Cuvânt și iubire

După o consistentă şi bine elaborată lucrare, pe baza unei cunoaşteri din interior, într-o perioadă de peste trei decenii, avem în vedere monografia „Muzeul de Artă din Roman – 50 de ani” (2008), Minodora Ursachi pune la îndemâna celor interesaţi un amplu dicţionar „Identităţi artistice la Roman” (2013), o lucrare ce completează, în mod fericit, pe cea dintâi, îmbogăţeşte zestrea spirituală a „cetăţii muşatine” de la confluenţa Siretului cu Moldova şi nu în ultimul rând, dă dreptul distinsei autoare să ocupe un loc, onorabil şi onorant, în pleiada creatorilor de valori culturale din această parte de ţară.

La fel de onorantă este publicarea acestei cărţi şi pentru Editura „Muşatinia” din Roman, manager Emilia Ţuţuianu-Dospinescu, care şi-a obişnuit concetăţenii şi nu numai cu apariţii editoriale aparte, realizate în condiţii de excepţie. Cartea este girată de distinsul şi cunoscutul profesor Gheorghe A. M. Ciobanu, care semnează un succint „preambul” în stilu-i binecunoscut şi inconfundabil, prin precizia şi preţiozitatea aprecierilor, căruia i se alătură Emilia Ţuţuianu-Dospinescu, semnatara unei „prefeţe”, în care ţine să precizeze importanţa dicţionarului şi locul autoarei (pe care o consideră „o distinsă Doamnă a culturii romaşcane”) în cadrul familiei oamenilor de cultură din municipiu.

În mai puţin de 250, Minodora Ursachi a alcătuit o sută patruzeci şi două de fişe pentru tot atâţia artişti – pictori, graficieni, sculptori, fotografi – fiecare text fiind compartimentat în trei părţi: date biografice, comentariu critic asupra valorii estetice şi un grupaj de reproduceri reprezentative pentru personalitatea artistică respectivă, în total 335 de imagini, transformând dicţionarul într-un veritabil album de artă, realizat în condiţii grafice excelente, primul de acest fel alcătui vreodată la Roman.

Nu este lipsit de importanţă că lucrarea Minodorei Ursachi este completată cu o bibliografie (15 titluri de referinţă în domeniul artelor plastice) şi un index, ambele „piese” completând ţinuta ştiinţifică a cărţii. Mai menţionăm că autoarea a avut în vedere mai multe categorii de artişti incluşi în dicţionar: născuţi şi trăitori în Roman şi în împrejurimi (Avereşti, Bozieni, Gherăeşti, Sagna, Spiridoneşti, Trifeşti), în trecere ori stabiliţi în localitate sau doar prezenţi, de-a lungul anilor, pe simezele Muzeului de Artă din oraş, în expoziţii colective, personale şi chiar cei ale căror lucrări alcătuiesc colecţiile instituţiei.

Dicţionarul-album al Minodorei Ursachi, născut, după cum mărturiseşte autoarea, din dorinţa de a face cunoscută contribuţia „acestei zone a ţării la creşterea şi diversificarea şcolii româneşti de artă, la configurarea şi individualizarea unui climat artistic local”, a fost realizat pe baza unei experienţe de o viaţă a autoarei – fondator, muzeograf şi director al Muzeului de Artă din Roman (1970-2000) – , experienţă dublată de o muncă asiduă de documentare în domeniul atât de vast al artelor plastice, de o acribie aparte, de o pricepere de profesionist şi, nu în ultimul rând, de talentul, de harul cu care a fost înzestrată în folosirea meşteşugită a cuvântului.

http://zch.ro/un-excelent-dictionar-album-de-arta-la-roman/

Constantin Tomşa

În aceste zile Chişinăul e plin cu panglici negru-mov.
– De ce le purtaţi?, îi întreb pe doi moldoveni, care au şters-o de la mitingul lui Dodon ca să bea o bere.
– Pentru că a purtat-o şi Sfântul Gheorghe, îmi răspund ei plini de evlavie.
Când? Unde? Nu ştiu bieţii (sau beţii) de ei.
Când le spui că e a „nesfântului”Stalin, nu te cred.
Ruşii ştiu să împodobească cu sfinţenii toate nesfinţeniile lor.
Cu această cordică prinsă la piept ei au făcut cele mai abominabile crime. Sergentul, ajuns general, Gh. Blohin a împuşcat cu mâna lui 10.000 de deţinuţi. La paradele  militare purta cu fală această cârpă stropită cu sânge nevinovat.
La mitingul lui I. Dodon din 1 mai aproape toţi participanţii şi-au prins la piept panglicile vopsite în culorile gândacului de Colorado. La marş a fost prezent şi un deputat din Duma de Stat a Federaţiei Ruse, Oleg Paholkov, care a spus de la microfoanele instalate în scuarul Operei Naţionale ca să argumenteze de ce locul Republicii Moldova e-n Uniunea Euroasiatică: „Мы, славяне, должны держаться вместе!” („Noi, slavii, trebuie să ne ţinem împreună!”). Cel mai tare l-a aplaudat dodonel, care e gata să se declare slavon, rus, Iuda, adept al Uniuni Euroasiatice a Gulagurilor, numai să mai capete o funcţie în stat. Panglica neagră-mov, pe care o arborează ostentativ, ar trebui să-i sublinieze castitatea sa politică, ca şi cum n-a stat ani suficienţi scufundat până peste creştet în conţinutul din nujnicul comunist.
Televiziunile ruseşti îl arată în aceste zile şi pe Patriarhul Kirill al Rusiei cu un fir de panglică neagră-mov prinsă deasupra odăjdiilor.
El le-a cerut credincioşilor să se roage pentru ca nimeni „să nu poată distruge Sfânta Rusie”. Preafericitul i-a avut în vedere pe ucraineni (poate, şi pe moldoveni), care sunt atacaţi de bande de cetăţeni ruşi, toţi cu panglicile lui Stalin la rever, cu kalaşnikov, iar pe alocuri – cu tancuri.
Pe un mercenar cu cagulă un corespondent îl întreabă de unde şi-a procurat mitraliera.
– De la Privoz (talciocul din Odesa).
– Dar tancul?
– Tot de acolo.
Nici preoţii noştri nu-s mai breji.
Unele feţe bisericeşti sperie credincioşii că dacă intrăm în Uniunea Europeană, vom fi puşi să trecem cu toţii la catolicism.
La Răzeni mi s-a vorbit despre o învăţătoare care-şi zice Maria Ivanovna, ce-şi poartă panglica la şalincă şi care trece de la casă la casă şi le spune consătenilor că, dacă vom intra în Uniunea Europeană, aceasta îi va pune pe moldoveni să se căsătorească bărbaţi cu bărbaţi şi femei cu femei.
„Nu mai vreau în uniunea ceea cât lumea! zice câte-un moş speriat. Cum să mă însor eu cu Vasile sau cu Gheorghe, când am baba mea?!”
În această campanie de dezinformare Federaţia Rusă investeşte sume mari de bani. Ea ne vrea cu orice preţ sclavi (slavi!) în Uniunea ei.
Dar mai mult decât preoţii şi profesorii rătăciţi mă întristează comportamentul degradant al artiştilor noştri. Ansamblul „Millenium” al domnului Volodea (care-şi zice în România Vlad) Gorgos le-a cântat dodoniştilor la manifestarea din unu mai, cu panglicile ocupanţilor prinse la piept, cum o făcuse anul trecut la 9 mai Cristina Scarlat, eurovizionista, şi alţi interpreţi, care declară mereu că ei „nu fac politică, ci artă”. A le cânta din drâmbă celora care ne-au împuşcat, deportat, umilit părinţii şi bunicii şi a cânta cântecele plutoanelor de execuţie, înseamnă oare a nu face politică? Mă îndoiesc, de asemenea, că astfel de prostituare artistică poate fi numită artă.
Importanţii noştri interpreţi neînsemnaţi cred că Federaţia Rusă se reduce la Festivalul „Russkii Bazar”, care s-ar desfăşura zilnic şi care le-ar da câte 2-3 premii pe săptămână. Dar – păzea, dragi artişti! – uitaţi-vă ce se întâmplă în Ucraina, unde în regiunile sud-estice mitralierele lui Putin trag şi-n artişti, unde – la Ialta – e ameninţată Sofia Rotaru, unde – la Simferopol – sunt arse cărţile lui Taras Şevcenko şi Lesea Ukrainka şi unde sunt interzise toate programele televiziunii ucrainene şi ale radioului ucrainean cu tot cu cântece.
Se spune despre Hitler că-şi iubea mult buldogul, pe numele lui Hans, şi era gata pentru el să extermine milioane de oameni.
Îl văd de la o vreme şi pe Putin cu un căţel în braţe, pentru care e gata să ocupe Crimei, Transnistrii, Finlande…
La diversele sancţiuni din partea comunităţii internaţionale, care sunt în primul rând de ordin moral, acest individ obraznic are unul şi acelaşi răspuns: „Ничего они нам не сделают. Мы переживем. Посмотрим кто кого” („N-o să ne poată face nimic. Vom trece şi peste asta. Vom vedea până la urmă care pe care”).
Din scenariile Moscovei fac parte invadarea Transnistriei, de unde îi va fi uşor să ajungă la Chişinău. Unde, speră Dodon, va veni armata a 14-a să-l pună pe el preşedinte al republicii.
Păcat de unii politicieni că, dorind cu tot dinadinsul să pună mâna pe putere, devin idioţi fără să-şi dea seama!

Nicolae Dabija

 

(Material primit de la un brav basarabean)

„Rossiya, Ukraina i Bielarusi / Eto sveataya Rusi”

(Cuvinte rostite de un copil la unul din mitingurile pro-ruse din estul Ucrainei)

Aşa a fost până acum sau aşa au dorit ruşii să se vadă din afară, dar neapărat ei să fie fratele mai mare. Să încercăm să ne adâncim puţin în istorie până la rădăcinile lor. Teritoriul actual al Rusiei a fost locuit încă din antichitate de triburi de păstori nomazi (sciţi, sarmaţi, huni, avari, bulgari, uzi, pecenegi ), iar în partea de nord de triburi baltice şi finice. Discuţiile în jurul originii slavilor sunt încă o problemă deoarece izvoarele antice conţin foarte puţine referiri la slavi spre deosebire de alte neamuri (traci-daci, celţi sau germani). Tacit şi Pliniu cel Bătrân îi numesc venezi, locuind între Vistula şi Nipru. Procopiu din Caesarea îi consemnează în secolul al VI^-lea cu numele de anţi şi sclavini, iar Iordanes spune că venezii se trag din acelaşi trib care poartă trei denumiri: venezi, anţi şi sclavini. Tot mai multe izvoare istorice arată că patria slavilor a fost spaţiul aflat la sud de Marea Baltică fără ieşire la mare şi gurile Vistulei (cam pe unde se află astăzi Polonia şi Bielarusi). Slavii sunt cunoscuţi sub două ramuri distincte: slavii de răsărit şi slavii de apus. În migraţia lor spre vest slavii au ajuns cel mai devreme în secolul al V^-lea în zona Cehiei de astăzi, fiind reprezentaţi arheologic de cultura de tip Praga, iar prin sec. al 6^-lea apar pentru prima oară în spaţiul balcanic sub numele de sclavini (Gh. Şincai. Istoria românilor, v.1). Ulterior după secolul al VI^-lea slavii s-au separat în decursul aşezării lor definitive în trei mari grupuri: slavii de est: ruşi, ucraineni, bieloruşi; slavii meridionali (sau sudici): sloveni, croaţi, sârbi, macedoneni; slavii occidentali (sau de vest): cehi, slovaci, polonezi.

Să vedem cum şi unde se consolidează statele slavilor de est. Primul stat al slavilor de est, care s-a făcut cunoscut, este cel fondat de dinastia de origine scandinavă Rurik în a doua jumătate a secolului IX. Fiul lui Rurik Helg (Oleg) îşi stabileşte capitala la Kiev şi porneşte construirea unui sistem de fortificaţii care să asigure protecţia şi supravegherea teritoriului noului stat şi totodată întreprinde în 907 o amplă expediţie împotriva Bizanţului, ajungând până la Constantinopol şi impunând în urma tratatului de pace o serie de condiţii economice favorabile negustorilor kieveni. Creşterea teritorială şi consolidarea Rusiei vechi au continuat sub cneazul Vladimir (980-1015), în timpul căruia Caucazul de Nord a fost subordonat cnezatului rus (să ne întrebăm acum de unde această ţinere de minte scurtă a şovinilor ruşi de astăzi când vorbesc de Novorosia!). De-a lungul întregului secol al X^-lea statul rus, centralizat în jurul Kievului, a fost perfect integrat în politica economică a Imperiului Bizantin.

Religia creştină era bine cunoscută de ruşii secolului al X^-lea graţie vecinătăţii cu Imperiul Bizantin. Convertirea ruşilor la creştinism are loc în perioada lui Vladimir, care a profitat de împrejurările politice favorabile, pe care i le oferea războiul civil din Bizanţ, ca să negocieze intrarea sa în comunitatea statelor creştine (nu e de mirare dorinţa de astăzi a ucrainenilor de a intra în comunitatea statelor europene). Vladimir a uşurat introducerea creştinismului în Rusia Kieveană datorită mamei sale Olga, care la adus la credinţa creştină, şi căsătoriei cu Ana, sora împăratului bizantin Vasile al II^-lea. Bizanţul a făcut, astfel, două mari daruri slavilor: un sistem complet de doctrină creştină şi o civilizaţie creştină complet dezvoltată. Integrarea definitivă a Rusei kievene în sistemul politic al Europei Evului Mediu timpuriu are loc odată cu căsătoria la mijlocul secolului al XI^-lea a Anei de Kiev cu Henric I al Franţei. Însă după moartea în 1054 a cneazului Iaroslav Rusia Kieveană s-a descompus în mai multe cnezate autonome şi rivale, a căror unitate a fost menţinută doar de Biserică şi de mitropolitul Kievului şi al tuturor Rusiilor. Această descompunere a statului kievean a uşurat cucerirea mongolă, care a început în anul 1237 împotriva cnezatelor din nord.

În această perioadă are loc o a doua scindare a slavilor de est, din care se desprinde o ramura a lor aflată mai la est de vest (vorba maestrului Dabija). După 300 de ani de aşa numit jug tătaro-mongol la începutul secolului al XV^-lea prin unirea forţată, sângeroasă, a cnezatelor ruseşti în jurul cnezatului Moscovei (care la moment nu era cel mai însemnat şi puternic, pierzând în importanţă în faţa cnezatelor Vladimir şi Suzdal) cu implicarea directă, militară şi politică, a Hoardei de Aur (fapt trecut sub tăcere) apare statul Moscovia, rebotezată doar în a. 1721 în Rusia. Adevărată Rusie a rămas doar la Kiev până nu a venit Moscovia peste ea. Să vorbeşti despre slavismul ruşilor actuali e nonsens. O Rusie, care a încorporat peste 200 de etnii şi popoare neslave nu mai poate fi numită slavă. După datele unor naţionalişti ruşi în actuala Rusie au rămas doar apr. 8% de adevăraţi ruşi (adică slavi), restul fiind neslavi, dar toţi împreună numiţi cu un nume impropriu rosiane – un amalgam de peste 200 de popoare. Aflaţi timp îndelungat sub jugul tătaro-mongol, aflaţi şi mai mult timp în contact direct cu popoarele estice ruşii au preluat cele mai proaste năravuri ale lor: războinicia nomadului, duplicitatea şi lenevia. În mare parte triburile nomade din est nu se îndeletniceau cu agricultura, care cerea muncă, ci cu vânatul şi incursiuni asupra vecinilor, pentru a le prelua avuţia. Bogăţia europenilor ia atras întotdeauna pe nomazii din est, de aceea ei au fost supuşi timp de peste un mileniu invaziilor hoardelor din est. „Nu apuca să se liniştească colbul după trecerea viforoasă a unui val că alt puhoi se întrezărea la orizont”scria marele Tudor Arghezi în scrierile sale despre istoria noastră veche. Marele nenoroc al nostru a fost că, aflându-ne între Carpaţi şi Mare, întotdeauna am fost punte de trecere pentru puhoaiele estice.

Acum această ramură corcită, în venele căreia practic nu mai curge sânge slav, pretinde a fi cei mai slavi printre fraţii lor slavi, fratele lor mai mare. Ucraina este prima victimă a fratelui mai mare. După răscoala ucrainenilor împotriva polonezilor în ziua de Crăciun a anului 1648, B. Hmelnițki şi-a făcut o intrare triumfală în Kiev, unde a fost salutat ca „Moise, salvatorul, mântuitorul și eliberatorul poporului din captivitatea poloneză … ilustrul cârmuitor al rusinilor”. Nu ştia însă în ce captivitate multiseculară mult mai drastică avea să nimerească Ucraina şi nu numai. Prin tratatul încheiat între Rusia şi Ucraina la Pereaslav în a. 1653 B. Hmelniţkii vedea o uniune militară împotriva Poloniei, iar pentru ţarul Alexei Mihailovici Romanov tratatul însemna o legitimitate a pretenţiilor lor asupra Rusiei Kievene. Acest lucru B. Hmelniţki l-a înţeles foarte curând, dar era târziu. După războiul dintre ruşi şi polonezi la pacea separată de la Vilnius din 1656 negociatorii lui Hmelnițki nu au avut nici măcar dreptul să fie martori la negocieri. Hatmanul a scris cu această ocazie o scrisoare plină de mânie adresată țarului, pe care l-a acuzat că a rupt înţelegerea de la Pereiaslav.  În scrisoarea sa B. Hmelnițki a afirmat că „…suedezii sunt mai de onoare şi de încredere decât ruşii”. Armata căzăcească a suferit în acea perioadă o serie de înfrângeri în Polonia, în ciuda ajutorului dat de Transilvania. Ulterior Ucraină numită şi Malorosia – o soră mai mică, a fost complet incorporată în imperiul ţarist, mai apoi sovietic, obţinând independenţa doar peste apr. 350 de ani, în a. 1991, care astăzi iarăşi e în pericol.

Următoarea jertfă devine Polonia, care după răscoala ucrainenilor din 1648, „epoca de aur” a Uniunii statale polono-lituaniene şi-a marcat începutul declinului ei. În doar apr. 100 de ani această uniune se destramă. Vecinii Poloniei şi anume: Rusia, Prusia şi Austria au semnat o primă înţelegere secretă cunoscută mai târziu drept „Alianța celor trei acvile negre”, prin care au avut loc primele trei împărţiri ale Poloniei la 1772, 1773 şi 1795. A patra împărţire a fost la sfârşitul erei napoleoniene prin împărţirea Ducatului Varşoviei, încorporarea aşa numitului Regat al Congresului în Rusia în 1832 şi a Republicii de la Cracovia Austriei la 1846 (acelaşi stil cum se procedează astăzi cu Ucraina). A culminat această împărţire în 1939 în urma Pactului expansionist Ribbentrop-Molotov între Uniunea Sovietică şi Germania Nazistă. Iar în a. 1944-45 Stalin a reţinut armatele în faţa Varşoviei timp de 40 de zile, până când trupele germane nu au exterminat complet rezistenţa populară polonă.

A treia jertfă urma să fie slavii de sud. În acest scop Ţarismul a inventat o ideologie a panslavismului – adică „unirea tuturor slavilor” evident sub conducerea Rusiei. Cea mai mare piedică în realizarea acestui plan era existenţa principatelor româneşti „Ce bine ar fi pentru unirea slavilor dacă România nu ar exista” se plângea panslavistul Danilevski la 1871. Început acest plan de Ecaterina a II-a prin aşa numitele războaie de eliberare a fraţilor creştini de sub jugul turcesc, prin intenţia de a uni principatele româneşti în statul Dacia, evident sub protectorat rusesc (în acest post urma să fie numit favoritul ei G. Potiomkin). Continuat apoi de ţarii Alexandru I, II, Nicolae I, şi mai apoi de Stalin în timpul celui de-al doilea război mondial, care însă nu s-a realizat aşa cum a dorit Stalin. A încercat să exploateze acest fapt şi Putin în timpul războiului din Iugoslavia însă, în pofida frăţiei slavii, majoritatea aşchiilor slave din fosta Iugoslavie au intrat în Uniunea Europeană, cele rămase aşteaptă în anticamera ei. Nefiind în stare să înghită acest eşec Putin s-a avântat într-o aventură foarte periculoasă – să aducă Ucraina la picioarele lui – aşa cum au făcut ţarii ruşi, sângerosul Stalin. Rusia lui Putin astăzi este în mare parte Rusia lui Stalin din a. 1939. Stalin cu panglica roşie în piept a atacat la început în a. 1921 Polonia, rupându-şi colţii de armatele mareşalului Pilsudski, ca mai apoi în a. 1939, în rezultatul Pactului Ribbentrop-Molotov să-şi ia revanşa. În rezultatul aceluiaşi pact atacă Finlanda, Tarile Baltice, Basarabia. Astăzi Putin cu panglica bicolor „negru-mov” a atacat Basarabia, Georgia şi acum Ucraina. Unde şi când se va opri nu se ştie. Nenorocul lui Putin este că astăzi nu găseşte un aliat cu care să se împartă, cum l-a avut Stalin pe Hitler. Isteria velicorusă promovată de Putin este foarte periculoasă la acest început de secol şi mileniu. O auzeam la una din adunăturile provocate de Putin din estul Ucrainei pe o tovarăşă rusoaică declarând „Domnul este in ceruri, iar Rusia pe Pământ”. Va imaginaţi la ce grad de zombare poate fi adus un popor. Este foarte periculos. Şi Hitler în perioada interbelică prin propaganda diabolică a lui Goebbels ia adus pe o bună parte de nemţi în aceeaşi stare. În timpul celor 5 ore „la sfat cu poporul” peste 60% din întrebările adresate lui Putin erau legate de evenimentele din Ucraina (de parcă toate celelalte probleme interne sunt rezolvate, iar Rusia este un paradis) cu cererea de ai apăra pe ruşii care trăiesc acolo. Blitzkriegul din Crimeea a trezit în sângele ruşilor microbul imperialist care dormita. „Conducerea Ucrainei trebuie să asculte opinia poporului” (cu referire la acordarea independenţei aşa numitei republici populare din Doneţk) declară Putin. Dar cât de mult a luat în consideraţie opinia poporului cecen când acela a dorit independenţă. „Mocit’ vseh v sortirah” (Ai îneca pe toţi în veceuri)” chema Putin în războiul de exterminare „pentru respectarea constitualităţii” a poporului cecen. Cunoscutele duble standarde ruseşti (observată încă în 1939 de Marchizul de Custine „Una spun si alta fac”), altfel spus curvie politică rusească. „În chiloţi, flămânzi dar fiecare cu câte o rachetuţă subsuoară” iată esenţa rusului de astăzi. Ascultam cu stupoare o informaţie din Simferopol unde se strâng semnături pentru a schimba denumirea oraşului în denumirea Putin (Putingrad, Putinburg???). Cu Ucraina Rusia are o problema mai veche. Stalin a masacrat prin foametea din 1931-1933 (Holodomor) apr. 7 milioane de ucraineni pentru ai struni. Putin, deocamdată, le-a luat Crimeea, le-a creat focare in Doneţk, Lugansk, Odesa. Care este deosebirea între cei trei tirani nici eu nu o găsesc.

Şi noi, de fapt ca şi în toţi aceşti peste 200 de ani de vecinătate cu ursul siberian, ce facem? Ţinem obidă pe ucraineni în acest moment greu pentru toate relele care ni le-au făcut şi încăpem cu toţii în gura ursului sau pentru moment uităm şi ne situăm alături de ei împotriva expansionismului rusesc. Cu regret coloana a 5^-a a Moscovei la Chisinau, reprezentată de buldogul Voronin şi căţeii Dodon, Şelin, mai recent R. Usatâi îşi face de cap. Pana la 27 iunie (semnarea Acordului de Asociere) vom avea 1,5 luni foarte fierbinţi generate de presiunea externa (Rusia) şi de cea internă (buldogul şi căţeii Rusiei). Rezista-vom oare?

Valeriu Dulgheru

 

versiuni de George Anca

The tempest

The two genlemen of Verona

The merry wives of Windsor

Twelfth night or What you will

Measure for measure

Much ado about nothing

A midsummer night‘s dream

Love’s labor’s lost

The merchant of Venice

As you like it

All’s well that ends well

The taming of the shrew

 

 

THE TEMPEST

Ariel

hai pe auriul prund

ia-n pumni grund

de iubit de sărutat

whist vânturi bat

pas apăs mal de mal

spiridușii dulci hamal

hăi hăi

băi hai hu

latră dulăi

băi hai hu

băi hai halal

șanticlerul chiar acu

cucurigu-gagu-gal

sub cinci stânjeni tată-n vrii

oase-i primene coral

perlele vădeau ochi vii

cu nimic nimicnic val

ci s-o primeni și ea

marea-n taină de-altceva

nimfe-n oră clopot ning

hăi auzi prohod dong-ding

dormi buștean și foaie verde

conspirația te vede

să te deochi

de trai de mai ai habar

sari din somnul greu afar’

chiu-chiu fă ochi

Stephano

nu voi nu voi pe mări mai fi

ci voi pe țărm muri

stăpânul ștergaciul cârmaciul și eu

tunarul și un băiat

fapt  Meg și Marian și Margery

da’ unu n’a fapt-o pe Kate

că  avea o limbă cu bang

strigând marinare la ștreang

ea n-a fapt savoarea de lup cătrănit

cârpaciul cârpeasc-o unde-a pârâit

Caliban

mergi stăpâne sprâncenat pa

nu-ți mai fac la peșteri zăgazuri

nici foc frigări

după strigări

linge-blide spală gazuri

bau-bau ca-Caliban

am jupân nou om nou baban

libertate he-he- hei liber-

tate he-he-lei

Ariel

sug și eu ce sug albine

dorm în țâța-vacii bine

strigă buhele la mine

liliac în zbor mă ține

după vară și-oi petrece

trece-și-oi petrece-aiure

sub o floare de pădure

THE TWO GENTLEMEN OF VERONA

Launce

uite cum stă situația

pantoful ăsta e taică-neu nu ăsta

stâng e taică-meu nu nu

pantoful cel stâng e maică-mea

ba nici așa nu merge

ba da așa-i așa-i are

talpa mai ruptă acest pantof cu

gaură în el e maică-mea și

ăsta e taică-meu la naiba

lua-l-ar acum sir bățul ăsta

e soru-mea că vedeți ea este

albă cum e crinul și subțire

ca o nuia pălăria e Nan slujnica-ne

eu sunt câinele nu câinele este el însuși

iar eu sunt câinele o câinele sunt eu

și eu sunt eu însumi aha așa așa

Muzicanții

cine-i Silvia ce faptă

de-o prea laudă toți feții

dalbă albă înțeleaptă

de la ceruri darul feții

de tot dragul se deșteaptă

blândă e cât arătoasă

că frumsețea stă cuminte

doru-n ochi de-i cere casă

orb n-o fi de-atunci nainte

iar primit n-o să mai iasă

Silviei cântămu-i dar

celei Silvii prea slăvite

stă presus cerescu-i har

de-ale terrei vieți pierite

Silviei cunună-n dar

THE MERRY WIVES OF WINDSOR

John Falstaff

ți’ servitor

zi noapte or

pe orice fel de nor

lupt de omor

spre-al tău onor

Sir Hugh Evans

în line râuri vaduri viorii

zic madrigale ciocârlii

de roze ronturi ne îmbete

și o mie de buchete

la line râuri

Cântec

hu păcatului fantast

huo poftei lux de-adast

pofta-i foc de sânge flasc

încins de incastul vreasc

rozând inima de vipt

vipii vânt de gând mai vânt a-nfipt

ia pișcați-l bine zâne

ia pișcați pe cine-i câne

pișcați-l și ardeți-l într-un hurduc

pân’ facle și stele și lună se duc

TWELFTH NIGHT OR WHAT YOU WILL

Clovn

o doamna mea unde-ți faci greve

o stai de-auzi iubirea-aeve

cântec nalt rostit balsam

niciun pas cu dulce umblet

drag cu drag s-opresc în suflet

precum știe neam de neam

ce-i amor n-a fost n-o fi e

vesel azi râzi azi în vrie

ce-o veni cin’ știre are

în lăsare nu e sare

dulce douăzeci mă-nfloare

c-un sărut neîndurare

Song

cum îmi vii cum îmi vii moarte

și-n triști chiparoși îmi faci parte

zbori viu zbori viu suflet departe

o fată frumoasă m-amoarte

lințoliu-mi alb tivit cu tisă

pregătește

parte de moarte nimeni nu mi se jeluiește

nicio floare nicio floare dalbă

pe sicriu-mi negru să nu cadă

nici prieten nici prieten n-aibă

de-al meu stârv os și hârb paradă

mii mii suspine ne-n suspin

de zac Nelângă

draga-mi trist mormânt nicicând n-o ști-mi

să mă plângă

Clovn

eu duce-m-aș

și mintenaș

înapoi m-așteaptă

într-un minut

la nărav trecut

ținându-ți proaptă

cel ce cu cuțitul

furios smintitul

strigă ah ha drace

cât să junghii

taie-ți unghii

ciao bun malace

Cântec

pe când și eu eram copil copilaș

cu hei ho cu ploaia și vântul

cal năzdrăvan eram din doi pași

că zilnic ploua cât pământul

iar când ajunsei ani bărbați

cu hei ho cu ploaia și vântul

tronc ușa-n nas de la frați

că ploaia ploua cât pământul

iar când vai mă mai și-nsurai

cu hei ho cu ploaia și vântul

nepricopsit da’ cu coada-n rai

că zilnic ploua cât pământul

iar când să stau în pat la un loc

cu hei ho cu ploaia și vântul

îmi dau încă bețivanii noroc

că zilnic ploua cât pământul

e-un pic de când lumea-și luă avântul

cu hei ho cu ploaia și vântul

piesa ni-e gata unul cuvântul

vă placă plouând cât pământul

MEASURE FOR MEASURE

Băiat cântând

înapoi ia-ți buzele

dulcile sperjurele

ochii-ți zorii cei de zi

dimineața a minți

dar săruturi dă-mi mai dă-mi

dă-mi mai dă-mi

dragi poeți topite-n vămi

pite-n vămi

MUCH ADO ABOUT NOTHING

Balthazar

Suspin nu suspinați femei

bărbații de-amăgiri se țin

c-un picior în mări și-alt pe chei

nicicând constanți unui suspin

nesuspinați

lipsă bărbați

fiți tari rău nu vă pară

chiul și vaiul schimbați

pe hei piei pierde-vară

cântec nu mai cântați de ei

cei derbedei foaie verde

din veac dați fraudei

de când vara se pierde

nesuspinați etc

Claudio

de calomioase limbi

moartă Hero zace-aici

moartea faptelor în schimb

nume-i dă ce-n veci i-l strigă

astfel viața moartă-n slin

vie-n moarte-i veșnic imn

pleacă-te peste mormânt

lăudând-o când mut sunt

Song

iată zee-a nopții stea

de-a ucis fecioara ta

ucigași cu bocet vad

la mormânt vestalei cad

miez de noapte gemi și tu

ajutându-ne plânsu’

din rărunchi  din rărunchi

vă căscați morminte morți

l’ale morții porți

din rărunchi din rărunchi

A MIDSUMMER NIGHT’S DREAM

Bottom

rău stâncile

să zgâlțâie

lacătele

gherlei la porți

Phibbus în car

din zări afar’

apar dispar

nebune sorți

Zână

pe colnic prin vâlcea

prin crâng răsurar

prin parc de m-o-nțepa

prin apă prin jar

rătăcesc pretutindeni

decât luna mai sprinten

zâna zânelor slujesc

ochii-n rouă-i înverzesc

Cântec

Prima zână

cu duble limbi voi șerpi pătați

fiți orbi și voi țepoși arici

viermi salamandre vă-mbunați

când zâna mamă e pe-aici

Cor

filomelă melodii

cântă-n dulce nani-na

nani nani nani-na nani nani nani-na

niciun râu nici vârși nici vrii

vino-ne zână aproa

noapte bună nani-na

A doua zână

țesători paingi falangă

nu-și țes gioale lungi agale

mișunând nu-i neagră goangă

vierme nu nici melc cu bale

Cor

filomele melodii etc.

Bottom

mierloiul la mintean cioroi

cu cioc orang-borșiu

vrăjitul sturz cântând la oi

sfertocul pituliu

Titania

ce înger mă trezește din patu-mi înflorit

Bottom

cinteza giba ciocârlanul

prea glasnic cucul sur

de cască gura tot toptanul

făr’ stânga împrejur

căci pe bune cine și-ar da duhul unui așa

nebun de păsăroi cine-ar da păsăricii

o minciună cât că cu-cu e viceversa

Oberon

florii aste purpura

arc Amor de o ținti

dă-i-o-n măr de ochi boia

când de dragoste-o zări

pe ea las-o stea de stea

precum Venus în tării

de faci ochi și ea-i colea

roag-o-n minți că și-o veni

Puck

pe pământ

dormi adânc

ochii-ți ung

drept și stâng

cu un leac de drag nătâng

te-i trezi

limpezi

îndulci

cu ochii

dragei tale ochi dintâi

știi proverb de căpătâi

că tot omu-și are om

vezi că te trezești din somn

cu Jack e Jill

păzește-mi-l

și-un țigan avea o iapă

și căra cu ea la ceapă

Cântec și dans

Oberon

de-acum până-n zori de zi

prin casă zâne-or sări

fericitul pat de nuntă

de noi se binecuvântă

iar odrasla din sălaș

doar norocului s-o lași

trei perechile rămână

cât e lumea mână-n mână

iar prihana din natură

nu le stea în bătătură

piedici bosumflări bășici

vânătăi nicicând pe-aici

cu dispreț înnăscut

la copii nepetrecut

sfinți în rouă de câmp duși

spiridușii pe la uși

multele cărări menind

în palat cu-al păcii jind

tihna fie-i apărată

stăpânia lăudată

hai de-aci

nu zăbovi

mă vedeți în zori de zi

Puck

de noi umbre cășunarăm

ziceți doar că ne-mpăcarăm

ca de-un somn odihnă ce ni-i

când v-am apărut vedenii

și-astă temă anatemă

cât un vis ni se înstemă

oameni buni nu dați cu barda

de scuzați plătim cu arta

și cum sunt un cinstit Puck

norocos de mă prefac

scăpând șarpelui din limbi

vom plăti-n rămașii timpi

zică-mi alți Puck mincinos

vă salut pe toți frumos

da-ți-mi mâna către casă

Robin pagubă nu lasă

LOVE’S LABOURS LOST

Song

Primăvară

când mărgărint și iriși lai

pe piepți catrința argintii

și pui de cuc cu puf bălai

pictează lunci în fantezii

la vremi de-așa copacii cuci

își râd de soți cântând năuci

cuci-cuci

cu-corn-cu-cuc verb de fier vechi

rugină-n casnice urechi

când bacii suflă-n pai de-ovăs

și-aratre-s ceasuri ciocârlii

porumbe ciori și stânci apăs

catrințe înălbind fetii

la vremi de-așa copacii cuci

își râd de soți cântând năuci

cuci-cuci

cu-corn-cu-cuc verb de fier vechi

rugină-n casnice urechi

Iarnă

când țurțurii atârnă snop

și Dick ciobanul rupe cui

iar Tom își vede bârna-n șop

și-ngheață laptele hai-hui

ciupit la sânge de nebun

tunci noaptea buha cântă tun

tu-hu

tu-hi to-ho cu chef cu hai

și unsa Joan cu oala-n bai

când bate vântul până hăt

și tusea-neacă popii ocn

păsări ciucite-s în omăt

iar Marion nas roș și bocn

raci fripți când sfârâie-n ceaun

tunci noaptea cântă buha tun

tu-hu

tu-hi to-ho cu chef cu hai

și unsa Joan cu oala-n bai

THE MERCHANT OF VENICE

Prințul Marocului

nu e aur orice spoi

cum se zice pe la voi

vândur’și viața unu-doi

la vedere ochii-mi oi

mormânt de-aur viermi purcoi

că n-avuși cât roi îndoi

grumaji tineri minți de-apoi

nu strigai-scriai strigoi

salve bun ai țolul sloi

chiar că sloi iar chin zadar

cald adio hai ghețar

Prințul Aragonului

de șapte ori foc pâlpâi

în șapte timpi tot chibzui

alegerea a-și negreși

sărutători de umbre-or fi

ai umbrei mântuiți de-abi

smintiți ca ei ca el sunt vii

fire de-argint i-or coperi

nevastă ia-ți la pat pe plac

eu cap ți-oi fi încă un veac

ia-ți tălpășița sfârâiac

încă mai nebun să-mi zici

în minut trecut aici

la taifas c-un cap canal

îmi iau talpa bicefal

miere-adio nu-s proclet

ci mă mânii mai încet

Bassanio

spune-mi farmecul șaradei

de-i în inimă în cap de-i

unde naște crește unde

hai răspunde

e de fel din ochi merinde

are uitături murinde

tot în leagăn cum se-ntinde

fermecării jalnic song

încep eu ding dong din gong

de-ai ales și n-ai cules

bun noroc real eres

ce-ai avut să nu mai pierzi

năzărind după cai verzi

de ți-o place cum stă scris

și-ntru duh noroace ți-s

către doamna-ți mergi din vis

și-o sărută paradis

AS YOU LIKE IT

Amiens

sub copac de verde codru

hai să șezi cu mine modru

‘n glas cu note alegrii

din gâtlejul paserii

vino-ncoa vino-ncoa vino-ncoa

ici ne-o vedea

dușman de nea

doar iarnă și vreme a dra

Jaques

la o parte de ambiții

vin sub soare fără viții

cât să ai de ale gurii

și plăcerile pădurii

vino-ncoa vino-ncoa vino-ncoa

ici ne-o vedeadușman de nea

doar iarnă și vreme a dra

Cântec

bate ba vânt hibern

că mai blând te discern

ca pe om otozbir

dintele-ți taie lut

cum te plimbi nevăzut

chiar cu dinți în respir

hei-ho prin gorunul verg

fum e-amiciția amoru-i gol alerg

hei ho dar vergul

trai bun e jergul

sloi sloi tu cer amar

mai discret pui pe jar

ca uituci miluiți

chiar de-ți torci ape-n ploi

te ițești mai șiroi

ca amici seci la minți

hei-ho zi hei-ho etc.

Rosalind

de la est la vest de Ind

nestemată-i Rosalind

numele prin vânt nuntind

peste lume-i Rosalind

chipuri câte farmec prind

la fel zvelta Rosalind

dulce miez la coajă grind

așa nucă-i Rosalind

de-i găsi răsură-n pind

spin de-amor și Rosalind

Celia

de ce-ar fi aici sahar

că nu are lume ba

limbi voi spânzura frunzar

cu proverbe ca lumea

unul cum al vieții an

în galop pelerinar

scoasă limba pe maidan

își  înjugă în sumar

altul de călcat promis

‘n suflet de amic și-amic

dar la prima umbră stins

ori la punctul grămătic

voi eu Rosalinda da

scris să-nveți cine-oi citi

chintesența-năluca

arătată din tarii

astfel cerul într-un trup

de-al naturii încărcă

toate grațiile stup

și natura zestre-mi dă

al Elenei chip nu alm

Cleopatrei mers de psalm

de la Atalanta talm

al Lucreției trist calm

frântă Rosalind oglinzi

de sinod din cer sortind

fete ochi și inimi scinzi

pururi dragi se mângâind

cerul aste daruri i le vru

mie sclav să mor îmi fu

Cântec

din cerb ucis ce-a adunat

piele de cerb corn de bărbat

cânt cornorat

nu e rușine corn să porți

cu creastă ai ieșit pe porți

bunicu-tău încornorat

un corn lui tac-to i-a lăsat

un corn un corn un pornocorn

nu e de râs în născocorn

Rosalind Silvius

ești vreun zeu înciobănit

feei inima de-ai fript

ce te legi la cap cerbere

cu inimă de muiere

ochi bărbat de mă dumică

nu-mi vindică a mea pică

de c-o singură ocheadă

mă aprinzi de-amor grămadă

vai ce descântat efect

la ochiri în blând aspect

mă huleai eu te amam

rugăciuni la ce să-ți am

cel ce te pune-a iubi

iubirea nici pic mi-o ști

și cu el cu tot ia-ți gândul

orice tânăr amorându-l

ia oferta-mi adorare

și ce voi mai fi în stare

Song

un băiat cu fata lui

tot c-un hei și un hai și un hei nonino

duși prin verdele porumbului

primăvărând inel doar ning

de păsări ning hei ding un ding ding

primăvrinzi se-ncing

prin prăjinile de secară

tot c-un hei și un hai și un hei nonino

drăguții de ei se-nțărară

primăvărând etc

colinda-și colindară-n ceas

tot c-un hei și un hai și un hei nonino

cum viața din boboc s-a ras

primăvărând etc

trăiește ziua ăstui soare

tot c-un hei și un hai și un hei nonino

c-amoru-i coronat de floare

primăvărând etc

Cântec

Juno nunta-ncoronezi

legământ culcuș ce sfânt

Hymen tu urbe puiezi

cununie jurământ

preacinstit cântat de-aezi

Hymen zeu în diocezi

ALL‘S WELL THAT ENDS WELL

Clovn

de ce-au ras grecii Troia

dragă Doamne

domn Priam a se distra

zisa e-a suspinei doamne

zisa e-a suspinei doamne

zicând când să plece

în nouă răi de-i unul bun

e unul bun și-n zece

THE TAMING OF THE SHREW

Baptista Biondello

om cal fac omul

da pe sfânt Jamy

îți iau un penny

calul plus omul

întrec monomul

făr’ două premii

Prestigioasa editură RAO a editat de curând o nouă carte de excepţie. Este vorba de volumul „Aliaţi incompatibili”, scris de istoricul american Larry L. Watts. Suntem în faţa unei sinteze complete a perioadei de dinaintea şi din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. La modul concret, istoricul Larry L. Watts analizează contextul internaţioanal în general şi, in particular, poziţa a trei dintre ţările aflate în cleştele deschis de lăcomia a două forţe excesiv de agresive: Germania şi Uniunea Sovietică. Cele trei victime sunt România, Ungaria, Finlanda. Spre deosebire de multele cărţi scrise pe marginea celui de Al Doilea Război Mondial, volumul lui Larry L. Watts se ocupă de raporturile dintre marile puteri şi ţările mici în cadrul alianţei, demonstrând, pe de o parte,interesul meschin al revizioniştilor şi capacitatea marilor puteri de a trage foloase din orice conjunctura, iar, pe de altă parte, tragedia ţărilor mici condamnate să piardă, deoarece pe eforturile lor se consolidează marile imperii.

Volumul lui Larry L. Watts, „Aliaţi incompatibili”, nu este fireşte un bocet. Este o analiza lucidă, bazată pe documente şi demonstrază impecabil eforturile depuse de liderii celor trei ţări de a-şi păstra cu orice preţ suveranitatea, fie ea doar de formă, capacitatea de luptă cu inamicii puternici şi flămânzi, sacrificiile la care sunt supuse popoarele pentru a satisface vanităţile unor conducători megalomani. La origine teză de doctorat, „Aliaţi incompatibili” este un studiu remarcabil, care aduce cercetarea la zi, profitându-se de noile documente aflate în arhivele desecretizate. Printre multele merite ale cărţii lui Larry L. Watts, „Aliaţi incompatibili”, remarcăm obiectivitatea demersului ştiinţific, concluziile sale sobre, bazate exclusiv pe documente credibile, surse la prima mână, cum s-ar spune, probitatea istoricului şi dragostea de a depista adevărul din noianul de informaţii contradictorii, false sau doar superficiale uneori.

Din documente, printre altele, reiese ideea fixă a liderilor Ungariei de a ocupa cât mai mult spaţiu din teritoriul Românesc, visele lor absurde cu privire la… Banat şi la Sudul Transilvaniei. Nu aş putea încheia această scurtă prezentare fără să remarc imaginea mareşalului Ion Antonescu, figura unui brav ostaş care are tăria să-l înfrunte pe Hitler ori de câte ori are prilejul şi grija lui pentru viitorul poporului român, portrtet în totală opoziţie cu propaganda bolşevică de ieri şi de azi. Scrisă cursiv, privind obiectiv realitatea, fără idei preconcepute, cartea lui Larry L. Watts, „Aliaţi incompatibili”, este un studiu de excepţie, un dar făcut de un străin istoriografiei române. Autorul şi editura RAO merită nu doar aprecieri, ci şi elogii, iar cartea ar trebui să se afle în biblioteca oricărui român.[1]

             RUGĂ PENTRU UN PRIETEN

                         (Cu urări de bine în prag aniversar, lui Boris David)

 

 

Între naștere și moarte,

știi,

anii se adună, mărgele albe,

sau negre,

sau colorate.

Ca pe mătănii,

Dumnezeu mereu îi numără :

jumătate sunt de izbândă

și de triumf,

jumătate de cumpănă.

Jumătate sunt ai inimii tale,

jumătate ai inimilor altora…

Ai lui Dumnezeu, toți.

 

Mariana Gurza

10 Mai 2014

 

Volumul Dor de ducă, purtând semnătura scriitorului Daris Basarab alias Boris David, apărut la Editura Muşatinia, 2014, îngrijit de editoarea Emilia Ţuţuianu, reprezintă o provocare pentru autor, o curiozitate pentru cititori, fiind un volum dedicat prietenului său ing. Gheorghe Filip.

Autorul îşi motivează titlul: ,,Dor de ducă… ce frumos sună această sintagmă la noi! Oare de când a intrat în vocabularul curent al românului? Cred că dintotdeauna! Da, aşa trebuie să fie. Altfel, cum aş putea explica faptul că de mic copil am simţit un ,,dor” mistuitor de necunoscut care mă cuprindea ori de câte ori auzeam pe cineva descriind locuri şi întâmplări din alte lumi, lumi pe care le urmăream cu degetul pe hartă, încercând să reconstitui cele auzite”

Fascinat de imaginea unchiului sau Alex, fermecat în copilărie de poveştile năstruşnice care veneau din peregrinările acestuia prin Africa, autorul a moştenit aceeaşi dragoste pentru necunoscut, prin acel imbold primit în copilărie, înțelegându-şi unchiul. ,,Prin cuvintele lui pe care le-am înțeles doar la maturitate mi-e dor de ce las, când sunt departe şi mă întorc ca să-mi fie dor de ce-am văzut şi, mai ales, de ceea ce n-am văzut încă…Era definiția lui pentru neostoitul dor de ducă.”

 

Daris Basarab, revine mereu în pagină, avându-l alături pe neliniştitul unchi Alex, ce îl plimbase în copilărie în țări ale fantasmelor şi safariurilor…Un strigăt de victorie reuşind să-i păşească pe urme, cu acelaşi umor şi fascinație.
Hoinar din fire, s-a bucurat de frumusețile naturii româneşti, reuşise să viziteze țări din Europa şi Boris a prins gustul ,,vieții de hoinar”…

,,Aşa am dat frâu liber dorului meu de ducă, şi am rămas surprins de cât de minunată este viaţa de hoinar. Şi am hoinărit pe rupte, cât s-a putut, păstrând neştirbită amintirea unchiului Alex, cu al său periplu prin lumea liberă şi, mai ales, cu al lui popas fascinant la poalele veşnic înzăpezitului Kilimanjaro şi a celebrei văi Serengeti de la graniţa dintre Kenia şi Tanzania”.

Volumul Dor de ducă, este structurat în trei capitole: Algeria, Tanzania şi Mozambic.
În anul 1972, fiind un redutabil chimist, ocupându-se de cercetare a fost trimis în Algeria.
,,Algeria însemna pentru mine nu numai prima ieşire, ci şi trecerea prin lumea interzisă şi, pe această cale, intrarea pe tărâmul mult visat al Africii. În clipa aceea am realizat că visul care-l însoţise în viaţă pe unchiul Alex, se transformase într-un zâmbet, care urma să-mi însoţească primii paşi în împlinirea dorului meu de ducă”.

Ajunsese în Africa! ,,AFRICA – DRAGOSTEA MEA” – ne mărturiseşte autorul încă de la început.

Dialogul său cu prietenul Toma, este plin de culoare. Descrie traseul prin ochiul curios al celui care vine în contact cu o nouă lume, obiceiuri, tradiții, descriind cu entuziasm obiective istorice, impresionat de gravurile rupestre din sudul Saharei, splendorile naturale oferite de masivul Hoggar, mormântul legendarei regine a tuaregilor, Tin-Hinan.
Pentru autor, ,,într-o viziune panoramică, Algerul Alb, un superb amfiteatru urcând, sau dacă vreţi, coborând spre ape. Încurajant acest prim contact cu multitudinea de vile si edificii purtând toate o singură culoare-albul de Alger, cum mi-a venit deseori să-l definesc. Curăţenie şi lumină.”
Amintirile întipărite pe meleagurile Saharei, cele legate de Hoggar l-au urmărit cu sfințenie.
„Fiţi bine veniţi în oraşul roşu!” au fost cuvintele de întâmpinare rostite de prietenul meu Ghiţă, inginerul chimist Gheorghe Filip, venit la Tamanrasset de la In Ecker.
Să faci un asemenea drum, să zbori peste 2000 km peste Sahara, să visezi zi şi noapte să vezi ce nu mai văzuseşi dar vedeai cu 21 imaginaţia vagabondului din tine, însemna să-ţi trădezi visul indus din copilărie de unchiul Alex.

În anul 1975 fusese solicitat în Tanzania, bucurându-se la vederea piramidelor a Sfinxul de la Giseh (Gisa), fascinat de trecerea sa prin Cairo.
Un vis devenit realitate…Din nou, copleşitoare emoții. Umbra unchiului hoinar îl urmăreşte…
,,Kilimanjaro.„No, unchiule dragă, n-ai vorbit în zadar despre hoinărelile tale atât de hulite! Să te pomeneşti în inima Africii, în Tanzania visurilor unui copil care nu avea habar de geografie sau istorie, ci se hrănea cu povestirile unui unchi năbădăios”.

Multe date istorice despre locuri şi oameni. Date despre activitatea ştiințifică şi implicarea tuturor.
Oceanul Indian, cu o plajă ce se întindea pe zeci de kilometri, părea un vis.
Tanzania, specifică autorul, este recunoscuta a fi fost leagănul dezvoltării fiinţei umane, ca urmare a condiţiilor climatice favorabile create de ceea ce geologii numesc Valea Marelui Rift, care străbate Tanzania de la Nord la Sud, venind de pe la Cornul Africii şi pătrunzând în Tanzania în dreptul Lacului Victoria.

Mozambicul o altă destinație. Anul 1975 venise cu un vis împlinit.

,,Dorul meu de ducă, ce mi-a fost inoculat în copilărie de către mult iubitul, dar şi hulitul, ,,Unchiul Alex”, a primit ce i se cuvenea. Am asemuit, fără rezerve, anul 1975 cu un vis împlinit. Aşa a şi fost. Implicat până peste cap în cercetările legate de tehnologia prelucrării minereurilor uranifere, mi-am astâmpărat cu succes, pot spune, neastâmpărul care m-a bântuit în materie de hoinăreală.”

Volumul este presărat cu multe date istorice, întâmplări inedite. Farmecul locului şi-a pus amprenta pe sufletul rebel al autorului. Această carte era necesară, atât pentru el însuși cât şi pentru ,,hulitul unchi Alex”…O carte document pentru noi, cei care nu am ajuns în îndepărtata Africa, o lume pe care abia acum învățăm să o cunoaştem. Încă o dovadă, că, cercetătorii români erau căutați şi apreciați în lume. Fiind dedicată prietenului ing. Gheorghe Filip, in memoriam, prezent şi el in acest volum, constatăm puterea prieteniei ce poate dăinui dincolo de timp.

Daris Basarab alias Boris David, un nume ce merită să fie cunoscut în literatura română.
Un povestitor ,,înnăscut” cum precizează şi editorul volumului, în prefață, doamna Emilia Țuțuianu: ,,Scrise de un povestitor înnăscut, amintirile dorului de ducă din anii tinereţilor lui Daris Basarab ne incită la lectură, descoperind parfumul călătoriilor africane şi al întâmplărilor unor români ,,evadaţi’’ din lumea comunistă care descoperă astfel un alt fel de modus vivendi în afară de comunism.”
Boris David, mai are un dor…ce-l macină uşor…Dor de Basarabia!

Fiind o zi mai specială,

La mulți ani, Boris David!

10 Mai 2014

Mariana Gurza

 

*Date despre autor: Daris Basarab alias Boris David, s-a născut în Basarabia, în oraşul dunărean Ismail, veche cetate moldovenească, la 10 mai 1929.
În anul 1941, la 12 ani, aflat cu familia sub ocupaţie sovietică, scapă, ca prin minune, dintr-o coloană de deportaţi. Războiul de eliberare se termină lamentabil pentru basarabeni care, în 1944, sunt nevoiţi să ia drumul pribegiei.
Un lung şi istovitor periplu – Călăraşi, Râmnicul Sărat, Beiuş, Oradea – se încheie în Cetatea Episcopală unde, sub protecţia, încă influentă a episcopului de Oradea, familia este ferită de urmăririle ,,Comisiilor mixte de repatriere”.
Inginer chimist din 1954, se dedică cercetărilor din domeniul metalelor rare şi radioactive – publicaţii, comunicări, brevete. În paralel, continuă visul din adolescenţă, scriind, de dragul scrisului, păstrând cu sfinţenie acest “secret”, dar cu gândul mereu la pseudonimul Daris, propus de talentatul său prieten şi coleg de liceu, idolul adolescenţei sale, şi el în căutarea unui pseudonim, la care nu a apelat niciodată.
O întâmplare fericită, o întâlnire de 50 de ani, şi, un coleg şi prieten, fac posibil un debut întârziat prin apariţia romanului Povod, la Editura SEMNE 2004 Bucureşti, sub pseudonimul Daris Basarab. Sertarul ce păstrează versuri şi proză, este mărturia unui vis adolescentin.
Apariții mai puțin cunoscute: Glasul Tăcerii; Cu, şi fără, adresă…,; Moçambique, Hoinărind prin ţară; Glasul bucureştilor. Proză scurtă; Povod; Rugul Creației; Ecvestra. Postume vii….; Dor de ducă. http://www.darisbasarab.com/

Impresionantă este şi activitatea ştiinţifică a scriitorului David Boris.

CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

I.-Inovaţii şi Invenţii:

 

1.- Ing. David Boris, Fiz. Nichita Irina, Teh. Indrei Maria. ANALIZA SPECTROGEOCHIMICĂ. Certificat de Inovator Nr. 17/26.01.1963, TPEM, Bucureşti RO.

2.- Ing. David Boris, Chim. Văcariu Vintilă Teodoru, Teh. Anghel Elena. DETERMINAREA COLORIMETRICĂ A URANIULUI DIN SOLUŢII DE TRIBUTILFOSFAT.Certificat de Inovator Nr. 3/25.10.1972, MMPG, TMR, Bucuresti RO.

3.- Ing. Boris David , Ing. Gheorghe Filip, Chim. Vintilă Teodoru Văcariu şi Cornel Eftimescu. PROCEDEU ŞI INSTALAŢIE DE EXTRACŢIE CONTINUĂ A URANIULUI. Brevet de Inventator Nr. 60714/13.12.1974, Bucureşti RO.

4.- Chim. Vintilă Teodoru Văcariu şi Ing. Boris David . PROCEDEU DE OBŢINERE A MONOCARBONATULUI DE URANIL. Brevet de Inventator Nr. 59085/07.01.1975, Bucureşti RO.

5.- Dr. Ing. Ioan Niederkorn, Chim. Vintilă Teodoru Văcariu, Ing. Dan Georgescu, Ing. Carol Matyas, Ing. Boris David , Ing. Gheorghe Circo, Ing. Nicolae Frăţilă, Chim. Rozalia Mathe, Ing. Ileana Iorga. PROCEDEU DE VALORIFICARE COMPLEXĂ A UNOR MINEREURI DE METALE RARE. Brevet de Inventator Nr. 99378/20.11.1979, Bucureşti RO.

6.- Ing. Boris David , Chim. Rozalia Mathe. PROCEDEU DE EXTRACŢIE A ELEMENTELOR RADIOACTIVE ŞI RARE DIN SOLUŢII SULFURICE COMPLEXE. Brevet de Inventator Nr. 77379/30.05.1981, Bucureşti RO.

7.- Ing. David Boris, Chim. Mathe Rozalia. PROCEDEU PENTRU RECUPERAREA DIN JAROSITUL POTASIC A SO3, Fe2O3 şi a K2SO4 ca atare, sau convertit în Na2SO4 şi KOH. Brevet de Inventator Nr. 82155/22.12.1982, Bucureşti RO.

8.- Ing. Filip Gheorghe, Ing. Bejenaru Constantin, Ing. David Boris, Dr. Ing. Tătaru Sever, Chim. Văcariu Vintilă Teodoru. PROCEDEU DE RECUPERARE A URANIULUI DIN APE REZIDUALE URANIFERE. Brevet de Inventator Nr. 87604/25.03.1985, Bucureşti RO.

9.- Ing. David Boris, Ing. Filip Gheorghe, Dr. Ing. Tătaru Sever, Ing. Vasile Constantin, Chim. Văcariu Vintilă Teodoru. PROCEDEU DE ELIMINARE ŞI RECUPERARE A URANIULUI DIN APE REZIDUALE URANIFERE. Brevet de Inventator Nr. 118948 B1/30.04.2004, Bucureşti RO. Medalia de Argint la Salonul Internaţional de Inventică ECOINVENT 2005, Iaşi RO

.

II.- Publicaţii şi comunicări:

1.- V. Cocheci, B. David. Studiul asupra condiţiilor optime de obţinere a cărbunelui activ din coji de seminţe de floarea soarelui. Comunicări Ştiinţifice şi Tehnice. Institutul Politehnic Timişoara. Anul II, 1956.

2.- Ing. David Boris şi Fiz. Irina Nichita. Aplicarea analizei spectrale de emisie în prospecţiunile geochimice. Revista Minelor, Vol. XIV, 8, 370-373, Bucureşti 1963.

3.- V. Patriciu, M. Olteneanu, N. Bonciocat, B. David. O nouă metodă pentru determinarea cantitativă şi corelarea depunerilor de săruri de potasiu şi magneziu.Revista Minelor, Vol. XV, 9, 455-459, Bucureşti 1964.

4.- B. David. Metodă modernă de analiză a materiei prime minerale. Analiza Spectrală de Emisie. Revista Minelor, Vol. XVI, 4, 155-160, Bucureşti 1965.

5.- B. David, Gh. Filip, S. Tătaru. Comportarea unor schimbători de ioni fabricaţi în RSR în condiţiile hidrometalurgiei uraniului. Simpozionul privind SINTEZA, ANALIZA ŞI UTILIZAREA SCHIMBĂTORILOR DE IONI. C.C. VICTORIA, 24-25 Noiembrie 1967.

6.- V. Ianovici, I. Măldărăscu, B. David şi Irina Bratosin. Quelques particularites concernant les teneurs en certains elements-traces dans les volcanites des Carpates Orientales. Revue Roumaine de Geologie. Tome 12, 1, 3-26, Bucharest 1968.

7.- C. Udrescu şi B. David. Utilizarea lăţimii liniilor spectrale la determinarea Litiului în roci. Metrologia Aplicată. Vol. 15, 2, 75-79, Bucureşti 1968.

8.- B. David. Analiza Spectrală a Componenţilor Majori din Rocile Silicatice. Revista de chimie. Vol. 19, 9, 536-541, Bucureşti 1968.

9.- Boris David, Mihai Olteneanu. ANALIZE DE LABORATOR UTILIZATE ÎN PRACTICA GEOLOGICĂ. Editura Tehnică. Bucureşti 1968.

10.- B. David, Gh. Filip, S. Tătaru. Comportarea unor schimbători de ioni fabricaţi în ţară în condiţiile hidrometalurgiei Uraniului. (I) Revista Minelor, Vol. XIX, 1, 24-29, Bucureşti 1968.

11.- B. David, Gh. Filip, S. Tătaru. Comportarea unor schimbători de ioni fabricaţi în ţară în condiţiile hidrometalurgiei Uraniului. (II) Revista Minelor, Vol. XIX, 4, 150-153, Bucureşti 1968.

12.- B. David, Gh. Filip, V. Văcariu şi S. Tătaru. Extracţia Uraniului cu TRI-N-BUTILFOSFAT. Revista de Chimie, Vol. 19, 8, 459-463, Bucureşti 1968.

13.- S. Tătaru, Gh. Filip et B. David. L’adsorption de l’Uranium par les resines echangeuses d’ions en presence du Ferocyanure. Revue Roumaine de Chimie. Tome 13, 4, 429-436, Bucharest 1968.

14.- S. Tătaru, B. David et Gh. Filip. L’adsorption de l’Uranium par les resines echangeuses d’ions en presence du Permanganate. Revue Roumaine de Chimie. Tome 13, 6, 787-791, Bucharest 1968.

15.- Constanţa Udrescu, B. David şi Viorica Mândroiu. Determinarea rapidă a Sodiului şi a Potasiului în roci, utilizândlăţimea liniilor spectrale. Revista de Chimie, Vol. XX, 3, 243-249, Bucureşti 1969.

16.- S. Tătaru, Gh. Filip şi B. David. L’adsorption de l’Uranium par les resines echangeuses d’ions en presence du Chlorate et du Perchlorate. Revue Roumaine de Chimie. Tome 14, 5, 599-604, Bucharest 1969.

17.- B. David, V. Văcariu, Gh. Filip. Studiul reextracţiei Uraniului din soluţii de TRIBUTILFOSFAT. Consfătuirea Tehnico-Ştiinţifică ”Posibilităţi de valorificare a minereurilor radioactive din RSR”. CNIT, CEN, MM, 8-9 mai 1969, Bucureşti.

18.- V. Văcariu, B. David, Gh. Filip. Metode de control analitic a proceselor de purificare a Concentratelor Chimice de Uraniu. in hamacul din spatele curtii;))Consfătuirea Tehnico-Ştiinţifică ”Posibilităţi de valorificare a minereurilor radioactive din RSR”. CNIT, CEN, MM; 8-9 mai 1969, Bucureşti.

19.- V. Văcariu, B. David, E. Anghel. Aplicaţii ale metodelor fizico-chimice de analiză în industria Uraniului. Conferinţa Republicană de Chimie-Fizică Generală şi Aplicată. 1-4 septembrie 1970, Bucureşti.

20.- S. Tătaru, B. David et Gh. Filip. L’adsorption de l’Uranium par les resines echangeuses d’ions en presence des anions SO4. Revue Roumaine de Chimie. Tome 16, 4, 625-630, Bucharest 1971.

21.- Dr. Ing. S. Tătaru, Ing. I. Niederkorn, Ing. E. Jude, Ing. B. David, Chim. A. Andronescu, Ing. S. Bojin. Tehnologia complexă de prelucrare a unor minereuri Uranifere cu caracteristici mineralogice diferite. CNIT, MMPG, CSEN. A II-a Consfătuire Tehnico-Ştiinţifică: Stadiul actual al cercetărilor în domeniul aplicării tehnicilor nucleare în prospectarea minereurilor radioactive, construcţia de aparatură geofizică. Oraş Dr. Petru Groza, 14-16 octombrie 1971.

22.- B. David, S. Tătaru, V. Văcariu. Recovery of Uranium from Mine Waters. The 3RD Symposium on Ion Exchange. Hungarien Chemical Society, Budapest Balatonfüred, 1974.

23.- Tătaru S., Bojin S., Matyas C., David B., Anastase H., Balog A. Reducerea poluării radioactive la complexul de sortare a minereurilor de Uraniu. Simpozion ”Probleme de radioprotecţie la extracţia şi prelucrarea minereurilor radioactive”. MMPG, CMMN, Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Minereuri şi Metalurgie Neferoasă Baia Mare. Stâna de Vale, 8-9 octombrie 1981.

24.- B. David, Antoaneta Roman, Mariana Nina Oprea. O nouă metodă de dozare fluorimetrică a Uraniului Total din soluri şi roci. Simpozion IMR, aprilie 1988, Bucureşti.

25.- B. David, Raluca Pascal, Mariana Nina Oprea. Purificarea peroxidică a Concentratelor de Uraniu. Simpozion IMR, aprilie 1988, Bucureşti.

26.- B. David, Antoaneta Roman, Mariana Nina Oprea. Dozarea fluorimetrică a Uraniului Total din soluri şi roci. Al III-lea Congres de Chimie. Septembrie 1988, Bucureşti.