parlamentului britanic

Efectele proiectului lui Cameron, despre care a scris cam toată presa din Marea Britanie, ar trebui să reprezinte un punct de reper pentru restul Uniunii Europene. Departamentul de I.T. al Parlamentului britanic a publicat un raport care arată cît de des sînt folosite calculatoarele acestei instituţii pentru a viziona filme pentru adulţi. Potrivit acestui document citat de „Daily Mail”,  de pe calculatoarele parlamentarilor şi ale angajaţilor zilnic sînt deschise, în medie, 820 de site-uri pornografice, însemnînd peste 300.000 de accesări anual. Raportul demonstrează că parlamentarii britanici folosesc calculatoarele de serviciu nu doar pentru a se informa despre legislaţie, ci pentru activităţi care n-au legătură cu interesul public. Peste 50.000 de vizite au făcut parlamentarii britanici în ultimul an pe site-ul „Out of Town Affairs”, unde persoanele interesate de legături intime fără obligaţii îşi pot găsi partener. Acum, acest site a fost blocat şi nu mai poate fi accesat de pe reţeaua folosită la parlamentul britanic. Din *89 încoace România a tot importat şi ea de la occidentali piese pornografice second hand şi comportamente sexuale deviante. Voaierismul acestora este o violare a intimităţii celor care trăiesc conform principiilor şi normelor moral-creştine; o agresiune asupra noastră, o încălcare a dreptului nostru de a alege, o încercare de impunere a mizeriei lor împotriva voinţei noastre, care ne fac să ne simţim  agresaţi şi discriminaţi. Toate aceste manifestări degradante se simt ca un viol la nivel psihic şi emoţional.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

Ben Todică: De ce aţi plecat din ţară?

JOHN GIONEA: Am plecat din țară în iulie 1979, când situația nu era chiar atât de rea… Eu am lucrat într-un sector destul de privilegiat… Comerţul exterior… Aveam oportunitatea să gust din fructul atât de râvnit de români, acela al deplasărilor în străinătate… În ultimii 5 ani petrecuţi în România călătoream de 3-4 ori pe an între 1-3 săptămâni la Geneva, ca expert în negocieri la organizaţiile economice internaţionale: GATT, UNCTAD, Comisia Economică a Naţiunilor Unite pentru Europa… Dar după micile momente de libertate, mă întorceam în “colivia” din România… Simţeam diferenţa între cele două lumi şi-mi doream să trăiesc şi să muncesc în lumea liberă… Poate a fost și un moment de “mid-life crisis”… Material, o duceam mai bine decât marea masă a populaţiei româneşti… Dar eram nemulţumit de lipsa de libertate, de atmosfera îmbâcsită la serviciu şi în societate, de inversarea masivă a scării valorilor… Şi peste toate, nu vedeam nicio perspectivă de îmbunătăţire a situaţiei, pentru că – gândeam eu – după Ceauşescu (pe care nu-l vedeam mort decât de moarte naturală, încă la putere) nu putea să vină decât un altul ca el, un produs al aceluiaşi sistem totalitar…

B.T.: Care a fost obstacolul cel mai mare pe care l-aţi înfruntat ca emigrant? (la început; după aceea)?  Ce a fost cel mai greu?

J.G.: La venirea în Australia, în ianuarie 1980, eu cunoşteam limba engleză din ţară… Nu de la școală sau din facultate, ci din lecții luate în particular… Cum plăteam lecţiile private? Dădeam meditații de franceză (limbă învăţată în liceu la Sf. Sava şi la facultatea de Comerţ Exterior din ASE), şi-mi plăteam lecţiile de engleză, cam două ore în fiecare duminică, dimineaţa… Cu cât luam pe 2 ore de franceză, plăteam o oră de engleză… Profesoara mea a fost d-na Suzana Ionaşcu, fata unui basarabean care lucrase înainte de război la Ambasada României de la Londra și care s-a casătorit acolo cu o englezoiacă… După război, atât tatăl Suzanei, cât şi soţul ei au fost închişi pe criterii politice, Suzana a fost exmatriculată de la Facultatea de Filologie, Secţia Engleză, şi se susţinea pe ea şi pe mama ei din lecţii particulare… Deci limba engleză nu a reprezentat pentru mine un obstacol şi am început să aplic pentru job-uri la 1-2 zile după sosirea în Melbourne… A fost greu… Pe atunci anunțurile de serviciu erau mai puţin… politically correct… Adică, firmele solicitau deschis în anunţuri, oarecum naiv, că vor lucrători “în vârstă de până la maximum 35 de ani…” Eu aveam deja peste 36 de ani…

La vremea aceea, România şi românii nu erau cunoscuţi mai de loc în Australia… Necunoscutul generează mai totdeauna o stare de stres, o respingere… Chiar dacă vorbeam engleza corect, nu puteam scăpa de accentul… balcanic…, care pe mulţi îi deranja… Iar numele meu de botez îi confuziona pe unii. De ce? Deoarece Ioan seamănă în scris cu Joan, mulți m-au luat drept femeie (îmi răspundeau la cereri de job cu Mrs sau Ms)… Am decis să-mi iau licenţa pentru pronumele de John, căci, chiar dacă nimeni nu o va declara sau accepta oficial, societatea australiană este destul de misogină și femeile sunt discriminate pe piața muncii…

Se cerea “experiența australiană”… De unde să o ai? Ştiu că de acest obstacol se izbesc cam toţi noii imigranţi şi chiar tinerii absolvenţi ai instituţiilor de învaţământ australiene…

După primul job cu o multinaţională germană, nu am mai avut această, problemă… Dar am întâmpinat, desigur, dificultăţile inerente oricărui căutător de job într-o economie de piaţă…

Iar la începutul anilor 80, economia australiană s-a aflat într-o puternică stare de recesiune, ceea ce îngreuna obţinerea unui job…

B.T.: Ce simţiţi pentru România (acum şi de-a lungul anilor)?

J.G : Foarte pe scurt : dragoste, frustrare şi dor…

B.T.: Credeţi că în cariera d-vs românească şi australiană aţi realizat unele lucruri care să contribuie la o imagine pozitivă pentru România ?

J.G.: O întrebare puţin pretenţioasă… Cred că ficare individ din România, angajat în producţia de bunuri şi/sau servicii, contribuie prin munca sa individuală, mai mult sau mai puţin,  la creşterea valorică a producţiei naţionale, la progresul economic al ţării…

Să încerc să particularizez această idee la situaţia mea…

În România, unde mi-am făcut studiile de specialitate (completate mai târziu cu un doctorat în Australia), m-am pregătit cu sârguinţă să devin un bun specialist în comerţul internaţional. Şi în cei 12 ani de muncă în organizaţii româneşti am fost un expert apreciat în ţară şi în străinătate. Am reprezentat România în negocieri comerciale la nivel de întreprindere, minister (deci guvern) şi chiar în propriul nume în calitate de consultant al unor organizaţii internaţionale. Probabil, cel mai mare succes profesional a fost  acela la un seminar de marketing Est-Vest organizat de Comisia Economică pentru Europa a Naţiunilor Unite la Geneva, la mijlocul anilor  70, la care am participat în calitate de consultant al Secretariatului acestei organizaţii. Raportul prezentat de mine şi răspunsurile la întrebările unor oficiali guvernamentali, oameni de afaceri şi experţi din cele peste 30 de ţări membre ale organizaţiei au fost notate cu interes în publicaţii economice specializate ca Handelsblatt (Germania Federală) şi Informations du Commerce Exterieur (Belgia), plus documentele Secretariatului organizaţiei internaţionale.

În paralel cu munca mea profesională, în perioada 1972-1979, am activat voluntar în calitate de Secretar al Asociaţiei Române de Marketing (AROMAR), o asociaţie apolitică care avea drept scop principal promovarea conceptului de marketing, atât pe piaţa internă (în fapt,o subtilă erezie într-o economie planificată…), cât şi pe piaţa externă (ceea ce era un proces mai firesc de implementat)… La sfârşitul anilor 70, AROMAR avea filiale în aproape jumătate din judeţele ţării… În anii 80 (eu plecasem deja din ţară), câţiva consilieri ai conducerii comuniste şi-au dat seama de pericolul conceptului de marketing pentru economia planificată, şi asociaţia a fost trecută pe linie moartă…

În Australia, desigur, prin natura lucrurilor, nu am mai putut reprezenta direct România… Totuşi… Dat fiind că în multe din organizaţiile la care am lucrat, eram singurul salariat de origine română, vrând–nevrând, am fost un mic reprezentant al naţiunii române în acel loc de muncă, un punct de reper pentru imaginea pe care ceilalți colegi şi-o făceau despre România… Am predat la toate nivelele de învățământ superior (TAFE, under-graduate și post-graduate) și am luat un doctorat în Economie înternațională de la RMIT (Royal Melbourne Institute of Technology University). Am predat în cursuri de scurtă durată în China, timp de 9 ani, și în Danemarca timp de 4 veri… Îndrăznesc să cred că am lăsat o impresie bună şi am avut contribuţia mea modestă  la o imagine pozitivă asupra naţiunii române…

Din nou, pe plan extra-profesional, am avut onoarea şi plăcerea de a iniţia alături de un grup de români entuziaşti un program românesc la Staţia de Radio etnică 3ZZZ, care operează şi astăzi după 25 de ani de activitate.

B.T.: Dacă aţi avea mulţi bani, cum aţi ajuta România?

J.G.: Mulţi bani?… Încă din primul an de rezidenţă în Australia, am realizat că în calitate de salariat în orice organizaţie publică sau privată, la orice nivel de salariu, şi chiar în calitate de întreprinzător particular pe cont propriu, nu este posibil ca încă de la prima generaţie, să devii ceea ce se numeşte… putred de BOGAT… Bogăţiile unor familii australiene s-au acumulat, în general, în decurs de generaţii… (Lucrurile stau poate ceva mai diferit în America, unde procesul de capitalizare este mai accelerat şi poate genera milionari în perioade mai scurte, de cca 20 de ani …).

Dar chiar discutând la modul ipotetic, ce aş face dacă aş avea mulţi bani, cred că priorităţile oricărei ţări în curs de dezvoltare ca România se află în domeniul educaţiei-învăţământului şi sănătăţii… Probabil că aş lansa o fundaţie sau aş face donaţii pentru sprijinirea unor organizaţii în unul din sau în ambele domenii…

B.T.: Credeţi că românii care au emigrat în Australia după 89, sunt diferiţi de promoţia d-vs de la începutul anilor 1980 sau de imigranţii mai vechi, în materie de (să-l numim aşa)… Românism?

J.G.: Românii sunt români… Dar ceea ce cred că îi deosebeşte şi diferenţiază este nivelul de educaţie din familie şi din şcoală… Precum şi efortul personal de auto-educaţie… A mai diferit și contextul istoric în care a avut loc emigrarea românească…

Cred că Românii emigraţi imediat după război au fost o generaţie patriarhală, provenită din diverse regiuni ale ţării, în general cu mai puţină şcoală. Ei respectau sărbătorile şi tradiţiile româneşti; de multe ori în cadrul unor agape comunitare… Duceau dorul de ţară fără a-şi permite mai deloc să o revadă… Urau instinctiv regimul comunist, fără a fi fost prea bine informaţi de ce se întâmpla în ţară sau în lume.

Generaţia următoare, din anii 1970 a fost o generaţie mai pestriţă… Imigraţia din România era mai rară, cu fugari din regimul comunist, care fie au trecut graniţa pe jos sau înot prin Dunăre în Iugoslavia, sau, mai puţini, cu viză turistică, via lagărele din Austria, Italia sau Germania… Unii au venit prin căsătorie sau prin reunirea familiei… Această generaţie cunoştea bine racilele sistemului comunist, dinăuntrul lui…

O minoritate dintre aceştia  au încercat să pactizeze şi să colaboreze cu organele de partid şi de stat din ţară în schimbul unui tratament favorabil, pentru ei, sau pentru rude apropiate…

La sfârşitul anilor 70,  a venit un val al celor eliberaţi din închisorile comuniste cu paşapoarte de apatrizi care s-au dat drept disidenţi politici, iar o parte dintre aceştia s-au dedat la activităţi ilegale în Melbourne, aruncând o lumină negativă asupra întregii comunităţi româneşti…

Organizaţiile româneşti erau destul de izolate, fărămiţate, în concurenţă pentru adepţi… Nu vorbesc aici de organizaţiile cu caracter religios (baptiste, penticostale sau ortodoxe) care au avut o anumită constanţă şi soliditate în ansamblul comunităţii româneşti, fără a depăşi, însă, caracterul parohial.

Înăsprirea regimului comunist din România, la începutul anilor ’80, a condus, însă, la un fenomen interesant… Anume, o radicalizare a atitudinii şi activităţilor unor organizaţii româneşti mai vechi, ca Asociaţia Românilor din Victoria, cât şi a unor organizaţii mai noi ca Grupul Român Radio de pe lângă Staţia 3zzz, şi cel al Bisericii Ortodoxe Române Libere…

Dacă mă refer, în special, la Grupul Radio Român, activitatea acestuia s-a extins în afara funcţiilor de informare propriu zisă (în mare cerere la acel moment) şi divertisment la sprijinirea unor manifestări împotriva regimului din România şi la o activitate de lobbying pe lângă guvernul Victorian şi Federal în probleme de imigrare a Românilor din lagăre din Europa, în special Ungaria… Cred că tumultul evenimentelor din decembrie 1989 şi din perioada imediat următoare, a avut darul de a propulsa activitatea Grupului Radio Român la un nivel fără precedent de ROMÂNISM, şi de neegalat până în prezent în comunitatea românească din Melbourne… Şi nu o spun ca o laudă de sine a unuia implicat direct în activităţile de la acea dată…

B.T.: Dar nu ne-aţi spus încă nimic despre imigranţii români de după 1989…

J.G.: Imigraţia românească din perioada post-comunistă diferă, cred, destul de substanţial de imigraţia pre-1989… Imigraţia din perioada comunistă, în bună parte  sub emblema generică de azil politic se făcea mai uşor, pe baza unor criterii mai generale şi mai puţin selective…

După 1989, a dispărut categoria de refugiat politic, imigraţia s-a făcut pe “puncte”, pe baza unor teste şi criterii legate direct de cererea de profesii şi meserii de pe piaţa muncii din Australia… Din aceste motive, calitatea medie a imigranților români din post-comunism este în general mai ridicată decât aceea din perioada comunistă… Media de vârstă este mai scăzută… Necesitatea încadrării în societatea australiană a devenit mai presantă, pentru că noii imigranţi nu beneficiază o anumită perioadă de ajutoare sociale… Obiectivele strict materiale sunt prioritare (e.g. obţinerea unui job şi menţinerea lui pentru plata unor împrumuturi bancare pentru cumpărarea unei locuinţe şi altor bunuri casnice strict necesare)…

B.T.:  Deci am putea conchide că noii veniţi au motive bine justificate pentru implicarea mai redusă în activităţi comunitare româneşti, fără să denote neapărat un nivel mai redus de Românism?

J.G.: Cred că Da… Cum am spus, imigranţii români  post -1989 suferă – cel puţin în primii ani mai multă presiune în viața personală și profesională,  şi, în același timp, beneficiază de mai puţin sprijin din partea guvernului australian.

Pentru testarea Românismului lor ar fi nevoie de nişte evenimente neobişnuite, comparabile celor din 1989… În absenţa unor asemenea evenimente, imigranţii români noi veniţi au ca prioritate integrarea în societatea australiană…

Desigur, treptat, pe măsura integrării lor în societatea în care şi-au ales să trăiască, ar fi de dorit ca noii imigranţi să acorde sprijin şi unor activităţi comunitare româneşti… Grupul Radio Român îi aşteaptă cu braţele deschise.

B.T.: Puțin într-o altă ordine de idei… Luând în considerare puternicul fenomen de emigrare din România și integrarea crescândă pe plan economic și politic a Romaniei în UE, v-aș ruga să ne faceți o predicție referitor la viitorul limbii române, existând unele temeri că limba română se va dizolva și/sau va fi absorbită încetul cu încetul în romgleză, germană, franceză, și se va retrage la țară sau va dispare.

J.G.: Dacă vorbim de copiii migranților români în diverse părți ale lumii, fie Europa, America de Nord, sau Australia, responsabilitatea păstrării limbii române stă în sarcina părinților, și, în secundar, a organizațiilor românești din respectivele comunități prin organizarea de cursuri în limba română în școli, programe radio și televiziune în limba română etc… În ceea ce privește procesul integrării României în Europa, nu cred că limba Română se va pierde datorită acestui proces…

În Europa, naționalismul are tradiții istorice puternice, cu simpatii și adversități care s-au propagat și menținut din timpuri de demult… Limba este un element puternic al naționalismului, de care națiunile membre sunt atașate profund… Organismele Uniunii Europene sunt conștiente de această realitate și, pe de o parte, combat fenomenele de naționalism excesiv, pe de alta, promovează o politică multi-lingvistică… În prezent, UE sprijină în mod declarat politica comunicării în 24 de limbi oficiale, cu fiecare limbă în parte bucurându-se de un statut egal… Prin politica lingvistică, Uniunea Europeană încearcă să unească națiile membre, chiar dacă unele au fost dezbinate de-a lungul istoriei… Cetățenii țărilor membre EU pot utiliza oricare din cele 24 de limbi oficiale în comunicările lor cu organismele comunitare… Iar noi țări membre vor adăuga noi limbi oficiale ale EU… Sigur că în materie de traduceri, politica multilingvistică a UE reprezintă un mic coșmar administrativ, dar aceasta este o consecință acceptată în mod deliberat de conducerea UE, independent de costurile ei. 

B.T.: Vă mulțumesc și s-auzim numai de bine !

 

       POEMUL TOAMNEI

 

 

Cu stele-ramuri îmbrăcând

fruntea de nufăr alb surâde,

luna se-nalţă lin şi râde,

de ceruri fruntea rezemând,

aud luceferii plângând

în păpădiile plăpânde.

 

Se cern ninsori în suflet cald,

se-alină gându-n ploape-nchise,

în cochiliile de vise

Salcâmii Toamnei foşnesc fald

cu zâmbetul luminii dalb

pe purpuriile aprinse.

 

Pe câte drumuri şi cărări

străbat cu dorul viu-ursită

şi în dorinţa hămesită

se-aştern întinsele mirări

pe-ngălbenitele uitări

urzindu-mi viaţa hărăzită.

 

Respiră soarele-n ciorchini,

gutuia se mai coace încă,

din pârga ei răsar suspini,

iar păsăretul de pe luncă

în simfonia lui adâncă

e-un ritual ce i te-nchini.

 

În brazi mai picură smarald,

Stejarii mai veghează dârz

hotare sufletului cald…

 Coconul-Soare ca un mânz

cu turmele de nori la prânz

le urcă cerului-herald.

 

Iarba se ţese a caşmir

prin flori de câmp frumos gătite…

Sunt pline aleele cu mir,

şi-ntre chindiile rumenite

stoluri de berze trec grăbite

cu Toamna nouă într-un chimir.

 

Și rândunele-n viers ales

de pe la case se adună ,

pe cerul lin ele au purces

să pună zborul lor cunună,

pe Iea Toamnei roadă bună,

prinos al Marelui cules.

 

Îmbietoare crengi cu nuci

se-apleacă peste oaspeți dragi,

ca-n vremi doinite de haiduci…

Domnițele, parfum de fragi

pe buze pun surâs de magi

peste sublimul cânt de cuci.

 

Suie vinul foc pe ruguri,

altul spumegă-n ulcior,

sare mustu-n tăvăluguri

jocuri dănţuie-n picior,

răsfrângându-se cu dor,

Fetelor cu sâni de struguri.

 

Şi-atunci când vii, parcă te duci…

ducându-te, de parcă vii…

cu dorul tău pe unde- apuci,

cu Toamna blândei rapsodii

aduni în tril de ciocârlii,

mireasma sfântă la răscruci.

 

 

Cu coloritu-i princiar

toamna se-nalţă mai măreaţă

în legiuni de Murfatlar.

Și-n fiecare dimineaţă,

ca o vestită cântăreaţă,

repetă în cor al vieţii har …

 

Pe roua dimineţii-arzânde

cad frunze, parc-ar fi ninsori…

Și-n adierile plăpânde

mai bate vântul lin, fiori,

mai sună-un cântec din viori,

mai umblă dorul: unde? unde?

 

Caleştile Toamnei trec pe rând:

de aur, de-argint şi de-aramă,

mai lasă un nour o năframă…

Pădurea toarce tremurând,

și vântul  viei lăcrimând,

brodează a frunzelor maramă.

 

Când Toamna peste noi se lasă

rostogolită-n mlădieri,

îţi pare viaţa mai aleasă,

trăindu-ţi azi, sublimul ieri

iar viitorului să-i ceri

Cotnarul plin de tămâioasă.

 

Sublimă Toamnă-curcubeu

de munţi, de roade şi divin,

la nunta ta poftesc şi eu,

în cinstea ta ridic şi-nchin

carafe noi, pline cu vin

din care gustă Dumnezeu.

 

S-a cuibărit sublim în Ie

tot coloritul sacrului pământ

aşa cum dulcea rapsodie

cuminecându-se-n cuvânt

răsfrânge tainicul ei cânt

peste frumoasa Românie.

Gheorghe Constantin Nistoroiu

„O, Golia, tu! pândit-ai aşa de-amară vreme.
Dar toate ale ţării şi plângeri şi blesteme
Ajungă-te de-a pururi, şi n-ai mai fi trăit!!”

(V. Alecsandri. Golia ticălosul).

 

Nu e vorba despre aceste rozătoare (cam respingătoare de altfel, dar omniprezente printre oameni probabil din momentul apariţiei lui) la direct ci la figurat. Şobolani, de regulă, sunt numiţi indirect indivizii care lucrează împotriva semenilor săi în folosul unei părţi străine. Aceştia sunt un fel de Iuda care se vând satanei pentru 30 de arginţi. Din păcate neamul nostru nu a dus lipsă de lichele, în special, în ultimii 500 de ani. La început turcii cu grecii fanarioţi au tot erodat fundamentul moral şi spiritual clădit cu migală de bravii noştri strămoşi traci şi cea mai „vitează şi dreaptă” ramură a lor – daci, mai apoi „fraţii noştri de credinţă” ruşii, jugul cărora a fost mult mai crud, au distrus şi mai mult moralitatea din noi, aducând pe vârful baionetelor un regim inuman, imoral, cele mai proaste metehne ale lor – lenevia, curvia, beţia, duplicitatea, vânzările de neam ş.a. De fiecare dată în momentele cele mai grele ale Naţiunii se găsea un Golia care ne trăda pentru 30 de arginti. „Oşteni ai ţării mele! priviţi-l cum se duce/El vinde sfânta ţară şi vinde sfânta cruce. Mă vinde, ticălosul, pe mine şi pe voi!” spunea cu durere în suflet Ioan Vodă cel Cumplit în timpul luptelor cu turcii la Cahul (V. Alecsandri. Golia ticălosul). Mihai Viteazul, Ioan Vodă cel Cumplit, Tudor Vladimirescu, chiar şi întâi întemeietorul statului român modern Alexandru Ioan Cuza au fost victime ale trădărilor.

În cumplita perioadă de sovietizare de după 40’ zeci de mii de ţărani, intelectuali basarabeni, bunii noştri bunici şi părinţi, au fost turnaţi de lichelele activiste din sate (şobolanii activişti puşi în slujba regimului sovietic satanic) şi duşi în închisorile şi lagărele staliniste din fundul Siberiei, de unde mulţi nu s-au mai întors. 50 de ani de ocupaţie sovietică – un regim antinaţional, antiuman, antihrist, se pare că a contribuit cel mai mult la acest proces de erodare a moralităţii şi spiritualităţii Neamului. A fost o perioadă, în care regimul a crescut pavlici morozovi, nişte mutanţi de tipul lui Dodon, Muntean, Ceban, Usatâi, Garbuz ş.a., creaţi pentru a lucra împotriva Neamului în folosul hegemonismului rusesc. Până la 90’ de dragul carierei partinice unii indivizi îşi vindeau şi părinţii, nu numai Neamul. Şi în Ţară după ocuparea ei în 1944 regimul de ocupaţie sovietic a implementat un sistem diabolic de tip nkvdist de urmărire totală, de turnare, dând naştere la o întreagă clasă de turnători ai siguranţei.

Deşteptarea naţională, avântul patriotic nemaiîntâlnit până atunci se părea că a pus capăt acestui blestem, prea lungului lanţ al trădărilor. N-a fost să fie aşa. Cel, în care la începuturi  s-au investit atâtea speranţe, Iu. Roşca (cu toate că au fost personalităţi care au intuit în el şobolanul dar nu au fost ascultaţi), s-a dovedit a fi cel mai mare Iuda, cel mai mare trădător de neam, în limbajul banditesc – cel mai mare şobolan. Declarându-se la începuturile deşteptării naţionale cel mai mare român (din păcate mulţi l-au crezut urmându-l până mai deunăzi), adept fervent al unirii cu Ţara, a ros şobolanul temelia celei mai mari formaţiuni politice de orientare naţională – Frontul Popular până la adus la dispariţie. Cine îşi mai aminteşte de Frontul Popular, omniprezent la toate manifestările cu caracter naţional de altă dată? Mai nimeni. Poate doar nostalgicii după acele timpuri. La aruncat Iuda la groapa de gunoi istoric. În mod logic şi numele lui Iu. Roşca ar trebui să dispară. Cu alte nume, cu alţi politicieni de formaţiune nouă, proeuropeană, să mergem înainte spre integrarea deplină în Uniunea Europeană. Dar de unde. Păduchiul tinde să iasă în frunte. Diferiţi băgători în seamă de pe la televiziuni şi alte mijloace de informare, neprieteni ai Neamului, încearcă să-l scoată din nou în faţă pe acest cadavru politic. „Cu Roşca era mai interesant în parlament (de parcă parlamentul ar fi un circ!). Iu. Roşca este un politician cunoscut şi trebuie să revină în politica mare” a declarat nonşalant prietenul său la cataramă V. Voronin. Luând în consideraţie că ppcd-ul lui Roşca nu mai poate fi reanimat nu m-aş mira dacă l-aş vedea pe Roşca pe listele pcrm, cum a mai fost altădată inclus în lista membrilor unui guvern de-al lui Voronin. De menţionat că şi sub aspect ideologic au devenit foarte apropiaţi. Ultranaţionalistul de altă dată s-a transformat într-un internaţionalist convins, adept al lui Putin (fiind fanul principalului sovetnic al lui Putin – A. Dughin) în problemele de orientare a Republicii Moldova, care optează deschis pentru intrarea Republicii Moldova în Uniunea Vamală. Cu atât mai mult că după plecarea lui Tkaciuk, Petrenko, Mişin ş.a. pcrm are nevoie de noi revoluţionari, iar Roşca a demonstrat că este un bun revoluţionar. Alături de şobolanii Dodon, Ceban, Petrenko, Voronin, păpuşa rusească Usatâi ş.m.a. cozi de topor Iu. Roşca lucrează intens pentru deturnarea cursului proeuropean promovat de actuala guvernare, pentru denunţarea Acordului de Asociere, la semnarea căruia am ajuns atât de greu. Are experienţă băiatul în acest sens. În a. 1999, provocând de ochii lumii lupta cu guvernul corupt al lui I. Sturza (cum face astăzi marele antimafiot S. Mocanu), prin criza de guvern provocată de el şi prietenul său V. Voronin, a stopat semnarea acordului de Asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, prelungind perioada de incertitudine şi orbecăiri în labirinturile politicii încurcate special de strategii ruşi pentru încă 15 ani. De ce nu ar mai încerca încă o dată, având acum astfel tovarăşi de idei?

Nu mă mai miră deloc declaraţiile fără sens ale „marelui generator de soluţii” de pe malul Bâcului socialistul capitalist I. Dodon, tot soiul de provocări organizate la Chişinău, Comrat, Bălţi (de fapt acţiuni antistatale, pentru ce ar trebui să fie tras la răspundere!). Nu merită să-i acordăm prea multă atenţie acestei creaturi ruseşti cu veleităţi moldoveniste. Cred că şi electoratul î-l va aprecia după merit, lăsându-l să-şi îndeplinească visul de denunţare a Acordului de Asociere cu UE din afara parlamentului. Mă deranjează miopia unor vedete naţionale. Să nu înţeleagă alde Ciolacu şi Ţopa că prin susţinerea acordată acestor indivizi ei subminează viitorul european al Republicii Moldova, de beneficiile căruia se vor bucura şi ei, şi copiii lor. Susţinerea unor trădători de neam este şi ea o trădare. Este umilitoare pentru un artist adevărat, oricât de gras ar fi osul aruncat.

Mă deranjează puzderia de banere împrăştiate prin tot oraşul cu mutra lui Usatâi, însoţit de chipul stimatei cântăreţe Sofia Rotaru (el schimbă banerele precum doamnele mănuşile. Numai în sectorul Râşcani al Capitalei, str. Studenţilor pe parcursul doar a 3 săptămâni a schimbat de trei ori banerul. Câţi bani aruncaţi în vânt!). Întotdeauna m-am mândrit cu faptul că Neamul nostru a dat naştere unei astfel de vedete. Însă decizia de a o susţine pe această păpuşă rusească, însoțindu-l prin  Republică (precum odinioară L. Burghilă umbla cu caravana culturii (inculturii) lui Voronin) a ştirbit mult din autoritatea cântăreţei. Oricât nu i-ar fi plătit Usatâi (cu bani ruseşti!) nu trebuia să accepte să meargă împotriva Neamului. Cu atât mai mult că în Rusia la ordinul lui Putin concertele ei sunt interzise doar pentru faptul că a declarat deschis că îşi iubeşte ţara (Ucraina). Să nu înţeleagă diva că îl slujeşte pe satana în intenţia lui de a ne returna din calea europeană. „Concurenta” ei de breaslă A. Pugaciova, rusoaică fiind, a îndrăznit să-l înfrunte pe atotputernicul Putin în cazul cântăreţului A. Macarevici. Banii murdari, chiar dacă nu au miros, îţi pătează reputaţia. Iar banii lui Usatâi, nu încape nici o îndoială, sunt murdari. Cine e prostul să arunce bani cu nemiluita într-un proiect riscant cu şanse minime de succes.

Un alt şobolan S. Mocanu sub firmamentul luptei cu corupţia sapă intens la fundamentul firavei construcţii proeuropene. Şi-a organizat deunăzi un congres deosebit de pompos al partiduţului său inexistent (poate doar la Chişinău susţinut, cu regret, de unele mijloace de informare în masă). De unde are atâția bani!! Nu am nici un interes să iau apărarea lui Plahotniuc sau Filat, cu care, de ochii lumii, se războieşte haiducul. Mă deranjează de fapt scopul adevărat al acestei lupte – compromiterea cursului proeuropean al Republicii Moldova. Că spune pe nume unor lucruri care place unora (şi Roşca făcea tot soiul de declaraţii care ne mângâia urechea!) este puţin pentru ai acorda încrederea. Nu pot să am încredere în acest mare luptător, care a migrat mai prin toate partidele de la extrema dreaptă până la extrema stângă, fiindu-i sfetnic satanei (timp de trei ani!!!) pe problemele relaţiilor cu România. În perioada sfetniciei lui aceste relaţii au cunoscut cel mai profund declin. Tocmai el, care-l consilia nu numai pe V. Voronin dar şi pe cuplul de „bussinesmani” Oleg Voronin şi Vlad Plahotniuc în problemele amplasării cât mai „eficiente” a capitalului în România, astăzi este cel mai mare luptător cu Plahotniuc, lăsându-l fără nicio atenţie pe O. Voronin, de parcă capitalul lui Plahotniuc ar fi fost „agonisit” astăzi nu în acea perioadă de aur pentru bussinesul celor doi când lucrau împreună. Oare nu este clară misiunea acestui mafiot. Dodon, Greceanâi, Voronin, Usatâi, Petrenko, Mocanu ş.a. sunt „o apă şi un pământ” vorba lui. Atunci când după declaraţiile smintite ale lui Putin (că Kazahstanul este un stat artificial, făcând aluzie la faptul că nordul Kazahstanului ar fi rusesc) şi ale excentricului Jirinovskii (că după Ucraina vine rândul Kazahstanului) Nazarbaev declară că Kazahstanul ar putea să iasă din uniunea vamală (încă inexistentă), ei ne îndeamnă să reintrăm în uniunea asiatică. „Trebuie să fim în alianţă cu Rusia deoarece acolo este piaţa produselor noastre” ne luminează seară de seară tovarăşa Z. Greceanâi (o fi prins-o „dragostea” de Rusia atunci când împreună cu familia sa a fost deportată în Siberia. Ciudată dragoste!). Culmea, însă aceste chemări sună diabolic astăzi când bieţii noştri producători suportă pierderi enorme în urma embargoului rusesc la mai toate produsele moldovenești. Ei ne cheamă să avem relaţii bune cu un partener comercial care încurcă comerţul cu politica, un partener imprevizibil, supărăcios (la orice supărare introduce embargouri). De astfel de parteneri avem noi nevoie acum? Trebuie să fugim de el ca dracul de tămâie. Ce-i care s-au reorientat la timp spre alte pieţe au doar de câştigat. Şi alţii trebuie să urmeze exemplul lor, să se orienteze spre pieţe sigure care nu depind de moftul unui smintit.

Suntem într-o perioadă extrem de fierbinte. Alegerile din noiembrie pentru noi nu sunt doar simple alegeri parlamentare, nu se vor alege doar parlamentarii ci şi direcţia strategică de orientare a Republicii Moldova, vorba stimatului rector al Universităţii Transilvania din Braşov Ioan Abrudan, D.H.C. al Universităţii Tehnice a Moldovei.

Să fim împreună, să uităm de ciorovăielile neînsemnate dintre noi. Să procedăm precum  cânii de la stână, care se luptau înde ei pe viaţă şi pe moarte, dar au încetat imediat lupta între ei în momentul când au simţit lupii care au atacat stâna, aruncându-se împreună asupra lupilor. Lupul asiatic dă târcoale şi turma este în primejdie.

 

 

Valeriu Dulgheru

 

George Anca

 

MĂRTURISITOR  MAHATMA

 

 

 

năvod

 

năvod de oameni

paralizie verticală

prelegere în osteocid

 

discurs nimănui

perorând Tacitus

văzându-te dandy

 

profesor ghinei

domn ochilor scoși

pari a fi paria

 

postmajă fetru

versant de cartilagii

ci ce de cabarete

 

hologramat centaur sorbul

nadă fără picioare orbul

din mări dylane ori din Corbul

 

 

hitopadeșa

 

hitopadeșa învăț mântuit

secundă naștere purtării

degetul mic numărătorii

 

opresiunea soarelui

întemnițarea elefantului

sărăcia talentatului

 

sortită goliciune somn pe șarpe

ucis brahman ucigaș de vaci

mâna în formă de calamitate

 

nu te încrede în râuri

sfârșit de viață miros de lampă

stinsă nu steaua Arundhati

 

 

7222

 

7222 mazilit-a

și solii flemengului

neștiință mântuitoare

 

nume bogat

umple gurile

iazuri la siliști

 

să-l prinzi l-a prinde

piept legănat cap despărțit

agiutor Tomii

 

 

ai cui

 

ai cui asistenție salto

vechi universități ah balto

a grecului în cânepă

zăvoiul ne întunecă

 

păi îmi trecu pe noapte

muta ci fără șoapte

măi de a violat-o

văru-mio ce zici fato

 

 

tulpină

 

tulpină de iederă

catolică și tuberculoasă

glas fără melodie

 

comod cu capul plecat

fragment de întuneric

scenario ancombrează

 

pumni în neștire

zone turburi

abteri de siguranță

 

trup gol centru de foc

gramofon bolero

ceasuri în urmă

 

eretici blonzi miopi

puteți echilibra lumea

todeauna cu apă caldă

 

om inteligent și dramatic

într-un batalion de asalt

Eddington Bergson Carnera

 

foame opreliște sifilis

frica voastră de luptă

experiența huliganică

 

 

mărturisitor mahatma

 

mărturisitor mahatma vineri

ahimsa în orice împrejurare

bârfesc uneori nu mint niciodată

 

tatăl vostru diavolul

cugetul trupului moarte

ai ucis și ai moștenit

 

fără ură învinge-ți dușmanul

urăște răul nu răufăcătorul

chiar de-i ești victimă

 

maica relelor filantia

flămândul nălucește pâine

pismașul năcazuri pismuitului

 

nu cadă nimeni pradă fricii

n-am teamă să mă-ncred în opozant

rău e a-mbrățișa răufăcătorul

 

moartea-i despărțirea de Dumnezeu

umbra morții viața omenimii

azimă cu lăptuci amare

 

I am but a poor struggling soul

yearning to be fully trutful and

ahimsa in thought word and deed

 

 

George Anca

 

Nu e dificil de înţeles cine se află la originea „revoluţiei umbrelelor” din Hong Kong! Presa pro-Beijing vorbeşte de legături ale manifestanţilor cu guvernul S.U.A., acuză C.I.A.-ul că s-a infiltrat în şcolile din Hong Kong şi sugerează că Marea Britanie a plasat agenţi ai serviciilor secrete în structurile de conducere ale marii metropole chineze. Ziarul „Wen Wei Po”, favorabil Beijing-ului, consemnează că liderul studenţilor, Joshua Wong, în vîrsta de 17 ani, s-a întîlnit frecvent cu membrii Ambasadei S.U.A. din Hong Kong şi a primit donaţii de la americani. Cum era politicos, Wong a negat acuzaţiile, deşi vorbim de o copită dată Chinei, ca semn că n-are voie să depăşească economia americană. China îi stă în coaste Americii de mult timp, ca adversar de temut, dar unchiul Sam nu recunoaşte public. Preluînd o ştire a televiziunii publice „Rossiya 24”, „The Telelgraf” relatează că protestele din Hong Kong au fost organizate de S.U.A şi Marea Britanie, liderii mişcării „Occupy Central fiind special pregătiţi de serviciile secrete americane, iar tactica protestatarilor din Hong Kong reproduce scenariul revoluţiilor portocalii, de fapt lovituri de stat, care au demis guvernele din Georgia, Kargâzstan şi Ucraina.”Experţii consideră că şi Marea Britanie se află în spatele protestelor din Hong Kong, din cauză că îşi pierde beneficiile economice pe care companiile britanice le-au avut după retrocedarea coloniei, Chinei. Fosta colonie britanică Xianggang, devenită azi centru global de afaceri, traversează cea mai gravă criză politică de cînd insula a fost retrocedată Chinei, în 1997. Manifestanţii cer libertăţi precum votul universal deplin şi demisia şefului Executivului, Leung Chun-ying, perceput drept marionetă a Beijingului, solicitări pe care Beijingul refuză să le accepte, relatează A.F.P. Vrem sau nu, nu putem ignora realitatea: Hong Kong-ul este parte componentă a Republicii Populare Chineze, iar imixtiunile străine în treburile altui stat independent nu se încadrează în canoanele democraţiei.

Europa a devenit un mega-şop pentru China

The Guardian anunţă că S.U.A. sînt pe cale să piardă statutul de cea mai puternică economie a lumii, pe care-l deţine de la sfîrşitul secolului al XIX-lea. „Se­co­lul american se termină, iar cel al Pacificului începe”, consemnează „The Economist”, sub titlul „Încoronarea dragonului”: „Până în 1890 China a fost cea mai mare economie din lume, cînd a fost detronată de S.U.A., dar până la sfîrşitul anului China îşi va recuceri coroana”. Potrivit Băncii Mondiale, China a devenit cea mai mare econo­mie a lumii, în perioada 1979 – 2014 avînd cea mai mare dezvoltare economică din istoria omenirii. China şi-a modernizat economia cu tehnologie din Germania şi Franţa, iar forţa de muncă este hrănită cu cereale şi carne de porc din România, ceea ce indică faptul că Europa a devenit un mega-şop pentru China. În următorii 10-20 de ani polul economiei mondiale se va muta în Asia. Comparativ cu ţara noastră, unde, începînd cu anul 1990, economia a fost pusă pe butuci de o clasă politică coruptă, vîndută intereselor străine şi dezinteresată de soarta naţiunii române. Trei milioane de români care ar fi putut contribui la dezvoltarea Ţării au emigrat pentru un loc de muncă decent remunerat. Aşadar, vedem vreo legătură între protestele din Hong Kong şi S.UA.? Cum să nu! Foarte curînd China va pune capăt unui secol de dominaţie americană şi va deposeda S.U.A de statutul de cea mai mare economie a lumii, pentru că, S.U.A., din punct de vedere economic, financiar şi politic, a dat aproape totul peste cap în lume, sau în mare parte a scăpat lucrurile de sub controlul de poliţist mondial.

Propaganda cu democraţia nu mai rezistă mult

În America s-a făcut democraţie şi cu munca chinezilor, care trăiesc ca vai de ei şi cu petrolul scos din Irak, după ce le-a „injectat” irakienilor doza de democraţia forţată. China este astăzi fabricantul şef al lumii, datorită vesticilor şi americanilor care şi-au mutat tehnologia la ei, în ograda Fluviului Yangtze sau Chang Jiang. Oricine poate observa cu uşurinţă avansul de civilizaţie, de educaţie industrială şi modernitate al Asiei faţă de Occident. Propaganda cu democraţia nu va mai rezista mult nici în America. Sistemul scoate fum negru pe ţeava de eşapament, are scurgeri mari de ulei şi are nevoie de reparaţii capitale. Într-o economie falsă, susţinută de tiparniţele de dolari, S.U.A. nu prea mai produc mare lucru, tocmai de aceea trece prin cea mai profundă criză de politică internaţională, economică şi militară din toată istoria sa. Deşi S.U.A. mai deţine încă supremaţia militară în lume, echilibrul fragil între S.U.A şi restul statelor s-a rupt în favoarea celor din urmă. Constituirea U.E. a creat pentru America o problemă de concurenţă serioasă, iar evoluţia Chinei din punct de vedere financiar, economic, militar şi social a devenit extrem de deranjantă. Ar fi o greşeală ca S.U.A să creadă că China e Siria, Irak, Afganistan sau Libia. În momentul de faţă, S.U.A. mai aruncă zaruri prin Ucraina, România, Albania, Kosovo. Restul statelor nu mai dau credibilitate americanilor. Între timp, vremurile cu ororile sale tind să-i dea dreptate Sf. Ioan, care profeţea că omenirea se va întoarce cu sus-ul în jos, iar oamenii îşi vor dori pieirea, în locul trăirii atîtor tragedii. Cetăţile Sodoma şi Gomora s-au înmulţit, cămătarii, corupţii şi bogătaşii schizofrenici fac legea, iar cei care conduc Omenirea nu mai sînt oameni. Ne impresionează mai degrabă „omenia” unui cîine, luînd în considerare animalitatea celor de la Putere.

O nouă armă americană cu laser capabilă să prăjească burgerii de trei ori mai repede

S.U.A cere dezarmare tuturor statelor lumii, dar se înarmează în ritm galopant. În numele dezarmării nucleare a altor ţări, S.U.A au comis mult mai multe agresiuni decît toate grupările teroriste rebele la un loc. De şaizeci de ani încoace S.U.A. invadează statele care le fac concurenţă şi le bombardează pe cele ale căror bogăţii şi resurse naturale nu-i lasă să doarmă. Publicaţia „Livescience” scrie că, o armă cu laser extrem de performantă, denumită High Energy Laser Mobile Demonstrator (HEL MD), capabilă să doboare drone sau alte obiecte într-o clipă, numai bună de prăjit burgerii de trei ori mai repede, va intra curînd în dotarea armatei S.U.A.. Conform „Office of Naval Research” şi companiei Boieng, care lucrează la finalizarea ei, arma, dotată cu un laser în stare solidă ce dezvoltă o putere variind între 10 şi 30 kw, şi un sistem radar montat deasupra unui camion greu, este precisă şi rapidă şi poate doborî ţintele în diferite medii. Un test recent arată că arma a reuşit să doboare 150 de drone, rachete şi alte ţinte mai mici, demonstraţia celor de la Boieng fiind preludiul performanţei finale. În luna august a acestui an, Office of Naval Research a acordat companiei Raytheon un contract de 11 miloane de dolari pentru a construi arme laser montabile pe vehicule. Arma celor de la Raytheon va avea 25 de kw. Publicaţia „Livescience” face publicitate americanilor, doar, doar or crăpa ruşii de ciudă! Sînt convinsă că şi Rusia are suficiente arme performante, numai că nu-şi fac reclamă.

Americanii au survolat ilegal Marea Chinei de Sud

Dacă zestrea militară americană e atît de performantă, atunci cum se face că, un avion chinez a interceptat o patrulă aeriană americană în Marea Chinei de Sud? Potrivit „Busines Insider”, armata americană a declarat că planul său de zbor de patrulare de rutină s-a desfăşurat în spaţiul aerian internaţional. Armata chineză susţine că survolul s-a desfăşurat în spaţiul lor aerian şi că Statele Unite trebuie să înceteze efectuarea de misiuni de supraveghere atît de aproape de teritoriul său. Cert este că lupta pentru putere dintre China şi S.U.A. a devenit aprigă. Economia Chinei a depăşit demult pe cea a S.U.A., iar interceptarea avionului american în spaţiul aerian chinezesc este semnalul unei schimbări geopolitice care a obligat S.U.A. să împartă scena mondială cu superputerea din Asia de Est. În America, doar 35%  din populaţie are un punct de vedere favorabil despre poporul chinez. Dar cum rămîne cu restul lumii? Cum rămîne cu I.S.I.S., creat tot de anarhiştii occidentali, acum ademeniţi în maşina de tocat a grupării teroriste? Probabil, în acest mod se realizează deratizarea democraţiei vestice!

Maria Diana Popescu

Revista ART – EMIS