Cuvânt și iubire

Sorin Ullea[1] a fost „o personalitate surprinzătoare” – se poate spune, parafrazând titlul unuia dintre cele mai cunoscute studii ale sale. A fost un om de mare voință şi un împătimit al artei şi istoriei medievale a românilor. Cu toate acestea, Sorin Ullea spunea că nu a avut voinţă, ci doar pasiune – mărturiseşte doamna Simona Ioanovici, care cu deosebită amabilitate ne-a pus la dispoziţie un bogat material privind tumultoasa viaţă şi activitate ştiinţifică ale unuia dintre cei mai importanţi medievişti şi cunoscători români ai artei bizantine. Pentru contribuţia sa, îi exprimăm doamnei Ioanovici recunoştinţa membrilor Sectorului de artă veche românească al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al Academiei Române.

Pe linie paternă, Sorin Ullea descindea dintr-o familie de boieri moldoveni înrudită la mijlocul secolului al XIX-lea, prin Dumitru Stoika, cu o familie de români înnobilaţi din Transilvania – Stoika sau Sztojka de Alsó-Venicze (de la Veneţia de Jos, azi în judeţul Braşov)[2]. Stabilit la Iaşi, Dumitru Stoika a activat ca profesor de limbi clasice la Academia Mihăileană, lăsând în urmă şi o Gramatică latină, publicată în 1852. Fiica sa Iulia s-a căsătorit cu un urmaş al familiei de boieri moldoveni Ullea, cu Dumitru, şef de gară la Ungheni, fiul postelnicului Gheorghe Ullea. Traian, unul dintre cei şase copii ai lor – tatăl viitorului istoric de artă Sorin Ullea – a fost cavalerist, apoi magistrat militar, colonel, preşedintele Tribunalului militar din Iaşi, iar între 1945-1948, şeful cenzurii presei din Bucureşti. Vânător şi autor al unor scrieri de vânătoare, Traian Ullea (1900-1987) a fost prieten cu Mihail Sadoveanu[3] şi Păstorel Teodoreanu. Un frate al lui Traian Ullea, Octav, ofiţer, a fost maestru de ceremonii al Casei Regale în vremea lui Carol al II-lea şi a Regelui Mihai.

Mama lui Sorin Ullea, Margareta Vasilescu, descindea din familia boierilor Mano (Manu), din Ţara Românească. Manoil al V-lea Mano (1815-1886), fiul marelui hatman Manoil al IV-lea Mano şi al Sultanei Mavrogheni, fiica domnului Ţării Româneşti, Nicolae Mavrogheni, căsătoriţi în 1815, s-a însurat cu Elena Luca, fiica marelui vornic Ioan Luca, având-o, între cei patru copii, pe Aglae, născută în 1849, străbunica lui Sorin Ullea[4]. Aceasta s-a căsătorit cu Constantin Diamandy şi au avut o singură fiică, pe Elisa, care s-a măritat cu colonelul Nicolae Vasilescu, iar fiica lor, Margareta, s-a căsătorit cu Traian Ullea. Familia Ullea a locuit la Iaşi în casa Aglaei Manu, pe strada Eminescu, la nr.1, colţ cu Sărăriei.

O putere de munca ieşită din comun, călăuzită de pasiune şi întreţinută de voinţă, a stat la baza formării profesionale a lui Sorin Ullea. Şi-a descoperit vocaţia de medievist citind şi recitind operelor cronicarilor moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce, după ce urmase cursurile Facultăţii de Litere din Iaşi, apoi din Bucureşti, unde studiase istoria artei cu profesorul G.Oprescu, pe lângă engleză şi română. Formaţia de medievist şi-a făcut-o însă singur, atât teoretic cât şi practic, adică îmbinând studiul artei bizantine şi al celei vechi româneşti, cu documentarea directă, pe teren, la bisericile şi mănăstirile din secolele XIV-XVI. O importanţă deosebită a acordat ştiinţelor auxiliare, îndeosebi studiului limbii slavone, dar şi al limbilor slave moderne (rusă, sârbă, bulgară), de care socotea că un autentic medievist nu se poate lipsi. Trebuie menţionat, de asemenea, că Sorin Ullea a fost un mare iubitor al limbii române, pe care a cinstit-o în scrierile sale, fiecare frază fiind cizelată cu acribie, în ciuda fluenței discursului său.

Şi-a dedicat întreaga viaţă cercetării, în cadrul Institutului de Istoria Artei al Academiei Române, cu prioritate a picturii moldovenești din secolele XV-XVI, sacrificând o altă reală vocaţie, pe cea de dascăl (a predat doar doi ani), dar lăsând studenţilor săi de la Institutul de Arte Plastice „N.Grigorescu” o amintire pregnantă, datorată unui dar special de a „povesti” despre frumuseţea artei bizantine şi unicitatea artei vechi a românilor.

În cele ce urmează, reproducem autobiografia lui Sorin Ullea, compusă la cererea Academiei în 1975, adusă la zi şi pusă nouă la dispoziţie de doamna Simona Ioanovici, pentru că textul respectiv reprezintă cea mai veridică ilustrare a personalităţii celui care a pus bazele sectorului de artă medievală din Institutul de Istoria Artei:

„M-am născut la Iaşi la 3 mai 1925.

Mi-am petrecut copilăria la Iaşi. Am urmat cursul primar la şcoala Spiru Haret între anii 1931-1935, iar cursul secundar la Liceul Naţional, dându-mi bacalaureatul în mai 1943.

În toamna anului 1943 m-am înscris la Facultatea de Litere din Iaşi. Din primăvara anului 1944 şi până în octombrie acelaşi an, am locuit la Balş şi – în timpul examenului – în oraşul Alba-Iulia, unde era evacuată Universitatea din Iaşi.

Din 1945 – tatăl meu fiind numit şeful Cenzurii presei, funcţie pe care a deţinut-o până în 1948, când a fost pensionat – m-am mutat la Bucureşti. M-am transferat la facultatea de Litere din Bucureşti unde am urmat istoria artei la catedra profesorului George Oprescu, engleza şi româna. Am absolvit facultatea în 1948, trecând examenul de licenţă în istoria artei şi filologie.

Chemat, în calitate de colaborator ştiinţific, de profesorul G.Oprescu, la 1 martie 1949, împreună cu Ion Frunzetti şi Mircea Popescu (şefi de promoţie la 4 ani distanţă fiecare), am fost primii membri ai Institutului de istoria artei. La singura secţie a institutului, secţia de artă modernă, se studia începuturile artei moderne româneşti, mai precis primele trei sferturi ale veacului al XIX-lea. Iar ca primă activitate trebuia făcută inventarierea operelor de artă din muzee. Nesimţind o atracţie deosebită pentru acest domeniu mi-am dat demisia la 31 decembrie 1950, dedicându-mă în întregime studiului pianului cu intenţia de a deveni profesionist, cu precădere în Bach, şi întreţinându-mă din lecţii de limbă engleză. Singura persoană care m-a frecventat în acest răstimp a fost pictorul Corneliu Baba, iubitor şi el al muzicii lui Bach. După aproape doi ani de muncă perseverentă am fost nevoit să părăsesc cu mare regret pianul din cauza dificultăţilor de netrecut ivite în accelerarea vitezei digitaţiei.

În iunie 1952 am intrat ca bibliograf al C.L.D.C. (Colectura de librării şi difuzarea cărţii). Aici, timp de mai bine de un an de zile, am studiat aprofundat, în toate cele opt ore de serviciu, ba chiar şi acasă, marxism-leninismul, în vederea organizării unui Cabinet de consultaţii bibliografice în domeniul literaturii politice, organizare cu care fusesem însărcinat.

Recitind, în 1954, vechii cronicari (Ureche, Neculce, Costin) şi căutând să înţeleg mai bine atmosfera epocii în care am trăit, am început să studiez lucrări de istorie politică, socială, culturală a societăţii moldoveneşti din evul mediu, cu intenţia de a scrie un scenariu despre viaţa şi moartea lui Miron Costin. Şi astfel, indirect, am ajuns să mă apropii şi să mă pasionez de arta medievală românească (pe care n-o studiasem în facultate), dându-mi totodată seama cât de vaste perspective s-ar deschide în faţa celui care ar aprofunda acest fenomen din unghiul de vedere al gândirii; ce comori nebănuite de gânduri şi de cultură ar putea fi scoase la lumină şi folosite pentru a dovedi, pe plan internaţional, talentele şi capacitatea creatoare a poporului român nu numai de la Aman şi Grigorescu încoace, ci încă din adânc ev mediu.

Părăsind proiectul scenariului şi dedicându-mi toate după-amiezile studiului artei medievale româneşti şi artei bizantine şi de tradiţie bizantină (rusă, sârbă, bulgară, armeană, georgiană), învăţând limbile slavonă şi rusă şi întreprinzând, în timpul concediilor de vară, cercetarea sistematică, pe teren, a monumentelor de artă din veacurile XIV-XVI, am ajuns la descoperiri şi concluzii noi care mi-au întărit hotărârea de a continua. Mi-am dat, însă, seama în acelaşi timp că nu voi putea aprofunda disciplinele necesare specializării în acest domeniu atât de complex al artei şi culturii medievale, decât renunţând la postul pe care îl deţineam la C.L.D.C., pentru a dispune de întreaga zi de muncă. De aceea, la 16 noiembrie 1955 mi-am dat demisia de la C.L.D.C. În felul acesta am înregistrat, într-un timp relativ scurt, progrese considerabile în specializarea mea în domeniul bizantinisticii, reuşind totodată să predau spre publicare în primăvara anului 1957, prima mea lucrare: Gavril ieromonahul, autorul frescelor de la Bălineşti. Introducere la studiul picturii moldoveneşti din vremea lui Ştefan cel Mare, urmată de alte două studii apărute în 1959.

Ca urmare a acestei activităţi, în octombrie 1959 am fost solicitat să colaborez la redactarea Tratatului de istoria artei a României ca autor al capitolelor privitoare la arhitectura şi pictura medievală moldovenească. (Ulterior, având în vedere proporţiile tratatului, am renunţat în cadrul unei şedinţe colective a sectorului, la arhitectură, rămânând numai cu redactarea capitolelor de pictură.) Din octombrie 1959 până în iunie 1961 am lucrat ca colaborator extern; din iunie 1961 până în septembrie 1962 am lucrat ca documentarist principal; în septembrie 1962, în urma unui examen, am fost avansat cercetător, iar în octombrie 1965 – cercetător principal. În 1968 mi s-a încredinţat conducerea Sectorului de istoria artei bizantine, atunci înfiinţat. În 1969 sectorul a căpătat denumirea de Sectorul de artă bizantină şi a Orientului creştin. În 1973, odată cu reorganizarea institutului s-a desfiinţat şi sectorul.

În Institut mi-am continuat cercetările în aceleaşi probleme de bază care mă preocupaseră şi până atunci: contribuţia poporului român din evul mediu la cultura universală şi chestiunea şcolilor naţionale de artă ale Orientului creştin. Am publicat, pe de o parte, lucrări privitoare la descoperiri de nume de artişti moldoveni medievali şi la datări de monumente, utile pentru reconstituirea cronologiei şi deci a dezvoltării istorice a artei medievale româneşti şi, pe de altă parte, lucrări de interpretare ideologică sau estetică precum Originea şi semnificaţia ideologică a picturii exterioare moldoveneşti sau Gavril Uric, primul artist român cunoscut.

La propunerea direcţiei Institutului am fost trimis la Academie în călătorii de studii în Bulgaria (1962 şi 1964 – câte o lună de zile), în Rusia (în 1965 trei luni şi jumătate şi în 1979 o lună), în Anglia (1965 – trei săptămâni şi 1986 – o lună jumătate), în Jugoslavia (1967 – o lună şi 10 zile), în Grecia (la Salonic mi se spunea „Omul cu scara”), Athos şi Constantinopol (1968 – şase luni), în Italia (1974 – de două ori), în Germania şi în Franţa cu bursă DAAD (1988 – două luni).

În amintitele deplasări am cercetat majoritatea monumentelor semnificative de artă medievală din Bulgaria (circa 35), din Rusia (circa 50), din Armenia (circa 50), din Georgia (circa 45), din Jugoslavia (circa 40), precum şi din Italia (circa 20, în Veneţia, Padova, Castelseprio, Roma, Sicilia), din Anglia (circa 25), din Germania (circa 30), din Franţa (circa 20). Ca urmare, pot spune că am ajuns la o vedere destul de clară asupra specificului fiecărei ţări vizitate din punctul de vedere al meseriei mele: arta bizantină şi şcolile naţionale de tradiţie bizantină.

În ţară, la solicitarea Comitetului de Stat pentru Cultură şi Artă (Ministerul Culturii), am făcut parte, în primăvara anului 1965, din comisia de organizare a Expoziţiei de artă medievală românească din Anglia şi am alcătuit textul introductiv al catalogului respectiv, iar în cursul lunii octombrie a aceluiaşi an am făcut o călătorie de trei săptămâni în Anglia unde am organizat această expoziţie la Cardiff. La rugămintea direcţiei Muzeului Naţional al Ţării Galilor am ţinut, liber, o conferinţă de 50 de minute asupra artei medievale româneşti, urmată de întrebări şi răspunsuri. Conferinţa s-a bucurat de o primire foarte caldă şi a avut ca temă „Contribuţii majore ale poporului român din evul mediu la arta universală”. Cu prilejul şederii în Anglia am vizitat şi câteva monumente importante de arhitectură romanică şi gotică, precum şi marile muzee din Londra.

În anii 1965-1966 am predat la Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu istoria artei medievale româneşti, iar în anii 1966-1967 am predat istoria artei medievale a Orientului creştin. Din cauza timpului considerabil pe care mi-l lua pregătirea cursurilor şi seminariile , am părăsit, cu mult regret, învăţământul pentru a mă consacra în exclusivitate muncii de cercetare.

Am participat în calitate de delegat oficial al Academiei la Congresul de studii veneto-orientale de la Veneţia, iunie 1968, prelungindu-mi cu această ocazie şederea în Italia cu încă trei săptămâni.

În anii ’60-’70, la solicitarea Mitropoliei Moldovei şi a direcţiei Universităţii populare am ţinut câţiva ani la rând cicluri de lecţii la Suceava (cu explicaţii la monumentele respective) corpului de ghizi (muzeografi şi profesori din regiune) care prezentau vizitatorilor români şi străini monumentele medievale moldoveneşti.

În 1974, la invitaţia Universităţii din Padova, am ţinut un seminar cu studenţii pe tema: „Marile probleme ale culturii artistice bizantine”. A fost un seminar de principii şi aplicaţii în care mi-am expus metodele de investigare a culturii medievale.

Îmi permit să arăt, în sfârşit, că unele dintre studiile mele s-au bucurat de aprecieri elogioase din partea unor specialişti de mare autoritate, atât români, cât şi străini.

Cunosc următoarele limbi străine: engleză, franceză, italiană, germană, rusă, bulgară, sârbă, polonă, slavonă, latină şi greacă modernă.”

Încă de la primul articol publicat în 1959 – Portretul funerar al lui Ion – un fiu necunoscut al lui Petru Rareş – şi datarea ansamblului de pictură de la Probota[5] – Sorin Ullea şi-a îndreptat atenţia asupra picturii din bisericile vechi moldoveneşti din vremea lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş, reconsiderând cercetările anterioare ale lui I.D.Ştefănescu, Paul Henry, Teodora Voinescu, Maria Ana Musicescu, Virgil Vătăşianu. Apelând la argumente de ordin istoric, deduse din analiza tablourilor votive – cum este cazul bisericilor de la Probota, Suceviţa, Dobrovăţ, Sf.Nicolae – Dorohoi şi Sf.Gheorghe – Suceava – coroborate cu descifrarea unor inscripţii inedite ori corectarea altor inscripţii cunoscute şi cu analizele iconografice şi stilistice, Sorin Ullea a stabilit o cronologie a picturii moldoveneşti din secolele XV-XVI, pe care a susţinut-o cu consecvenţă şi persuasiune: Dolheştii Mari – ante 1481, Pătrăuţi şi, probabil, Milişăuţi – 1487, Voroneţ şi Sf.Ilie Suceava – 1488, Bălineşti – 1493, Popăuţi – 1497, Lujeni şi biserica Bogdana din Rădăuţi – epocă Ştefan cel Mare[6]; biserica Sf.Nicolae Dorohoi – 1522-1525[7], Dobrovăţ – 1529[8], biserica Sf.Gheorghe a palatului domnesc de la Hârlău – 1530[9], Probota – 1532[10], biserica Sf.Gheorghe Suceava – 1534[11], Humor – 1535[12], Moldoviţa – 1537, Baia – 1535-1538, Sf. Dumitru Suceava – 1536-1538[13], Arbore – 1541[14], Râşca – 1552[15], paraclisul mănăstirii Bistriţa Neamţ, pridvorul şi exonartexul bisericii mănăstirii Neamţ – 1551-1552[16], Suceviţa – 1601[17], Roman – post 1601[18], Dragomirna – înainte de 1609[19]. Ultima sa lucrare – Încheierea cronologiei picturii moldoveneşti din secolele XV-XVI cu datarea ansamblurilor de pictură de la Părhăuţi şi Arbure – urmăreşte aceeaşi temă, pe care autorul a dorit s-o ducă la bun sfârşit.

Asemenea problemei cronologiei, şi direct legată de ea, tema şcolii moldoveneşti de pictură a reprezentat pentru Sorin Ullea un subiect pe care l-a cercetat cu pasiune de-a lungul vieţii. A considerat opera lui Gavril Uric emblematică pentru perioada de formare a şcolii moldoveneşti de pictură şi a afirmat că, în timpul lui Alexandru cel Bun, au fost asimilate trăsăturile definitorii ale picturii bizantine, paleologe-constantinopolitane, care au stat la baza formării stilului moldovenesc: „eleganţa elenistică a formelor” şi „armonioasa proporţionare a corpului omenesc sub drapajul veşmântului grec”[20]. S-a ajuns, astfel, ca în vremea lui Ştefan cel Mare să se poată vorbi despre pictura din Moldova ca despre „un fenomen matur, deplin cristalizat”[21], care a atins apogeul în secolul al XVI-lea, în timpul lui Petru Rareş.

De importanţă deosebită pentru caracterizarea şcolii moldoveneşti de pictură s-au dovedit a fi analizele stilistice şi compoziţionale ale ansamblurilor din veacurile XV-XVI, concluziile la care a ajuns autorul fiind însuşite şi de alţi medievişti. Astfel, Sorin Ullea a observat că până la pictura de la Bălineşti, temele iconografice se desfăşurau în cadre de sine stătătoare, situaţie modificată de Gavril ieromonahul, autorul frescelor de la Bălineşti, pictor care a introdus în Moldova reprezentarea în friză a „discursului” iconografic, modalitate compoziţională întâlnită deja în pictura bizantină şi sârbească din secolul al XIV-lea[22]. Sistemul reprezentării în friză a favorizat amplificarea registrelor (îndeosebi cel al Patimilor) şi a personajelor, fenomen petrecut proporţional cu creşterea în înălţime a bisericilor[23], ceea ce a conferit monumentalitate ansamblurilor din prima jumătate a secolului al XVI-lea. Odată cu pictura de la Râşca (1552)[24], se revine la sistemul compartimentării scenelor, ceea ce marchează un proces „invers, de diminuare a registrelor şi personajelor, în ciuda dimensiunilor constant mari ale monumentelor arhitecturii”, considerat de autor „un proces de disociere a picturii de arhitectură, un proces care va duce la decadenţa picturii monumentale moldoveneşti…”[25].

Sorin Ullea a pledat cu multă pasiune pentru talentul pictorilor români, începând cu Gavril Uric, a cărui operă a analizat-o în două studii[26], şi continuând cu Gavril ieromonahul, de la Bălineşti, chiar de el descoperit[27], cu autorul frescelor de la Umor, identificat – în persoana ostaşului ce se avântă spre cetatea asediată din compoziţia Asediul Constantinopolului – cu Toma de la Suceava, zugravul de curte al lui Petru Rareş[28], cu Dragoş Coman, autorul ansamblului de la Arbore[29], cu Stamatellos Kotronas din Zakinthos – pictorul grec ales de episcopul Macarie să picteze Râşca, în „spiritul metafizic, ascetic al monahismului de la Muntele Athos”[30], cu cei patru zugravi ai Dragomirnei – popa Crăciun, Mătieş, popa Ignat şi Gligorie – ale căror semnături le-a descoperit după o căutare asiduă în altarul bisericii[31], în sfârşit, asimilând pe Ştefan de la Densuş şcolii moldoveneşti de pictură din vremea lui Alexandru cel Bun[32].

Dar poate că cea mai reprezentativă lucrare pentru modul de gândire a lui Sorin Ullea, având reflexe şi în alte studii ale sale, a fost cea închinată semnificaţiei picturii exterioare a bisericilor moldoveneşti din vremea lui Petru Rareş[33]. Autorul susţinea că pictura exterioară din Moldova a apărut în 1530 la biserica Sf. Gheorghe din Hârlău, din iniţiativa lui Petru Rareş, şi că ea intenţiona să înfăţişeze o vastă Rugăciune pentru victoria Moldovei asupra tuturor duşmanilor ţării. Programul iconografic constituit la Hârlău fusese însă prefigurat – a susţinut S. Ullea, în continuare – de unele teme introduse în programul picturii Dobrovăţului, precum ilustrarea strofei introductive „Apărătoare Doamnă” a Imnului Acatist în pronaos, tema „Deisis imperială” – deasupra intrării în naos şi sinaxarul din gropniţa Dobrovăţului, interpretat ca rugăciune comună a tuturor sfinţilor pentru mântuirea poporului moldovenesc, rugăciune binecuvântată de prezenţa Treimii din calota gropniţei[34].

Cel ales de voievod pentru a compune iconografia acestei impresionante Rugăciuni a fost călugărul Macarie, cronicarul, considerat de autor „cel mai mare teolog al vremii”[35], răsplătit de Rareş cu demnitatea de episcop de Roman, şi căruia S. Ullea i-a închinat unul dintre cele mai pasionante studii ale sale[36]. Admirabila pledoarie în favoarea personalităţii episcopului Macarie a determinat şi alţi medievişti să continue linia deschisă de Sorin Ullea în aprecierea contribuţiei cronicarului la constituirea programelor iconografice ale bisericilor moldoveneşti.

Cercetările lui Sorin Ullea au vizat, de asemenea, picturile din Transilvania, de la Ribiţa şi Densuş – autorul considerând că pictura de la Ribiţa „derivă direct din şcoala transilvană comnenă de origine constantinopolitană aulică”[37] -, pictura bizantină din perioada comnenă din sudul peninsulei italice[38], precum şi arhitectura bizantină şi cea din Moldova[39].

Spaţiul rezervat acestei evocări nu ne permite o analiză mai detaliată a importantelor contribuţii aduse de Sorin Ullea la evoluţia cunoaşterii artei medievale româneşti şi îndeosebi a picturii din Moldova. Autorii au dorit să aducă un ales omagiu înaintaşului lor, a cărui operă, izvorâtă dintr-o admiraţie şi dragoste neţărmurite pentru spiritul artistic al românilor, va constitui întotdeauna un reper în studiul medieviştilor.

 

Sectorul de artă medievală al Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” al  Academiei Române

 

 LA MULŢI ANI, Domnule Acad. Prof. Univ. Dr. Doc. Constantin Gh. Marinescu !

8 Martie 2013

 

MARINESCU CONSTANTIN.

 

Jurist, politolog, sociolog, filozof, profesor universitar, vicepreşedinte, Academia Ecologică din România. Născut pe 08.03.1928 în Galaţi, căsătorit cu Marinescu Maria. Prenumele copiilor: Elena.

 

Studii:

Liceul Vasile Alecsandri, Galaţi, 1949; Facultatea de Ştiinţe Juridice, Universitatea Al.I.Cuza, Iaşi, 1953; doctor în filozofie; doctor docent în ştiinţe politice.

 

Carieră:

asistent universitar şi lector universitar, Universitatea Al.I.Cuza, Iaşi, 1953-1954; lector universitar, Institutul Politehnic Galaţi, 1954-1959; conferenţiar universitar şi rector Institutul Pedagogic Galaţi, 1959-1969; conferenţiar universitar (1969-1980); profesor universitar (1980-1990), Institutul Medico-Farmaceutic, Iaşi; profesor universitar doctor Bacău (din 1990) şi Universitatea Ecologică Dimitrie Cantemir Iaşi (din 1991), profesor asociat, Universitatea Ecologică Dimitrie Cantemir, Tg. Mureş (1996-1998) şi Universitatea Danubius, Galaţi (1993-1998); decan, Facultatea de Drept, 1992-1996; secretar ştiinţific şi rector, Universitatea Ştefan cel Mare şi Sfânt, Focşani (1990-2000); conducător de doctorat şi docenţă, Academia de Ştiinţe, Republica Moldova; profesor emerit, consultant academic, Universitatea Francofonă Internaţională, Bruxelles-Belgia.

 

Publicaţii:

45 de cărţi (autor/coautor, redactor/coordonator), dintre care menţionăm: Liga Culturală şi Unirea Transilvaniei cu România (în colaborare), Editura Junimea, Iaşi, 1979; Problematica omului şi medicina contemporană (în colaborare), Editura I.M.F., Iaşi, 1979; Un secol de învăţământ medical superior la Iaşi, Editura I.M.F., Iaşi, 1979; Răsunetul internaţional al luptei românilor pentru unitate naţională (în colaborare), Editura Dacia, Cluj, 1980; Conştiinţa naţională şi valorile patriei, Editura Junimea, Iaşi, 1982; Transilvania în istoria şi conştiinţa românilor, Editura Junimea, Iaşi, 1985;

Naţiunea şi conştiinţa naţională în lumea contemporană, Editura Junimea, Iaşi, 1986; Epopeea Marii Uniri, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1993; Diplomaţia României şi Tratatul de la Trianon; Din lupta pentru independenţă şi unitatea de stat a românilor, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Academia Română, filiala Iaşi, 1998; Quo vadi medicina?, Editura Dosoftei, Iaşi, 1998; Diplomaţia României şi tratatele internaţionale privind minorităţile naţionale, Editura Dosoftei, Iaşi, 2000; Interferenţe: Istorie şi literatură, Editura Vasiliana, Iaşi, 2001; Introducere în studiul dreptului, Drept comercial, Istoria dreptului românesc, Politologie, Editura Dimitrie Cantemir, Iaşi, 1994; peste 500 de studii şi articole.

 

Activitate socială:

director onorific, ziarul Realitatea, Galaţi; redactor responsabil, Buletinul Ştiinţific, Academia Ecologică din România; membru în Academia Ecologică din România, 1998 (membru fondator, vicepreşedinte), Federaţia Academică Internaţională de Psiho-terapie, Bruxelles (membru titular), Academia Naţională de Ştiinţe Ecologice, Republica Moldova (membru titular), AOSR (membru titular, 1967), Academia de Ştiinţe Medicale (membru emerit, 1996), Fundaţia Culturală Patriotică Ştefan cel Mare şi Sfânt, Paşcani (1995) şi Botoşani, 1999 (preşedinte de onoare), Societatea Internaţională de Istoria Medicinii, Societatea Internaţională de Medicină Generală, Liga Culturală Pentru Unitatea Românilor De Pretutindeni (vicepreşedinte la nivel naţional şi preşedinte Departamentul Moldova), Societatea Internaţională a Istoricilor, Societatea Internaţională de Medicină şi Victimologie, Societatea Scriitorilor, Galaţi (1994), Camera de Comerţ şi Industrie Bacău, Colegiul de redacţie Studii şi Cercetări, Universitatea de Stat din Bacău şi Analele Facultăţii de Drept, Universitatea Ecologică, Iaşi.

 

Distincţii numeroase şi premii, dintre care menţionăm:

Meritul Ştiinţific, Academia Română; titlurile de Profesor Emerit, M.E.C. şi Doctor Docent, Habilitat în Politologie, Academia de Ştiinţe, Republica Moldova, 1997; Premiul revistei Ateneu, 1997; Premiul Institutului de

 

Istorie şi Teorie Militară din M.A.N.; titlul de Doctor Honoris Causa în Ştiinţe Politice şi Ştiinţe Umaniste; diplome de onoare oferite de International Academy of Culture and Political Science, International Association of Educators for World Peace, World Peace Academy, Institute des Affaire Internationales, MEC, Fundaţia şi Universitatea Ecologică Dimitrie Cantemir, Iaşi, inclus în 9 dicţionare internaţionale şi 5 Who’s Who.

 

 

                                          ACTIVITATE ŞTIINŢIFICĂ

–         în formă succintă –

 

1. I.                  TITLURI, DISTINCŢII

1. Prof. univ. Doctor şi Dr. Doc. în Filozofie

     2. Prof. univ. Emerit

     3. Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova

     4. Membru al Societăţii Scriitorilor ’’Costache Negri’’ din Galaţi

     5. Rector al Institutului Pedagogic Galaţi, decan al Facultăţii de Filologie

     6. Preşedintele Societăţii de Filogie din Galaţi, brăila şi Focşani

     7. Redactor coordonator al revistei literare ’’Pagini Dunărene’’

     8. Membru în Consiliul de conducere al Societăţii de Filologie din România

     9. Membru al Asociaţiei Filozofilor din Republica Moldova

    10. Membru în Colegiul de Redacţie al revistei de Filozofie şi Sociologie, publicată de Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova

    11. Redactor şef al revistei ’’Perspective’’, publicată de Universitatea Ştefan cel Mare- Botoşani

    12. Director şi Redactor şef, Coordonator al Buletinului de Ecosofie Contemporană al Academiei Ecologice din Iaşi        

    13. Preşedinte de Onoare al Fundaţiei Ştefan cel Mare şi Sfânt din Suceava, Botoşani, Câmpulung Moldovenesc, Paşcani

    14. Director Onorific al revistelor Realitatea şi Realitatea în Diaspora, editate de Trustul de Presă Pompidu din Galaţi

    15. Preşedintele Colegiului de Redacţie al revistei Convergenţe Spirituale Iaşi-Chişinău

    16. Membru al Academiei de Stat de Ştiinţe din Republica Moldova, Secţia Ecosofie (Filozofie, Ecologie)

     17. Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (Secţia Cultură, Ştiinţe Umaniste)

     18. Membru Emerit al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, Secţia Sociologie şi Filozofia Medicinii

      19. Membru fondator al Academiei Internaţionale de Ştiinţă, Cultură Liberă şi Dezvoltare Ecologică, Sofia-Bulgaria; preşedintele Departamentului România, profilat pe domeniul Filozofiei Ecologice (Ecosofie)

      20. Membru al Academiei Internaţionale de Psiho-Terapie de la Bruxelles

      21. Profesor Emerit şi Consultant Academic al Universităţii Francofone Internaţionale din Bruxelles

      22. Membru titular al Academiei Naţionale de Ştiinţe Ecologice, Secţia Filozofie Ecologică (Ecosofie) din Republica Moldova

      23. Conducător ştiinţific de Doctorate şi Docenţe, în specialitatea Filozofie şi Ecologie (Ecosofie-Filozofie Ecologică) în cadrul Academiei de Stat de Ştiinţe din Republica Moldova

      24. Membru al Academiei de Ştiinţe ale Naturii din Moscova, Federaţia Rusă

      25. Doctor Honoris Causa în Ştiinţe Umaniste (Filozofie) la International Academy of Culture, S.U.A.

      26. Doctor Honoris Causa în Ştiinţe Umaniste (Filozofie) la University Without Walls of the Internationale Association of Educators for Nations United (ECOSOC), S.U.A.

      27. Membru de Onoare la Reearch Board of Advisors, The American Biographical Institut, California, S.U.A.

      28. Membru de Onoare la World Peace Academy din S.U.A.

 

1. II.               LUCRĂRI PUBLICATE ÎN CALITATE DE UNIC AUTOR

Este autor a 21 de cărţi pe teme de Cultură, Filozofie, Ecosofie, Sociologie şi Ecologie Umană şi anume:

1. Istorie şi Literatură, Editura Vasiliana, Iaşi, 2002, 350 p.

     2. Valenţe filozofice şi cultural-naţionale în doctrina şi programul Ligii Pentru Unitatea Culturală A Românilor, Editura Samia, Iaşi

     3. Eseuri: Convergenţe Spirituale, Iaşi-Chişinău, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2005, 420 p.

     4. Eseuri: Filozofie şi Medicină, Editura Samia, Iaşi, 2007, 250 p.

     5. Eseuri: Ecologizarea Conştiinţei, un imperativ al societăţii contemporane, Editura Vasiliana, Iaşi, 2003, 304 p.

     6. Filozofia unei istorii cruciale: Epopeea Marii Uniri a Românilor din anul 1918, Editura Samia, Iaşi, 2008, 420 p.

     7. Eseuri despre Conştiinţa Naţională, Editura Samia, Iaşi, 2010, 240 p.

     8. Filozofie Ecologică – Ecosofie. Probleme ecologice contemporane, în viziune filozofică-ecosofică, Editura Samia, Iaşi, 2005, 250 p.

     9. Ecologie, Medicină, Societate, Editura Vasiliana, Iaşi, 2004, 175 p.

    10. Naţiunea şi Conştiinţa naţională în lumea contemporană, Editura Junimea, Iaşi, 1986, 302 p.

    11. Un secol de învăţământ medical superior la Iaşi. Virtuţile instructiv-formative şi educaţionale ale Şcolii academice medicale ieşene, Editura Dosoftei, Iaşi, 1979, 322 p.

     12. Filozofia Diplomaţiei României în problema Tratatului de la Trianon, Editura Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Filiala Academiei Române, Iaşi, 1998, 3523 p.

 

     13. Filozofia Diplomaţiei României în problema tratatelor internaţionale privind minorităţile naţionale, Editura Dosoftei, Iaşi, 2000, 332 p.

      14. Securitatea ecologică şi naţională a statelor, în condiţiile globalizării, Editura Samia, Iaşi, 2005

      15. Din lupta pentru independenţa şi unitatea de stat a românilor. Dimensiuni şi valenţe ale conştiinţei unităţii naţionale, Editura Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Filiala Academiei Române, Iaşi, 1998, 443 p.

      16. In Memoriam: ÎPS dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei: Opera Teologică, Culturală şi Spirituală, Editura Samia, Iaşi, 2007, 244 p.

      17. ÎPS dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei: În Epistolar, Editura Samia, Iaşi, 2008, 330 p.

      18. Quo vadis medicina? , Editura Dosoftei, Iaşi, 1998, 370 p.

      19. Un promotor al învăţământului şi cercetării ecologice: Prof. Univ. Dr. Doc. Ing. Zaira Murgu, Editura D. Murgu, Iaşi, 2002, 327 p.

      20. Un promotor al învăţământului privat din România: Prof. Dr. Viorel Enea, Editura Samia, Iaşi, 2008

      21. Studiul individual în învăţământul universitar, Editura Alma Mater, Bacău, 1995

 

1. III.           LUCRĂRI PUBLICATE ÎN CALITATE DE COAUTOR (PRIM AUTOR)

Un număr de 17 lucrări.

1. A.   Cultură şi Filozofia Istoriei

      1. Răsunetul internaţional al luptei românilor pentru unitate naţională- în colaborare cu acad. Ştefan Pascu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, 435 p.

      2. L’Opinion publique internationale et le probleme de l’unite nationale et politique des Roumains – în colaborare cu acad. Ştefan Pascu, Editura Academiei, Bucureşti, 1989, 210 p.

      3. Galaţi (monografia istorică şi culturală a municipiului Galaţi) – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Ioan Brezeanu şi Prof. Univ. Dr. Dumitru Vrabie, Editura Meridiane, Bucureşti, 1964, 170 p.

    4. Institutul de Medicină şi Farmacie (1879-1979)- monografie, în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Constantin Romanescu şi Conf. Univ. Dr. Cristina Ionescu, Editura Arta Grafică, Bucureşti, 1979, 102 p.

       5. Universitatea de Medicină şi Farmacie. Primul deceniu postcentenar – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Doc. Marţian Cotrău, Editura I.M.F., Iaşi, 518 p.

       6. Nicolae Iorga, Omul şi Opera – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Gheorghe Buzatu, Editura Plumb, Bacău, 1994, 540 p.

       7. Regiunea Galaţi. Monografie istorică şi culturală – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Ioan Brezeanu, Editura Meridiane, Bucureşti, 1967, 270 p.

       8. Bacăul universitar (monografie ştiinţifică şi culturală) – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Tiberiu Căliman, Editura Plumb, Bacău, 1995, 190 p.

 

       B. Filozofie, Sociologie, Pedagogie, Medicină Socială

       1. Conştiinţa naţională şi valorile patriei – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Doc. Alexandru Tănase, Editura Junimea, Iaşi, 1982, 318 p.

       2. Dimensiuni şi valenţe sociologice ale Medicinei – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Rene Duda, Editura I.M.F., Iaşi, 1988, 280 p.

       3. Problematica omului şi Medicina contemporană – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Petre Brânzei, Editura I.M.F., Iaşi, 1979, 410 p.

       4. Recomandări metodice privind studiul individual al studenţilor medicinişti – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Rene Duda, Editura I.M.F., Iaşi, 1982

       5. Îndreptar metodic privind întocmirea lucrării de diplomă (de licenţă) – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Rene Duda, Prof. Univ. Dr. Eugen Târcoveanu, Lector Univ. Dr. Carmen Dinescu, Editura I.M.F., Iaşi, 1986

       6. Ecologie umană şi medicală. Medicină socială – în colaborare cu Dr. Elena Marinescu, Editura Samia, Iaşi, 2007, 368 p.

       7. Personalităţi ale Şcolii medicale ieşene – în colaborare cu Dr. Elena Marinescu, Editura Samia, Iaşi, 2008, 446 p.

        8. Liga Culturală şi Unirea Transilvaniei cu România – în colaborare cu Prof. Univ. Dr. Vasile Netea, Editura Junimea, Iaşi, 1979, 374 p.

        9. Liga Cultuirală Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni – în colaborare cu Prof. Dr. Victor Crăciun, Bucureşti, 2007

 

1. IV.           LUCRĂRI PUBLICATE ÎN CALITATE DE REDACTOR-COORDONATOR ŞI AUTOR AL UNOR STUDII ŞI ARTICOLE

 

      A. Filozofie, Filozofia Istoriei, Sociologie, Medicina Socială

     1.Transilvania în istoria şi cultura românilor, Editura I.M.F. Iaşi, 1985, 309 p.  

     2. Naţional şi internaţional în lupta românilor pentru Marea Unire din 1918, Editura I.M.F., Iaşi, 1989, 359 p.

     3. Conştiinţă şi progres, Editura Junimea, Iaşi, 1984, 399 p.

     4. Spiritul creator şi valorile naţionale, Editura Junimea, Iaşi, 1985, 250 p.

     5. Integrarea socio-profesională a tinerilor medici şi farmacişti, Editura Junimea, Iaşi, 1980, 370 p.

     6. Condiţia umană în civilizaţia contemporană, Editura I.M.F., Iaşi, 1982, 186 p.

     7. Etică şi Sociologie Contemporană. Relaţia medic-farmacist-bolnav, Editura I.M.F., Iaşi, 1983, 456 p.

     8. Implicaţii social-umane şi medicale ale Revoluţiei Ştiinţifice şi Tehnice contemporane, Editura Junimea, Iaşi, 1985, 570 p.

     9. Interdisciplinaritate şi dialog între ştiinţele medicale şi medico-sociale, Editura I.M.F., Iaşi, 1988, 325 p.

     10. Clasic şi modern în învăţământul superior, Editura Junimea, Iaşi, 1981, 571 p.

     11. Pedagogia universitară. Tradiţie şi modernitate. Experienţe şi Exigenţe, Editura I.M.F. Iaşi, Supliment la Revista Medico-Chirurgicală, Iaşi, 1987, 360 p.

 

1. B.   Filozofie Ecologică- Ecosofie

     1. Ecologie şi Cultură., Editura Fundaţiei Dimitrie Cantemir, Tg. Mureş, 2000, 670 p.

      2. Ecologie şi Umanism, Editura Fundaţiei Ecologice Dimitrie Cantemir, Iaşi, 2001, 462 p.

      3. Ecologie şi Educaţie, Editura Fundaţiei Ecologice Dimitrie Cantemir, Iaşi, 2001, 532 p.

      4. Ecologie şi Sociologie, Editura Fundaţiei Ecologice Dimitrie Cantemir, Iaşi, 2001, 267 p.

      5. Relaţiile interdisciplinare ale Ecologiei, Editura Fundaţiei Ecologice Dimitrie Cantemir, Iaşi, 2001, 540 p.

      6. Ecologie şi Spiritualitate, Editura Fundaţiei Ecologice Dimitrie Cantemir, Iaşi, 2001, 390 p.

      7. Ecologie şi Politologie, Editura Fundaţiei Ecologice Dimitrie Cantemir, Iaşi, 2002, 555 p.

      8. Ecologie şi Drept, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2004, 594 p.

      9. Ecologie şi Morală. Responsabilitate Socială, Editura Fundaţiei Ecologice Dimitrie Cantemir, Iaşi, 2006, 380 p.

      10. Quo vadis Ecologia? , Editura Samia, Iaşi, 2008

 

1. V.               AUTOR A PESTE 600 DE STUDII ŞI ARTICOLE, DINTRE CARE PESTE 150 PE TEME DE FILOZOFIE, CULTURĂ, SPIRITUALITATE, SOCIOLOGIE, TEOLOGIE

      Majoritatea au fost publicate în reviste de literatură şi cultură precum: Cronica, Convorbiri Literare, Ateneu, Tribuna, Steaua, Vatra, Argeş, Tomis, Pagini Dunărene, Axis Libri, Revista Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei-Iaşi, Telegraful Român, Revista Mitropoliei Transilvaniei-Sibiu

       Menţionez selectiv 40 dintre studiile şi articolele publicate în reviste de Literatură şi Cultură, pe teme cu acelaşi profil, precum şi în domeniul Filozofiei, Filozofia Istoriei, Ecosofiei şi Sociologiei:

1. 1.     Educaţie şi societate, Revista de filozofie, nr.1/1965
2. 2.     Conştiinţă şi civilizaţie, în volumul Conştiinţă şi progres, Editura Junimea, Iaşi, 1984
3. 3.     Rolul culturii şi al ştiinţei în formarea personalităţii umane, în volumul Etică şi sociologie contemporană, Editura Junimea, Iaşi, 1983
4. 4.     Unitatea organică a culturii româneşti, Convorbiri Literare, nr.2/1985
5. 5.     Valori contemporane ale conştiinţei naţionale, în volumul Naţiune, suveranitate, independenţă naţională, Bucureşti, 1977

 

1. 6.     Ideea de patrie şi patriotism în gândirea filozofică românească, Anuarul Centrului de Ştiinţe Sociale, Iaşi, 1987
2. 7.     Aportul Ligii Pentru Unitatea Naţională a Românilor la formarea conştiinţei patriotice şi organizarea Rezistenţei Naţionale în Moldova (1916-1918), Memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice, Seria IV, tom XII, Editura Academiei, Bucureşti, 1992
3. 8.     Lupta românilor pentru Marea Unire şi opinia publică europeană, în volumul Românii în istoria universală, Institutul A. D. Xenopol, Iaşi, 1986
4. 9.     Independenţa, deziderat suprem şi permanent al poporului român, Revista Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, nr.3/1986
5. 10.                    V. A. Urechia şi unitatea naţional-statală a românilor, în memoriile Secţiei de Ştiinţe Istorice, Academia Română, tom IX, 1986 (1984), Editura Academiei
6. 11.                    Perenitatea conştiinţei naţionale în lumea contemporană, în volumul Conştiinţă şi progres, Editura Junimea, Iaşi, 1984
7. 12.                    Virtuţile dialogului în filozofia contemporană, Cronica, nr.16/1986
8. 13.                    Ştinţă şi conştiinţă, o realitate indestructibilă, Convorbiri Literare, nr.3/1988
9. 14.                    Condiţia umană în gândirea filozofică contemporană, în volumul Condiţia umană în civilizaţia contemporană, Editura Junimea, Iaşi, 1982
10. 15.                    Specificul naţional azi. O viziune interdisciplinară, Ateneu, nr.6/1988
11. 16.                    Valorile naţionale şi spirituale, Ateneu, nr.1/1988
12. 17.                    Contribuţia pe plan internaţional a societăţii Liga Pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor la Unirea Transilvaniei cu România, Vatra, nr.6/1990
13. 18.                    Afirmarea valorilor naţionale, Cronica, nr.27/1988
14. 19.                    Marea Unire din 1918, în conştiinţa românilor, Tribuna, nr.58/1988
15. 20.                    Conştiinţa naţională, conştiinţa patriotică, în volumul Spiritul creator şi valorile naţionale, Editura Junimea, Iaşi, 1985
16. 21.                    Valorizarea moştenirii culturale şi a tradiţiei. Conservarea identităţii naţionale, Ateneu, nr.9/1987

1. 22.                    Naţiunea şi independenţa naţională, Steaua, nr.5/1988
2. 23.                    Valorile universale ale creaţiei româneşti, Cronica, nr.45/1988
3. 24.                    Spiritul creator în teoria şi practica socială, în volumul Spiritul creator şi valorile naţionale, Editura Junimea, Iaşi, 1985
4. 25.                    Problematica omului contemporan, Ateneu, nr.1/1986
5. 26.                    Medicină şi Umanism, în volumul The human problems and contemporany medicine, Iaşi, 1979
6. 27.                    Octavian Goga şi epopeea Mărăşeştilor, Ateneu, nr.7/1987, p.1-3
7. 28.                    Ioan Lerescu: Concepţii pedagogice, Gazeta învăţământului, nr.932/1968
8. 29.                    Costache Negri: Concepţii filozofice, Pagini dunărene, nr.1/1964
9. 30.                    Din trecutul cultural al Galaţilor, Pagini dunărene, nr.1/1964
10. 31.                    Liga Pentru Unitatea Culturală A Românilor, Revista Argeş, nr.9/1968
11. 32.                    Continuitatea idealului Unirii, Cronica, nr.4 (259), 1971
12. 33.                    Vălenii de Munte în istoria şi cultura naţională, Cronica, nr.5/1971
13. 34.                    Franţa şi lupta românilor pentru desăvârşirea Unirii, Cronica, nr. 3 (311), 1977
14. 35.                   Unitatea românilor văzută de istoricii şi publiciştii din Anglia, Cronica, nr. 3 (573), 1977
15. 36.                    Secţiile din străinătate ale Ligii Culturale în sprijinul luptei de eliberare naţională a românilor transilvăneni (1890-1900), Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie A. D. Xenopol, XV, 1978
16. 37.                    Forţa reflecţiei filozofice, Revista Medico-Chirurgicală, nr. 1/1984, p. 221-222
17. 38.                    Nicolae Iorga şi Cursurile de vară de la Vălenii de Munte
18. 39.                    Locul şi rolul românilor în istoria şi cultura europeană, Studiile nr. 38-39 au fost publicate în volumul Din lupta pentru independenţa şi unitatea de stat a românilor, Academia Română, Filiala Iaşi, Centrul de Istorie şi Civilizaţie Europeană, Iaşi, 1998
19. 40.                    Perenitatea românilor în istoria şi cultura europeană, Lucrările celui de al doilea Congres al Spiritualităţii Româneşti, Herculane, 14-16 octombrie 1994, Editura Radical Drobeta, Turnu-Severin, pag. 155-163

 

                  VI .UNELE DINTRE CĂRŢILE PUBLICATE

1. 1.                       Conştiinţa naţională şi valorile patriei; 2. Naţiunea şi conştiinţa naţională în lumea contemporană; 3. Valori filozofice, cultural-naţionale în Doctrina şi Programul Ligii Culturale; 4. Filozofia unei Istorii Cruciale: Epopeea Marii Uniri; 5. Valenţe filozofice şi culturale ale conştiinţei naţionale ş.a., precum şi articolele publicate fac referinţe, analize, exegeze ample privind viaţa şi opera unor  scriitori români şi artişti, exponenţi de mare prestigiu ai Literaturii şi Culturii naţionale şi europene, cum sunt: * Mihai Eminescu * Vasile Alecsandri * Octavian Goga * Costache Negri * Ion Slavici * I. L. Caragiale * George Călinescu * Alecu Russo * B. P. Haşdeu * Barbu Şt. Delavrancea * Titu Maiorescu * Constantin Mille * C.A. Rosetti * Augustin Z. N. Pop * Alexandru Husar * Pierre de Boisdeffre * Schopenhauer * Goethe

        

      VII. De asemenea, a elaborat studii şi articole analitice cu privire la viaţa şi opera unor poeţi şi scriitori contemporani, ca de pildă: * Acad. Alexandru Dima – Prof. Univ. Litere Universitatea Iaşi- Bucureşti * Acad. Mihai Cimpoi- Republica Moldova * Prof. Univ. Dr. Alexandru Tănase- filozof şi scriitor * Î.P.S. Acad. Antonie Plămădeală – scriitor şi teolog * Varujan Vosganian- scriitor * Prof. Univ. Dr. Jean Hurjui –        medic şi scriitor * Adrian Păunescu – poet * Victor Crăciun – scriitor,

      publicist

 

               VIII. DICŢIONARE, ENCICLOPEDII, CĂRŢI ŞI MONOGRAFII BIOGRAFICE şi BIBLIOGRAFICE, EXEGEZE ETC. CE S-AU DEDICAT VIEŢII ŞI OPEREI ACADEMICIANULUI CONSTANTIN GH. MARINESCU

        Dintre acestea, menţionez rezumativ următoarele:

 

1. 1.     Dicţionare, Enciclopedii, Monografii:

• Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor ieşeni, Editura Dosoftei, Iaşi, 2002 * Dicţionarul Scriitorilor şi publiciştilor ieşeni contemporani, 1945-2008, Editura Vasiliana, Iaşi, 2009, p. 440 * Who’s Who în România, Ediţie Princeps, Pegasus Press, Bucureşti, 2002 * Prof. Dr.

 

Ion Saizu, O viaţă consacrată învăţământului şi cercetării: Prof. Univ. Dr. Const. Marinescu, Editura Dosoftei, 2000, 340 p. * Prof. Univ. Dr. Lucian Şaradici, Jurist Pompiliu Comşa, Un model de vrednicie şi conduită universitară: profesorul Constantin Marinescu, Editura Alma Mater, Bacău, 2005, 326 p. * Acad. Mihai Cimpoi, Acad. Ion Dediu (Republica Moldova), O slujire cu loialitate a învăţământului şi cercetării: Acad. Const. Marinescu, Editura Samia, Iaşi, 2008, 457 p. * Jr. Dr. Pompiliu Comşa, Prof. Univ. Dr. Doc. Constantin Marinescu în Spiritualitatea gălăţeană (2002-2008), Editura Samia, Iaşi, 438 p.

 

1. 2.     Alte exegeze, referinţe asupra lucrărilor publicate:
2. A.   Prof. Univ. Dr. Ioan Brezeanu, Universitatea Galaţi, 1948-1990
3. B.   Prof. Univ. Dr. Ioan Brezeanu, Şcoala gălăţeană, 1785-1948
4. C.   Monografie Universitatea Dunărea de Jos Galaţi, 50 de ani de tradiţie universitară
5. D.   Prof. Univ. Dr. Tiberiu Căliman, Bacăul universitar, Editura Plumb, Bacău, 1995  
6. E.   Robert Deutsch, Istorici şi ştiinţa istorică din România, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1970
7. F.    Biografia istorică a României, vol. I, 1974-1979, Editura Academiei, 1980
8. G.  Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, membrii Academiei, Chişinău, 2006, p. 340-341
9. H.  Prof. Univ. Dr. Ioan Brezeanu, Biografie spirituală, Galaţi, 2008
10. I.      Prof. Dr. Theodor Buculei, Prezenţe brăilene în spiritualitatea românească, Brăila, 2007
11. J.     Enciclopedia judeţului Bacău, Editura Plumb, Bacău, 2007

 

1. 3.     Lucrări şi dicţionare apărute în străinătate, care prezintă şi apreciază opera acad. Constantin Gh. Marinescu (menţiuni selective):

• Dictionary of International Biography, Cambridge, England, 1982 * The International Book of Honor, 2000, Notable Personalities, California, U.S.A., 1983 * The International Register Profiles, Why You Have Been Selected, 1000 Personalities, Cambridge, England,

 

1984 * Dictionary of International Biography, Biographical Center, Cambridge, England, 1986 * International of Distinguished Leader Ship, Ninth Edition, American Biographical Institute (Inc.) * International Profiles of Accomplished, Leaders, 2007 * International Directory of Experts and Expertise Your Priority Selection, 2007 etc.

1. 4.     * ales Omului Anului 2000, 2004, 2006, de către American Biographical Institute (inc.), California, S.U.A. ş.a. * ales Omul Anului 2002, 2003, 2007, 2009, de către cititorii săptămânalului Realitatea din Galaţi * ales Cetăţean de Onoare al municipiilor Cluj-Napoca şi Galaţi, precum şi la oraşului Slănic-Moldova

 

IX. DISTINCŢII, PREMII

• i s-a conferit Premiul revistei Ateneu pe anul 1987, în semn de apreciere a operei în domeniile Culturii, Ştiinţei, Pedagogiei, Filozofiei * Academia Română i-a conferit în anul 1984 Ordinul Meritul Ştiinţific * Premiul Institutului de Istorie şi Teorie Militară din cadrul Ministerului Apărării Naţionale pentru lucrarea ’’Filozofia unei istorii cruciale: Epopeea Marii Uniri’’ * Doctor Honoris Causa şi Academician de Onoare la mai multe Academii şi Universităţi: Universitatea de Ştiinţe Aplicate-Chişinău, Institutul Nistrean de Economie şi Drept-Bălţi, alte Universităţi şi Academii din Franţa, Belgia, Bulgaria

 

X. RECOMADĂRI PENTRU PRIMIREA ÎN UNIUNEA SCRIITORILOR

A primit recomandări pentru primirea în Societatea Scriitorilor din Galaţi şi recent în Uniunea Scriitorilor din România de la * Acad. Mihai Cimpoi * Acad. Constantin Ciopraga * Prof. Univ. Dr. Jean Hurjui * scriitor Horia Zilieru * scriitor Nicolae Busuioc * scriitor Ion Holban * Prof. Univ. Dr. Alexandru Husar * scriitor Grigore Ilisei

 

XI. APRECIERILE UNOR PERSONALITĂŢI DIN DOMENIUL LITERATURII, CULTURII ŞI FILOZOFIEI

1. 1.                       ’’ Profesorul Univ. dr. doc. C. Gh. Marinescu a descusut meandrele ’’Ligii Culturale Române’’ şi a demonstrat, ceea ce trebuia demonstrat, că această ’’Ligă’’ a contribuit enorm la dezvoltarea CULTURII, formarea CONŞTIINŢEI şi a UNITĂŢII Neamului Românesc. Este prima demonstraţie care s-a făcut după atâţia ani, într-o teză de doctorat şi ulterior, într-o CARTE FUNDAMENTALĂ privitoare la această problemă. Aşadar, prof. C. Marinescu şi-a început şi continuat cercetarea sub auspiciile ideii primordiale a ’’Ligii Culturale’’, care este aceea de Unitate Spirituală a Românilor de Pretutindeni’’.

                                       Prof. univ. dr. Victor Crăciun

1. 2.                       ’’Acad. Prof. univ. dr. Doc. C. Gh. Marinescu, demonstrând cu lux de amănunte vocaţia universalităţii CULTURII ROMÂNEŞTI, ne convinge, iarăşi, cu evidenţa faptului concret, că valorile noastre sunt valori europene’’.

                               Acad. Mihai Cimpoi, Prefaţa a II-a la lucrarea

     ’’O slujire cu loialitate a învăţământului şi a cercetării: Prof. univ. dr. Const. Marinescu’’, Editura Samia, Iaşi, 2008, p. 12

1. 3.                       ’’Nota inedită pe care o aduce Prof. ieşean Constantin Marinescu în opera sa este reliefarea, în viziune filozofică, nu doar a unor evenimente cruciale, personalităţi axiale (scriitori, cărturari, domnitori etc.), ci şi a profilului identitar-cultural precum ar fi societăţile: ’’Liga Culturală’’, ’’Carpaţi’’, ’’Dacia’’ ş.a.’’

                           Acad. Mihai Cimpoi, Prefaţa a II-a la lucrarea

      ’’ O slujire cu loialitate a învăţământului şi cercetării: Prof. univ. dr. Const. Marinescu’’, Editura Samia, Iaşi, 2008, p. 12

4.   ’’Prezenţa sa la importante Congrese ale spiritualităţii româneşti şi în reviste de cultură din mai multe ţări, generozitatea cu care îi îndrumă pe tinerii savanţi, pledoariile publicistice pentru promovarea VALORILOR NAŢIONALE, în context european şi internaţional şi a VALORILOR UNIVERSALE la noi, adaugă contururi pregnante unei personalităţi creatoare, dinamice, deschise către noutatea interpretării şi fidele obiectivităţii documentare’’.

                  Acad. Mihai Cimpoi, Acad. Ion Dediu, Acad. Alex. Roşca,

        În Prefaţa I la lucrarea ’’O slujire cu loialitate a învăţământului şi cercetării: Prof. univ. dr. Const. Marinescu’’, Editura Samia, Iaşi, 2008, p.12

1. 5.                       ’’Recent a avut loc la Chişinău festivitatea în cadrul căreia i s-a conferit domnului Acad. Prof. univ. dr. Const. Marinescu, titlul de MEMBRU AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN REPUBLICA MOLDOVA. Manifestarea a debutat în cursul dimineţii de 8 iulie 2008,

fiind deschisă de acad. Mihai Cimpoi, Preşedintele Uniunii Scriitorilor. Acesta a prezentat elemente fundamentale din opera prof. Const. Marinescu, reluând, îndeosebi, contribuţiile sale în domeniile CULTURII, LITERATURII, FILOZOFIEI etc., reflectate în lucrări şi studii de referinţă, cum sunt: * Interferenţe spirituale: Istorie şi Literatură; * Conştiinţa naţională şi Valorile patriei; * Liga Pentru Unitatea Culturală A Românilor De Pretutindeni * Spiritul creator şi Valorile naţionale * Naţiunea şi Conştiinţa naţională în lumea contemporană * Ecologizarea Conştiinţei, un imperativ al societăţii contemporane * Ecologie şi Cultură * Ecologie şi Spiritualitate * Ecologie şi Literatură * Ecologie şi Educaţie * Ecologie şi Umanism ş.a. Preşedintele Uniunii Scriitorilor a subliniat, de asemenea, faptul că Prof. univ. dr. Doc. Const. Marinescu este autorul a zeci de studii şi articole publicate în reviste LITERARE şi de CULTURĂ de prestigiu, cum sunt: Cronica, Convorbiri Literare, Tribuna, Steaua, Argeş, Ateneu, Pagini Dunărene ş.a. consacrate problemelor CULTURII NAŢIONALE, SPECIFICULUI NAŢIONAL ÎN LITERATURĂ, VIEŢII ŞI OPEREI  unor poeţi, scriitori şi oameni de elevată cultură, de la clasici, cum sunt Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, Costache Negri, Nicolae Iorga, V. A. Urechia ş.a., până la contemporanii Alex. Husar, Adrian Păunescu, Alexandru Tănase, Varujan Vosganian, Victor Crăciun, Î.P.S. dr. Antonie Plămădeală, Jean Hurjui ş.a. S-a mai relevat faptul că, în semn de recunoaştere a contribuţiei sale în abordarea problemelor esenţiale ale CULTURII, a VALORILOR NAŢIONALE, Acad. Const. Marinescu i s-a decernat Premiul revistei

Ateneu pe anul 1987, Ordinul Meritul Ştiinţific de către Academia Română, iar în Republica Moldova calitatea de Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe, Asociaţiei Filozofilor şi altor şase academii şi societăţi ştiinţifice’’.

                Conf. univ. dr. Alexandru Amititeloaie, Iaşi,

       Cf. revistei REALITATEA din Galaţi, august 2008 şi lucrării jr. dr. Pompiliu Comşa, Prof. univ. dr. Const. Marinescu în Spiritualitatea gălăţeană (2002-2008), Editura Samia, Iaşi, 20088; cf. şi Acad. Ion Dediu (şi colab.), O slujire cu loialitate a învăţământului şi cercetării: Prof. univ. dr. Const. Marinescu, Editura Samia , Iaşi, 2008, p. 397-398

       

           A. ’’Vă adresez felicitările noastre pentru tot ce aţi dăruit Neamului Românesc, pentru generaţiile de tineri formaţi prin aportul D-voastră la tezaurul ştiinţific şi al culturii româneşti, prin eforturile depuse pentru Unitatea Culturală a Românilor de Pretutindeni’’. 

                   Dr. Daniel Ciobotea, Patriarhul României,

Cf. C. Gh. Marinescu, În Memoriam: Î.P.S. dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei, Editura Samia, Iaşi, 2007, p.I-II    

              B.’’În mod deosebit remarcăm corespondenţa Domnului Const. Marinescu, Prof. univ, om de o vastă cultură, Membru al Academiilor Oamenilor de Ştiinţă din România, S.U.A., Belgia, Bulgaria, Rusia, Republica Moldova, cu vrednicul de pomenire Mitropolit al Transilvaniei, dr. Antonie Plămădeală, ambii având o pasiune asemănătoare pentru CULTURA, ISTORIA, CREDINŢA şi VALORILE SPIRITUALITĂŢII POPORULUI ROMÂN, în context internaţional’’.

                Dr. Daniel Ciobotea, Patriarhul României,

                     Cf. C. Gh. Marinescu, Op.ccit. loc. Cit.

 

1. 1.     ’’Personalitate multivalentă, în permanentă combustie intelectuală, domnul profesor C. Gh. Marinescu a îmbinat exemplar activitatea didactică, universitară cu cea creatoare, LITERARĂ şi CULTURAL-ŞTIINŢIFICĂ. Celor patruzeci şi trei de ani de Învăţământ Superior li se alătură – într-un semnificativ paralelism – cam tot atâtea volume îmbrăţişând domenii congenere: FILOZOFIE, ANTROPOLOGIE CULTURALĂ, SOCIOLOGIE, ETICĂ, PEDAGOGIE ACADEMICĂ şi altele’’.

                                  Acad. Constantin Ciopraga

Apud. Cercet. Şt. Prof. gr. I dr. Ion Saizu: ’’O viaţă consacrată învăţământului şi cercetării: Profesorul C. Gh. Marinescu’’, Editura Dosoftei, Iaşi, 2000, Coperta IV

1. 2.     ’’Dumneavoastră, Domnule Prof. univ. dr. Doc. Const. Marinescu, sunteţi una din personalităţile cunoscute şi apreciate în Ţară şi departe de hotarele ei pentru deosebitele contribuţii pe care le aduceţi pe ALTARUL DEZVOLTĂRII CULTURII şi SPIRITUALITĂŢII NEAMULUI ROMÂNESC.

Vă suntem foarte recunoscători pentru aportul la consolidarea relaţiilor de colaborare ale Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova cu instituţiile de învăţământ şi centrele Cultural-ştiinţifice din România’’.

                        Acad. Alexandru Roşca,

Directorul Institutului de Filozofie şi Coordonatorul Institutelor Social-Umane ale Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova

Apud. Cercet. Şt. Prof. gr. I dr. Ion Saizu: ’’O viaţă consacrată învăţământului şi cercetătrii: Profesorul C. Gh. Marinescu’’, Editura Dosoftei, Iaşi, 2000, Coperta IV

 

a.’’Om de aleasă CULTURĂ ŞI ŞTIINŢĂ, dedicat cu trup şi suflet activităţii didactice, CULTURAL-ŞTIINŢIFICE ŞI PUBLICISTICE, Prof. C. Gh. Marinescu confirmă, prin multilaterala sa prestaţie, că adevărata universitate se află în spirit şi nu în zidurile ei, că sensul vieţii se află în valorile naţionale şi în promovarea lor, că viaţa devine adevărată, ca transcendenţă şi depăşire proprie întru prosperitate, doar prin opera pe care o realizăm’’.

                        Prof. univ. Gheorghe Scripcaru,

Membru eemerit al Academiei de Ştiinţe Medicale, rectorul U.M.F. Iaşi

Apud. Cercet. Şt. Prof. gr.I dr. Ion Saizu: ’’O viaţă consacrată învăţământului şi cercetării: Profesorul C. Gh. Marinescu’’, Editura Dosoftei, Iaşi, 2000, Coperta IV

 

     b.’’Domnul Prof. univ. dr. Const. Gh. Marinescu, Membru al Societăţii Scriitorilor ’’Costache Negri’’ din România, fiu al Galaţilor, face parte din galeria personalităţilor afirmate multilateral în CULTURA ROMÂNEASCĂ, el fiind, în acelaşi timp, şi UN OM DE LITERE’’.

              Consiliul de conducere, Societatea Scriitorilor ’’Costache Negri’’    din Galaţi

                     Apud. Revista ’’Porto-Franco’’, nr.13-14/2003

1. c.      ’’Un stil ce este expresia unei vocaţii de publicist, dascăl şi savant, unind transparenţa şi pregnanţa frazei stăpânită domol cu energia şi siguranţa de sine a unei informaţii întemeiate pe fapte, pe date de necontestat, înălţând, uneori, cu elan, dar şi cu discreţie cuprinzătoare aripi în zbor, imprimă lucrărilor sale o soliditate care biruie timpul’’.

              Prof. Univ. Dr. Alexandru Husar

Apud. Dr. Ion Saizu, O viaţă consacrată învăţământului şi cercetării: Prof. C. Gh. Marinescu, Op. Cit., loc. Cit., p.2001

1. d.    ’’Un alt domeniu în care profesorul C. Gh. Marinescu s-a afirmat ca un cercetător de prestigiu, este acela al FILOZOFIEI, prin abordarea amplă şi aprofundată a VALORILOR CULTURALE şi NAŢIONALE privind: Naţiunea, Conştiinţa Naţională, SPECIFICUL NAŢIONAL ÎN CULTURĂ etc., probleme eludate sau tratate simplist, abordate deformat în perioada dogmatismului’’.   

                Prof. Univ. Dr. Aurel Loghin, prorector al Universităţii ’’Alex. Ion Cuza’’ Iaşi, revista Ateneu, nr.11/1987

     e. ’’Profesorul univ. dr. Doc. Const. Marinescu este o personalitate academică multivalentă, care şi-a dobândit un înalt prestigiu nu numai în viaţa universitară, ştiinţifică şi culturală din ţară, dar în aceeaşi măsură şi peste hotare, ceea ce se cofirmă prin publicarea unor cărţi, studii, articole, ESEURI, în limbi de circulaţie universală, precum şi prin numeroase titluri academice, ce i s-au conferit, în semn de recunoaştere a valoroasei sale opere, prestaţii. Toate acestea, ne îndeamnă să-l considerăm pe prof. univ. dr. Doc. Const. Marinescu, una dintre cele mai mari personalităţi ale Universităţii din Bacău’’.

  Prof. univ. dr. Victor Bălănuţă, rectorul Universităţii din Bacău

Cf. Prof. univ. dr. Lucian Şaradici, jurist Pompiliu Comşa: ’’Un model de vrednicie şi conduită universitară: Profesorul Constantin Marinescu’’, Editura Alma Mater, Bacău, 2003, p. 191-203    

1. f.      ’’Simt o deosebită plăcxere pentru că am ocazia să fiu la această aniversare unde s-au adunat feţe luminoase, feţe foarte dragi (din România şi Republica Moldova, n.ns.), ce stau la această masă. Eu cred că şi opera impunătoare (a prof. C. Gh. Marinescu, n. ns.) care stă aici pe masă, şi cea care stă în mintea acestui om, acestei personalităţi, acestui prieten al nostru, nu e doar la această masă fizică, ci şi la acea masă spirituală, care este imensă… Mulţumesc pentru această posibilitate, pentru acest PRINOS SPIRITUAL, care ne-a adunat. Cred că şi nepotul meu va fi unul din aceşti iubitori ai operei dumnevoastră, stimate domnule Profesor, ai acestui elan şi acestui spirit de Unitate Spirituală, fiindcă nu este ceva mai preţios decât spiritul’’.

        Acad. Eugen Doga, mare compozitor şi scriitor din Republica Moldova

Cf. Acad. Ion Dediu, Acad. Mihai Cimpoi, O slujire cu loialitate a învăţământului şi cercetării, Editura Samia, Iaşi, 2008, p.161-162

1. g.     ’’Printre personalităţile creatoare şi a cărui nume se bucură de o prezenţă constantă în circuitul ştiinţific, naţional, ca şi la nivelul publicisticii româneşti contemporane, se numără prof. univ. dr. C. Gh. Marinescu. El se ilustrează, în domeniul Literaturii, Filozofiei, Psihosociologiei şi Culturii. Autor al mai multor lucrări de referinţă, contribuţia prof. univ. dr. C. Gh. Marinescu se bucură de aprecierea criticii de specialitate. Pentru activitatea sa, el a fost distins cu premiul ’’Grigore Tăbăcaru’’ al revistei ’’Ateneu’’.

                          Revista Ateneu, mai 1987

1. h.    ’’Autor bine cunoscut şi apreciat în literatura de specialitate, afirmat prin studii şi cărţi de referinţă, prof. univ. dr. C. Gh. Marinescu se numără printre specialiştii preocupaţi de o ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ a proceselor şi fenomenelor, a vieţii spiritiule naţionale şi internaţionale. Un domeniu distinct în care prof. C. Gh. Marinescu s-a afirmat ca un cercetător şi publicist de prestigiu este acela a VALORILOR CULTURAL-NAŢIONALE’’.

             Cronica, martie 1988

1. i.       ’’Îl consider un reper al ELITEI UNIVERSITARE, un exemplu al unei activităţi de INTER ŞI TRANSDISCIPLINARITATE prin abordarea unor domenii de interferenţă, la graniţa dintre discipline, care, cum se ştie sunt cele mai fertile în paradigme’’.

     Prof. Univ. Dr. Gheorghe Scripcaru, rectorul U.M.F Iaşi, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale

Cf. Dr. Ion Saizu, O viaţă consacrată învăţământului şi cercetării, Op. cit. loc. cit. p. 225

      j. ’’O bibliografie a profesorului C. Gh. Marinescu din Iaşi indică mai mult de zece cărţi, toate privitoare la originea şi dezvoltarea Culturii şi a Limbii Române, la Conştiinţa Naţională şi Valorile patriei…’’

Î.P.S. dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei

          Telegraful Român, nr. 29-30 şi 31 din anul 1987

k. Cadrele didactice Universitare din Galaţi au exprimat sentimente de satisfacţie şi de mândrie că oraşul lor a putut da patriei o personalitate precum Prof. univ. dr. C. Gh. Marinescu, atât de bine conturată, cu realizări creatoare remarcabile, ce au îmbogăţit Ştiinţa şi Cultura românească, pe care-l considerăm un ambasador, un exponent al Galaţilor, în Cultura Naţională’’.

           Ioan Brezeanu, Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, 50 de ani de tradiţie universitară, 1949-1988, Galaţi, Editura Alma Mater, 1988, p.69

        l. ’’Nu cunosc o altă personalitate din România, precum prof. univ. dr. Doc. Const. Marinescu, care, în ultimii zece ani, SĂ FI FĂCUT ATÂT DE MULTE ŞI PE DIVERSE PLANURI, mai ales didactico-ştiinţific şi publicistic, pentru colaborarea între oamenii de Cultură şi de Ştiinţă din România şi Republica Moldova’’.

Acad. Alexandru Roşca-coordonator al Institutelor Social-Umane şi Economice din Cadrul Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova

Cf. Lucrarea ’’Convergenţe Spirituale, Iaşi-Chişinău’’, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2005

1. m.                    ’’MARCANTĂ PERSONALITATE A PLAIURILOR NOASTRE, sunteţi un Om cu care ne mândrim şi ne bucurăm să Vă ştim alături! Numele Dvs., Stimate Domnule Profesor univ. dr. doc. Const. Marinescu, a devenit cunoscut şi apreciat în România şi dincolo de hotarele ei. Aţi reuşit să susţineţi şi să îndrumaţi nenumăraţi

 

profesori şi cercetători din România şi Republica Moldova, câştigând o reputaţie remarcabilă, o autoritate incontestabilă şi respectul unanim recunoscut. Mai mult decât atât, aţi pus umărul la promovarea cadrelor universitare din plaiul, apropiat sufletului Dvs. – Basarabia, sprijinindu-i pe drumul Culturii şi Ştiinţei pe chişinăueni, şi pe atâţia alţii. De fapt, sunteţi primul profesor din domeniul nostru, care aţi reacţionat cu promptitudine la solicitarea de a ne veni în sprijin şi de a contribui la fortificarea CULTURII, FILOZOFIEI, a ŞTINŢELOR UMANISTE şi Ecologice în Republica Moldova’’.

     Acad. Gheorghe Rusnac – Rectorul Universităţii de Stat din Chişinău, Republica Moldova

Cf. Lucrarea ’’Convergenţe Spirituale, Iaşi-Chişinău’’, op.cit loc. cit.

1. n.    ’’Contactele mele cu acest Om nu au fost prea dese şi nu de lungă durată, dar foarte consistente din punct de vedere intelectual. Îi mulţumesc providenţei că l-am cunoscut. Îi cunosc şi opera enormă ştiinţifică (peste 50 de cărţi şi 300 de studii şi articole), dar şi opera managerială universitară. Mă impresionează această mare operă, pusă în slujba naţiunii noastre. În mod special, ÎI MULŢUMESC CU GRATITUDINE PENTRU COLABORAREA D-SALE CU CERCETĂTORII MOLDOVENI DE AICI, CARE AU NEVOIE, CA NICIODATĂ DE ASTFEL DE PERSONALITĂŢI DE DINCOLO DE PRUT, de această susţinere sinceră şi dezinteresată pe care o demonstrează prietenul nostru, Profesorul Constantin Gh. Marinescu-un mare pedagog, publicist, savant şi patriot’’.

    Acad. Prof. univ. Dr. Ion Dediu – Preşedintele Academiei Naţionale de Ştiinţe Ecologice, Republica Moldova

Cf. Lucrarea ’’Convergenţe Spirituale, Iaşi-Chişinău’’, op.cit loc. cit.

 

XII. DICŢIONARUL SCRIITORILOR ŞI PUBLICIŞTILOR IEŞENI, IAŞI, 2009

• Marinescu Constantin, n. 8 martie 1928., Prof. univ., ESEIST ŞI PUBLICIST
• Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă (1967)
• Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale (1997)

• Membru de Onoare al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova (2006)
• Membru al Academiei Internaţionale de Psiho-terapie din Bruxelles (1994)
• Membru fondator al Academiei Balcanice de Ştiinţă, Cultură Liberă şi Dezvoltare Durabilă, Sofia-Bulgaria
• Membru titular al Academiei de Ştiinţe Naturale din Moscova
• Membru titular al Academiei de Ştiinţe Ecologice, republica Moldova
• Prof. emerit şi Consultant academic al Universităţii Francofone Internaţionale din Bruxelles, precum şi a altor academii şi societăţi ştiinţifice din ţară şi străinătate
• Membru în Colegiul de redacţie al Revistei de Filozofie a Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova
• Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
• Membru al Societăţii Scriitorilor ’’Costache Negri’’ din România (Galaţi)
• Vicepreşedintele Ligii Culturale Pentru Unitatea Românilor De Pretutindeni din România şi Preşedinte al departamentului Moldova
• Premiatul revistei Ateneu pe anul 1987
• Ordinul ’’Meritul Ştiinţific’’ acordat de Academia Română, 1964
• Colaborează la numeroase publicaţii din Iaşi, din ţară şi străinătate cu eseuri, reportaje, interviuri, studii şi articole pe teme de cultură

        Publică volumele: ’’Liga Culturală şi Unirea Transilvaniei cu România’’ (Iaşi, Junimea, 1979); ’’Interferenţe: Istorie şi Literatură’’ (Iaşi, Vasiliana, 2001); ’’Spiritul creator şi valorile naţionale’’ (1985); ’’Răsunetul internaţional al luptei românilor pentru unitate naţională’’ (1985); ’’Un secol de învăţământ medical superior la Iaşi’’ (1979); ’’Ecologie şi cultură’’ (2001); ’’Ecologie şi umanism’’ (2001) ş. a.

         Prezent, de asemenea, în volume care tratează probleme de Filozofie, Cultură, Sociologie, Pedagogie, între care ’’Problematica omului modern şi medicina contemporană’’ (1979), ’’Clasic şi modern în învăţământul superior’’(1981), ’’Conştiinţă şi progres’’ (1984).

          Publică în continuare Ecologie, Medicină, Societate: ’’Dimensiuni ale personalităţii Doctorului Vlad Bejan’’ (Iaşi, Vasiliana, 2004), ’’Convergenţe Spirituale Iaşi-Chişinău’’ (Iaşi, Porţile Orientului, 2005); ’’Securitatea ecologică şi naţională a statelor în condiţiile globalizării (Probleme ecologice contemporane)’’ (Iaşi, Porţile Orientului, 2005); ’’Ecologia umană şi medicală. Medicina socială’’, în colaborare cu dr. Elena Marinescu (Iaşi, Samia, 2007); ’’În memoriam: Î.P.S. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei’’ (Iaşi, Samia, 2007); ’’Corespondenţă cu Î.P.S. dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei’’ (Iaşi, Samia, 2008); ’’Personalităţi ale Şcolii Medicale ieşene’’ (Iaşi, Samia, 2008); ’’Un promotor al învăţământului privat din România: Prof. dr. Viorel Enea’’ (Iaşi, Samia, 2008); ’’Dialoguri nonconformiste’’ (Iaşi, Samia, 2008).

      Sub redacţia şi colaborarea sa apar volumele: ’’Ecologie şi Politologie’’ (2002), ’’Ecologie şi Spiritualitate’’ (2003), ’’Ecologie şi drept’’ (2004), ’’Ecologie şi dezvoltare durabilă’’ (2004), ’’Ecologie, Literatură şi Filozofie’’ (2005), ’’Ecologie şi Morală. Responsabilitate socială’’ (2006), ’’Quo vadis Ecologia?’’ (2008), ’’Probleme ecologice şi politologice în condiţiile globalizării’’ (2008).

              Este membru al Societăţii Scriitorilor C. Negri din Galaţi, Preşedinte al Ligii Culturale Pentru Unitatea Românilor De Pretutindeni, Departamentul Moldova, membru în Colegiul de Redacţie al Revistei de Filozofie şi Drept a Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova (din 2006), membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 2008), membru de onoare al Senatului Universităţii Bacău, Preşedinte de Onoare al Centrului de Studii ’’Ştefan cel Mare şi Sfânt’’ din Suceava, Botoşani, Câmpulung Moldovenesc, Paşcani.

               Prezent în numeroase volume omagiale şi aniversare, unele care i s-au consacrat.

 

               XIII. RECENZII, EXEGEZE

               Asupra lucrărilor publicate s-au întocmit zeci de Prefeţe, Postfeţe, recenzii, analize, exegeze, dintre care redăm câteva:

               1. Lucrarea ’’Conştiinţa naţională şi valorile patriei’’, a Prof. univ. dr. C. Gh. Marinescu, ’’este un admirabil exemplu pe linia spiritualităţii patriotice şi aduce o masivă contribuţie la dezvoltarea literaturii educative şi a aprecierii la o înaltă cotă a conştiinţei naţionale şi a valorilor spirituale ale patriei’’.

              Prof. univ. dr. Vasile Netea, scriitor, Convorbiri Literare, Iaşi, 1982  

              2. ’’Ideea-forţă în jurul căreia se structurează substanţa lucrării CONŞTIINŢA NAŢIONALĂ ŞI VALORILE PATRIEI a prof. univ. dr. C. Gh. Marinescu este aceea că naţiunea, în măsura în care accede la conştiinţa de sine, ’’dobândeşte şi o fiinţă spirituală, se converteşte într-un fenomen de ordin spiritual’’, că prin ipostazele sale funcţionale (gnoseologică, axiologică şi praxiologică) Conştiinţa Naţională ’’ îndeplineşte rolul de ferment al culturii şi civilizaţiei’’.

                Prof. univ. dr. Petre Dumitrescu, România Literară, XVL, 1983, nr. 44, p. 5

                3. ’’Lucrarea Prof. univ. dr. C. Marinescu ’’Conştiinţa naţională şi valorile patriei’’ este ’’un prim pas, valoros şi stimulator, către o necesară tratare interdisciplinară, de anvergură, a unei problematici mereu actuale: Conştiinţa Naţională şi valorile patriei’’.

                Prof. univ. dr. Teodor Ghideanu, Contemporanul, 1984, nr.16, p.4

                4.  ’’Cu argumente din cel mai diverse domenii, supuse unei logici imbatabile, autorul (Prof. C. Marinescu) clarifică probleme nu de puţine ori controversate, precum naţiunea şi conştiinţa naţională, demonstrând că ele rămân Valori fundamentale ale conştiinţei omului în lumea contemporană, exprimând realităţi ale sufletului omenesc de care nu se poate face abstracţie şi care sunt factori primordiali în dezvoltarea progresului material şi spiritual’’.

        Î.P.S. Acad. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Transilvaniei

        Apud. Dr. Ion Saizu, ’’O viaţă consacrată învăţământului şi cercetării: Profesorul C. Gh. Marinescu’’, Op. cit., luc. cit. p. 252

1. 6.     ’’În peisajul literaturii biografice româneşti a apărut la Iaşi, la mijlocul anului 2001, o nouă şi valoroasă lucrare intitulată ’’Interferenţe: Istorie şi Literatură’’, publicată de editura Vasiliana, Iaşi. Lucrarea este rodul eforturilor şi a creaţiei prof. univ. dr. Doc. C. Gh. Marinescu, autorul acesteia. Aportul acestuia în redactarea cărţii şi asigurarea originalităţii ei, a fost decisiv şi în acest sens se impune să reluăm iniţiativa de bun augur, a autorului, prin includerea la începutul fiecărui capitol, a unor maxime, aforisme, având o importantă semnificaţie etică şi filozofică, strâns legată de problematica abordată’’. Sunt citate din Johan Gottlieb Fichte, Tudor Vianu, Arthur Schopenhauer, O. Goga, Liviu Rebreanu’’.

                         Prof. univ. dr. Constantin Cloşcă

              În vol. ’’O slujire cu loialitate a învăţământului şi cercetării’’, Op. cit. loc. cit. p. 149-150

1. 7.                 ’’Cartea ’’Conştiinţa naţională şi valorile patriei’’ s-a bucurat de numeroase exegeze, recenzii care apreciau faptul că aceasta ’’îmbrăţişează o multitudine de aspecte teoretice şi practice privind valorile naţionale’’ (Const. Sârbu în ’’Magazin XXIX’’, 1986, nr.8, p.4); ’’reprezintă o carte scrisă cu talent şi rigoare, cu multă competenţă şi profesionalism, o carte redactată într-un stil alert şi elegant, clădită cu argumente convingătoare,

într-un cuvânt o carte de o indubitabilă reuşită’’ (Titus Scheianu, în Cronica, XXI, 1986, nr.5, p.2); ’’scrisă cu competenţă şi pasiune despre o epocă de autentice mutaţii’’ (Ion Căpreanu, România Literară, XLIII, 1985, nr. 12, p. 2); ’’Cartea are o largă adresabilitate şi audienţă în rândurile tuturor categoriilor de cititori’’ (Ibidem); ’’o contribuţie substanţială la îmbogăţirea patrimoniului spiritualităţii româneşti contemporane’’(Marcel Morăraşu, Flacăra Iaşului, XLII, 1985, nr. 12, p.2).

 

ACTIVITATEA RODNICĂ DE ÎNDRUMARE ŞI COORDONARE

                      ŞTIINŢIFICĂ S-A MATERIALIZAT ŞI ÎN:

 

1. a.                                                Doctoranzi din România în Cadrul AŞM- Conducător ştiinţific sau membru în Comisia de doctorat, printre alţii pentru:

• Conf. univ. Alexandru Amititeloaie – doctor în Politologie
• Prof. Viorel Enea – doctor în Politologie
• Lector univ. Dumitru Popa – a susţinut examenele în doctorat în Politologie şi promovat doctoratul în Drept
• Prof. Viorica Nichifor – ausţinut teza de doctorat în Sociologie (Cond. Ştiinţ. Acad. Andrei Timuş)
• Constantin Ciornei Donighian – a susţinut teza de doctorat în Sociologie (Cond. Ştiinş. Acad. Andrei Timuş)

 

• Asistent E. Varvara – în curs de susţinere a tezei de doctorat în domeniul Politologiei
• Avocat Luminiţa Chiriac – în curs de susţinere a tezei de doctorat în domeniul Politologiei
• Preot Dumitru Cioban – în curs de susţinere a tezei de doctorat în domeniul Sociologiei religiei (Cond. Ştiinţ. Acad. Andrei Timuş)
• Preot Mihai Oancea – în curs de susţinere a tezei de doctorat în domeniul Sociologiei religiei
• Asist. Univ. Elena Tănase – în curs de pregătire a tezei în domeniul Politologiei
• Asist. Univ. Gabriel Lupu – în curs de susţinere a tezei în domeniul Politologiei
• Jr. Ing. Laurenţiu Turbatu – în curs de susţinere a tezei în domeniul Politologiei

 

1. b.    Doctori Habilitaţi din România şi Belgia

• Prof. univ. dr. Ing. Zaira Murgu – susţinut teza în domeniul Ecologiei
• Prof. univ. dr. Ing. Vlad Galin Corini – în curs de susţinere a tezei în domeniul Ecopolitologiei
• Prof. univ. dr. Francisc Desart, Bruxelles

 

            c. Doctoranzi din Republica Moldova

        * Filozof Alexandru Roşca- promovat doctoratul în Politologie

        * Conf. univ. Elena Grosu – doctorat în Istorie

        * Jr. Marcela Cuşmir – doctorat în Drept

        * Serghei Ciocan – doctorat în Politologie

 

               d. Doctori habilitaţi din Republica Moldova

    * Prof. univ. dr. Victor Moraru – Dr. Habilitat în Politologie

    * Prof. univ. dr. Constantin Solomon – Dr. Habilitat în Politologie

    * Prof. univ. dr. Constantin Marin – Dr. Habilitat în Politologie

    * Prof. univ. dr. V. Saca – Dr. Habilitat în Politologie

    * Prof. univ. dr. Ion Sârbu – Dr. Habilitat în Filozofie

 

                                        MARINESCU, Constantin

                          (n. 8 martie 1928, oraşul Galaţi, România)

* Cf. Academia de Ştiinţe a Moldovei, Membrii Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Editura Ştiinţă, Chişinău, 2006, p. 340-341

 

          Filozof, domeniul ştiinţific: filosofie, sociologie, politologie, drept.

          Doctor în filosofia istoriei (1969), doctor habilitat în ştiinţe politice (1996), profesor universitar, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2006).

 

           A absolvit Facultatea de Ştiinţe Juridice a Universităţii ’’Al. I. Cuza’’ din Iaşi (1953). Activează aici ca asistent şi lector universitar (1953-1954), apoi lector universitar la Institutul Politehnic din Galaţi (1954-1959), conferenţiar universitar şi rector-fondator al Institutului Pedagogic din Galaţi (1959-1969), conferenţiar universitar (1969-1980), profesor universitar, şef de catedră la Institutul Medico-Farmaceutic din Iaşi (1980-1990); profesor titular, şef al catedrei de Drept Public şi Privat a Universităţii din Bacău (din 1991); profesor asociat, decan al Facultăţii de Drept, secretar ştiinţific la Universitatea Ecologică ’’Dimitrie Cantemir’’ din Iaşi (1991-2004), profesor asociat la Universitatea ’’Dimitrie Cantemir’’ din Târgu-Mureş (1996-1998) şi la Universitatea ’’Danubius’’ din Galaţi (1993-1998); secretar ştiinţific şi rector al Universităţii ’’Ştefan cel Mare şi Sfânt’’ din Botoşani şi Focşani (1998-2002 şi, respectiv, 1998-2005).

             A publicat peste 50 de cărţi în calitate de autor şi de coautor, printre care: Condiţia umană în civilizaţia contemporană (1982); Conştiinţa naţională şi valorile patriei (1982); Implicaţii social-umane şi medicale ale Revoluţiei  Ştiinţifice şi Tehnice contemporane (1985); Naţiunea şi conştiinţa naţională în lumea contemporană (1986); Diplomaţia României şi Tratatele Internaţionale privind minorităţile naţionale (2000); Interferenţe: Istorie şi literatură (2001); Ecologizarea conştiinţei, un imperativ al societăţii contemporane (2003); Securitatea ecologică şi naţională a statelor în condiţiile globalizării (2005) ş.a.

 

               Este membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă, Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale, ambele din România, Profesor Emerit şi consultant academic al Universităţii Francofone Internaţionale din Bruxelles, membru titular şi membru fondator al Academiei Internaţionale Balcanice de Ştiinţe, Cultură Liberă şi Dezvoltare Durabilă din Sofia (vicepreşedinte al Departamentului din România), Doctor Honoris Causa al Institutului Nistrean de Economie şi Drept din Bălţi, Republica Moldova, Doctor Honoris Causa în Ştiinţe Politice şi Umanistice la ’’International Academy of Culture and Political and World Peace Academy’’ din S.U.A.; membru de Onoare al Institutului Francez de Relaţii Internaţionale din Paris; Membru de Onoare al ’’Research Board of Advisors. The American Biographical Institute’’ din California ş. a.; Redactor responsabil şi coordonator al Buletinului Ştiinţific al Academiei Ecologice şi al Analelor Facultăţii de Drept şi Administraţie Publică din cadrul Universităţii Ecologice ’’Dimitrie Cantemir’’ din Iaşi.

                  Este decorat cu medalia ’’Meritul Ştiinţific’’ a Academiei Române, deţine Premiul pentru Ştiinţă, Sociologie, Pedagogie al revistei Ateneu, Premiul Institutului de Istorie şi Teorie Militară al Ministerului Apărării Naţionale al României.

 

                                        BIBLIOGRAFIE

 

1. 1.     O viaţă consacrată învăţământului şi cercetării: prof. univ. dr. doc. Constantin Marinescu, Iaşi, 2000

2. Scriitori şi publicişti ieşeni contemporani. Dicţionar, Iaşi, 2002

     3. Un model de vrednicie şi conduită universitară: prof. univ. dr. doc.

     Constantin Marinescu, Bacău, 2003

 

          Cf. Constantin Gh.Marinescu, publicaţie anuală, nr.82/2010, Iaşi, Academia oamenilor ce vă respectă, Coordonarea, redactarea şi îngrijirea ediţiei – Ionel Pintilii

 

 WHO’S WHO în România – ediţie Princeps, Pegasus Press, Bucureşti – 2002

 

-V-am luat interviuri la împlinirea a 72 , apoi la 75 de ani şi acum sunteţi la …

– Dumneavoastră care sunteţi şi biograful meu cam ştiţi ce evenimente s-au petrecut de la 72 la cei 77 de ani pe care-i am astăzi , ce am mai reuşit să întreprind şi mărturisesc că nu simt o diferenţă a potenţialului meu creator.

Poate şi pentru că bunul şi atotputernicul Dumnezeu mă ajută în continuare . În 2004 am publicat lucrarea ’’Ecologizarea conştiinţei , un imperativ al societăţii contemporane ’’, iar anul acesta continuând lucrările mele în domeniul ecologiei am încredinţat prin intermediul tiparului cititorilor mei , din ce în ce mai mulţi , ’’Securitatea ecologică şi naţională a statelor în condiţiile globalizării ’’. Lucrare lansată chiar de ziua mea , unde principal amfitrion la Casa Universitarilor din Iaşi aţi fost .

– Simt o datorie de onoare să spun cititorilor că sunt nu numai un vechi interlocutor al Domniei Voastre , care vă stimează în mod deosebit , ci şi omul care cunoaşte în profunzime şi cu admiraţie atât viaţa academică şi de familie , cât şi opera ştiinţifică , toate împlinirle , bucuriile , dar şi insatisfacţiile , vicisitudinile , maliţiile şi invidiile unor exponenţi de frunte ai vechiului regim şi care v-au avut drept ţintă . Pentru c-am acceptat invitaţia dvs. la cafea , din start vă propun să jucăm amândoi cu cărţile pe masă , chiar dacă unele întrebări vă vor deranja . De acord ?

– De acord . Dacă te referi la trecutul îndepărtat , este adevărat ceea ce ai spus . Maliţia oamenilor este inerentă în viaţa asta intelectuală . În ultima perioadă primind şi calitatea de membru al Academiei de Ştiinţe de la Moscova din Rusia , dar şi obţinând titlul de Doctor Honoris Causa al unor universităţi , cum este cea de la Bălţi , Institutul Nistrean de Studii Economice şi Drept , lucrurile pot afirma că s-au schimbat . Plus c-am dus la liman câţiva doctoranzi la Academia de Ştiinţe din Chişinău , atât în Ştiinţe Politice , cât şi în Sociologie , la care puteţi adăuga colaborarea fructuoasă pe care am avut-o cu alte zone academice de la Bruxelles , de la Sofia şi în ultima vreme cu Institutul Internaţional pentru acordarea titlurilor de membri oamenilor de ştiinţe din New York din bordul căreia fac parte pentru a fi publicaţi apoi în celebrele dicţionare ’’Who’s Who’’ . La fel şi la cel de la Cambridge din Anglia . Bilanţul activităţii mele se completează fericit în această perioadă şi vârsta nu şi-a pus amprenta pe producţia şi productivitatea mea .

– Cineva v-ar putea întreba : de unde aveţi atâta energie ? O moşteniţi din familie ? Chiar nu aţi obosit ?

– Energia dată de cel Atotputernic trebuie bine cântărită de fiecare beneficiar . Vreau să vă spun că am o viaţă cumpătată înainte de toate . Şi axată pe direcţii precise . Nu mă pierd în foarte multe domenii pe baza unei experienţe din tinereţe . În ultimul timp m-am consacrat domeniului acesta al ecologiei , mai ales în calitate de vicepreşedinte al Academiei Ecologice unde aveam datoria morală şi ştiinţifică să las o urmă . De aceea în afară de cărţile menţionate , în ultimii cinci-şase ani am publicat zece volume pe teme de ecologie , ecologie şi umanism , ecologie şi cultură , ecologie şi ştiinţă-economie , ecologie şi conştiinţă , precum şi alte zece reviste ale facultăţilor de drept şi administraţie publică . Sunt în total douăzeci de tomuri , totalizând peste 3000 de pagini . Nu este un record , pentru că ultimele lucrări sunt coordonate şi am reuşit polarizarea a zeci şi zeci de specialişti din ţară şi străinătate .

– Chiar la un moment dat , mărturisesc că nici nu ştiu cum să mă adresez : domnule academician , domnule profesor , domnule scriitor , domnule analist , domnule istoric , domnule sociolog , domnule pedagog , domnule jurist , domnule ecologist , domnule savant …

– În primul rând sunt Profesorul Marinescu şi-mi place să cred că aceasta este trăsătura dominantă a vieţii mele , restul sunt titluri ştiinţifice , sigur , direct legate de cariera didactică , universitară . Din 1953 şi până în momentul de faţă zi de zi am fost la catedră . Şi nu venit pe uşa din dos , ci prin repartiţie guvernamentală pentru rezultatele obţinute din anii facultăţii , în care am fost unul dintre premianţi . Doar aşa am fost numit asistent în învăţământul de stat universitar , postură pe care am onorat-o cotidian . A trebuit să îndeplinesc şi anumite funcţii de conducere , unele efemere , de la decan , prorector , rector , care mi-au adus satisfacţii , dar şi multe insatisfacţii . În general conducerea şi muncile de manager sunt foarte dificile şi nu poţi să satisfaci pe toată lumea .

PREMIANTUL CLASEI DUCEA BILEŢELE DE DRAGOSTE ALE PROFESORILOR CĂTRE IUBITE

– Cred c-aţi anticipat întrebarea următoarea şi aţi pornit deja depănarea firului amintirilor , normal într-o discuţie de genul celei pe care o purtăm pentru viitoarea carte-interviu care vă este dedicată . Care sunt amintirile copilăriei ? Ceva-ceva ştiu , dar aştept , pentru că sunteţi profesor de drept, ca la instanţă , mărturisiri complete .

– Păi , domnule Comşa, mă consider un fiu get-beget al Galaţiului . Aici în apropierea locuinţei dumneavoastră unde ne servim cafeaua , pe strada Română – cred că Providenţa nu întâmplător a hărăzit aşa – la numărul doi , din descrierea părinţilor o casă cu mai multe locuinţe şi mai mulţi chiriaşi , a fost locul copilăriei mele până la vârsta de 2-3 ani . Abia apoi datorită faptului că tatăl meu a fost veteran de război , am fost împropietăriţi şi ne-am ridicat propria casă în cartierul Tecuci , în spatele cimitirului , pe strada General Poetaş numărul 17 . Era o casă destul de mare , cu o suprafaţă de 5-600 mp , cu şase camere şi alte cămăruţe . Şcoala am început-o la numărul 8 , doar primul an , era o şcoală cu săli de clasă foarte frumoase , cu bibliotecă , laboratoare şi un corp didactic de valoare . Învăţător l-am avut pe domnul Ciobanu , dar tot acolo predau şi alte vărfuri ale învăţătorimii gălăţene , cum sunt domnii Caşu , Bogatu …

– Pe care am avut şi eu onoarea să-l am , ca un mesaj peste timpuri .

– Învăţători care predau chiar la nivelul unui profesor . Pentru că se construiseră între timp şcolile pentru băieţi şi fete de către Mareşalul Antonescu , din clasa a doua m-am transferat la şcoala 12 din cartierul Tecuci , unde iar am avut parte de învăţători de valoare , care mă simpatizau . Eram şef de clasă , premiant , ba chiar şi şef de promoţie . Eram concentrat în timpul orelor şi poate de aceea atrăgeam atenţia în mod plăcut învăţătorilor şi profesorilor mei . Printre ei era şi învăţătorul Dima, un bărbat înalt , bine îmbrăcat , pedant , distins şi capabil , care totdeauna se folosea de mine şi de alţi colegi la fixarea cunoştiinţelor . Acum pot să-i reproşez , aşa cum am făcut şi pe vremuri , că se comporta nedrept cu un coleg , Moise , doar pentru că era evreu . Copilul avea deja anumite tare psihice şi nu era menajat , din contră , atunci când nu ştia îi punea pe alţi colegi să-l pedepsească . Se simţea izul de antisemitism . Învăţătorul însă mă iubea şi mă trimitea cu scrisori la sora soţiei preotului Constantinescu din cartier , distins paroh , un munte de om . Aşa am ajuns un intim şi în familia preotului . La fel s-a petrecut peste timp cu eminentul profesor Ioan Brezeanu , pe care l-am avut la gimnaziu în clasele II-III , care m-a rugat să-i mijlocesc corespondenţa cu viitoarea soţie , era elevă la Liceul ortodox . Fata , de o frumuseţe răpitoare , venea dintr-o familie înstărită , iar profesorul fusese orfan şi crescuse în orefelinat . Revenind la climatul din şcoală este că se făcea carte , mai ales gramatică , limba romănă , unde am avut ca profesori pe celebrul Hagiu de la Liceul Alecsandri sau colegul său aromân Gheorghe Pan-Capagea care ştia o carte deosebită . Aici a fost mirabila sămânţă . În ceea ce priveşte corectitudinea exprimării , scrierii şi elaborării unui text . Era necruţător cu noi .

– Profesorul Capagea parcă avea o editură …

– Editură , reviste pentru profesori şi elevi , dar să mergem în timp … După primele patru clase pentru că tata era în decădere financiară am vrut mai întâi să dau admitere la seminar , amplasat atunci , în anii 1940 pe strada Puşkin . N-au vrut să mă primească motivând că sunt de la oraş şi trebuia să aduc produse alimentare pentru că urma să fiu internat acolo . Neavând aceste posibilităţi a trebuit să renunţ . Dorinţa mea a fost să merg la seminar , mai ales că preotul Constantinescu m-a invitat să slujesc în altar . Eram umbra lui din clasa întâi până la liceu , însoţindu-l de Ajunul Crăciunului .

– Probabil de aici şi apropierea peste ani de Biserică .

– De aici şi dorinţa de a face seminarul . A trebui să merg la o şcoală modestă care era Gimnaziul C.A.Rosseti , devenit ulterior liceu . Norocul meu a fost că profesori de la Vasile Alecsandri predau şi acolo . Unul dintre ei era profesorul Brezeanu deja amintit .

– Care v-a devenit adevărat model .

– Intelectual , pedagogic şi uman . Mereu m-am raportat la el . Am avut şi pe distinsul profesor Ştefănescu-Bârsan care preda filozofia şi limba română . M-a impresionat şi profesorul Bulete , cred că era străin , de limba franceză . Dificultăţile s-au accentuat în familie şi am fost nevoit să dau meditaţii din anul II de liceu . Chiar recent m-am întâlnit cu unul dintre discipoli , doctorul veterinar Oancea , fratele scriitorului Nelu Oancea de la Editura Eminescu , îl meditam , ei au stat în chirie la noi , aveam camere multe , doar aşa am reuşit să rezistăm . Zilnic pentru a merge la gimnaziu parcurgeam opt kilometri din cartierul Tecuci în Piaţa Moruzi . Fiind într-o situaţie financiară precară , în timpul războiului mi s-a oferit o bursă pentru masa de prânz la Liceul Vasile Alecsandri . A fost concurs pentru câştigarea ei . Ne-am înscris doi concurenţi , celălalt fiind un coleg al meu , Ion Dumitru , care stătea tocmai la Fileşti . S-au dat întrebări din istorie şi română şi am reuşit amândoi . Juriul a fost pus într-o situaţie dificilă . Am scris episodul în ’’ Pagini Dunărene ’’. Soluţia a fost să împărţim masa de prânz . Într-o zi mergeam eu , în alta colegul meu . După un timp mergeam împreună pentru că bucătarul şi administratorul ne cunoşteau de acum .

– Aţi cunoscut vreo mare iubire la vârsta aceea adolescentină ?

– Lăsaţi-mă pentru mai târziu . ( Râde cu poftă ) Mai bine întrebaţi-mă de celelalte asperităţi pe care le-am cunoscut . Sigur , trebuia să ţin seama că vârsta tatălui înainta ….

– Fără să vreţi , ajungeaţi capul familiei .

– Tatăl era negustor în faliment . Am fost procreat la 52 de ani , fratele al doilea la 54 de ani . Ne-a ajutat foarte mult şi nea Alecu , unchiul de la Piscu , unde mergeam noi în fiecare , care avea o grădinărie foarte mare cu mijloace de irigare şi care obţinea culturi mari de zarzavaturi . Acestea erau vândute şi cu ajutorul tatălui meu care a închiriat o gheretă în actuala Piaţă Centrală . Copii Marinescu îl ajutau de cu dimineaţă , mai ales că se fura , iar mătuşa era mai tânără cu vreo 22 de ani . La fiecare sărbătoare legală veneau încărcaţi cu cadouri pentru toţi din familia noastră , lucru pe care n-am să-l uit niciodată . În fiecare vară am luat serviciu în zona Portului pentru a cumpăra cărţi de la anticariat aduse de elevii mai mari şi achitam şi o parte din haine . Fiind bursier am fost scutit de taxe . Am fost funcţionar , impiegat de birou la firma Shenckel , la serviciul hidraulic , la vamă , la o societate particulară numită Vasile Păun de import-export , patronul ultimei fiind un nobil , venea la 10-11 la serviciu , patronii fiind nişte evrei , care în perioada aceea, 1940-1944 nu aveau voie să facă afaceri .

– În acel moment Galaţiul era dominat de evrei ?

– De greci şi evrei . Erau nişte legi discriminatorii , dar au găsit formule de evitare a prevederilor legale , de genul Vasile Păun . Evreii nu aveau voie să vorbească nici măcar la telefon . Noi când plecam cu trăsurile cu genţile burduşite de bani pentru a plăti taxele vamale pentru vapoarele sosite , în loc de patronul Horner sau Goldea , îl ceream la telefon pe domnul Ionică .

– Nu vreţi să trecem şi la poveşti picante ?

– Îmi pare rău că nu te-am pedepsit mai tare când te-am avut student . Eşti o fire tare iscoditoare . Acum m-ai provocat . Am scris recent un articol despre o mare provocare în lumea contemporană . Cred că vreţi să ştiţi de unde aplecarea asta spre scris , spre gazetărie şi ziarişti . Mai multe veri când eram elev m-am angajat la un ziar numit ’’Acţiunea’’, era ziarul zilei , sufletul lui fiind unul Carabela , iar patron Mihăilescu , un tip cu pipă , îmbrăcat împărăteşte . ABC-ul gazetăriei l-am desprins însă de la domnul Carabela , avea meseria în sânge . Era unicat după 1944 . El dirija lucrurile acolo . Apoi l-au arestat şi întemniţat . ’’Acţiunea’’ era o gazetă foarte bună. Este o datorie morală să vă interesaţi de ea şi să daţi un istoric al presei gălăţene cel puţin în perioada interbelică în care au apărut ziare mari . Domnul Mihăilescu avea o vie undeva lângă Fileşti , doamna era de o frumuseţe aparte , iar în podgoria sa se dădeau chefuri straşnice la care participau ofiţeri germani .

– Unde era sediul redacţiei ?

– Pe strada Portului , unde cobora şi tramvaiul . Când te duci acum spre port . Era o redacţie mare , cu mulţi gazetari . Acolo am fost mereu angajat vara .

– Ce făceaţi ?

– Corectură şi aduceam ştiri . Cei mai buni elevi de liceu făceau atunci corectura în tipografie . Carabela nu plătea angajaţi pentru aşa ceva . Treaba şi-o făcea cu noi , elevii . Capacitatea am dat-o la Nicolae Bălcescu în Brăila . Eram refugiat la Piscu la unchiul meu înstărit . Nu mergeau trenurile , Galaţiul era incendiat şi liceele nu primeau înscrieri . Am plecat pe jos cu tatăl meu de la Piscu la Galaţi şi apoi ni s-a alăturat şi mama venită cu un tren de marfă pentru a merge la o rudă la Brăila , unde am stat o săptămână cât am dat capacitatea .

Pompiliu COMŞA

http://neamulromanesc.wordpress.com/opinii-si-atitudini

Am recunoscut întotdeauna în academicianul CONSTANTIN GH. MARINESCU un om de cultură. Am recunoscut întotdeauna în academicianul CONSTANTIN GH. MARINESCU un om de litere. Am mai recunoscut întotdeauna şi recunosc în academicianul CONSTANTIN GH. MARINESCU un adevărat intelectual. Înainte de ’89, când erau nişte tipare şi reguli stricte, făcea notă discordantă. Cert este că astăzi, la 80 de ani, CONSTANTIN GH. MARINESCU este o valoare în viaţa culturală şi ştiinţifică românească. M-a impresionat mereu la dânsul, spun asta şi în calitatea de fost student al Domniei Sale, manierea foarte elegantă de expunere, fără nici un fel de expresii bombastice, care să pună în centrul universului România. S-a ilustrat prin competenţă, eleganţă, eficacitate în acţiunile pe care le-a desfăşurat. CONSTANTIN GH. MARINESCU este una dintre cele mai frumoase inteligenţe din lumea românească contemporană, este una dintre cele mai teribile memorii, o memorie cât un uriaş calculator. Este una din foartele frumoase personalităţi ale culturii române. Mă bucur mult că este la fel de vital, mintea lui străluceşte la fel ca atunci când l-am cunoscut, verbul lui este la fel de tăios, ironia lui este la fel de muşcătoare, cinstea lui la fel de cutezătoare şi mă bucur că a ştiut să se ridice la Iaşi, după ce a fost alungat din Galaţi, oraşul său natal al cărui Cetăţean de Onoare a devenit peste ani şi mă bucur c-a putut justifica tot ce trebuia justificat. A avut demnitatea să apere o biografie care a făcut şi va face şi în continuare din ce în ce mai multă cinste României. E un intelectual autentic, aparţinând filonului naţional. În prezent, preţuiesc la tatăl meu spiritual prezenţa sa dinamică în dezbaterile de idei contemporane, memoriile şi cărţile sale, nu puţine la număr, orientarea lor. Nimic din comportarea sa nu era şi este marcat de rigiditate oficială. Un om apropiat, prietenos, mereu neliniştit, cu sete permanentă de a ştii, atent la tot ce mişcă în jurul lui. Se frământă şi se frământă să găsească soluţii, fie şi numai ca puncte de vedere, la acele probleme din varii domenii pe care le consideră a nu fi în ordine pe plan intern sau internaţional. Pentru mine, academicianul Marinescu nu are 80 de ani, deoarece este omul care a fost mereu tânăr, a avut mintea tânără, a avut fizicul tânăr şi a ştiut să treacă cu brio prin toate furtunile vieţii. Învăţasem cândva că luciditatea este izvorul dramei, al căutării fără de sfârşit şi în consecinţă este incompatibilă cu fericirea Profesorul a fost întotdeauna un om frumos, un om adevărat, care şi-a văzut multe din ideile sale noi împlinite, nu prin frondă sau confruntare, ci printr-o acţiune susţinută, înţeleaptă şi răbdătoare, în ton cu vremurile. Naţiunea română a aţipit pe un colţ de istorie, iar a o face să reînvie este o chestiune de miracol. Pentru că România încă mai este o ţară cu mintea ocupată, unde doar canaliile sunt harnice. Numai ele trudesc la dezastrul tuturor. România de astăzi pare o continuă sărbătoare a tâlharilor. Pe lângă faptul de a fi un popor contemplativ şi cu o moralitate îndoielnică, ne-am căpătuit şi cu una dintre cele mai corupte şi putrede clase de parveniţi din întreaga Europă. Suntem forţaţi să trăim de azi pe mâine, după renumita zicală a capului plecat. În această lume descompusă am ajuns atât de jos încât până şi un muşuroi de furnici ni se pare un munte. Dar dreptul la conştiinţă este inalienabil, iar conştiinţele lucide sunt turnesolul societăţilor alterate. Într-o lume educată în spiritul gudurismului, orice voce independentă şi cu o personalitate puternică devine stridentă. Pentru toate acestea, îl iubesc pe mentorul meu spiritual şi-i sunt alături, ca întotdeauna în ultimii 15 ani, dar şi de minunata sa familie. Le urez mulţi ani împreună, sunt alături de ei cum voi fii alături de toate valorile din România. Asta pentru că ştiu să apreciez valorile mele ca român în timpul vieţii, nu post-mortem. Dacă nu ne vom înălţa spiritele, degeaba ne mai îngropăm trupurile! Ani liniştiţi, cu multă sănătate şi satisfacţii Domnule Academician, împreună cu Doamna vieţii Dvs., profesoara Claudia Marinescu şi fiica, dr.Corina Marinescu!

jr.dr. Pompiliu COMŞA,

directorul executiv al Trustului de Presă POMPIDU Galaţi

http://monitorcultural.wordpress.com/

       Din valurile vremii …

                     de Mihai Eminescu

 

 

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu brațele de marmur, cu părul lung, bălai –
Și fața străvezie ca fața albei ceri –
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele și stea între femei
Și întorcându-ți fața spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut și plâng.

 

 

Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Și fața mea în lacrimi pe fața ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ți-o-nec
Și mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o țin.

 

 

Dar vai, un chip aievea nu ești, astfel de treci
Și umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu brațele în jos
În trista amintire a visului frumos…
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

                    Cântec de jale
la căpătâiul tău  Patrie

Românie, patrie făr de noroc

vai ție, mireasă cernită !

înșelată de mirele tău,

bătrână mamă hulită, bătută cu pietre,

de cei ce ți-au ieșit din pântece.

 

Nimeni nu-ți mai cântă grădinile

pline de mireasmă și de rodul pomilor.

 nimeni nu mai suspină

după susurul râurilor tale,

nimeni nu-ți mai plânge rănile nevindecate,

nimeni nu le mai oblojește, cu sfială și dragoste.

 

 

Ca niște câini turbați,

s-au năpustit asupră-ți,

hulpavi, sfâșiindu-ți sfântul trup,

înghițind dumicați mari din carnea ta de fecioară,

arătându-te cu degetul și spunând:

Vedeți, voi neamuri ale lumii,

 o curvă deșucheată, o mașteră

care-și ucide pruncii,

o vădană ce-și devoră bărbații,

Aceasta-i România!

 

 

Cuvinte puturoase, slove ce duhnesc,

semănând  în neamuri ură și scârbă

pentru tine, Românie, patria mea fără noroc

în care Dumnezeu și-a uitat speranțele !

Ion Marin Almăjan

Paralela 45, 15 februarie 2000

http://ionmarinalmajan.blogspot.ro/

Excelent acest articol al lui Ion Maldarescu („Pagini cenzurate, pagini ocultate”)! Ar fi trebuit sa figureze pe prima pagina a tuturor ziarelor din Romania.Ca romanii sa -si aduca aminte sau pentru ca cei tineri , multi dintre ei imbecilizati de political correctness si de alte asemenea ideologii subversive, sa priceapa de ce am ajuns in situatia de acum, de tara fara capatai, de tara pusa la mezat de catre banditi, tradatori si alte asemenea ipochimene.Cu argumentele evocate si aici, istoricii si presedintele Ion Iliescu ar fi trebuit sa i se opuna evreului roman Elie Wiesel si celorlalti conationali ai sai care au acuzat Romania de holocaust. Sa se dovedeasca lumii intregi, americanilor, celor doi senatori care s-au opus reabilitarii maresalului Antonescu ca acesta a fost unicul aparator al evreimii in Europa bantuita de ciuma hitlerista, reusind cu demnitatea sa care i-a impus si dementului Hitler sa nu aplice solutia finala.Imi pare rau ca cei ce au incercat reabilitarea juridica a lui Antonescu nu s-au adresat si Tribunalului de la Haga.Merita aceasta experienta cu toate ca solutia data de acesta este lesne de ghicit.Am scris la randu-mi, ca nu inteleg de ce statul roman , prin reprezentantii sai nevrednici, fie ei de dreapta sau de stanga sau de cacao, nu au facut demersuri pentru ca evreimea si maghiarimea , respectiv statele lor, sa-si cera scuze pentru holocaustul facut romanilor in Ardealul de Nord si in Basarabia si Bucovina de Nord.De ce suntem umili? De ce plecam mereu capul acceptand batjocura si silnicia asupra noastra? Antonescu spunea in anul 1941 : “Nu va purtati ca slugile, caci veti fi tratati ca niste slugi.” Dar noi continuam sa ne purtam ca slugile.Iar Imnul nostru national suna in van. Si acesta batjocorit de pigmeii neamului. Din pacate, multi , ticalosi si prosti.

ION MARIN ALMAJAN

http://ionmarinalmajan.blogspot.ro/