Cuvânt și iubire

Ce minuni au făcut jucătorii cu experienţă ai scenei politice la inundaţiile de Paşti? Cînd şuvoaiele au luat pe nepregătite 27 de localităţi teleormănene, au afişat profilul de autoritate paraşutată din interese pur politice, fără legătură cu dezastrele, pierderile şi năzuinţele localnicilor. S-au costumat asemenea lui Kim Giong-un şi s-au plimbat ca faraonii cu o şalupă-lectică, trasă de pompieri şi ofiţeri de la I.S.U. prin mîlul de pe uliţe. Asaltat de blitz-urile televiziunilor, alaiul a înaintat cu greu prin locurile acoperite de ape, care vor fi însămînţate pentru campaniile viitoare, evident, nu agricole, ci electorale. Care să fie diagnosticul lor? Rog un medic specialist în bolile capetelor politice să-mi răspundă. De cîte ori se iscă furtuni sau ploi din senin, în locuri haşurate de Putere, mă gîndesc cu dragoste la tehnologia HAARP, instalată cu teatrală cumsecădenie pe teritoriul Ţării noastre. Bravo! Avem şi scut la Deveselu! Sîntem dotaţi după ultima modă cu utilaje făcătoare de dezastre! Cu toate acestea, e musai să fim indulgenţi şi să nu uităm că unul dintre ocupanţii bărcii pneumatice a făcut mari minuni la referendumul din 29 iulie, 2012. A reuşit să învie mai mulţi morţi pe care i-a teleportat la urne. Asta da, realizare! Ce diguri de protecţie? La ce bun să cheltuiască ei bani cu  redirecţionarea albiilor periculoase? Este extraordinar să fii vinovat, dar să nu ţi se poată imputa nimic. Regret nespus efectele inundaţiilor suferite de românii din Teleorman, dar, plimbarea premierului, a vicepremierului şi a şefei apelor din guvern cu barca pe uliţe, însoţiţi de agenţi S.P.P. şi care de televizie, este cel mai ridicol număr de circ electoral, prin care au încercat să arate că le pasă de suferinţele năpăstuiţilor. Cu toţii ştim că estimarea dezastrelor produse de ape se face de la înălţime, din elicopter.

Un avion-radar francez efectuează misiuni de patrulare deasupra României

Oare, dacă, Doamne fereşte, ar veni un război, ce-ar face autorităţile  de la Bucureşti care mint non-stop, dau vina unii pe alţii şi se prezintă costumaţi în mari democraţi? Dinspre Ucraina vine miros de praf de puşcă, Putin Cuceritorul a băgat în fibrilaţii S.U.A. şi U.E. Un avion-radar francez efectuează misiuni de patrulare deasupra României din trei în trei zile, ca măsură de „reasigurare” a membrilor est-europeni ai N.A.T.O., iar alte patru avioane de vînătoare, pe care Franţa le-a pus la dispoziţia N.A.T.O., vor participa la poliţia cerului deasupra ţărilor baltice. Duminică, 27 aprilie, vor decola de la o bază aeriană din Polonia, a anunţat generalul Pierre de Villiers, şef al statului major al armatelor franceze, aflat într-o vizită la Washington (A.F.P.). Mă rog, măsurile sînt puse pe seama acţiunilor Rusiei în Ucraina. De, aşa ne trebuie! Aviaţie militară nu prea mai avem, armată, doar cu numele, flota noastră a dispărut cu dosare cu tot, noroc cu fregatele cumpărate din resturile flotei britanice. Iată, după un sfert de veac de la lovitura de stat, un deceniu de la integrarea în N.A.T.O. şi 7 ani de Uniune Europeană, românilor le trec avioane de război pe deasupra capetelor. Ce-am căutat am găsit. Trăim viaţa pe care am dorit-o! Te uiţi la exemplarele Puterii şi te întrebi dacă au vreo altă legătură cu Ţara, în afara celei de vînzător de neam!

De astfel de declaraţii te îndrăgosteşti pe loc

Şi fostul preşedinte ceh Vaclav Klaus, eurosceptic declarat, a afirmat într-un interviu acordat televiziunii cehe CT24: „S.U.A. şi Occidentul poartă întreaga responsabilitate a crizei care loveşte Ucraina de cîteva luni. Rusia trebuie lăsată să-şi contureze singură viitorul, fără ingerinţe străine, Ucraina, urmînd să aleagă dacă doreşte sprijinul Occidentului sau al Rusiei. Nu cred că Rusia este vinovată de ceea ce s-a întâmplat în Maidan (Piaţa Independenţei din centrul Kievului).” Vaclav Klaus a criticat dur poziţia S.U.A. şi a Uniunii Europene cu privire la valoarea asistenţei financiare acordate Ucrainei. Vicepreşedintele american Joe Biden a promis Ucrainei, cu prilejul vizitei sale la Kiev, un ajutor de 50 de milioane de dolari pentru „dezvoltarea reformelor politice şi economice şi consolidarea parteneriatului cu SUA.” „Nu sunt un adept al distribuirii internaţionale de bani, iar această sumă meschină şi amuzantă constituie doar 0,06% din PIB-ul ucrainean şi mă întreb cât a costat zborul vicepreşedintelui Joe Bidden în Ucraina? Nu se apropie cu aproximaţie de această sumă?”, a declarat Vaclav Klaus. De astfel de declaraţii te îndrăgosteşti pe loc.

Oameni buni, ce aveţi cu femeia dacă e liberă, frumoasă şi pe tocuri roşii?

Completăm lista minunilor din Săptămîna Luminată cu Ileana! Cosînzeana care, din fotoliul de ministru, a semnat doar felicitările de Crăciun şi de Paşti, a tăiat panglici, a călărit ponei şi biciclete şi a luat, scrie presa, pe lîngă altele, bonusul cel mare din spatele Galei Bute! Oameni buni, ce aveţi cu femeia dacă e liberă, simpatică şi pe tocuri roşii de 15 cm în bucătărie? Că nu prea ştie ce înseamnă frumuseţea tradiţională şi creştină a Bucovinei, care merită respect, e o altă poveste. Puţină obiectivitate nu strică! Şi-a făcut şi ea campanie electorală cu buget redus şi tupeu de calitate, pînă la brîu populară, în jos, p.m.p., în blugi. E treaba ei cu cine, pe unde pozează şi în ce bucătărie se bagă! Mai degrabă a fost o campanie pentru măritat, credibilitatea politică nu mai are, oricum. Pricepută la toate, la alegerile trecute a făcut sarmale, acuma a frămîntat cozonaci, i-a pus în cuptor, s-a plimbat cu mocăniţa la Moldoviţa. De ce sînteţi invidioşi? Ştie să se insinueze în mulţime costumată tradiţional, uitînd că cinstea, sinceritatea, moralitatea (să nu furi, să nu minţi, să nu înşeli) sînt paragrafe ale legii creştine. Trebuie să recunoaştem,  singurul care a reuşit s-o îngenuncheze a fost cuptorul, precum arată imaginile video.  Demonstraţiile sale nu mai mişcă popular decît pe cei cu mintea în concediu permanent. Pentru că instituţiile statului au devenit spectatoare fidele, toate exemplarele Puterii de la 1989 încoace trebuie deferite unui tribunal al poporului pentru vina de a fi ruinat Ţara din temelii şi pentru instituirea acestui haos naţional, ca alchimie protectoare a jafului şi corupţiei, intrate ireversibil în alcătuirea lor.

Maria Diana Popescu, Agero

www.agero-stuttgart.de

http://demnitateaioanslavici.blogspot.ro/2014/04/demnitatea-nr-35.html

Observ tot mai multe voci în spațiul public românesc care au alergie la naționalism. În viziunea multora dintre acestea naționalismul e ceva retrograd, mizer chiar, ceva ce trebuie cât mai repede condamnat, poate chiar și pedepsit. Marea majoritate sunt incapabili (sau pur și simplu nu vor) să facă diferența între naționalism/patriotism, pe care-l susțin, și șovinism/naționalism extremist/xenofobie, pe care le condamn ferm.

Evident, ceea ce le miroase urât intelectualilor rafinați este naționalismul românesc, pentru că naționalismul maghiar, care este extremist și șovin, propagat de elita politică și intelectuală a maghiarilor din România, e ceva benefic, este o simplă expresie a dorinței lor de păstrare a identității. Dacă un român vrea să fie român în Covasna atunci el e extremist. Dacă un secui vrea să fie secui în Covasna el e automat european pentru că vrea să-și păstreze identitatea.

Un ultim caz pe care l-am remarcat este cel al redactorului-șef al Revistei 22, publicație a Grupului de Dialog Social. Armand Goșu îi ia un interviu președintelui UDMR Kelemen Hunor în care îl face extremist și naționalist pe deputatul Bogdan Diaconu. Evident, nici Goșu și nici Kelemen nu remarcă situația ridicolă în care s-au plasat vorbind despre naționalismul românesc în condițiile în care la Budapesta partidul neo-fascist și anti-semit Jobbik, de care este speriată întreaga Europă, are peste 20% în Parlamentul Ungariei.

În martie eram contrariat de igoranța înfiorătoare a realizatorului TV Moise Guran, care făcea o comparație stupidă între steagul secuiesc și un steag al Olteniei. Guran încerca să facă pe intelectualul rafinat și european comparând mere cu pere pe o temă la care nu doar că nu se pricepe dar se și complace într-o ignoranță crasă.

 Aș îndrăzni să-i întreb pe acești intelectuali, pe cei de la Grupul de Dialog Social sau pe Moise Guran spre exemplu, cărora le pute naționalismul românesc, dacă au cumva impresia că România se zbate în acest marasm care durează de aproape un sfert de secol din prea mult naționalism. Oare din prea mult naționalism am ajuns datori vânduți la FMI și la alte instituții financiare? Oare din prea mult naționalism am ajuns să cumpărăm usturoi din China și cartofi din Franța în magazinele noastre? Oare din prea mult naționalism a clasei politice românești peste trei milioane de români au luat calea străinătății în ultimii 25 de ani în căutarea unui trai mai bun? Oare excesul de patriotism al politicienilor care ne conduc de 25 de ani a distrus unitățile de producție pe care România le avea la momentul decembrie 1989 de am ajuns acum să importăm cuie și sârmă ghimpată, carne și grâu? Oare patriotimsul românesc al politicienilor noștri îi îndeamnă pe aceștia să tolereze arborarea drapelului Ungariei în Transilvania sau tolerarea cultului personalității scriitorului fascist Nyiro Jozsef în zonele controlate de UDMR și PCM?

Dan Tanasă

Sursa : Dan Tanasă – www.dantanasa.ro

George Anca

PARACLIS

Pentru Alexandra şi Victor

Aş înota, aş acoperi rutina pe portativ, covrigul conjunctivitei, geometriile insolaţiei. Iau o biblie, pastişă. The Talmud Does Not Permit Sex With A Three Year Old. Thelema – fay ce que vouldras – Rabelais, Aleister Crowley.

Nu-mi vine să vă povestesc scandalul, nu rentează. N-am cum scrie despre această doamnă Thatcher, n-o iubesc, n-o urăsc. Drumul Jilavei, la dreapta. Ăştia nu s-ar certa. Ăla nu era beat. Cât favoritism pentru străini. Voi procesa caiete, poeme din ocult. Arsă floarea soarelui. Ciadul este mai mare ca România, steag pe steag.

Romanul leucemic bălteşte.

Genoveffa vergine. Nu şi Tomaida, afină. Feminitatea de dinaintea femeii. Giuliano martire, NY. Liberata vergine.. Emerenziana, Filofteia. Ce virgină, ce martir, ce abate am pe verso? Francesco di Sales. Da’ sfinţii ăştia. Pierdui Dunărea, Saule. De nu mi-o ieşi marea din păreri. Zice că l-ai omorât. Vezi că te sun tot pe mobil. Nu-l mai face beţiv, nu e beat. Calendar mai mult sânge. Suflet de virginitate. Mi-aţi păpat respectul. Am în burtă lilieci din Ionele.

Aici ar fi scrisul din prag. Mănăstiri de nasturi. Naşteri agnostice. Rămăsesem la Bosco. Penultimatum. Păduri de leucemie. Îi scriam o epistolă la cânepă. Magie minimă hăituită. Shinto. Aflaţi-ne sihăstriile. Parolă de mântuire. Te-ai uita frumos, n-ai râde, ce să mă mai spovedesc, povesteşte episcopi de treabă îmbătrânindu-ne. Lăsarăm cânepa. Ne-o aştepta. Bhang. Diabetul stupilor. Messă în Andalo. Gemenii mării în Mamaia-Sud. Verdiana, Viridiana. Şi lui Bunuel o scrisoare, să fi răspuns Fernando.

Adusei crucea. Contează neuitarea. Impresie de lojă. M-aş fi afiliat simpozioanelor. Nu faci ce-ţi doreşti, ce-ţi iese-n cale, cât să crezi în destin, în fatalitate, în imposibilitatea de a te realiza, cum că eşti programat liminar, eliminat din pornire. Na şi ţie. Cât să ţi se întreţină canibalismul, ştii un lucru, tot vei fi mâncat. Verdiana, te făcusei vediana, vedică.

Sfinţii italieni, chenare de pagini maha în Architetto şi Caiet studenţesc galben. Sankalp jain. Kayotsarg. Din sfinţi se alege altă mare comunicantă prin Morse cu Piteşti. Poezia mai cânepă, voi după maci. Subhash era mai bătrân ca Mohandas. Gruelescu trecut prin pentateuc. Telemea lui Pantagruel. Valule, cântă-te. Şapte zile să locuiţi în corturi. Levitic. Norul acoperea cortul. Numeri. Tu să-mi fii tată şi preot. Judecătorii. Cei patru contra Iov. Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde. Psalm 78. Împotriva Egiptului. Ezechiel. Fata îşi dă păpuşa pe tobogan, băiatul se dă pe el. Ce caut în biblie, ce caută biblia în mine? Respectuos a ne devora. Confundasem pe I cu E. Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo. Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Samuel. Gata scandalul, subiect nici atât. M-am apucat de punctuaţie. I-am zis, tu te respecţi numai pe tine şi vrei ca toţi ceilalţi să facă la fel, tot pe tine, normal, te-ai prins, uite că nu ne mai contrăm. Ram în sămânţa lui Pereţ: Pereţ – Heţron – Ram – Aminadab – Nahşon – Salmon – Boaz – Obed – Isai – David.

Kayotsarg. Tratack. Yoga în Marea Neagră. Mănăstirea mării, a marinarilor Mariei, primească-ne prana

mângâierea valurilor

durerilor darurilor

durerea mângâierilor

zilelor ierilor

citimu-ne sectelor

iama aspectelor

Yama să ne învii

soţ pentru Savitri

sanscritei risipa

Rama rar Sindipa

mângâindu-ne val

durerându-ne Graal

Mucegai. Cartea. Nu, mucegai. Casa Micescu.

Sfinţii italieni nu mai primiră fiumetti unghiulare din toată biblia, la hazard, ci din opt foi din Matei, rupte cu adresă, parcă, picate din carte, semn ori nu, cuvintele lui Hristos în dreptul lor în româneşte. Ocolesc sonetul. Matei şi sfinţii italieni. Alkyonii de anul ăsta. Matei s-a desprins singur mandală, de-l erijasem pe Ioan mai al sfinţilor români, da, Ioan şi sfinţii români. Tratack pe pâlnia răbojului de reflexe zigzagate ale soarelui, Matei-italieni, Ioan-români, fractali de animaţie nemaicultică, valuri-sori-sfinţi pe protretul salin al napolitanului, poeme-gnoze-metale.

N-o strânge de gât, o doare. Îi dă un şut sub maşina Citirigilor.

Cortul s-a rupt singur. După Matei, pp. 933-941, versiune românească din diaspora, cu virgulă între subiect şi predicat, semn, rupt şi eu sau soarele în vălurire-vântuire-filosofăluire. În loc de Solomon, am transcris telefon, mobil. Fiecare triunghi se luminează dinspre soare pe valuri până în vârf, în mine. O singură mandală rămasă şi o pagină din destrămătura-mană. Se schimbase la faţă: să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta până nu va învia Fiul omului din morţi.

Matei şi Sfinţii italieni

Per Eduardo e Rione Sanita

Păcătoşenia în profeţi

Nu te retrage glonţ în Lourdes

Vescovo nepământesc duhovnicesc

Aici se rupse Matei

Virgine martiri episcopi într-o joacă

Vedeţi să nu ştie nimeni niciodată

Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel

Să nu intraţi în vreo cetate a Samaritenilor

Vrednic este lucrătorul de hrana lui

La intrarea voastră în casă uraţi-i de bine

Maura Leandro Perpetua Biagio Eufrosia

Ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela

Nu e nimic ascuns care nu va fi descoperit

Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii

N-am venit să aduc pacea ci sabia

Fratele va da la moarte pe frate-său

Tatăl pe copilul lui copiii se vor scula

Împotriva părinţilor şi-i vor omorî

Am venit să despart pe fiu de tatăl său

Pe fiică de mamă-sa şi pe noră de soacră-sa

Omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui

Alessandra Zosimo Zenone Matilde Eriberto

Cei ce poartă haine moi sunt în casele împăraţilor

Împărăţia cerurilor se ia cu năvală

V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat

V-am cântat de jale şi nu v-aţi tânguit

Vai de tine Horazine vai de tine Betsaido

Adalgisa Sotero Zita Pellegrino Desiderato

Desiderio Rita Ubaldo Nereo Gliceria Flavia

Luaţi jugul meu asupra voastră

Irineo Germana Eliseo Romualdo Medardo

Oamenii vor da seamă de orice cuvânt

Iona trei zile şi trei nopţi în pântecul chitului

Fiul omului trei zile şi trei nopţi în inima pământului

Iată că aici este unul mai mare decât Iona

Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit

Sivtuno Elisabetta Apollonia Edda Priscilla

Veronica Fortunato Alessio Brigida Cristina

Celestino Nazario Euridio Ottone Antonio

Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei

Cine are urechi de auzit să audă

Să audă cu urechile să înţeleagă cu inima

Ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud

Lorenzo Chiara Macario Giacinto Monica Aristide

Egidio Elpidio Rosalia Vittoriano Petronio

Sergio Pulcheria Diomede Guido Cipriano

Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar

Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat

Voi vorbi în pilde voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii

Cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia

Tatălui lor cine are urechi să audă

Împărăţia cerurilor mai seamănă cu un negustor

Sofia Genaro Matteo Maurizio Pio Pacifico Oreste

Ermellinda Lucilla Silvia Leonardo Ernesto

Giocondo Margherita Oddone Benigno Flora Massimo

Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod

Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor

Cine va grăi de rău pe tatăl sau pe mama sa

Să fie pedepsit negreşit cu moartea

Când un orb călăuzeşte pe alt orb vor cădea amândoi în groapă

Din inimă ies gândurile rele uciderile

Preacurviile furtişagurile mărturiile mincinoase hulele

Nu vreau să le dau drumul flămânzi să nu cumva să leşine de foame pe drum

Făţarnicilor faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi

Şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi

Luaţi seamă şi feriţi-vă de aluatul fariseilor şi saducheilor

Puţin credincioşilor pentru ce gândiţi că n-aţi luat pâni

Saturnino Eligio Bibiana Giuliu Ambrogio Albina

Siro Lucio Valeriano Graziano Fausto Eugenio Silvestro

Ilie a şi venit şi ei nu l-au cunoscut era Ioan

Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor

Mare este secerişul dar puţini sunt lucrătorii

Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor

Ei îl vor omorâ dar a treia zi va învia

Cine zic oamenii că sunt eu Fiul omului

Dar voi cine ziceţi că sunt ferice de tine Simone

Înapoia mea Satano tu eşti o piatră de poticnire pentru mine

Dacă doreşte cineva să vină după mine

Să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să mă urmeze

Ce-ar folosi unui om să câştige toată lumea dacă şi-ar pierde sufletul

Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta

Până va învia Fiul omului din morţi

Ioan slavă pe care mi-ai dat-o tu fiindcă

Tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii

Nouă nu ne este îngăduit de lege să omorâm pe nimeni

Iată că vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în el

Cine mă dă în mâinile tale are mai mare păcat

Părinţii din unghi îmi rotiră sorii ochi

Fraţi şi învăţători ca-n Gita şi-n Matei rupt italienilor

Respingerea părinţilor unul cu omor unul cu logos

Aşa şi italienilor scrisul pe fruntea ruperii prin război strin

Giulieta Eduardo Isabela Eugenio Tereza

Dottore ci lo troviamo insieme nella notte

Ognuno ha il suo misticismi în vecinătatea Domului

Cortegiul patimilor spre Etna topind crucea

Icos: MATEI ŞI SFINŢII ITALIENI

Logosul grăind în pilde

lucruri ascunse de la

începutul lumii.

Părinţi în unghi.

Matei se rupse pagini italienilor.

Moarte cui va grăi de rău

pe tatăl sau pe mama sa.

Fraţi şi învăţători de ucis în Gita.

Dacio, vescovo di Milano.

Nu te retrage glonţ în vreo

cetate a Samaritenilor.

Voi, che mi comandate cose imposibile.

Francisco iris al Egipto

por kristianigi la Sultanon.

Ioan şi Sfinţii români

Martirilor de mâine

Ion Dumitru Elisabeta Vasile Ilinca Tănase

Legea prin Moise harul şi adevărul prin Iisus

Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu

În mijlocul vostru stă unul pe care nu-l cunoaşteţi

Femeie ce am a face eu cu tine nu mi-a venit încă ceasul

Noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut

Şi voi nu primiţi mărturia noastră

Oricui bea din apa aceasta îi va fi iar sete

Mihai Constantin Lucian Tudor Corneliu Mircea

De aceea să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău

Dacă aţi crede pe Moise m-aţi cred şi pe mine

Eu sunt pâinea vie care s-a pogorât din cer

Dacă însetează cineva să vină la mine şi să bea

Eu sunt lumina lumii cine mă urmează pe mine

Nu va umbla în întunerec ci va avea lumina lumii

Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac

N’am drac şi eu cinstesc pe tatăl meu dar voi nu mă cinstiţi

Eu sunt uşa dacă intră cineva prin mine va fi mântuit

Să ştiţi că tatăl este în mine şi eu sunt în tatăl

Cercetează bine şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun prooroc

Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi dar pe mine nu mă aveţi totdeauna

Nu pentru mine s-a auzit glasul acesta ci pentru voi

Iisus s-a tulburat în duhul lui unul din voi mă va vinde

Iuda după ce a luat bucăţica a ieşit afară în grabă era noapte

Nu ştim unde te duci cum putem să ştim calea-ntr-acolo

Eu sunt calea adevărul şi viaţa nimeni nu vine la tatăl decât prin mine

Voi veţi plânge şi vă veţi tângui iar lumea se va bucura

Vă veţi întrista dar întristarea voastră se va preface în bucurie

Am ieşit de la tatăl şi am venit în lume acum las lumea şi mă duc la tatăl

Cum m-ai trimes tu pe mine în lume aşa i-am trimes şi eu pe ei în lume

Slavă pe care mi-ai dat-o tu fiindcă tu m-ai iubit înainte de întemeierea lumii

Filofteia Arsenie Gheorghe Vasile Sandu

Domniţa Pita Catrina Zotic Frunza Zahei

Pe cine căutaţi pe Iisus din Nazaret mă căutaţi pe mine

Să se împlinească vorba n-am pierdut pe niciunul din aceia pe care mi i-ai dat

Bagă-ţi sabia în teacă oare nu voi bea paharul pe care mi l-a dat tatăl meu să-l beau

Piatra Chifa tăiase urechea lui Malhu Vincent

Este de folos să moară un singur om pentru norod

Dacă am vorbit rău arată ce am spus rău

Dar dacă am vorbit bine de ce mă baţi

Iată că vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc nicio vină în el

Cine mă dă în mâinile tale are un mai mare păcat

Să n-o sfâşiem ci să tragem la sorţi a cui să fie

Femeie iată fiul tău ucenicule iată mama ta

Au luat pe domnul din mormânt şi nu ştiu unde l-au pus

A văzut pe Iisus stând acolo în picioare dar nu ştia că este Iisus

Maria Magdalina s-a dus şi a vestit ucenicilor că a văzut pe domnul

Pace vouă cum m-a trimis pe mine tatăl aşa vă trimit şi eu pe voi

Dimineaţa Iisus stătea pe ţărm dar ucenicii nu ştiau că este Iisus

Cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu

Dacă vreau ca el să rămână până voi veni eu ce-ţi pasă ţie

A ieşit svonul printre fraţi că ucenicul acela nu va muri deloc

Ce înţeleg prin sfinţi români of course capete tăiate

Nu scriitori nu partizani nu străini nu pustnici nu criminali

În cale după umblet scrisă Pita sufi Catrina în cânepă

Numai sfinţi numai părinţi numai sfinte să ne-alinte

Cu-ale domnului cuvinte din Eufrosin Călin Din

Cu moara mălai cremlin făină în submarin

Fotografiaţi fiziciana din astronomia voastră

Sfinţi născuţi din trup de duh din durere nu văzduh râs ras la stuh

Turcilor pe capete după Roma capete Moscova ne scapete

Atunci sfânta Românie căpuită pe tipsie surioară Salomie

Cum ajunse doar Ioan sfântului valahian şi muri în cort în lan

Caută-i în stăreţii gropilor comune-i ţii sfânt nisip sub vii pustii

Pescăruşii toţi şi navă dormitează pe otravă până câinii-i zbor în slavă

De lucrarea sfinţilor oşti romano-dacilor fanar papistaşilor

Nume de sămânţă grâu nume de arhanghel frâu nume de martir părâu

Naşterea pe la irozi îngropat de voievozi înviat în flori de bozi

Voi căuta din Hristos ce din greci şi cu folos din evrei mai drăgăstos

Gnostici nebăgaţi în cost fără preţul anagnost dar şi-acum e lucru prost

Cum am râs a ne-mpăca discotecii nemţi a da nedormirilor în za

Sfinţilor nu vă cunosc dar citesc smirnă nu mosc dinspre voi de-a surda trosc

Poate frunza oaia-n brad mai din fluier camarad din Galaţi în Galaad

Sfânta mamă fără sine soră-mea nepoţii strine soarele de prin cantine

Te-aş slăvi n-am decât raze te-aş purta nu am talaze mi-ai fi domn în metastaze

Comparaţi-i până-n aur aură de minotaur zdrenţuită pe coclaur

Şoapta trăznetului cord invers filmul amarcord noaptea adormind la bord

Sat cetate sinucisă din uzină recipisă puşcărie-ntredeschisă

Nimic sfânt păi dar pe ce să te creadă farmece în dinţii de şoarece

Nici satană cosânzeană dă-mi geană la damigeană ghionoaia-mi dă o pană

Scrisul pe psaltire cal şaua muntelui pocal într-o rână capital

Plecătorii vânătorii găsitorii sunătorii însuraţii vorbitorii

Credincioase înrobite preafrumoase de iubite păcătoase sub copite

Ce virgine neamule ce haiduci haidamule d’unde turci creştinule

Ştiu că domnul nu ne ţine decât popa părăsi-ne în păresimi sfânt neştine

Numai o sfinţenie fără nici ţipenie evanghelie ni e

Obiceiuri rădăcini am venit să mi te-nchini

Ce-mi trebuia din sfinţi nume de meditaţie calendarul acasă

De cum mă luarăţi cu voi parcă şi sfinţi mi-aţi fi v-aş fi după toane

Minuni şi torturi petrecând pe cale alarme auziţi

Pe voi cine v-a gonit stoluri în zbor ne pe direcţie de-o lunecare răsăririi

Ce sfinţi abia umbre pământului călugăre duhului vântului

Rugăciune yoga nevoinţă concentrare la armată gata vânătorii de munte

Sfinte dispariţii clare din a neamului cicoare care floare nu înfloare

Specializaţi în sfinţi cunoştinţe de rude de martiri nu rima

Sfinţii români sunt români sfinţi pomelnic

Nu-i ştiu m-au ştiut sfinţii altfel îi omoram şi eu închinându-mă strâmb

Axiomatici schimnici ipoteze spirituale proverbialităţi cântec

Reflexe din plinul luminii într-o delurime vălurime de ritmare petrecere

când vă răsădirăţi candele pe muzica spaimei de la dumnezeire

Sfinţi din întâmplare întâlnind în capul filei de calendar nici ortodox nici protestant

Şi o analogie atavică justificare empatică terorii religioase

Ci nerespectându-ne sfinţii cum am putea exista măcar din clipa gândului la ei

Cum nici ei nu se strigară urechilor bieţilor enoriaşi

Ce alţi sfinţi decât înşişi însuferitorii suferiţilor suferitorii însuferiţilor

Sfânt criminal sfânt călău sfânt irod sfânt comunist sfânt turc sfânt liliac

Sfânt dac sfânt creştin sfânt decapitat sfânt uitat sfânt cenzurat sfânt scris

Rimam a sonet acum un an alkyoni în persoana pescăruşilor omnivori

Cuminţi pe nisip privind acelaşi vânt migrând primului zbor împreună

O sociabilitate de sfinţi pozaţi după ei modele şi după descrierea mea

Au dus alţii sfinţi ca ei din fresce în valuri arzându-mi vederea

N-am altă explicaţie a sfinţilor decât soarele decât apa reflectându-i

Împreună lumina sfinţenia căutasei văz peticindu-ţi

În rugi cu un ochi cu amândoi până sub largul solar orizont de-aproape unul în zare fără şir

Vei orbi de soarele sfinţilor în traducerea evangheliilor cu uitarea părinţilor

Miere ce ne-oi fi vrăjit la tine-n cuib de-am puit când albine n-au roit

Pe furate mâinile şalele picioarele bătrâneţile morţile

Dacă moartea e sfânta ce rost avu viaţa sfântului necunoscut

Prefăcută necredinţă şi mai prefăcută credinţă fug demonii de nehotărâre

Cred în sfinţii români neidentificaţi necăutaţi nemaiînfrunziţi în fraţi

Cred în martirii credinţei în eroii suferinţei în psalmiştii nevoinţei

Cred în mama cred în tata după moarte încă şi în soră-mea că trăieşte

Cred în cei vii în cei morţi n-am grija pedepselor nici a recompenselor

Interschimbabile karme snobism oriental de unde-o veni sfinţenia

Sfinţenia naturii şi a omului până-n romantici gnostici şi mistici

Mai adie steaua constelaţii fiul dumnezeirea moartea preexistenţa

Cred în distrugerea credinţei pedepsitoare pe neîncercate fie ce-o fi sfânta sfintelor

Pe schimbate foile mirurile credinţele din comandă fiinţele

Filofteia sfânta moartă sfinţii noştri sunt străini pe Cristos că îl primim

Moarte aş primi şi de la evreu pentru evreul Hristos

Cum a lăsat vorbă către ai lui neamurilor către al domnului

Ioan ne e pe pământ ce ne e Hristos în cer Hristos pe pământ Dumnezeu în cer

Mai o străinie cioban străinel Crist sau sol lui Zalmoxe

Străini şi-n Italia pre catolicie Matteo evanghelista

Dar Il Nostro Signore am vedea autosacramentale calendar

Voi trece la Ioan despre Ioan şi frate-său cu mamă

Icos: IOAN ŞI SFINŢII ROMÂNI

Surioară Salomie, Românie pe tipsie.

Nu ziceam noi bine că eşti samaritean?

Chifa tăiase urechea lui Vincent.

Iată fiul tău, iată mama ta.

Ucenicul acela nu va mai muri deloc.

Domnul pe cruce cu tine a vorbit.

N-am pierdut pe niciunul.

Ucenic al sfântului Daniil,

din Putna Ierusalim ai făcut.

Catapeteasma neamului s-a despicat.

Bucură-te, Mireasă urzitoare

de nesfârşită rugăciune.

Tantum esse sub fragmentum

Quantum toto tegitur.

We are of Ur and Babylon. We were of Egypt. În România, ieri la ruşi, azi la americani. Ne prea grăbim să declarăm sfinţi. Când unul, în loc să putrezească, se păstrează, ba mai mult, miroase frumos sau izvorăşte mir, atunci nu prea mai este loc de discuţie. Organista lui Bach, beţivă criminală. Te-ai vrea diamant de cenuşă, să îmbogăţeşti copiii. Eu aş scrie cu pană de pescăruş, bine , de gâscă, manuscrise de vânzare postum. Ne ridicăm în copii cum nu ne vor arunca manuscrisele şi ceramica.

Gerar. Vasile, Ioan, Antipa, Bretanion.

Făurar. Perpetua, Teodor, Casian.

Mărţişor. Domnina. Isihie. Dialogu. Marin.

Prier. Gheorghe. Calinic. Sava. Alexandra. Ilie. Iosif. Elisabeta.

Florar. Iov. Ahile. Constantin. Elena. Sofia.

Cireşar. Zotic. Antim. Alexandru. Grigorie. Ioana. Matei.

Cuptor. Ştefan. Leontie. Achila. Faust. Ilie.

Gustar. Maria. Solomeea. Varlaam. Teodora.

Răpciune. Moise. Nimfodora. Iona. Teodosie.

Brumărel. Anania. Parascheva. Oprea. Dimitrie.

Brumar. Paisie. Antonie. Andrei.

Undrea. Filofteia. Daniil. Petru. Nicodim. Hermes.

Oh San’ Agata la gloria

per noi prega,prega di Iassu

E il frate Bonagura (Santa Chiara). Dacio, vescovo di Milano (San Dacio Aghioti). Il santo vescovo Evasio. Beata Fina, vergine. În esperanto: Francisko iris al Egipto por kristanigi la Sultano. Fără spor. He prayeth well, who loveth well / Both man and bird and beast. (Coleridge). Et postea parum steti et exivi de seculo. (San Francesco d’Assisi). San Gennaro / Ianuario. Chi siete voi, che mi comandate cose imposibili? (Don Bosco). O San Prospero abbi pur di noi pieta. Santa Beata Ninfa vergine e martire. Santa Scolastica. Santo Stefano del Lupo avrebbe ammansito un lupo nele campagne di Manoppelle. Tantum esse sub fragmentum / Quantum toto tegitur (Tomasso d’Aquino).

Evlavie sfinţilor neamului nostru, mucenici, ierarhi, cuvioşi, mărturisitori şi voievozi, ştiuţi sau neştiuţi.

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre!

Bucură-te, Sfinte Sava, mare mucenice, că apa Buzăului s-a îmvrednicit a primi prea cinstitul tău trup!

Bucură-te, Niceta, că pe mulţi dintre daci i-ai botezat în numele Sfintei Treimi!

Bucură-te, Daniile, mare sihastru, că din pruncie viaţa ţi-ai împodobit cu toată virtutea!

Bucură-te, Vodă Constantin, mucenice, că te-ai arătat mai darnic decât toţi domnii!

Bucură-te şi tu, Sfinte Antim, că din pământul Iviriei ai ajuns păstor al Ţării Româneşti!

Bucură-te, Paraschiva noastră cea iubită, care viaţa desăvârşit ţi-ai închinat-o lui Hristos!

Bucură-te, Ştefan cel Mare, spaima păgânilor şi apărătorul întregii creştinătăţi!

Bucură-te, Filotee, fecioară prea lăudată.

Bucuraţi-vă, toţi cei închişi la Piteşti, care l-aţi mărturisit pe Hristos!

Veniţi toate popoarele creştineşti pe “Fiul Tunetului” să-l lăudăm, Pe Apostolul şi Evanghelistul Ioan , cel ce a scris şi a tunat dogmele dumnezeeşti în toată lumea, căruia cu credinţă şi cu evlavie din inimă să-i stigăm: Bucură-te , iubitorule de feciorie, Ioane Apostole, de Dumnezeu iubite!

Acatistul Rugului Aprins (Sandu Tudor)… Bucură-te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune! /…/ umblare prin care Aminul în noi a venit /…/ răgazul în care logosul în noi se ascultă /…/ salt isihast cu zbor de binecuvântare /…/ osia cerului cu luceafărul înţelesului /…/

Tu, Darnică Maică, Povăţuitoare de taină,

Doamna nădejdii, a înserării albastre,

Stăpână cu trei luceferi pe haină

Şi sfânta Arghira a neputinţelor noastre

Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos /…/ Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! /…/ ziditorul celor de sus… răscumpărătorul celor de jos… pierzătorul celor de dedesubt… cuvântul cel necuprins… cuvântul cel nevăzut…

Văzând străina întrupare a lui Dumnezeu, să ne înstrăinăm din lumea cea deşartă şi mintea spre cele dumnezeieşti să o suim.

   Celebrul vals „Valurile Dunării” care s-a bucurat de un enorm succes la sfârşitul anilor 1800, a fost inspirat de o frumoasă poveste de dragoste petrecută în orașul Lugoj, din România. Autorul celebrei melodii care s-a cântat în deschiderea Expoziţiei Universale de la Paris în anul 1899, în aranjamentul pianistului francez Emile Waldteufel, era Iosif Ivanovici, un bănăţean hărăzit cu mare talent muzical, instrumentist, dirijor de coruri, fanfare şi compozitor. Creaţia sa a însumat valsuri, cadriluri, polci, mazurci, piese de inspiraţie populară, marşuri militare, dar şi piese pentru pian, sau pentru voce cu acompaniament de pian. Iosif Ivanovici şi-a făcut un nume în lumea muzicală mai ales prin strălucitoarea compoziţie „Valurile Dunării”. Datorită popularității, inclusiv în epoca în care a fost creat, la sfârșitul secolului XIX, celebrul vals a fost adesea atribuit greșit lui Johann Strauss – fiul,  care compusese o altă piesă celebră – „Dunărea albastră”, lăsând în urma lui un vals nemuritor, cunoscut în toată lumea..

   „Valurile Dunării” a fost publicat și în Statele Unite ale Americii, câțiva ani mai târziu. Marlene Dietrich îl cânta la pian într-un film de mare succes al anilor 1930. Câțiva ani mai târziu  piesa a apărut cu versuri adaptate în engleză „Oh, how we danced on the night we were wed!” și cu un nou nume, „The Anniversary Song”, în filmul „The Jolson Story” din 1946.

   „The Anniversary Song” sau „Danube Waves” a mai apărut de-a lungul anilor pe coloana sonoră a multor filme celebre. În România „Valurile Dunării” a fost auzită pentru prima oară într-un film românesc în 1959, în pelicula eponimă semnată de regizorul Liviu Ciulei, dar era cunoscută din vremea adolescenței mele și cântată la diferite instrumente. Îl cântam la pian și fredonam cuvintele: „Barca pe valuri plutește ușor/ inima –mi saltă plină de dor…”

   Iată, am ajuns în zilele noastre să vedem imagini cu reprezentanți de seamă ai țării noastre în barca ce plutea pe uliţele unui sat, din județul Teleorman, în scopul inspectării inundaţiilor din acel județ. Ca-n filme! Uța-uța cu bărcuța! Și barca împinsă de „sclavii” acestor timpuri, avându-i pe „împărați” în barcă, ferindu-i de apa care le-ar fi putut intra, deh Doamne!, în cizmele noi, curate, elegante.

   86 de comune fuseseră inundate, 250 de persoane rămase fără un acoperiş deasupra capului şi trei vieţi omeneşti pierdute, reprezenta bilanţul celei de a doua zi al inundaţiilor, eveniment care are loc, de cele mai multe ori în luna aprilie a anului, cu intensități diferite de la an la an, după cantitățile de apă căzute. Se pare că ar fi trebuit să se fi construit un baraj, pentru evitarea acestor catastrofe. Nu s-a făcut la timpul potrivit și acum – consecințele. Despre necesitatea unor astfel de baraje s-a tot auzit în decursul anilor, dar nu s-a făcut nimic pentru evitarea catastrofelor, nu din comoditate, ci mereu din lipsă de bani.  Nu s-a luat în considerație faptul că eventualele pagubele vor costa mult mai mulți bani. Ce au făcut politicienii cu promisiunile lor din timpul campaniilor electorale? Dar de ce să ne mai întrebăm, când așa cum am mai spus-o cândva, cele mai multe „gogonele” se „mănâncă” în timpul campaniilor electorale.

   În zadar s-au emis avertizări de către meteorologi, pentru ploile și vântul care a suflat, în zadar ele se vor repeta în următoarele zile! Vizitele de lucru făcute în acest mod nu încălzesc cu nimic inimile și suferințele oamenilor care și-au au pierdut membri de familie sau agonisirea de-o viaţă sub ape. O plimbare cu barca pe valuri trasă de niște vasali, chiar dacă apa-i de câțiva centimetri adâncime, este plăcută, se poate și fredona în gând frumosul vals scris din amor… Trebuie că a fost plăcut, nu-i așa? „Barca pe valuri plutește ușor, ce-mi pasă mie de necazul lor …”. Compasiune? Să fim serioși! Spectacol grotesc!

   „Tu ce faci fă/mă Doina, aicea? Aveai chef de niște inundații?” Suna cam așa: Fă, Doina, ți s-a făcut de o inundație? „Fă”- apelativ cu care s-ar fi adresat unui ministru și ministrul probabil a fost flatat că i s-a acordat atenție în acele momente. A fost real sau nu, oricum, ne putem aștepta de la oamenii needucați sau, cum am mai spus-o, de la copiii care zburdau pe maidanul cartierelor rezidențiale, nesupravegheați de părinți și învățând unii de la alții aceste apelative lipsite de respect. Copiii maidanezi de ieri, investiți astăzi în funcții înalte… Fiindcă, spun, o mamă nu se poate adresa niciodată copilului său cu „fă, băiatule!”, dragostea de mamă existând în sufletul fiecărei femei. Un limbaj ca acesta, şmecheresc, este ușor accesibil și firesc a fi luat ca exemplu de către aceeași categorie de oameni needucați. Se întipărește ușor în memorie și iese cu greu, devenind obișnuință. Și până la urmă nu interesează atât de mult cine a spus, dacă chiar s-a spus, sau, s-ar fi putut spune, cât interesează gestul prostesc, lipsit de responsabilitate, aventurier, de a te plimba într-o barcă printre oamenii năpăstuiți, în loc să pui mâna să ajuți cu ceva…

   N-a avut nimeni curajul să le spună, celor doi, vreo câteva vorbe pe care le meritau… Măcar să fi avut barca și niște vâsle, să-i fi văzut oamenii făcând ceva, dând din mâini… Dar nu! Stăteau ca niște belferi, trași de niște slugi. Unde le era bunul simț?

   Chiar dacă unii consideră bunul-simţ a fi un atribut biologic nativ, Einstein spunea că „Bunul simț este o colecție de prejudecăți dobândite până la vârsta de 18 ani”. Pe scurt, de aici înainte, le ai sau nu le ai! Și dacă nu ai dobândit bunul simț până la vârsta adolescenței și nu-l dovedești în relațiile cu oamenii, înseamnă că nu ai pic de înțelepciune să poți înțelege și respecta pe cei din jurul tău. Pentru apărarea propriului eu, arma ta devine bășcălia, luând totul în derâdere. Nu s-a găsit nimeni să le răstoarne barca, tot așa… în derâdere?

Vavila Popovici – Carolina de Nord

În urmă cu cinci ani s-a născut un proiect la care doi oameni au rezonat din plin. Şi vorba poetului, „acesta trebuia să poarte un nume”, aşa că i s-a spus „Radio ProDiaspora”. Jurnalistul Dan Boanţă a stat de vorba cu Ecaterina Cîmpean, directorul general al postului Radio ProDiaspora si ne ofera amanunte despre acest proiect indrazneţ.

Dan BOANŢĂ: În urmă cu cinci ani s-a născut un proiect la care doi oameni au rezonat din plin. Şi vorba poetului, „acesta trebuia să poarte un nume”, aşa că i s-a spus „Radio ProDiaspora”.

De ce „Radio ProDiaspora”?

Ecaterina CÎMPEAN: Da! Trebuia să poarte un nume… vorba poetului Marin Sorescu! Acest post de radio, numit „ProDiaspora”, după cum îi spune şi numele, s-a născut din dorinţa de a aduce clipe de bucurie în sufletul românilor de peste hotare, a românilor oriunde s-ar afla ei, dar şi celor de acasă. Radio ProDiaspora şi-a propus sa-i apropie pe românii răspândiţi prin toate colţurile lumii călăuziţi de dragostea faţă de aproapele său şi cu încredere în propriile forţe şi, de ce nu, cu ajutorul celor care îndrăgesc şi apreciază proiectul nostru, sperăm să reuşim.

Dan BOANŢĂ: Cum s-a născut acest proiect? De unde ideea de a creea un post pentru românii din diaspora?

Ecaterina CÎMPEAN: Împreună cu domnul Robert Landmann din Germania, în anul 2009, am dorit crearea unui spaţiu informaţional şi cultural unic în care valorile să circule nestingherit, având obligaţia să păstrăm tradiţiile şi obiceiurile care sunt tezaurul sufletului românesc, să le păstrăm şi să le ducem mai departe fiindcă doar aşa vom fi demni să vieţuim pe plaiurile unde s-a zămislit neasemuita alcătuire de cuvinte romaneşti. Planurile noastre erau în 2009, de a cuceri Mapamondul… şi colţurile cele mai îndepărtate ale acestuia unde locuiesc conaţionali români! Este o glumă, dar dacă stau bine să mă gândesc ar putea fi şi un lucru serios. Ceea ce ne dorim noi, ca post de radio, este doar să intrăm în casele oamenilor, în sufletul românilor aflaţi în diaspora să-i facem să se bucure, să ne placă, să rezoneze alături noi, să ne caute, să fie alături de emisiunile noastre, să-i facem mai buni, mai iubitori…

Dan BOANŢĂ: Personal, pentru dumneavoastră, ce înseamnă Radio ProDiaspora?

Ecaterina CÎMPEAN: Grea întrebare… Oare cum aş putea să îţi răspund în câteva cuvinte? Radio ProDiaspora a devenit pentru mine un mod de viaţă. Radio reprezintă motivul pentru care realitatea mea este minunată! Mă gândesc cum ar fi să rup pentru o zi radio din viaţa mea şi constat cu stupoare că mi se arată un vid sufletesc. E greu după atâta timp învestit, atâtea emoţii şi trăiri să mai fac diferenţa între viaţa mea obişnuită, înainte de 2009, şi prezent. Momentan sunt prinsă în întregime, în acest proiect, din cap până-n picioare, din inima până-n creier, din instinctele cele mai joase până în înălţimile sufletului.

Dan BOANŢĂ: Cărui segment de public vă adresaţi?

Ecaterina CÎMPEAN: Ne adresăm tuturor vorbitorilor de limbă romană! Şi nu numai! Căci o muzică bună românească poate să asculte şi să îl bucure şi pe un pakistanez, un fijian, un aborigen australian, un venezuelean sau pe un englez de pe malul Tamisei!!! Cu mic, cu mare! Tânăr sau în vârstă… Acest post de radio s-a născut din dorinţa de a aduce clipe de bucurie în special în sufletele românilor de peste hotare. Radio ProDiaspora emite, on-line, muzică, ştiri, informaţii în limba română, pentru a suplini imposibilitatea celor plecaţi din ţară de a asculta melodiile româneşti de acasă. Acest radio este destinat cu precădere românilor din diaspora… Este născut din dorinţa de a micşora distanţele dintre români, oriunde s-ar afla aceştia. Iniţiativa are ca scop promovarea imaginii României, a românilor, a tradiţiilor, a culturii naţionale în afara graniţelor ţării, în cadrul comunităţilor de români din lumea întreagă. Şi nu uitaţi! În timp ce se ascută muzică, o emisiune de ştiri sau o dezbatere, se poate citi on-line şi o revistă de calitate numită „ProLitera”!

Dan BOANŢĂ: Cu ce emisiuni vă prezentaţi publicului din diaspora?

Ecaterina CÎMPEAN: Oferta grilei de programe Radio Pro Diaspora este variată: emisiuni de divertisment, cultură, sănătate, muzică de diverse genuri – încadrate în câteva tranşe orare în funcţie de preferinţele ascultătorilor şi de disponibilitatea realizatorilor. În afara emisiunilor, muzica de bună calitate (atât din repertoriul românesc cât şi din cel internaţional) ocupă un spaţiu generos de emisie.

Prin emisiunile variate ale postului ProDiaspora, ne dorim că distanţele dintre noi să ne unească şi să ne apropie cât mai mult unii de alţii şi împreună să nu uităm nici măcar pentru o clipă, limba românească, cultura, tradiţiile şi obiceiurile moştenite de la strămoşii noştri. Orice VIS are un început… aşa s-a întâmplat şi pe data de 1 mai 2009 când Radio ProDiaspora a început să emită online pentru ascultătorii din întreaga lume. Vis, Iubire, Speranţă… pentru românii din ţară şi diaspora, care-şi duc dorurile în cele patru colţuri de lume. Suntem în totalitate apolitici. Dacă unii dintre membrii echipei au preferinţe politice, le ţin pentru ei. Nu avem niciun fel de emisiune cu caracter politic şi nici “ştirile de senzaţie” nu ne interesează. Sunt destule alte posturi de televiziune, radio şi ziare care şi-au făcut un „credo” din scandaluri de tot felul. Noi dorim să creăm o punte de legătură între românii care, dintr-un motiv sau altul au părăsit ţara, dar se simt în continuare romani. Pe noi cei de la radio ProDiaspora ne interesează mai degrabă limitele bunului-simţ şi a lucrului bine făcut ca prin emisiunile noastre să aducem bucurie în sufletul ascultătorilor.

Dan BOANŢĂ: Aş vrea să-mi vorbiţi despre echipa din jurul dumneavoastră. Cine sunt aceşti oameni şi cum aţi reuşit să-i adunaţi într-un proiect de voluntariat?

Ecaterina CÎMPEAN: Momentan, staff-ul Radio ProDiaspora este format din 37 de redactori şi 7 colaboratori. Echipa Radio Pro Diaspora este alcătuită din români pasionaţi de ideea de a face ceva pentru diaspora, unii dintre ei cu experienţă în jurnalism, dar cei mai mulţi fără. Efortul lor este unul voluntar, activitatea lor nu este remunerată. Printre realizatori se numără absolvenţi de Conservator, interpreţi de muzică folk, populară, country modern, precum şi ziarişti, scriitori, profesori, dar şi oameni cu meserii obişnuite. Fiind un radio online poate fi ascultat oriunde în lume. Ne străduim să găsim sponsori, deşi nu e deloc uşor. Suntem interesaţi să facem publicitate pentru a putea susţine totuşi anumite taxe care trebuie plătite – licenţa de radio în Germania, plata domeniilor de internet. Până acum mai degrabă am fost noi sponsori ori parteneri media pentru diverse evenimente, campanii de promovare a sănătăţii, a luptei contra fumatului, a drogurilor, lansări de carte etc.

Dan BOANŢĂ: Cum îi motivaţi pe cei care realizează emisiunile postului care trebuie să recunosc, nu sunt puţine.

Ecaterina CÎMPEAN: Toţi au s-au apropiat de noi din dragoste pentru acest post de radio! Au vrut să se implice, să ajute, să realizeze un „vis”, un vis care de fapt era şi al lor şi al nostru… Şi apoi, nu uitaţi că este un loc unde te simţi împlinit, un loc unde îţi poţi promova ideile şi sufletul, un loc unde poţi comunica cu mii de oameni-ascultători. A face voluntariat nu înseamnă întotdeauna o corvoadă, înseamnă o muncă plăcută, o comunicare, o ieşire din anonimat, un mod de exprimare, mod de-a demonstra ceea ce poţi şi ştii să faci bine… Un loc unde aplauzele vin de la sine… prin faptul că îţi creşte audienţa, popularitatea, că eşti apreciat de ascultători, că îţi faci prieteni, că îţi împărtăşeşti ideile şi gândurile cu oameni care te admira şi te apreciază.

Dan BOANŢĂ: Varietatea este unul dintre punctele forte ale acestui post?

Ecaterina CÎMPEAN: Desigur! Altfel ascultătorul se plictiseşte şi pleacă… Dispare! Şi nu mai vine! Şi atunci… căutam să-l atragem cu o varietate de produse. Muzica bună – pe toate gusturile, comentarii pertinente dar interesante, genuri muzicale, emisiuni care se adresează ascultătorilor din diferite perioade ale zilei… Exemplu, dimineaţă trebuie să fii mai alert, mai vesel, iar seara şi noaptea să prezinţi ceva mai liniştitor… Apoi vin dedicaţiile muzicale, în comunicare directă cu cei care ne accesează… prin forum sau prin e-mail. Aici se încadrează şi doleanţe, cerinţe sau propuneri.

Dan BOANŢĂ: Pentru că în ultima perioadă multe dintre instituţiile media au fost politizate, nu pot să nu vă întreb care este politica editorială a postului pe care îl conduceţi?

Ecaterina CÎMPEAN: După cum v-am mai spus, nu facem politica şi nu o promovăm! Desigur că avem o linie de mijloc în prezentarea ştirilor pentru a nu supăra pe nimeni şi a da posibilitate ascultătorului să rămână relaxat. Căutam să nu afectăm auditoriul cu ştiri senzaţionale, sau cu „bombe”. Nu facem atac la persoană, naţionalism de linie dura… sau prezentarea tendenţioasă a unor evenimente.

Dan BOANŢĂ: În relaţia cu autoritătile, vă sprijină cineva în demersul dumneavoastră de a-i aduce mai aproape pe românii din străinătate?

Ecaterina CÎMPEAN: Răspunsul este scurt! Aşteptam cu braţele deschise ca „autorităţile de specialitate” să se implice…

Dan BOANŢĂ: Din media româneasca din ţară şi străinătate cu cine colaboraţi?

Ecaterina CÎMPEAN: Colaborările sunt pe diferite niveluri… De la jurnalişti privaţi, până la diferite organizaţii (romaneşti) similare. Exemple: „Radio Metafora” din California, Rexlibris Media Group din Australia, Revista „Confluente Literare” din Bucureşti, RoArt din Belgia, Clubul Presei Translantice, Hora Tv, North American Roamnian Press Association ş.a.

Dan BOANŢĂ: Câteva cuvinte despre revista „ProLitera”

Ecaterina CÎMPEAN: După cum am specificat mai sus, dorim să oferim ascultătorilor noştri (virtuali) mai multe mijloace de informare şi divertisment. Pe lângă fondul sonor, îi atragem şi cu o revistă scrisă… unde iubitorul de „audio” are posibilitatea de a lua cunoştinţă de litera scrisă, oferidu-i o revistă (consider!) de valoare, unde va întâlni articole cu semnături cunoscute ale literaturii române contemporane. Prezentam eseuri, poezie, informaţii complexe, evenimente, interviuri… Literatura de bună calitate. Literatura care încântă ochiul, atrage şi cultivă mintea cititorului. Şi astfel această literatură moderată îmbinată cu muzica pe care o ascultă, dă accesatorului site-ului „ProDiaspora” o senzatie de bine, de împlinire şi de relaxare. Şi fiţi convins că mai revine la „noi”! De revista „ProLitera” se ocupa scriitorul George Roca din Australia, redactorul şef.

Dan BOANŢĂ: Vreau să ne vorbiţi puţin despre spectacolul aniversar care v-a avea loc pe 16 mai la Petroşani. Şi evident de ce aţi ales această locaţie? Are o semnificaţie anume?

Ecaterina CÎMPEAN: Într-adevăr, spectacolul aniversar „Radio ProDiaspora” va avea loc pe data de 16 mai 2014, orele 20:00, în municipiul Vulcan – judeţul Hunedoara. Un loc minunat – din punct de vedere turistic – un colţ de rai pe care îl cunosc din copilărie. Nu este pentru prima dată când „truditorii” de la „ProDiaspora” se întâlnesc pe acele meleaguri. Vin cu plăcere de fiecare dată, unii „mustrând” organizatorii că evenimentele nu sunt mai dese! Cât despre ce se va întâmpla acolo, vă dau câtva amănunte… Dorim să facem un spectacol de calitate. Sunt convinsă că vom avea şi un public bogat ca număr. De scenariul şi regia spectacolului se va ocupa Constantin Bahrin, grafica afişului va fi făcută de Rodica Micu din Timişoara. Nu am prea multe detalii, deocamdată. Colegul nostru Cornel Bucşa trebuie să se întâlnească cu primarul municipiului Vulcan, dl. Gheorghe Ile, pentru a discuta şi celelalte amănunte. Invităm deci, pe data de 16 mai, orele 20:00 pe toţi ascultătorii şi cititorii acestui interviu (care au posibilitatea să fie prin preajmă) la spectacolul aniversar organizat de Radio ProDiaspora, la Cinematograful Luceafărul, din Municipiul Vulcan, judeţul Hunedoara. La acest spectacol vor fi prezenţi, următorii artişti: Dan Helciug (Invitat Special), Constantin Bahrin, Cornel Bucşa, Florin Tutuianu, Maria Filip, SSIA (Anastasia), Liviu Iulian Rădulescu, Ileana Berki, Trupa „Color”. Vă aşteptam cu drag să fiţi alături de noi!

Dan BOANŢĂ: Aşadar în luna mai se împlinesc cinci ani de când existaţi în online. Cinci ani în care acest proiect a rezistat şi trebuie să vă mărturisesc că este un efort lăudabil. Ce vă doriţi pentru viitor? Mai exact, cum credeţi că va arăta acest post peste alţi cinci ani?

Ecaterina CÎMPEAN: Cert este ca în fiecare zi ce vine avem mai mulţi ascultatori, mai mulţi iubitori ai postului nostru de radio. Acest lucru ne bucură şi ne încurajează. Înseamnă că nu facem eforturi dejeaba şi că munca noastră este benefică romanilor din diaspora. Ce-mi doresc pe viitor? Să ne auzim şi să ne citim de bine!!! Iar peste cinci ani să facem un nou interviu şi să vă spun cu acelaşi entuziasm ca Radio ProDiaspora este viu şi accesibil tuturor romanilor răspândiţi prin toate colţurile lumii…

Dan BOANŢĂ: Ce doriţi să transmiteţi publicului Radio ProDiaspora odată cu aniversarea a cinci ani de existenţă?

Ecaterina CÎMPEAN: Când sunteţi supăraţi, plictisiţi sau blazaţi de intemperiile vieţii cotidiene căutaţi-ne pe net şi refugiaţi-vă la Radio ProDiaspora. Când sunteţi veseli, bucuroşi şi relaxaţi, aşijderea! Vă aşteptam cu braţele deschise. Vom deveni astfel o mare familie cu suflet bun şi mintea liniştită… Cu iubire în suflet…

Dan BOANŢĂ

Chicago, Illinois, SUA

25 aprilie 2014

http://amronews.com/?p=2175

http://www.prodiaspora.de/prodiasporav3/index.php/stiri/2364-dan-boanta-interviu-cu-doamna-ecaterina-cimpean-director-general-al-postului-de-radio-prodiaspora

 

Fără minunea Învierii nu ar fi existat creştinismul. Învierea Domnului Iisus reprezintă fundamentul credinţei creştine. Însuşi Iisus a legat învierea Sa de calitatea de Fiu al lui Dumnezeu. Două aspecte relevante vin să susţină Învierea lui Iisus: găsirea mormîntului gol de către mironosiţe, iar al doilea, experienţele de după Paşti ale ucenicilor, care relatează întîlnirea fizică cu Iisus înviat. Cele patru Evanghelii şi prima epistolă către Corinteni consemnează că, mormîntul lui Iisus a fost găsit gol la trei zile după răstignire. Ucenicii au explicat lucrul acesta prin aceea că Iisus a înviat în trup din morţi. Întîlnirile de după Paşti ale lui Iisus cu ucenicii Săi şi cu alţi credincioşi constituie dovezi de necontestat ale Învierii. Cum Iisus la rîndul Său a înviat pe Lazăr din morţi, puterea lui Dumnezeu Tatăl l-a înviat pe Iisus. Mărturiile unanime ale apostolilor coincid cu ceea ce relataseră alţi martori oculari: „Uitaţi-vă la mâinile şi la picioarele Mele, Eu sunt. Pipăiţi-le şi vedeţi: un duh nu are nici carne, nici oase cum vedeţi că am Eu” (Luca 24:39).

Cu ocazia Paştelui ortodox, credincioşii se bucură de minunea Învierii şi de taina Sfintei Lumini venită din cer. Această minune a prezentului se petrece an de an doar în Biserica Ortodoxă a Sfîntului Mormînt din Ierusalim, în timpul slujbei de vecernie din Sîmbăta Mare, de dinaintea Paştelui. În cadrul ceremoniei, Patriarhul grec al Ierusalimului înconjoară Sfîntul Mormînt alături de un sobor de ierarhi şi de preoţi. În jurul orei 12, Patriarhul se dezbracă şi rămîne în stihar alb cu epitrahil, mînecuţe şi brîu. Doi diaconi şi eclesiarhul bisericii îl conduc în faţa Sfîntului Mormînt. Mai întîi este controlat peste tot de către poliţişti necreştini, în prezenţa reprezentanţilor oficiali armeni, romano-catolici şi copţi, să nu fie suspectat că ar avea vreo sursă de foc ascunsă. Apoi Patriarhul desigilează uşa Sfîntului Mormînt prin ruperea peceţilor şi intră în prima încăpere, numită „Capela Îngerului”, însoţit, potrivit tradiţiei, de un arab musulman. Diaconii şi eclesiarhul rămîn afară, la uşă. Ceara de la cele patru sigilii se adună într-o cupă de argint şi se păstrează la altar pînă anul viitor de Paşti. Patriarhul intră apoi în a doua încăpere şi îngenunchează în faţa lespedei Sfîntului Mormînt, iar musulmanul rămîne în Capela Îngerului şi supravegghează. Se sting toate lumînările, candelele, luminile, emoţia şi bucuria minunii îi cuprinde pe credincioşi, iar în Biserică se instalează o tăcere deplină. Doar arabii agăţaţi deasupra Bisericii imploră cu voce tare venirea Sfintei Lumini: „Doamne, dă-ne Lumina! Să vină Lumina!, Trimite-ne din cer lumina!” Se zice că dacă nu vin arabii să se roage, Sfînta Lumină întîrzie cu venirea. După aproximativ 15-20 de minute de fierbinte rugăciune, toată lumea din Biserică observă o lumină puternică, o scînteie luminoasă ca un fulger coborînd în zigzag prin cupola mare a Bisericii, iar mulţimea uimită aduce Slavă lui Dumnezeu în toate limbile. Scînteia de lumină dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sfîntului Mormînt, ca un glob de lumină galben-albăstrui ce se sfărîma în mici bucăţi. Apoi intră înăuntru ca o rază de foc subţire, coboară pe lespedea Mormîntului şi aprinde vata presărată deasupra. În timpul rugăciunii vata şi lespedea se încarcă de o rouă divină. Sfînta Lumină a venit! Minunea s-a săvîrşit, săvîrşind la rîndul ei o trezire spirituală şi o dragoste de Dumnezeu în inimile şi conştiinţele celor prezenţi.

„Veniţi de luaţi lumină!”

Patriarhul adună vata aprinsă de flacăra galben-albăstruie, care timp de cîteva minute nu arde. O pune în două cupe de aur cu găuri şi iese în Capela Îngerului. Aici aprinde două buchete mari de cîte 33 de lumînări, în prezenţa musulmanului, iar cupele aprinse le dă, pe două ferestre mici, afară, la cei doi diaconi ortodocşi. Aceştia duc o cupă la Sfîntul Altar, iar a doua la biserică Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena de la Patriarhie. Patriarhul iese în faţa Sfîntului Mormînt cu cele două făclii aprinse şi strigă de trei ori: „Veniţi de luaţi lumină!” Patriarhul iese din încăperea Sfîntului Mormânt şi împarte Lumina credincioşilor prezenţi în Biserică. În clipa în care a ieşti din Sfîntul Mormînt, se aprind singure cele şase candele ale ortodocşilor de deasupra, o parte de lumînări din sfeşnice şi candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale credincioşilor. Doi diaconi îl iau pe Patriarh şi îl conduc în Sfîntul Altar, iar credincioşi iau lumină. Biserica este o flacara divină care nu arde. Credincioşii se ating de flacară cu faţa, cu mîinile, cu hainele, pentru binecuvantare, fără ca lumina să îi ardă. Abia după cateva minute flacăra arde în mod normal. De la patriarh iau Sfînta Lumină şi romano-catolicii, armenii şi coptii şi o duc în altarele bisericilor lor, unde o pastreaza tot anul. Patriarhul ţine o scurtă predică de consolidare a credinţei ortodoxe, prin care mulţumeşte Mîntuitorului Iisus. Cu Sfînta Lumină în mîini şi cu căldura credinţei în inimi, timp de cîteva ore, prin faţa Sfîntului Mormînt, trec zeci de mii de pelerini, mulţumind Domnului în toate limbile: „Slavă Tie, Mîntuitorule”, pentru repetabila minune!

Cu adevărat, Hritos a înviat!

Maria Diana Popescu

Revista ART – EMIS