12 Sep
2013

“Răspuns acuzelor aduse Părintelui Arhimandrit Justin Pârvu”

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei

Arhiepiscopia Iaşilor

Mănăstirea Sfinţilor Arhangheli

– Petru Vodă –

comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ, cod 617.346

Nr: 32 / 12 Septembrie 2013

Răspuns acuzelor aduse Părintelui Arhimandrit Jutin Pârvu

 

“După Sfînta Scriptură, ceea ce onorează (cinsteşte) pe om este dacă respectă sau nu Adevărul mărturisit de ea, şi, dacă Îl trăieşte şi Îl mărturiseşte. Pentru aceea, cinstea cuiva, devenind patrimoniu universal, nu poate indigna (ne-cinsti) pe altcineva, decât dacă acela se împotriveşte valorilor universale.

Nici un cuvânt al Părintelui Justin nu a conţinut vreodată vreun neadevăr, pentru că Adevărul ne face liberi (Ioan 8:32). Chiar şi Constituţia României garantează dreptul la liberă expresie, mai ales când această expresie este a libertăţii. Discernământul ascuţit al Părintelui Justin şi dragostea sa de Adevăr fac diferenţe extrem de precise între principiile valorice absolute şi cele care le uzurpă, de pildă între ecumenism şi ecumenicitate, între globalism şi sobornicitate, între filetism şi patriotism, şi aşa mai departe.

Prin definiţia politică a democraţiei, puterea socio-politică şi culturală aparţine poporului, iar poporul român este de 2000 de ani întemeiat pe credinţa ortodoxă în Sfânta Treime: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, un Dumnezeu în trei ipostasuri. Garantată aşadar simultan de conştiinţă şi de Constituţie, credinţa noastră este expresia raţională şi supra-raţională a Iubirii de Dumnezeu şi de oameni şi este incompatibilă cu orice fel de idee sau faptă anti-umană, precum bolşevismul, comunismul, fascismul, şi în general cu orice crez antihristic. O cunoaştere temeinică a istoriei, a filosofiei şi a limbii ţării noastre ar fi scutit INSH de ridicolul propriilor afirmaţii şi ar fi generat o discuţie fructuoasă şi raţională, datorată acestui popor care îi găzduieşte.

Conform rânduielii monahale creştine, nici o acuză nu este demnă de replică, afară de cea care aduce atingere Adevărului dogmatic. De aceea, fără a fi obligaţi să oferim vreun răspuns, dar tocmai pentru că lucrarea filantropică şi sobornicească a Părintelui Justin a fost deopotrivă cu a Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Pahomie cel Mare şi a tuturor marilor spirite ale omenirii ale căror realizări transcend, prin puterea lui Hristos, limitele şi răutăţile omeneşti, aceasta oferă, prin ea însăşi, cel mai bun răspuns.

Iar pentru că adevărul e mai mare decât orice altceva, dăm aici o afirmaţie a Prea-cuviosului Părinte Justin Pârvu din luna Iunie 2011, pe care o face ca martor ocular al unor evenimente incriminate de domniile voastre:

Legionarii nu au avut nimic cu poporul evreu în sine. Ba chiar erau mulţi evrei simpatizanţi ai Mișcării, iar Radu Gyr însuşi a înfiinţat Teatrul evreiesc. Însă s-au ridicat împotriva lor atunci când atentau asupra teritoriului nostru românesc. Politica întotdeauna a fost asemeni păgânismului cu care a luptat Creştinismul de-a lungul secolelor, încă de la începuturile lui. Ca şi atunci, aşa cum spunea şi Sf. Iustin Martirul şi Filosoful, creştinul trebuie să se lepede de imoralităţile păgâne, apoi să înveţe legea creştină, să cunoască adevărata filosofie, a cultivării calităţilor sufleteşti şi apoi să le aplice practic în viaţa de zi cu zi. Aceasta a făcut Mişcarea Legionară şi munca lor sinceră le-a încununat-o bunul Dumnezeu cu martiriul. Bineînţeles că cei care au învins au scris istoria şi au scris-o cum le-a plăcut, transformându-i pe legionari în nişte terorişti, nazişti, antisemiţi. Ei vin acum cu holocaustul lor, cum că românii i-au maltratat şi i-au dus în lagăre; dimpotrivă, noi i-am protejat pe evrei.[1]

De asemenea, în anul 2001 părintele nostru stareţ a dat un alt interviu în care îşi afirmă poziţia faţă de naţionalism şi faţă de extremismul pe care i-l imputaţi, în care spune:

Lumea trebuie să înţeleagă că politicienii noştri sunt doar nişte marionete ale acestor forţe. Unii îşi zic naţionalişti. Atunci de ce nu-i întreabă, de ce nu-i consultă pe oamenii care într-adevăr s-au jertfit pentru naţiune, care au stat atâta vreme în puşcăriile comuniste? Să se gândească: Măi, bătrânii ăştia pentru ce au suferit? Au fost doar aşa, o ciorbă goală? Extremiştii naţionalişti nu sunt decât termometrul iudaismului în România, să vadă ei cum mişcă naţiunea română la un moment dat. Să vadă pe ce pot conta, încotro se mişcă duhul nostru.”[2]

Cuviosul Arhimandrit Sofronie de la Essex, de un cuget şi o înţelegere cu Arhimandritul Justin Pârvu, zice:  „Toate aceste dezbinări naţionaliste nu au fost decât urmarea căderii în păcat. Noi nicăieri nu vedem o propovăduire creştină a urii. În credinţa creştină nu este vorba de lepădarea naţionalităţilor, ci de a birui această limitare printr-o suire către rugăciunea cea din Ghethsimani”.[3]

Marele părinte rus este în acelaşi duh cu Părintele Justin, care, întrebat fiind de când există lupta împotriva naţiunilor, a răspuns: „Dar ce, noi ne luptăm în naţiuni, măi? Nu, ferească Dumnezeu. Naţiunile trebuie să trăiască în firea cea mai frumoasă, în rădăcina unde le-a sădit Dumnezeu. Nu urmărim decât să nu amestecăm valorile, nu să dobândim nişte orgolii naţionaliste… Toţi avem acelaşi scop – să ne mântuim –, dar pe căi diferite, adică potrivite cu specificul naţiunii mele.[4]

Urmând pilda marilor voievozi români, ctitori ai multi-etnicului şi multi-naţionalul Sfânt Munte al Athonului, măreţia duhovnicească a Părintelui  Justin Pârvu a îmbrăţişat pe toţi şi toate. În mănăstirile sale şi în toată viaţa sa nu a făcut nici o diferenţă de slujire şi vieţuire, drepturi şi îndatoriri, între nici un fel de categorie socială: bărbaţi, femei, copii, bătrâni, săraci, bogaţi, inteligenţi şi neinteligenţi, sănătoşi, bolnavi, etnie, naţionalitate, cultură, credinţă, toţi au egală chemare către Dumnezeu, egală putere prin Sfântul Botez, şi egală dragoste şi îngrijire din partea Părintelui Justin. Mănăstirile sale înmănunchează toate etniile conlocuitoare ale României moderne, şi funcţii de conducere sunt accesibile tuturor în mod egal, după vrednicie. Tuturor cetăţenilor pământului le-a propovăduit adevărul de credinţă revelat, primit de la Dumnezeu prin Proroci, Apostoli şi Sfinţi, şi adevărul istoric văzut cu propriii ochi, nu inventat sau măsluit. Iubirea sa nu a putut concepe nici un fel de ură, ca şi Valeriu Gafencu a cărui duhovnicească dragoste către domnul R. Wurmbrandt i-a salvat viaţa acestuia din urmă, precum mărturisesc americanii care i-au auzit conferinţele. De aceea, văzând eludarea proceselor raţionale prin care se încheagă comunicarea interumană civilizată şi pervertirea faptelor istorice, avem motive de întristare şi cerem de la Dumnezeu să aducă Pacea Sa către inimile tuturor celor iubitori de adevăr.

Fie ca Puterea lui Dumnezeu să aline suferinţele credincioşilor Săi, fie români, fie evrei, şi cinstirea Lui să fie efortul vieţilor tuturor. Amin.”

 

 

În numele obştii Mănăstirii Petru Vodă,

Protosinghel Hariton Negrea


[1] Revista „Atitudini” nr. 17 (2011)

[2] Interviu apărut în revista „Formula AS”, nr. 446, ianuarie 2001

[3] Arhim. Sofronie – Cuvîntarea a 2-a, pag. 34, din „Cuvîntări duhovniceşti”, Vol. 1, ed. AccentPrint 2013

[4] Revista „Atitudini” nr. 3 (2008)

Sursa:  http://www.petru-voda.ro/2013/09/12/raspuns-acuzelor-aduse-parintelui-arhimandrit-justin-parvu/

 

Foto: Cristina Nichitus Roncea

 

12 Sep
2013

Mioara Hususan: Unde ești tu oare?

                 Unde ești tu oare?

 

Un petec de cer  și un colț de rai

O melodie și un suflet  de pai,

Într-o lume cu răutate și  nimicnicii

Ajungi la gândul  că, doar ele-s  veșnicii!

 

Cu gândul, tu , iamă și du-mă  departe,

Unde zarea se întâlnește cu marea,

Unde cerul e albastru infinit

Unde sufletul  e plin și împlinit.

 

E greu să vezi frumos,

Unde lumea lasă privirea în jos.

E greu să vezi curat

Unde liniștea ajunge un grav păcat!

 

Privind la verdele ce mă înconjoară

La roșii și galbeni trandafiri,

La pasări ce plutesc pe cer și zboară

Mai este oare loc să te miri?

 

Un gând pe hârtie, astfel coboară

Umple spațiul și măsoară

Un vis cu trăire și  culoare,

Într-o zi de aleasă  sărbătoare.

 

Gândesc, ascult și privesc,

dorul încerc să-l ostoiesc

Și gândul zboară  pe acel petec de cer

Mi-ajunge ziua  și nimic nu mai  cer !

 

 

(Mioara Hususan/1 sept2013)

Portret de  Ilie Paul

12 Sep
2013

Premieră Mondială: Concertele din Festivalul George Enescu vor fi transmise pe Youtube Internațional

“Premiera Mondiala

Pentru prima data concertele din Festivalul George Enescu vor fi transmise pe Youtube International si vor putea fi vizionate pe plan mondial de milioane de oameni simultan.
George Enescu merita aceasta onoare si mult mai mult decat atat!!!
Acesta este un proiect al Fundatiei Filarmonica George Enescu in parteneriat cu Google, SRTV, Idilis, AvAudioSys, Nomenius, Artexim, carora le multumim pentru sustinere.”
Dati click pe link-ul de mai jos si puteti vedea online concertele din Festivalul George Enescu:
12 Sep
2013

Capitalism rebel

         CAPITALISM  REBEL

 

Ne înfricoşează şomajul,

disponibilizarea,

nu cunoaştem încă

preţul unui capitalism;

e dură viaţa;

ne-am obişnuit cu libertatea,

dar teamă n-i

de sclavagism.

N-am fost născuţi pentru trudit

ca robi în altă parte,

vrem şansa noastră de muncit

aici,  nu prin străinătate.

E prea mănos pământul,

azi, prea însingurat;

ţaranul şi-a sămănat ogorul,

dar apele l-au luat.

N-i teamă seara să ieşim,

bântuţi de fel de fel…

nu ştim nicicând ce-ntâlnim,

capitalism rebel…

 

 

 

INCONŞTIENŢĂ

 

 

Limita inconştienţei cine-o va găsi

acum când suntem la răscruce?

Cine va da răspuns pentru multe sărăcii

ce-mi zbuciumă neamul şi îl duce?

Suntem prea mici în marea bătălie,

pe care alţii o pornesc abrupt…

Ce se va-ntâmla cu-această glie

când azi dăm totul cu-mprumut?

Nu mai avem nimic bun, totu-i putregai?

Unii vând străinilor în disperare;

Noi rămânem cu bruma noastră de mălai,

plângând la mormântul lui Stefan cel Mare.

Oare nu ştim să preţuim pământul

ce ne-a fost dat din veacuri de strămoşi?

 Ce trebă-avem noi cu străinul

şi cu alţi rechini scorţoşi?

 

 

 

                                                                                    1998

 

Mariana Gurza

    (Mariana Gurza din vol. Gânduri nocturne, Editura „AUGUSTA” , Timisoara, 1999)

 

11 Sep
2013

Sandu Cătinean: Plânsul toamnei

            Plânsul toamnei

 

 

Plânsul toamnei, ce tristeţe
Nori năuci agită câmpul
Stropi de ploaie dau bineţe
Sărutând în fugă timpul

Lacrimi reci adulmecând
Din văzduh năluci ciudate
Frunze moarte adumbrind
Umbra unor flori pudrate

Plânsul toamnei mă-nfioară
Ramuri goale tremurând
Din tării dureri coboară
Peste vis adulmecând

Plânsul toamnei, ce candoare
Smulge poala timpului
Sorb luminile din soare
Puritatea gândului…

Umbrele mai des coboară
Valuri reci de ceţuri dese
Întunericul măsoară
Îndoielnicul ce-l ţese…

Toamna tot mai tare plânge
Moartea care-o răspândeşte
Prin păduri culori de sânge
Întunericul sporeşte…

Eu ascult cum plânge toamna
Şi-mi perind tăcerile
Ah, cum mă-ntristează Doamna !
De-mi trosnesc durerile…

 

Sandu Cătinean din Bonţida

 

11 Sep
2013

Nelinişti…

 

MOTTO :                     

            ,, Cei puternici nu trebuie să abuzeze de puterea lor. ”

 

                                                                                                ( Euripide )

 

NELINIŞTI…

 

 

Nu mai aud greierii cântând,

ci doar un urlet înfricoşător

tresar şi nu-mi pot reveni

gândindu-mă la oamenii ce mor.

 

 

Liniştea s-a dus, tunetul pătrunde

vestind apocalipsa din scripturi;

unde atunci se vor ascunde

acei ce azi  vor  noi structuri?

 

 

Ce ,,ordine” vor să mai impună

prin sânge şi alte mutilări,

când lumea noastră cea creştină

vrea pace , nu alte crucificări.

 

 

ÎNSTRĂINARE

 

Am pierdut conştient demnitatea,

rătăcind istoria prin străini,

vrem să reclădim democraţia

cu preţul trădării fratelui vecin.

 

 

Stăm iar cu mâna-ntinsă

la marile puteri perene

căci doar-doar primim o şansă

de a intra în sfere europene.

 

 

E mult prea mare preţul,

poporul meu e prea sărac,

am fi obţinut din nou respectul

prin demnitatea neamului dac.

 

 

Mariana Gurza

    (Mariana Gurza din vol. Gânduri nocturne, Editura „AUGUSTA” , Timisoara, 1999)

 

 

11 Sep
2013

Victor Roncea: “New York, 11 Septembrie 2001. Cum am văzut turnurile gemene topindu-se ca două lumânări”

“Pe 11 septembrie 2001 urma sa ma intorc de la New York dupa un periplu american. Plecarea avionului meu era pe la 5 PM, daca nu ma-nsel. Dimineata aveam stabilita o intalnire intr-una dintre cladirile WTC adiacente turnurilor gemene, pentru o eventuala colaborare publicistica. Daca eram neamt, ma trezeam mai devreme si ajungeam la birourile WTC inainte de ora stabilita. Dar sunt roman, asa ca am apucat sa vad pe geam acest peisaj sinistru si, cum mi s-a parut atunci, ireal.

Dumnezeu sa-i ierte pe toti nevinovatii morti in acest masacru programat!

Cititi si: Enigmele 911. O analiza de Vladimir Alexe

11 septembrie 2001 ramane o data-cheie in politica internationala, pentru ca a devenit justificarea unor actiuni militare ale SUA care vor avea, fara indoiala, grave consecinte in urmatorii ani. De aceea, ramane o chestiune vitala de a sti ce s-a intamplat, in realitate, pe 11 septembrie 2001.

PS: Imi pare rau ca nu-mi mai gasesc relatarile de la fata locului. Arhiva ziarului Ziua e rasa.”

Victor Roncea, jurnalist

Presedinte-fondator Asociatia Civic Media

Sursa: Victor Roncea

http://networkedblogs.com/OWqrD

 

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi [&hellip

Comments Off on Cuvânt și Iubire

Follow Me!

Follow Me! Follow Me! Follow Me! Follow Me!
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Ultimele Comentarii