Cuvânt și iubire

Tableta zilei

Adesea se spune că râde şi batjocoreşte cel ce n-a suferit niciodată – aşa se pare că s-au născut monştrii. Azi, privind realist în jurul tău, simţi că există o fatalitate şi nu poţi desluşi corect de unde începe puterea destinului şi de unde libertatea omului de-a alege.
Să credem că destinul nu ţine seama de regulile moralei? Aceasta să fie o chestiune de latitudine, altitudine sau ….atitudine?
Fiecăruia după posibilităţi…intelectuale şi/sau afective!
Dacă un personagiu de mare suprafaţă, care pe deasupra se consideră şi un mare ,,rigorist” şi ,,intelectual”, nu-ţi poate invoca prototipul omului moral, dacă cineva te oripilează cu indolenţa şi meschinăria parvenitismului sau un ,,mon cher” ce abundă în frustrări şi refulări îţi creionează false veleități comportamentale umane, atunci preferi să fii orb, să priveşti fără sa vezi …sau dacă eşti nevoit să vezi ipocrizia, infatuarea, să îţi grăbeşti paşii în altă direcţie decât a personajului de lângă tine.
Unde? Şi până când?
Oameni şi oameni – unii căutând să evolueze, alţi hotărâţi să se oprească din evoluţie… De ce învinge sămânţa hâtră a răului în final?… şi de ce sămânţa binelui, dobândit la naştere devine micime? De ce unii oameni cad în tentaţia de a deveni o paceaură plină de şiretlicuri prin care doresc să îi domine pe cei din jur?.. poate pentru o acadea în plus?
Unde începe ridicolul şi unde se opreşte decenţa?
Cât de elocvent spune un bun prieten: „vai de cei care nu au simţul ridicolului!”.… Este atât de adevărat încât aş striga în gura mare: „ajunge, n-aţi obosit? ce faceţi?”
Pentru a supravieţui trebuie să ne construim o structură mentală, psihică, chiar intelectuală, fondată pe certitudinea de-a evita să resimţim ceea ce simt alţii?
Sau să ne confecţionăm o „armură” pentru a deveni ,,imuni” la răul ce năvăleşte peste noi?
Decenţa şi bunul simţ nu sunt utopii ci elementare principii de viaţă. Răutatea, înfumurarea şi invidia  fac parte din degringolada valorică şi cognitivă a lumii în care trăim.
Să nu uităm că Omul totalizează o colecţie de roluri şi valori care pot fi cunoscute şi asumate în zona conştientă a Eului, dacă ştim ce suntem, ce facem şi spre ce tindem! Galopând şi dând din coate după diplome şi onoruri, după banul-ochiul dracului, după publicitate prin orice mijloace pentru a rămâne în topuri, se definesc caractere şi comportamente, aşa cum bine ne prezintă eseul dnei Vavila Popovici.
Unde s-a ascuns firescul? Unde stă pitită normalitatea? De ce, unde şi până când? Regretatul romaşcan Constantin Bârjoveanu cu siguranţă ar fi avut nevoie de multă cerneală pentru o aşa comedie!

Emilia Țuțuianu

George Anca

SECRETUL LUI ADRIAN

Adrian George Sahlean, Migălosul cronofag. Traducând din Eminescu

Mașina de scris, București, 2014

 

Parcă am auzit prima oară Luceafărul, i-a spus Sergiu Al-George în Delhi doamnei Urmila Rani Trikha, după ce audiase versiunea sa sanscrită Divygrahah. La fel i-am spus și eu lui Adrain Sahlean în Biblioteca Națională din București, pe 6 mai, după recitarea din versiuea sa The Legend of the Evening Star, la lansarea cărții sale Migălosul cronofag. Traducând din Eminescu. Caiete de atelier.

Când Dimitrie Cuclin mi-a dăruit volumul său de traduceri din Eminescu, mi-a luat întâi ochii prefața reginei Maria. Și traducerea lui Adrian a fost rostită de alteța sa Radu Duda, dar numele traducătorului nu e menționat în afiș, cum i s-a întâmplat lui Florian Popescu vs. Brenda Walker și mai tuturor traducătorilor români acoperiți de vorbitori nativi ai limbii țintă, fie și traducători de ocazie, contractuali.

Ce era circulat oficial – iată că Eminescu al lui Sahlean avea să facă figură de samizadat – se primea politicos. Margaret Chaterjee a consultat pe Pankhurst, Grimm, Hastie. Studenții indieni și chiar Urmila au petrecut intermediul Corneliu M. Popescu. Ca și, în București, profesorul Tiwari, după ce, totuși, fusese fascinat religios de rezonanța cosmică a mulsorii în Zburătorul lui Heliade. Să ne întoarcem însă din India în America traducerii sahleaniene.

Robert Bly, citind traducerea din Eminescu a lui Sahlean, a mărturisit o impresie de secol 19, ceea ce traducărorului i-a convenit, cu gandul la Poe, dar izbindu-se de americăneasca zicere – cine-l mai citește azi pe Poe? Cât că Bly a semnat o elegie versiune din Nichita, cu omisiunea lui Ivasiuc, dar câte recreații din clasici lumești.

Florence Hetzler privea în gol căutând un reper, și așa a dat de Brâncuși. Adrian Sahlean, de un revelion, aflat în divorț, asistând și la scandalul dintre soții-gazdă, fiindu-i și dor de acasă, s-a retras în altă cameră și a tradus, ca în transă, a se mântui, prima și ultima strofă din Luceafărul. Gheorghe Dinu, rămas fără revelion, trăsese la o locantă la șosea, unde cânta, pe versurile lui Baudelaire, o rusoaică.

Ani de zile și nopți a continuat traducătorul psihanalist, în pas cu americanizarea proprie, tentativa de eminescianizare a angloamericanei. Glossa i-a luat numai șase luni. Terapia se putea extinde începând din anii 90, încă în secolul 20. Am lansat și eu la Biblioteca Pedagogică Națională prima ediție din acel revelion luciferic, în prezența lui Victor Săhleanu, a Brendei Walker, a atașatului cultural american. Cred că am xeroxat exemplare și pentru Casele Coepului Didactic din județe, că doar nu numai din Lupta continuă de Ilie Ilașcu (exemplar smuls de la Ioan Alexandru, când să-l ducă, bulk, în America). Mai apoi la Sala Oglinzilor avea să-l lanseze Sorin Alexandrescu, cu o ediția apărută la Cartea românească. Piratizările au explodat mai ales virtual, contabilizate tentativ de migălosul cronofag. Adică traductofagie depistată divulgativ, americănește, legalist (ei, și?)

Om de spectacol, a recitat în New York sau la Institutul Smithsonian ca să fie întrebat, noi de ce nu știm asta – spectatorii erau plătitori de bilet. Așa și o puștoaică profesoară la o școală generală din București a intimat, la lansare, că elevii ei, necitind în original, au achiesat sau joined traducerea americană a cântărețului cu masterat anglistic pe capcanele traducerii și aprofundări de psihanaliză și antrenorat de tenis și predare de italiană și concerte ca-n tinerețe.

Înapoi la traducerea revelionară-revelație, „o muzică încă necunoscută în auzul american” (Terrence Montgomery – regizorul producției teatral-muzical-coregrafice „The Evening Star”, off Broadway, New York, 2005), „această muzică împlinită îl copleșește pe traducător. Ea copleșește apoi cititorii…” (Călin-Andrei Mihăilescu, „Haunting Hedonism of Sound”, Literary Research Review, 2000). Profesorul Ion Chițoran a povestit, la lansare, că a discutat traducerile lui Adrian cu vestitul Stoenescu, iar acesta a recomandat traducerea sonetelor lui Shakespeare, or so.

Migălosul cronofag este o structură spectaculară, pe cât de colorată pe atât de densă, traductologie mărturisitoare, nu fără delicată, defulantă răcoreală, unic, contagios șirag terapeutic de povestiri întru Eminescu-America și înapoi: Realitate și așteptări în traducerea lui Eminescu; Agonie și Extaz: Frământările traducătorului; Sonoritatea: Un element cheie; De ce este Eminescu cvasi necunoscut în lumea anglofonă? Despre analogie – Dinamica dintre identitate și echivalență; Luceafărul în traduceri paralele – A.G. Sahlean – C. M. Popescu – D. Cuclin – P. Grimm – L. Levițchi – McGregor-Hastie – B. Walker; Ce facem cu Eminescu? Reflecții de traducător.

„Traducătorii sunt ca muzicienii, iar traducerea originalului este ca interpretarea unei partituri. Într-o traducere intră mult mai mult decât competența lingvistică și, ca și în muzică, talentul inefabil al interpretării poate pune în valoare o compoziție sortită altfel unei aprecieri limitate la un spațiu cultural-lingvistic redus.” (p. 74) „” „” „” „” „”

Da, secretul lui Adrian este Eminescu.

„Cunoaşte-ţi inamicul şi cunoaşte-te pe tine însuţi; dintr-o sută de bătălii, nu te vei expune nici unei primejdii”

Sun Tzu

   Prin CARACTER înțelegem felul de a fi al unui individ, definit ca ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale și care se manifestă prin comportament – idei, atitudini și acțiuni.  Caracterul este ereditar și în cele din urmă se însumează cu cel dobândit.

   Caracterul este „o carte de vizită, nescrisă pe hârtie, dar săpată în adâncul ființei” care te prezintă oriunde, oricând și oricui. „Caracterul este ca un arbore și reputația este ca o umbră…” spunea Abraham Lincoln. Mai în amănunt: felul în care te îmbraci, felul în care îți alegi prietenii („Spune-mi cu cine te împrietenești, ca să-ți spun cine ești.”), felul în care te ții de cuvânt („Cuvintele sunt vocea inimii”), prin punctualitate – calitatea de a face lucrurile la timp („Punctualitatea este politețea regilor”), prin profunzimea gândurilor și seriozitatea lor („Tot ce există în mine ca seriozitate, provine din lumea copilăriei”), prin preferința față de lucruri și oameni de valoare, prin bunătate, gust și aprecierea frumuseții intelectuale, acea frumusețe care nu înseamnă a ști multe, ci a ști ceea ce trebuie și aici aș menționa părerea unora: „Mai bine caractere fără cultură decât cultură fără caracter”, prin comportamentul în familie, în biserică etc. Toate acestea determină caracterul pe care îl ai. Nu putem să ni-l ascundem, căci el iese la iveală. Toate vorbele, mișcările, faptele noastre ne trădează. Caracterul cu care ne naștem trebuie cizelat, dezvoltat cu ajutorul voinței și al rațiunii. Până la urmă „ești, ceea ce ai știut să-ți adaugi”.

   Mai în glumă, mai în serios amintesc de faptul că am citit cândva despre o știință care ar fi apărut pe meleagurile noastre mioritice și care analiza concepția miticilor (persoane superficiale și neserioase) în legătură cu morala, politica și societatea. Dramaturgul Ion Luca Caragiale a analizat prin metode literare această concepție, a notat noțiunile cheie: flecăreala, lichelismul, ticăloșia, perfidia, înșelăciunea, aflarea în treabă, megalomania. Mă întreb: cât de mult s-a schimbat viziunea lui I.L. Caragiale în zilele noastre? Oare vrem să fim continuatori perseverenți ai acelor vremi? Ar fi trist!

   COMPORTAMÉNTUL este modul în care ne exteriorizăm, cel care trădează caracterul, prin felul de a acționa în anumite situații. Cu timpul el devine conduită, purtare, un întreg ansamblul al reacțiilor oamenilor în anumite situații, la factorii de mediu.

   Termenul de comportament a început să fie folosit în psihologie de către psihologul francez Henri Pieron (1881-1964), fondator al psihologiei științifice, și de către psihologul american  J. B Watson (1878-1958) în modelul psihologic numit Behaviorism, behaviour în engleză însemnând  comportament, purtare, maniere.

   Există astăzi mulți oameni debusolați și ne trezim de multe ori că ne revoltăm spunând că trăim într-o lume nebună, nebună! Și nu este adevărat? Sesizăm de multe ori comportamente agresive care nu se găseau până atunci la persoana respectivă. Sau nu le descoperisem noi? Ca atare, comportamentul unor persoane, uneori, ne surprinde. „Nu m-am așteptat!” spunem atunci. Este adevărat, poți deveni agresiv datorită unor probleme psihice care pot apărea pe moment și care duc la o stare a agresivității, acest comportament putând fi tranzitoriu sau stabilizat pentru o perioada mai îndelungată, el ținând de autocontrol și de gravitatea problemei respective. Agresivitatea poate fi verbală sau fizică. Cea verbală se manifestă separat sau împreună cu cea fizică. De multe ori vorbele, declarațiile rănesc mai tare decât pumnul sau palma. Sau, din cauza vorbelor se ajunge și la pumn, dar astăzi pumnul este mult mai perfid administrat. Agresivitatea poate fi  iscată de o persoană căreia îi face plăcere să determine izbucnirea unui asemenea comportament, de cele mai multe ori fiind o persoană care practică ironia demonică, sau plină de orgoliu. Agresivitatea şi lipsa afecțiunii duc la accentuarea dorinţei de a face rău, persoana respectivă neluând în calcul preţul consecinţelor.

   Prin observarea comportamentului, o metodă folosită mult în psihologie, se poate defini caracterul unei persoane. Datorită complexității, cunoaşterea unui individ bazată pe observaţie, implică în primul rând simțurile, presupune atenţie, iar integrarea într-un tablou unitar a elementelor furnizate pe aceste căi este condiţionată de participarea gândirii. Astfel, cu ajutorul mecanismelor gândirii (judecata, raţionamentul, de tip analitic sau sintetic, inductiv sau deductiv) se pătrunde dincolo de simțuri, se dezvăluie laturi noi, anterior necunoscute. Și aceasta deoarece există în fiecare om tendinţa de a căuta să pară într-o „lumină” bună,  sub anumite aspecte, ceva „mai mult” sau „mai altfel” decât este, mai inteligent, mai capabil, mai important etc. Această tendință duce la intensificarea voită a unor trăsături și la estomparea altora. Mai mult sau mai puţin conştient, fiecare om se comportă, nu numai în relaţiile cu ceilalţi oameni ci chiar faţă de sine, ca şi cum ar juca un „rol” pe scena vieții. Rezultatele sunt desigur diferite, „rolurile” – mai modeste sau mai complexe. Se consideră că dacă individul reacționează rapid, mai apropiat de limita spontaneității, el este mai „adevărat”, adică poza se suprapune realității, felului de a fi, caracterului. Cu toate acestea, spontaneitatea poate demasca rapid un caracter urât, poate fi o manifestare prostească, grotescă, atunci când gândul nu este trecut prin filtrul rațiunii, sau, este cauza unui scenariu improvizat spontan. Filtrul este obligatoriu pentru oamenii maturi, responsabili, în deosebi pentru lideri. Ei trebuie să-și cântărească vorbele, atitudinile, acțiunile. Cred că, poți uita în anumite momente că ești „rege”, dar nu trebuie să uiți niciodată să te porți „regește”!

   Reiese de aici necesitatea ca observaţiile asupra comportamentului să fie mereu supuse analizei, cu scopul de a discerne ceea ce este adevărat de ceea ce reprezintă numai o aparenţă, dar și făcute în timp util. Aparenţele nu trebuie să fie desconsiderate, pentru că şi ele au o anumită valoare de cunoaştere. „Rolul” pe care, conştient sau nu, şi-l asumă unii oameni în relaţiile cu semenii lor, arată şi el destul de multe lucruri despre structura lor reală, poate demasca dintr-o dată trăsăturile urâte ale caracterului, ascunse până în acel moment.

   Dacă vrem să ne schimbăm viața în bine, să trăim într-o societate echilibrată, cred că fiecare dintre noi ar trebui să vegheze asupra propriului comportament și deopotrivă asupra comportamentului conducătorilor care ne reprezintă, ca ei să nu se afle sub influența ambițiilor politice (proprii sau induse), făcute în detrimentul țării pe care o conduc. Un exemplu de comportament colectiv pozitiv, l-a dat, la vremea sa, psihologul, omul politic C. Rădulescu Motru (1868-1957) amintind în scrierile sale, că marii patrioți români din prima jumătate a secolului al XIX-lea ceruseră desființarea tuturor privilegiilor. Și au făcut-o nu din simpatie pentru ideile socialiste, de care erau total departe, ci pentru că „practica privilegiilor le era urâtă din instinct”. Am credința că este necesară încrederea în virtuțile neamului, care au fost și continuă să existe, camuflate astăzi cu oarecare timiditate, din pricina celor mulți ieșiți în față, cu comportament viciat.

   Și pentru că suntem și buni și răi, balanța cântarului veșnic oscilând, acum parcă înclinând mai mult spre partea negativă a noastră, iar viața veșnic curgând, asupra cursului ei trebuie vegheat, cu judecata dreaptă a minții, ca viața să curgă asemeni unui râu din ce în ce mai limpede și mai curat, în matca sa trudită și statornicită de atâta vreme, pe care o numim Morală și care este susținută de Credință, convingerea religioasă fiind un factor decisiv în comportamentul omului. O societate trebuie clădită cu valori morale, pentru ca ea să poată rezista în timp.

 

Vavila Popovici – Carolina de Nord

 

“Felicitari!

Juriul competitiei profesionale “Premiile UZPR”  a ales cele mai bune materiale pentru fiecare sectiune in parte si pe castigatorii premiilor pentru anul 2013.
Dumneavoastra sunteti in topul alcatuit din profesionisti in domeniul mass-media. Rezultatele vor fi postate pe site-ul Uniunii in zilele imediat urmatoare.
Premiile vor fi decernate vineri, 16 mai 2014, orele 11.00, intr-un cadru festiv, asigurat de Biblioteca judeteana “Dinicu Golescu” din Pitesti, str. Victoriei nr. 18.   Veti fi contactata pentru detalii.

O saptamana frumoasa,
Benone Neagoe
secretar general al UZPR”

Asadar, Felicitari!

Şi în acest an, Uniunea Ziariştilor  Profesionişti din România a stimulat creaţia jurnalistică în cadrul unei competiţii profesionale, adresată membrilor ei, jurnalişti din presa scrisă şi on-line, din radio şi televiziune.
Impresia generală e reconfortantă în normalitatea ei. S-au prezentat în concurs peste 100 de articole, eseuri, cărți de jurnalism și de specialitate, emisiuni de radio și producții de televiziune, bune și foarte bune realizate în 2013. Au apărut câteva nume noi de jurnaliști, realizatori, scenarişti şi regizori care vor trece cu bine pragul deceniului, producţiile lor bucurându-se de recunoaştere pe un termen lung.
Juriul, alcătuit din profesionişti în domeniul mass-media, a ales cele mai bune materiale pentru fiecare secţiune în parte și pe câştigătorii premiilor UZPR. Acestea vor fi decernate vineri, 16 mai 2014, orele 11.00, într-un cadru festiv, asigurat de Biblioteca județeană“Dinicu Golescu”din Pitești, str. Victoriei nr. 18.

Iată topul stabilit de juriu pentru fiecare categorie de concurs:

Premiul I pentru presă scrisă
MIHAI NICOLAE MIRON,
București
pentru articolul“Liniştea de după mit”, revista PERISCOP

Premiul al II-lea pentru presă on-line
MIRCEA MITROFAN
Chişinău,
pentru interviul ,,Am fost împuşcat cu gloanţe de cauciuc”

Premiul al III-lea pentru presă scrisă
MĂDĂLINA CORINA DIACONU,
pentru reportajul ,,ZLATNA – gazda festivalului internaţional de film etnografic din România, FIFE 2013” revista Miorița – SUA

Premiul special al juriului pentru presa on-line
OVIDIU M. CUREA

pentru articolul: ”Culoarea Roșiei Montană”,

Revista ART- EMIS

Menţiunea specială a juriului pentru presă scrisă

ROXANA ISTUDOR
pentru tableta-medalion ,,Spirit şi bronz”, Revista EMISAR

AL. FLORIN ȚENE,
pentru articolul cu valenţe pamfletare “Fericirea de a fi condamnat de confraţi”, revista AGORA LITERARĂ din Cluj.

PREMIUL I pentru carte de presă

MARIA DIANA POPESCU
pentru volumul „Daţi-mi ţara înapoi!”
Editura TIM, Reşiţa, 2013

PREMIUL II
LAURA BREANĂ
pentru volumul „Vieţi de poveste” Editura Studis, Iaşi, 2013

PREMIUL III
ERWIN JOSEF ŢIGLA
pentru albumul „SEMMERINGUL BĂNĂŢEAN: calea ferată ORAVIŢA – ANINA, Editura Banatul montan, Reşiţa, 2013

PREMIUL DE EXCELENȚĂ ÎN JURNALISM
DUMITRU V. MARIN
pentru întreaga activitate din presă oglindită în volumul „Editoriale valabile din vremuri regretabile”
Editura PIM – Iași 2013

DIPLOMA HONORIS CAUSA
ION MARIN
pentru volumul „Noaptea dintre milenii”
Editura Semne, Bucureşti, 2013

DIPLOMA DE ONOARE Opera Omnia
GHEORGHE FRANGULEA
pentru opera jurnalistică reflectată în volumul
„Despre limbaj şi politică în presă”
Editura Tipo Moldova, 2013, Iaşi

DIPLOMA DE EXCELENŢĂ „Restitutio”
LIVIA CIUPERCĂ
pentru volumul Teodor Al. Munteanu Popas în timp
Editura Convorbiri litereare, Iaşi 2013

FLORIAN BICHIR
pentru volumul „Când satana îţi dă târcoale”
Editura Agnos, Sibiu, 2013

DIPLOMA DE EXCELENȚĂ „Carte-document”
ELENA CHIRIȚĂ
pentru volumul „Holocaust. Destine la răscruce”

DIPLOMA DE EXCELENŢĂ „Historia”
MARIANA CRISTESCU
pentru volumul „Pământul care doare – cealaltă Românie” Editura Nico, Târgu Mureş, 2013

DIPLOMA DE EXCELENŢĂ „Altar”
CRISTINA NICHITUŞ RONCEA
pentru albumul: „Părintele Justin – Mărturisitorul
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2013

Producţii radiofonice
Premiul I
MARIA BULAT SĂHĂRNEANU
Chişinău, Republica Moldova
pentru emisiunea: Ora de cultură – dedicată limbii române

Premiul II
AUREL RAȚIU
Radio Târgu-Mureş, Redacţia Sport Radio Tg.-Mureş
pentru emisiunea: “Nevoia de mişcare”

Premiul III
MIHAI JUNEA
Radio România Timişoara
pentru emisiunea: Cap de afiş – Peter Hegel

Producții de televiziune

Premiul I
RAMONA SĂSEANU şi BOGDAN-CRISTIAN DRĂGAN
TVR Craiova
pentru reportajul: “Ciorba de pește”

Premiul II
DORU CIOLACU
TVR Craiova
pentru reportajul: “Omul uniformă” din ciclul “Vedere cu olteni”

Premiul III
VIOLETA GORGOS
TVR Iași
pentru documentarul Identitate Basarabia- Octavian Ticu

Premiul special al juriului.
NICOLETA CORINA BABALIC
Tele U Craiova
pentru documentarul“Datini si obiceiuri de Craciun
la Baia de Aramă”

Premiul de excelență în jurnalism
CONSTANTIN MIREANU
Trustul de Presă al Ministerului Apărării Naționale
pentru reportajul„ Sulina, colț de rai”

 

http://uzp.org.ro/uzpr-isi-premiaza-laureatii/

pe nedormite

 

pe nedormite ochi piron

cu filosof sofodomon

zi ne fii împărat

de genunchi nepiratat

vedere ere

la priveghere

aritmic timnic

pe ceți din Sâmnic

geronți

demonți

marți

harț

 

coribante

linga langa

ante Zante

hyphen talanga

 

fag ur augur

ascultă stultă

 

premond porpar enando

din alfa pandit quando

ori plec plocatei natră

sau vârșa altcând fată

 

 

pe capete

 

pe capete ne capete

pe râsete sfințească-te

addenda reverenda

 

pe luate suedez

de cadână la Suez

vagamentez

 

corn de yak

vede vak

eddeak

 

 

 

ajungi devreme

 

ajungi devreme

n-a dat boala

te geamantanasei

 

neaveniții

aduc aminte

de alt dușman

 

zbârcii jumătatea

neintenționată

c-aș opta caș

 

 

plesnet alesătura

 

plesnet alesătura

mi-aduci umbrela

contra plapumă

 

pleosc în cine

să te încrezi

nerușinat

 

ilustrații

după șapte

abia semui

 

 

ne la biserică

 

ne la biserică viii

dintre concepție și

ultima suflare

 

magi în fagi

cinci măciuci

camaraderență

 

nestimea protos

campanile

creatininei

 

 

stivuitoare

 

stivuitoare

floare care

cărmidărare

 

strine cătine

lumânare aprinsă

în plin război

 

strivitoare

nicio scăpare

de sterilizare

 

 

gemeai

 

gemeai

inconveniența

barierei

 

descindere

ascensională

în Milcoiu

 

catedră

necedră

catedrală

 

 

fără teatru

 

fără teatru

vere varo

ușă-n ușă

 

boală

furiilor

suiciși

 

semn

ascultă

melodia

 

 

sparseră

 

sparseră vinul

să-mi pară

rău vijelio

 

aflași de la mine

spargerea

tarabei

 

dăduși teatrului

cercei

șezut stătut

 

 

scăparea

 

scăparea

ireabitabilă

o fac piesă

 

nu știu unii

de alții sau

s-or ascunde

 

unele dune

presărarea

pământului

 

 

taică-meu

 

taică-meu

mai bine

fără

 

calendă

mingi

de păr

 

vă țin

ai mamei

neam

 

 

și voi

 

și voi

șuvoi

Șivo roi

 

personaje

comense

iha

 

de-a

scena

încovrigată

 

 

tot eu

 

tot eu tot nimeni

pe Olteniței by chance

și mașina de spălat

 

subiecte lăsate nu actualul

la ce să mă mai fi descifrat

somn și tot frică de oase

 

teatrul m-o fi prășit sapă

de mic și-n celula acto

cum ne-am încojnurat de lorzi

 

 

ghindocesc

 

ghindocesc primăvara

mă prepar par

rărire lalelele

 

toae le-ai pictoae

cum e-afară

cuvinte fără spânzur

 

hai să-l enervăm pastișă

bibliodicție instatistică

de-am rămas bleau la decapitare

 

 

din mormâmt

 

din mormânt până diseară

după ce m-aniversară

lăzărică tămâioară

soare de Bârsești că ară

Gheorghieș fete-l dansară

grigorească mama mară

spre Marin din Gâltofani

dorule de la mulți ani

Felix ne simeze fani

nemâncați și marocani

ah berberii măciucani

pe ladino dacosani

hăț hățiș hoțiș soprani

de la Athos nu din gruz

peron unu doi Vaduz

oblic pas din văi de cer

pe obrazul semincer

Tudore de ce-am mai fi

și rămas nici morți nici vii

capră-n Râmnic și Găești

cu maeștri măgărești

picătură ne exiști

scot umbrela mână briști

mântuie Elisaveta

clanareta alfa veta

pe o trecere în treacăt

ne descuie taica lacăt

pe ostatici verzi țipari

pescărușii lapidari

rugăciune de ne pasă

cale pe tăiș de coasă

să vedem la-ntoarcere

parcele în carcere

stronțiu pe afacere

de la Houston la mormânt

pe pământ peste pământ

poate mă închid temei

suflet inimii corei

una două nu mai plouă

ba mai rouă peste nouă

de câte ori cerul mic

înfășoară borangic

al pământului buric

ce ne cade cade neaua

să ne piște piteșteaua

corectată tată steaua

tâtă mare grinda sare

peste val de neagră mare

întreruptu-ne-am de neam

canto catalan flancam

Zanto imn poesc cathar

dau numai de nor și zar

darurile din Cioflec

ferite de piteștec

sârbulgaromânogrec

totdeauna luna duna

Argeșului cataluna

cargoșonului șaguna

țandără de totdeauna

micii macilor miceni

poate în știință sceni

negri delureni pesceni

lăstărite crengi albandre

în atingeri salamandre

fundul puțului Lisandre

ne ardea verde mixandre

că să nu zici că să Nae

iar nu Nae ba Danae

ci calcanu încovoae

înverziri același mic și

mare până-n zarzăr lincșii

că topologanții icșii

cimitirului distinșii

ce mi-ai viață ce ți-am mort

norul cerului consort

croncănește sortul ort

tot din raven prin Newport

traista trust aer contrast

zala pâlcului albast

clăile d’iconoclast

surlele fără surlast

înainte ne vedeam

că vă intervievam

cât să nu-mi ajung coment

tatuaj arborescent

tușului constituent

copie nepergament

doar nu-mi pare rău c-ajung

pe ce dungă pe ce jung

 

 

cei ce

 

cei ce lucreză fărădelegea

departe răsăriturile de apusuri

apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu

 

că iată întru fărădelegi m-am zămislit

și în păcate m-a născut maica mea

stropi-mă-vei cu isop și mă vei curăți

 

mâinile mele au făcut harfa

și degetele mele au întocmit psaltirea

zilele anilor noștri sunt șaptezeci

 

 

psalm 89

 

psalm 89 zilele anilor

șatezeci iar de vor fi

în putere optzeci de ani

 

pâinea noastră de o ființă

la sfântul Ioan

cu Lepea în groapă

 

Dumnezeu pupa-i-aș tălpile

pierduși bicicleta

lasă că ai și pe lumea cealaltă

 

 

nu mai plouă

 

nu mai plouă nu mai tună

abstinență de-o nebună

soare grâului arvună

creștinună sakyamună

prispă crispă grigorească

nu m-aude taicu mască

îmi scot țeasta arde iască

și amnarul mă renască

ai găsit un leagăn rupt

eliadian dasgupt

predicii sanscrituire

Gayatri ne pomenire

coșului de flori indire

 

 

traducto

 

traductologin

stil cerbatin

măciniu

în al devremelui târziu

prăvală de zefir demand

în demândare reprimand

azi nu mai vii

mâine învii

foi de ceapă

la agapă

cui de paște

șapte moaște

nu mai vezi oraș frumos

în cerul lui Iisus Hristos

ce petrecere până jos

gene geneze

făcuși d-izvor argheze

la mai toți

iahwioți

drac nemajuscul

mefist mafi pușcu-l

vedeme de fân

constructului rămân

cu unu

gărgăunu

une sune

aleluia rune

avem al treilea bălă

bănindu-se trămbălă

doi cu șofer trior

la prima eu cobor

 

 

dirijează

 

dirijează birja

barja se scufundă

d-antan lanternă

 

altui sfânt

condoime

întors d-ors

 

schimb de soartă

nescăpatei intruvabilități

țâșnitori pe ploaie

 

 

mă părăsirăți

 

mă părăsirăți berze nevenite

cuc neauzit renanian și

Stăniloae după Drăghicescu

 

tem stem piane na-ne

peste sută pînă-n sută

hai citește-o descusută

 

când azi și mâine a fini

conversa crasei afinii

de-a ne la urmă ponciși

 

 

brutusante

 

brutusante tantre

aflând ora crora

mă întrebi saroda

 

știu ce făcea

se ridica te lăsa

stai cuminte

 

resorbite sărbători

de-asupra postului

numărând înecați

 

 

odii

 

odii

odo

dodo

 

re mi fa

rex mă fă

sol la

 

si

do

ex

 

Dragi SPECTATORI,

E păcat că nu se găseşte nimeni să cumpere aceste locuri. Ele “aproape” că nu mai există astăzi. Mi se pare că şi linia s-a închis. Dorul şi dragostea mea pentru aceste meleaguri şi oameni le-au conservat în imagini. Poate de asta m-a dus Dumnezeu atât de departe. Omul nu are bani pentru conservarea locurilor în schimb distruge în masă.

Omul este momit şi dirijat înspre distrugere. Noi plătim din taxele noastre toate bombele şi armele de distrugere în masă fără să le cerem socoteală stăpânilor noştri (interesant, aleşi chiar de noi ca să ne subjuge) de felul cum sunt folosite. Şi cu neruşinare, ei le folosesc doar  pentru distrugerea planetei şi a vieţii de pe pământ. Noi ne facem că nu vedem, că nu pricepem. Ne ascundem precum struţul. Sau, dacă vreun glas răzleţ, rătăcit  strigă în gura mare, strigă ca în pustie. Nu-l aude nimeni.

Am postat o copie mai bună a episoadelor doi şi trei. Este foarte important ca să puteţi vedea printre copacii trecători – anii zilelor noastre.

Încerc din răsputeri să mai trag câte  un semnal de larmă pe această temă. Şi nu mă voi opri câte zile voi avea. Aşa înţeleg eu iubirea de glie, de semeneni, de neamul românesc. Aşa am învăţat-o de la înaintaşii mei. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Am sufleteasca mulţumire că demersul meu are şi ecouri în inima unor români, e adevărat, fără putere de decizie. Dar, cine ştie, poate ne vom aduna mai multe voci şi strigătul va fi mai puternic şi chiar auzit. Doamne ajută! Oricum, e ceva, decât nimic!!!

Dragă domnule Todică,

Am primit episoadele filmului dumneavoastră şi am apucat să mă uit puţin la primul, este fascinant, abia aştept să le văd pe toate. M-am decis să îl promovez în revistă, aşa că am inclus scurta recenzie la rubrica “Movie Nights”, care este una dintre cele mai citite ale revistei (nu numai în Noua Zeelandă)

Vă felicit pentru realizarea acestui film, este extraordinar de interesant.

Numai bine vă dorim din Auckland

Cristi Dumitrache şi echipa PRNZ

PAGINI ROMÂNEŞTI  ÎN NOUA ZEELANDĂ
ROMANIAN PAGES IN NEW ZEALAND

Auckland, New Zealand
romanianpages@yahoo.co.nz

ORAVIŢA-ANINA, SEMMERINGUL BĂNĂŢEAN

de Ben Todică, Melbourne, Australia

Filmul realizat de Ben Todică ne prezintă cel mai pitoresc loc din România – “Semmeringul Bănăţean”. Numai că, de astă dată, e netezit de cele zece porunci, din iad şi până în rai, din naştere în moarte, din binecuvântare în păcat. E unul dintre cele mai mari monumente ale României nevalorificat şi lăsat în paragină. Turismul românesc ar putea să facă miliarde dacă ar şti să-i gospodărească drumul”. Traseul este supranumit “Semmeringul Bănăţean” datorită asemănării dintre acesta şi calea ferată “Semmering” din Austria, construită între anii 1845-1854. Ruta este recunoscută în Europa pentru frumuseţea peisajului şi vechimea construcţiei, obiectivul fiind şi unul dintre cele mai vechi de pe continent. Astfel de obiective aduc profit administraţiilor din alte ţări de zeci sau poate sute de milioane de euro pe an, dar se pare că nu şi în România. Zona radioactivă nu ar trebui să fie un impediment turistic. Zona trebuia conservată şi valorificată. Avem un exemplu uimitor în acest sens. Nagasaki şi Hiroshima sunt cele mai vizitate zone turistice din lume. În România, absolut nici un operator în turism nu are nevoie de “Semmeringul românesc”, abandonându-se astfel o veritabilă mină de aur pentru turism. Europa n-o să vă-ncurajeze s-o faceţi pentru că-i concuraţi.

Un puternic document identitar “Semmeringul Bănăţean”!

Urmăriţi filmul pe Youtube, căutându-l după titlul acestui articol sau pe link-urile

Cristi Dumitrache

Todica – ORAVITA / ANINA – Semeringul Banatean Ep 1

https://www.youtube.com/watch?v=uNSIcK2eNxs&list=UURu2oA5aIUtG2cafZUJpDOQ

Todica – ORAVITA / ANINA – Semeringul Banatean. Ep. 2

https://www.youtube.com/watch?v=hAki-hfZLOE&list=UURu2oA5aIUtG2cafZUJpDOQ

Todica – ORAVITA / ANINA – Semeringul Banatean. Ep. 3

https://www.youtube.com/watch?v=aQZXce1dQ50&list=UURu2oA5aIUtG2cafZUJpDOQ

Todica – ORAVITA / ANINA – Semeringul Banatean Ep.4 (Decalogul dupa Comunism)

https://www.youtube.com/watch?v=8vs4zEjsOeg&list=UURu2oA5aIUtG2cafZUJpDOQ

Stimate domnule Ben Todică,

Vă felicit din tot sufletul pentru emoţia transmisă: AICI S-A NĂSCUT DESTRĂMAREA… Mă gândesc şi eu, ca tot omul care crede-n destinul ţării lui, că nu-i totul pierdut, îndrăznesc a spune că e chiar SIMPLU de a înlătura haosul, însă – poate cu o altă clasă politică… Ceea ce aţi reuşit să surprindeţi dvs. pe peliculă este ADEVĂRATA ŞI TRAGICA ROMÂNIE, ţara cu cele mai frumoase peisaje PĂRĂSITE din lume, cu enorme zăcăminte, faţă de care, de pildă, poporul nipon nici nu poate visa… Mai spun că despre UNDE SUNT toate acestea – minele de uraniu etc., etc. – cineva trebuie să ştie, cum ar trebui să dea seama în faţa legii dacă ştie… Cred că e emblematică şi zicala din film, ,,românul fute tot”… dacă nu cumva alţii l-au f… pe el… FMI, Banca Mondială, cei care i-au spus să distrugă tot, să se autodistrugă, mai exact… Ştiţi cât am crezut atunci, prin 1996, în preşedintele Emil Constantinescu, în cei 15000 de specialişti, care s-au dovedit mai mult nişte fantome… Personal, nu cred că e nevoie de atât de mulţi care să schimbe faţa ROMÂNIEI, problema e că nu se vrea… Iar cine vrea, nu poate…

Cu profund şi deosebit respect, al dvs, Cătălin, îndrăznind să spere că într-o zi, poate nu prea îndepărtată vom reface şi împreună drumul Semmeringului ….

Stimate domnule Todică,

Vă mulţumesc pentru întreaga serie a filmelor documentare trimise. Sunt excelente, la fel ca micul comentariu ce le însoţeşte. De la el mi-a venit ideea să vă rog să scrieţi un scurt eseu despre această rută, ca pledoarie pentru frumuseţea şi prospeţimea locurilor şi oamenilor, pe care să-l publicăm pe site-il UZPR.

PS.Multe salutări şi din partea redacţiei Cronica Fundaţiilor.

Cu afecţiune şi cu preţuire,

Corina Popescu, membru UZPR

Am vizionat cu plăcere filmele pe care le-ai propus. Nu pot să cred că am trecut şi eu pe acolo, cândva, odată. Ceea ce am văzut acum, prin ochiul aparatului de filmat şi prin filtrul vârstei adulte, mi se pare extraordinar de frumos. Peisajele,  văzute pe film “alb-negru” (datorită albului zăpezii), sunt aproape ireale. Ce frumos ar fi să le pot vedea şi eu, cândva, odată, nu doar prin filme.

Marta Doina

HRISTOS A ÎNVIAT

Frace BENULE,

O prezentare excepţională! Bine venită, pentru legarea întregită a acestor istorice/turistice videofilme ale Domniei Tale! Aşa are omul întotdeauna posibilitatea să parcurgă întreaga istorie de frumuseţi turistice din Banat, pe liniile Oraviţa-Anina, acele bogăţii şi frumuseţi ale Daciei noastre istorice şi preistorice!

Cu drag şi frăţie – Ionică din Gepiu

Bună ziua şi Hristos a Înviat.

Ieri (26Aprilie 2014), într-o emisiune a fost difuzat “dezastrul” lăsat în urma sa de exploatarea neprotejată din zona Ciudanoviţa. Îngrozitoare urmările asupra sănătăţii tuturor vieţuitoarelor şi în primul rând al oamenilor.

Omul se autodistruge puţin câte puţin.

Elena

Şi ca să-i dau un răspuns doamnei Elena. Ce vedeţi la televizor e manipularea hoardei globaliste. Ei trebuie mereu să găsească scuze ca să sperie lumea, ca să nu fie obligaţi să investească pentru cetăţean şi în final să-i rămână lui totul şi nesătulului bancher. Mă refer la bancherul handicapat, lacom şi obsedat.

Ce se exploata la Ciudanoviţa era minereul de uraniu, nu uraniul pur sau

“depleted” folosit în armele nucleare sau uzinele atomice ca ce-a de la Chernobyl sau Fukushima. Să nu uităm că prin exploatarea minieră au trecut mii de oameni şi nu au murit în procentaj mai mare decât cei care mor de “gripă”. Datorită războaielor purtate în ultimii 70 de ani pe pământ şi a accidentelor industriale atmosfera este deja contaminată cu radiaţii, iar în Ciudanoviţa azi aerul e mai curat decât cel din Las Vegas sau Tokyo.

Ca să iau un exemplu mult mai dramatic: atmosfera oraşului Detroit este mult mai poluată şi deprimată decât ce-a a oraşului Hiroshima bombardat atomic şi iradiat de bomba atomică aruncată de americani.

Pentru comparaţie vizuală, priviţi imaginile de mai jos oferite de: http://www.angelfire.com/ca5/yourturf3/KilroysUSACinemaplex.htm:

Toţi ştim că oraşele Hiroshima şi Nagasaki au fost distruse în 1945 de cele două bombe atomice şi ţinute în anonimat suferinţa şi lupta oamenilor de a se reface. Timp de 68 de ani progresul lor ne-a fost ascuns. Iată cum arată Hiroshima astăzi:

Şi iată cum arată oraşul Detroit după 68 de ani de democraţie şi succes:

Cine a cauzat mai multă distrugere şi suferinţă în toţi aceşti ani, bomba sau globalizarea introdusă de lăcomia şi jaful comis de bancherii necruţători şi corporaţiile care au manipulat forţa de muncă, distrugând protecţia şi justiţia atât civilă cât şi industrială vânzând şi furând totul. Bătându-şi joc de trecut, de viitor şi de sacralitatea omului şi a vieţii pe pământ. Un poet tânăr, încă necunoscut, românul Andrei Radu,  descrie uimitor în poezia sa  această stare de fapt:

BLESTEM DE OM SĂRAC

 

Din balegi şi din cuib de cuci,

Răsar ca viermii, politruci

Şi din haznalele de bani –

Costume negre cu şnapani,

Viteji ca musca la arat!

Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,

Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

 

Murdari în suflet şi în gând,

Cu ghearele averi strângând,

Din flote, fabrici şi uzine,

Voi aţi lăsat numai ruine!

V-aţi gudurat pe lângă clerici

Cu mânăstiri şi cu biserici

Şi vile v-aţi făcut, de soi…

Blestem, blestem, blestem pe voi!

 

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,

Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.

Aţi dărâmat şcoli şi spitale

Ca să vă fie vouă moale

Şi v-aţi brodit şi parlamente

Din licheluţe repetente.

Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

 

Aţi omorât orice dreptate,

Aţi jecmănit tot ce se poate,

Guvernul vostru cu miniştri

E-o adunătură de sinistri,

Batjocura şi umilinţa

Au mai rămas la voi credinţa?

Ghiolbani de jafuri şi gherţoi,

Blestem, blestem, blestem pe voi!

 

Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,

Nici dracul să nu o mai dreagă

Şi din privatizări cu fumuri

Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!

Dar cum să faceţi voi vreun drum

Când urma voastră e doar scrum?

La tâlhării vă strângeţi roi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

 

Blestemul greu să vă lovească,

Doar bube rele să vă crească,

Ochii să îi aveţi ca napul

Şi să vă roadă viermii capul!

Să putreziţi toţi prin palate,

Toţi spulberaţi să fiţi în toate

Şi să aveţi doar oase moi!

Blestem, blestem, blestem pe voi!

 

 

În ton cu această strălucită poezie, actorul Dan Puric ne atenţionează:

Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?

Deci să nu ne mai speriem de “radiaţiile” sau înfricoşările aduse de instrumentele folosite împotriva noastră de manipulatori. Cred că a sosit timpul să gândim singuri şi să-i tragem la răspundere, să le cerem socoteală şi să-i amendăm pe scară globală că nu suntem departe de Detroit.

Ben Todică

(Material primit de la Ben Todică)